ترجمة معاني سورة الشعراء - الترجمة الرومانية - موسوعة القرآن الكريم

سورة الشعراء - AŞ-ŞU’ARA

آية: 1

طسٓمٓ

1. Ta’, Sin, Mim(2)

(2) Vezi 2:1, în legătură cu aceste litere.

آية: 2

تِلۡكَ ءَايَٰتُ ٱلۡكِتَٰبِ ٱلۡمُبِينِ

2. Acestea sunt versetele Cărţii(3) celei limpezi.

(3) Versetele acestei sure din Coran.

آية: 3

لَعَلَّكَ بَٰخِعٞ نَّفۡسَكَ أَلَّا يَكُونُواْ مُؤۡمِنِينَ

3. Poate că tu te sfârşeşti de mâhnire, pentru că ei nu sunt credincioşi,

آية: 4

إِن نَّشَأۡ نُنَزِّلۡ عَلَيۡهِم مِّنَ ٱلسَّمَآءِ ءَايَةٗ فَظَلَّتۡ أَعۡنَٰقُهُمۡ لَهَا خَٰضِعِينَ

4. Dar de am voi, am face Noi să coboare din cer peste ei un semn(4) şi atunci ar rămâne gâturile lor [îndoite] de umilinţă.

(4) O minune care să‑i constrângă la credinţă.

آية: 5

وَمَا يَأۡتِيهِم مِّن ذِكۡرٖ مِّنَ ٱلرَّحۡمَٰنِ مُحۡدَثٍ إِلَّا كَانُواْ عَنۡهُ مُعۡرِضِينَ

5. Şi nu le vine lor nici o îndemnare nouă(5) de la Cel Milostiv, fără ca ei să se întoarcă de la ea(6).

(5) Versete noi ale Coranului.
(6) Socotind o mincinoasă.

آية: 6

فَقَدۡ كَذَّبُواْ فَسَيَأۡتِيهِمۡ أَنۢبَٰٓؤُاْ مَا كَانُواْ بِهِۦ يَسۡتَهۡزِءُونَ

6. Ei au luat drept minciună [tot ceea ce le‑a trimis Domnul lor], însă le vor veni lor veşti despre cele de care şi‑au bătut joc.

آية: 7

أَوَلَمۡ يَرَوۡاْ إِلَى ٱلۡأَرۡضِ كَمۡ أَنۢبَتۡنَا فِيهَا مِن كُلِّ زَوۡجٖ كَرِيمٍ

7. Oare nu au privit ei la pământ, cum am făcut Noi să crească din fiecare soi nobil(7)?

(7) Soi de plante folositoare omului.

آية: 8

إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَةٗۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِينَ

8. Întru aceasta este semn(8)! Dar cei mai mulţi dintre ei nu sunt credincioşi.

(8) Povaţă şi pildă.

آية: 9

وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِيزُ ٱلرَّحِيمُ

9. Şi Domnul tău este Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].

آية: 10

وَإِذۡ نَادَىٰ رَبُّكَ مُوسَىٰٓ أَنِ ٱئۡتِ ٱلۡقَوۡمَ ٱلظَّٰلِمِينَ

10. [Adu‑ţi aminte] când l‑a chemat Domnul tău pe Moise, [zicându‑i]: „Du‑te tu la neamul celor nelegiuiţi,

آية: 11

قَوۡمَ فِرۡعَوۡنَۚ أَلَا يَتَّقُونَ

11. Neamul lui Faraon(9)! Oare nu au ei frică?”

(9) Titlul cârmuitorului Egiptului din vremea aceea.

آية: 12

قَالَ رَبِّ إِنِّيٓ أَخَافُ أَن يُكَذِّبُونِ

12. Şi a zis el: „Doamne, mă tem că mă vor socoti mincinos

آية: 13

وَيَضِيقُ صَدۡرِي وَلَا يَنطَلِقُ لِسَانِي فَأَرۡسِلۡ إِلَىٰ هَٰرُونَ

13. Şi că pieptul meu se va strânge şi că limba mea nu‑şi va da drumul. Deci trimite după Aaron!(10)

(10) Trimite un înger sau pe Gavriil la Aaron să‑l aducă pentru a‑l face şi pe el trimis, alături de mine.

آية: 14

وَلَهُمۡ عَلَيَّ ذَنۢبٞ فَأَخَافُ أَن يَقۡتُلُونِ

14. Ei mă învinuiesc de un păcat(11) şi mă tem să nu mă omoare!”

(11) Moise a intervenit într‑o ceartă dintre un iudeu şi un egiptean şi l‑a ucis pe egiptean – aşa cum se pomeneşte în alte sure – şi de aceea ar fi fugit din Egipt.

آية: 15

قَالَ كَلَّاۖ فَٱذۡهَبَا بِـَٔايَٰتِنَآۖ إِنَّا مَعَكُم مُّسۡتَمِعُونَ

15. A zis El(12): „Nicidecum! Mergeţi amândoi cu minunile Noastre! iar Noi suntem cu voi(13) şi auzim.

(12) Allah.
(13) Şi vă vom ajuta şi apăra.

آية: 16

فَأۡتِيَا فِرۡعَوۡنَ فَقُولَآ إِنَّا رَسُولُ رَبِّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

16. Mergeţi, aşadar, la Faraon şi ziceţi‑i: „Noi suntem trimişii Stăpânului lumilor. [El ne‑a trimis să‑ţi spunem:]

آية: 17

أَنۡ أَرۡسِلۡ مَعَنَا بَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ

17. Trimite‑i pe fiii lui Israel împreună cu noi!(14)”

(14) Eliberându‑i din sclavie.

آية: 18

قَالَ أَلَمۡ نُرَبِّكَ فِينَا وَلِيدٗا وَلَبِثۡتَ فِينَا مِنۡ عُمُرِكَ سِنِينَ

18. A zis(15): „Oare nu te‑am crescut printre noi când erai tu sugar? Şi nu ai rămas tu printre noi ani [la rând] din viaţa ta?

(15) Faraon lui Moise.

آية: 19

وَفَعَلۡتَ فَعۡلَتَكَ ٱلَّتِي فَعَلۡتَ وَأَنتَ مِنَ ٱلۡكَٰفِرِينَ

19. Şi ai săvârşit tu fapta [rea] pe care ai săvârşit‑o!(16) Iar acum tu eşti dintre cei nerecunoscători!(17)”

(16) Aluzie la uciderea egipteanului. (17) Faţă de binefacerea mea.

آية: 20

قَالَ فَعَلۡتُهَآ إِذٗا وَأَنَا۠ مِنَ ٱلضَّآلِّينَ

20. A zis el(18): „Am săvârşit‑o, dar eu eram [atunci] printre cei rătăciţi

(18) Moise.

آية: 21

فَفَرَرۡتُ مِنكُمۡ لَمَّا خِفۡتُكُمۡ فَوَهَبَ لِي رَبِّي حُكۡمٗا وَجَعَلَنِي مِنَ ٱلۡمُرۡسَلِينَ

21. Şi am fugit de la voi, pentru că mi‑a fost teamă de voi(19), însă Domnul meu mi‑a dat înţelepciune şi m‑a făcut pe mine dintre trimişi.

(19) De teamă să nu mă ucideţi.

آية: 22

وَتِلۡكَ نِعۡمَةٞ تَمُنُّهَا عَلَيَّ أَنۡ عَبَّدتَّ بَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ

22. [Şi cum spui tu că] aceasta este o binefacere pe care o pomeneşti [lăudându‑te], când tu i‑ai înrobit pe fiii lui Israel?”

آية: 23

قَالَ فِرۡعَوۡنُ وَمَا رَبُّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

23. A întrebat Faraon: „Şi ce este Stăpânul lumilor”?

آية: 24

قَالَ رَبُّ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَيۡنَهُمَآۖ إِن كُنتُم مُّوقِنِينَ

24. I‑a răspuns(20): „Este Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor care se află între ele, dacă voi aţi putea să fiţi convinşi!”

(20) Moise.

آية: 25

قَالَ لِمَنۡ حَوۡلَهُۥٓ أَلَا تَسۡتَمِعُونَ

25. Le‑a zis(21) celor din jurul său: „Voi nu auziţi?(22)”

(21) Faraon. (22) Această ştire ciudată despre Allah cel Unic?

آية: 26

قَالَ رَبُّكُمۡ وَرَبُّ ءَابَآئِكُمُ ٱلۡأَوَّلِينَ

26. A continuat(23): „Stăpânul vostru şi stăpânul părinţilor voştri cei dintâi!”

(23) Moise.

آية: 27

قَالَ إِنَّ رَسُولَكُمُ ٱلَّذِيٓ أُرۡسِلَ إِلَيۡكُمۡ لَمَجۡنُونٞ

27. A zis(24): „Mesagerul care v‑a fost trimis este nebun!”(25)

(24) Faraon. (25) Întrucât el cheamă la credinţa în Allah cel Unic, spre deosebire de părinţii şi strămoşii noştri care au crezut în mai mulţi dumnezei.

آية: 28

قَالَ رَبُّ ٱلۡمَشۡرِقِ وَٱلۡمَغۡرِبِ وَمَا بَيۡنَهُمَآۖ إِن كُنتُمۡ تَعۡقِلُونَ

28. Şi a adăugat(26): „Stăpânul Răsăritului şi al Apusului şi al celor care se află între acestea, dacă voi pricepeţi!”

(26) Moise.

آية: 29

قَالَ لَئِنِ ٱتَّخَذۡتَ إِلَٰهًا غَيۡرِي لَأَجۡعَلَنَّكَ مِنَ ٱلۡمَسۡجُونِينَ

29. A zis(27): „Dacă tu iei un alt dumnezeu afară de mine, te voi pune printre cei întemniţaţi!”

(27) Faraon.

آية: 30

قَالَ أَوَلَوۡ جِئۡتُكَ بِشَيۡءٖ مُّبِينٖ

30. A răspuns(28): „Dar dacă eu ţi‑aş aduce un lucru ca dovadă limpede?(29)”

(28) Moise lui Faraon. (29) Ai mai face aceasta?

آية: 31

قَالَ فَأۡتِ بِهِۦٓ إِن كُنتَ مِنَ ٱلصَّٰدِقِينَ

31. I‑a răspuns(30): „Adu‑l, dacă tu eşti dintre cei care grăiesc adevărat!”

(30) Faraon.

آية: 32

فَأَلۡقَىٰ عَصَاهُ فَإِذَا هِيَ ثُعۡبَانٞ مُّبِينٞ

32. Şi a aruncat(31) toiagul său care s‑a făcut un şarpe învederat.(32)

(31) Moise. (32) După ce a văzut această minune, Faraon i a cerut lui Moise să mai facă şi altă minune.

آية: 33

وَنَزَعَ يَدَهُۥ فَإِذَا هِيَ بَيۡضَآءُ لِلنَّٰظِرِينَ

33. Şi a scos mâna sa şi ea era albă(33), pentru cei care priveau la ea.

(33) Strălucitoare.

آية: 34

قَالَ لِلۡمَلَإِ حَوۡلَهُۥٓ إِنَّ هَٰذَا لَسَٰحِرٌ عَلِيمٞ

34. A zis(34) dregătorilor din jurul său: „Acesta este un vrăjitor priceput;

(34) Faraon.

آية: 35

يُرِيدُ أَن يُخۡرِجَكُم مِّنۡ أَرۡضِكُم بِسِحۡرِهِۦ فَمَاذَا تَأۡمُرُونَ

35. Voieşte să vă scoată din pământul vostru cu farmecele sale. Deci ce porunciţi?”(35)

(35) Ce mă sfătuiţi să fac?

آية: 36

قَالُوٓاْ أَرۡجِهۡ وَأَخَاهُ وَٱبۡعَثۡ فِي ٱلۡمَدَآئِنِ حَٰشِرِينَ

36. Au zis ei(36): „Păsuieşte‑l pe el şi pe fratele său şi trimite prin oraşe vestitori,

(36) Dregătorii lui Faraon, sfătuindu‑l.

آية: 37

يَأۡتُوكَ بِكُلِّ سَحَّارٍ عَلِيمٖ

37. Ca să‑i aducă pe toţi vrăjitorii iscusiţi!”

آية: 38

فَجُمِعَ ٱلسَّحَرَةُ لِمِيقَٰتِ يَوۡمٖ مَّعۡلُومٖ

38. Aşadar, vrăjitorii au fost strânşi la timpul dintr‑o zi hotărâtă(37).

(37) Ziua de sărbătoare.

آية: 39

وَقِيلَ لِلنَّاسِ هَلۡ أَنتُم مُّجۡتَمِعُونَ

39. Şi li s‑a zis oamenilor: „Sunteţi voi adunaţi,

آية: 40

لَعَلَّنَا نَتَّبِعُ ٱلسَّحَرَةَ إِن كَانُواْ هُمُ ٱلۡغَٰلِبِينَ

40. Pentru că o să‑i urmăm pe vrăjitori(38), dacă ei vor fi biruitori?”

(38) În religia lor.

آية: 41

فَلَمَّا جَآءَ ٱلسَّحَرَةُ قَالُواْ لِفِرۡعَوۡنَ أَئِنَّ لَنَا لَأَجۡرًا إِن كُنَّا نَحۡنُ ٱلۡغَٰلِبِينَ

41. Şi când au venit vrăjitorii, i‑au zis ei lui Faraon: „Avea‑vom noi răsplată, de vom fi biruitori?”

آية: 42

قَالَ نَعَمۡ وَإِنَّكُمۡ إِذٗا لَّمِنَ ٱلۡمُقَرَّبِينَ

42. A zis(39): „De bună seamă! Şi vă veţi număra voi printre apropiaţii mei!”

(39) Faraon.

آية: 43

قَالَ لَهُم مُّوسَىٰٓ أَلۡقُواْ مَآ أَنتُم مُّلۡقُونَ

43. Le‑a zis Moise: „Aruncaţi ceea ce vreţi să aruncaţi!”

آية: 44

فَأَلۡقَوۡاْ حِبَالَهُمۡ وَعِصِيَّهُمۡ وَقَالُواْ بِعِزَّةِ فِرۡعَوۡنَ إِنَّا لَنَحۡنُ ٱلۡغَٰلِبُونَ

44. Şi au aruncat ei frânghiile şi toiegele lor şi au zis: „Jurăm pe puterea lui Faraon, noi vom fi biruitori!”

آية: 45

فَأَلۡقَىٰ مُوسَىٰ عَصَاهُ فَإِذَا هِيَ تَلۡقَفُ مَا يَأۡفِكُونَ

45. Apoi a aruncat şi Moise toiagul său şi iată‑l înghiţind(40) ceea ce au născocit ei.

(40) Numaidecât.

آية: 46

فَأُلۡقِيَ ٱلسَّحَرَةُ سَٰجِدِينَ

46. Atunci vrăjitorii au căzut, prosternându‑se(41),

(41) Pentru Allah, în urma minunii care i‑a convins.

آية: 47

قَالُوٓاْ ءَامَنَّا بِرَبِّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

47. Şi au zis ei(42): „Noi credem în Domnul lumilor,

(42) Vrăjitorii.

آية: 48

رَبِّ مُوسَىٰ وَهَٰرُونَ

48. Domnul lui Moise şi al lui Aaron!”

آية: 49

قَالَ ءَامَنتُمۡ لَهُۥ قَبۡلَ أَنۡ ءَاذَنَ لَكُمۡۖ إِنَّهُۥ لَكَبِيرُكُمُ ٱلَّذِي عَلَّمَكُمُ ٱلسِّحۡرَ فَلَسَوۡفَ تَعۡلَمُونَۚ لَأُقَطِّعَنَّ أَيۡدِيَكُمۡ وَأَرۡجُلَكُم مِّنۡ خِلَٰفٖ وَلَأُصَلِّبَنَّكُمۡ أَجۡمَعِينَ

49. Dar a zis(43): „Aţi crezut în el mai înainte ca eu să vă îngădui? El este mai‑marele vostru care v‑a învăţat şi pe voi vrăjitoria! Acum o veţi şti voi, căci vă voi tăia mâinile şi picioarele opuse(44) şi vă voi răstigni pe toţi!”

(43) Faraon. (44) Adică mâna dreaptă şi piciorul stâng sau invers.

آية: 50

قَالُواْ لَا ضَيۡرَۖ إِنَّآ إِلَىٰ رَبِّنَا مُنقَلِبُونَ

50. Şi au zis ei: „Nu ne pasă! La Domnul nostru ne vom întoarce(45).

(45) La mila şi răsplata Lui.

آية: 51

إِنَّا نَطۡمَعُ أَن يَغۡفِرَ لَنَا رَبُّنَا خَطَٰيَٰنَآ أَن كُنَّآ أَوَّلَ ٱلۡمُؤۡمِنِينَ

51. Şi nădăjduim ca Domnul nostru să ne ierte păcatele, căci noi am fost cei dintâi care au crezut.”(46)

(46) Şi‑au declarat credinţa deschis.

آية: 52

۞ وَأَوۡحَيۡنَآ إِلَىٰ مُوسَىٰٓ أَنۡ أَسۡرِ بِعِبَادِيٓ إِنَّكُم مُّتَّبَعُونَ

52. I‑am revelat Noi lui Moise: „Purcede în timpul nopţii cu robii Mei(47), căci veţi fi urmăriţi!(48)”

(47) Cu fiii lui Israel. (48) Faraon şi oastea sa vor porni pe urmele voastre, când vor afla că aţi plecat, pentru a vă aduce înapoi.

آية: 53

فَأَرۡسَلَ فِرۡعَوۡنُ فِي ٱلۡمَدَآئِنِ حَٰشِرِينَ

53. Şi a trimis Faraon vestitori prin cetăţi(49) [să spună]:

(49) Când a aflat de plecarea lor, ca să adune oastea sa.

آية: 54

إِنَّ هَٰٓؤُلَآءِ لَشِرۡذِمَةٞ قَلِيلُونَ

54. „Aceştia(50) sunt doar o ceată puţin numeroasă,

(50) Fiii lui Israel care au plecat.

آية: 55

وَإِنَّهُمۡ لَنَا لَغَآئِظُونَ

55. Stârnind furia noastră(51),

(51) Încălcând porunca noastră şi plecând fără îngăduinţa noastră.

آية: 56

وَإِنَّا لَجَمِيعٌ حَٰذِرُونَ

56. Dar noi suntem mulţi şi ne ferim!(52)”

(52) De viclenia lor şi de încrederea lor de a răspândi stricăciune pe pământ şi suntem pregătiţi, cu armele gata, pentru a nu fi luaţi prin surprindere.

آية: 57

فَأَخۡرَجۡنَٰهُم مِّن جَنَّٰتٖ وَعُيُونٖ

57. Şi i‑am scos Noi(53) din grădini şi de la izvoare,

(53) Adică Allah l‑a scos pe Faraon împreună cu neamul său.

آية: 58

وَكُنُوزٖ وَمَقَامٖ كَرِيمٖ

58. De la comori şi locuri plăcute, cu răcoare(54).

(54) Locuinţele plăcute şi locurile minunate în care se desfătau.

آية: 59

كَذَٰلِكَۖ وَأَوۡرَثۡنَٰهَا بَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ

59. Astfel a fost!(55) Şi le‑am dat Noi moştenire fiilor lui Israel.(56)

(55) Astfel i‑am scos Noi. (56) Ca şi când fiii lui Israel au devenit stăpânii acestor locuri, după ce au ieşit din ele cei care le stăpâniseră până atunci.

آية: 60

فَأَتۡبَعُوهُم مُّشۡرِقِينَ

60. Şi la răsăritul soarelui, au pornit în urma lor.

آية: 61

فَلَمَّا تَرَٰٓءَا ٱلۡجَمۡعَانِ قَالَ أَصۡحَٰبُ مُوسَىٰٓ إِنَّا لَمُدۡرَكُونَ

61. Şi când cele două cete s‑au văzut una pe alta(57), au zis însoţitorii lui Moise: „Suntem ajunşi!”

(57) S‑au apropiat atât de mult încât s‑au văzut una pe alta

آية: 62

قَالَ كَلَّآۖ إِنَّ مَعِيَ رَبِّي سَيَهۡدِينِ

62. Dar el(58) a zis: „În nici un caz!(59) Domnul meu este cu mine şi El mă va călăuzi!(60)”

(58) Moise. (59) Nu vă vor ajunge, căci Allah ne‑a făgăduit să ne izbăvească de ei. (60) Pentru a ne salva de ei.

آية: 63

فَأَوۡحَيۡنَآ إِلَىٰ مُوسَىٰٓ أَنِ ٱضۡرِب بِّعَصَاكَ ٱلۡبَحۡرَۖ فَٱنفَلَقَ فَكَانَ كُلُّ فِرۡقٖ كَٱلطَّوۡدِ ٱلۡعَظِيمِ

63. Atunci i‑am revelat noi lui Moise: „Loveşte cu toiagul tău marea!” Şi ea s‑a despicat şi fiecare parte era ca un munte mare.

آية: 64

وَأَزۡلَفۡنَا ثَمَّ ٱلۡأٓخَرِينَ

64. Apoi i‑am adus aproape de locul acela pe ceilalţi(61)

(61) Pe Faraon împreună cu neamul său, făcându‑i să intre în mare pe calea urmată de neamul lui Israel

آية: 65

وَأَنجَيۡنَا مُوسَىٰ وَمَن مَّعَهُۥٓ أَجۡمَعِينَ

65. Şi i‑am izbăvit Noi pe Moise şi pe toţi cei care erau cu el(62)

(62) Ţinând marea despicată până ce ei au trecut.

آية: 66

ثُمَّ أَغۡرَقۡنَا ٱلۡأٓخَرِينَ

66. Şi apoi i‑am înecat pe ceilalţi(63).

(63) Făcând să se închidă marea la loc.

آية: 67

إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَةٗۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِينَ

67. Întru aceasta este un semn(64), însă cei mai mulţi dintre ei nu au crezut(65),

(64) O pildă. (65) Cu toate că au fost martori la această minune. (66) O, Muhammed! (67) Arabilor idolatri.

آية: 68

وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِيزُ ٱلرَّحِيمُ

68. Iar Domnul tău este Cel Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].

آية: 69

وَٱتۡلُ عَلَيۡهِمۡ نَبَأَ إِبۡرَٰهِيمَ

69. Recită‑le(66) lor(67) istoria lui Avraam:

(66) O, Muhammed! (67) Arabilor idolatri.

آية: 70

إِذۡ قَالَ لِأَبِيهِ وَقَوۡمِهِۦ مَا تَعۡبُدُونَ

70. Când el le‑a zis tatălui său şi neamului său: „Pe cine adoraţi voi?”

آية: 71

قَالُواْ نَعۡبُدُ أَصۡنَامٗا فَنَظَلُّ لَهَا عَٰكِفِينَ

71. I‑au răspuns ei: „Noi îi adorăm pe idoli şi rămânem slujindu‑i pe ei”.

آية: 72

قَالَ هَلۡ يَسۡمَعُونَكُمۡ إِذۡ تَدۡعُونَ

72. Şi le‑a zis: „Oare vă aud ei când îi chemaţi

آية: 73

أَوۡ يَنفَعُونَكُمۡ أَوۡ يَضُرُّونَ

73. Sau vă sunt ei de folos sau vă fac vouă vreun rău?”

آية: 74

قَالُواْ بَلۡ وَجَدۡنَآ ءَابَآءَنَا كَذَٰلِكَ يَفۡعَلُونَ

74. Au răspuns ei: „[Nu!] Dar i‑am aflat pe părinţii noştri făcând aşa!”(68)

(68) Şi i‑au imitat pe ei.

آية: 75

قَالَ أَفَرَءَيۡتُم مَّا كُنتُمۡ تَعۡبُدُونَ

75. A zis(69): „Şi aţi văzut voi aceea ce adoraţi(70)

(69) Avraam. (70) Pe idolii şi zeii pe care i‑aţi adorat.

آية: 76

أَنتُمۡ وَءَابَآؤُكُمُ ٱلۡأَقۡدَمُونَ

76. Voi şi părinţii voştri cei de demult?

آية: 77

فَإِنَّهُمۡ عَدُوّٞ لِّيٓ إِلَّا رَبَّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

77. Ei îmi sunt duşmani mie, afară de Stăpânul lumilor,

آية: 78

ٱلَّذِي خَلَقَنِي فَهُوَ يَهۡدِينِ

78. Care m‑a creat şi El este Cel care mă călăuzeşte,

آية: 79

وَٱلَّذِي هُوَ يُطۡعِمُنِي وَيَسۡقِينِ

79. Care mă hrăneşte şi‑mi dă de băut,

آية: 80

وَإِذَا مَرِضۡتُ فَهُوَ يَشۡفِينِ

80. Iar când sunt bolnav, el mă tămăduieşte,

آية: 81

وَٱلَّذِي يُمِيتُنِي ثُمَّ يُحۡيِينِ

81. Care mă lasă să mor şi‑apoi la viaţă mă trezeşte,(71)

(71) El este Cel care le‑a creat pe toate, care ia viaţa oamenilor şi apoi îi readuce din nou la viaţă.

آية: 82

وَٱلَّذِيٓ أَطۡمَعُ أَن يَغۡفِرَ لِي خَطِيٓـَٔتِي يَوۡمَ ٱلدِّينِ

82. Care nădăjduiesc că‑mi va ierta păcatele în Ziua Judecăţii.

آية: 83

رَبِّ هَبۡ لِي حُكۡمٗا وَأَلۡحِقۡنِي بِٱلصَّٰلِحِينَ

83. Doamne, dă‑mi mie înţelepciune şi ajută‑mă pe mine să mă alătur celor drepţi!

آية: 84

وَٱجۡعَل لِّي لِسَانَ صِدۡقٖ فِي ٱلۡأٓخِرِينَ

84. Fă să fiu eu pomenit de bine de cei care vor urma!(72)

(72) Să fiu pomenit şi urmat de cei care vor urma.

آية: 85

وَٱجۡعَلۡنِي مِن وَرَثَةِ جَنَّةِ ٱلنَّعِيمِ

85. Şi fă‑mă pe mine să fiu unul dintre moştenitorii Grădinii tihnei!

آية: 86

وَٱغۡفِرۡ لِأَبِيٓ إِنَّهُۥ كَانَ مِنَ ٱلضَّآلِّينَ

86. Şi iartă‑i tatălui meu(73), căci el a fost dintre cei rătăciţi!

(73) Călăuzeşte‑l pe calea credinţei şi Adevărului, de la care a fost rătăcit.

آية: 87

وَلَا تُخۡزِنِي يَوۡمَ يُبۡعَثُونَ

87. Şi să nu mă acoperi de ruşine(74), în Ziua când vor fi înviaţi,

(74) Nu mă umili, pedepsindu‑mă.

آية: 88

يَوۡمَ لَا يَنفَعُ مَالٞ وَلَا بَنُونَ

88. Ziua în care nu vor folosi nici avere, nici copii,(75)

(75) Nu‑l vor apăra pe om de pedeapsa lui Allah.

آية: 89

إِلَّا مَنۡ أَتَى ٱللَّهَ بِقَلۡبٖ سَلِيمٖ

89. Afară de acela care vine la Allah cu inima curată(76)!

(76) Curată de necredinţă, ipocrizie şi alte însuşiri reprobabile.

آية: 90

وَأُزۡلِفَتِ ٱلۡجَنَّةُ لِلۡمُتَّقِينَ

90. [În ziua aceea] va fi apropiat Raiul de evlavioşi [de Allah]

آية: 91

وَبُرِّزَتِ ٱلۡجَحِيمُ لِلۡغَاوِينَ

91. Şi li se va arăta Iadul celor rătăciţi

آية: 92

وَقِيلَ لَهُمۡ أَيۡنَ مَا كُنتُمۡ تَعۡبُدُونَ

92. Şi li se va zice lor(77): „Unde este ceea ce aţi adorat

(77) Mustrându‑i pentru idolatria lor.

آية: 93

مِن دُونِ ٱللَّهِ هَلۡ يَنصُرُونَكُمۡ أَوۡ يَنتَصِرُونَ

93. În locul lui Allah? Oare vă ajută ei? Sau se ajută pe ei înşişi?”

آية: 94

فَكُبۡكِبُواْ فِيهَا هُمۡ وَٱلۡغَاوُۥنَ

94. Apoi [idolii] vor fi aruncaţi de‑a valma în el [Iad], ei şi cei rătăciţi,

آية: 95

وَجُنُودُ إِبۡلِيسَ أَجۡمَعُونَ

95. Împreună cu toţi oştenii lui Iblis(78).

(78) Nesupuşii care‑l urmează pe Iblis.

آية: 96

قَالُواْ وَهُمۡ فِيهَا يَخۡتَصِمُونَ

96. Şi vor zice ei în el, certându‑se îndeolaltă:

آية: 97

تَٱللَّهِ إِن كُنَّا لَفِي ضَلَٰلٖ مُّبِينٍ

97. „Pe Allah! Noi am fost în rătăcire învederată,

آية: 98

إِذۡ نُسَوِّيكُم بِرَبِّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

98. Când v‑am făcut, pe voi egali cu Stăpânul lumilor!

آية: 99

وَمَآ أَضَلَّنَآ إِلَّا ٱلۡمُجۡرِمُونَ

99. Şi nu ne‑au dus pe noi în rătăcire decât numai nelegiuiţii

آية: 100

فَمَا لَنَا مِن شَٰفِعِينَ

100. Şi n‑avem pe nimeni ca mijlocitori,(79)

(79) Întrucât ei credeau că idolii le vor fi mijlocitori la Allah.

آية: 101

وَلَا صَدِيقٍ حَمِيمٖ

101. Nici prieten apropiat [care să ne fie de ajutor],

آية: 102

فَلَوۡ أَنَّ لَنَا كَرَّةٗ فَنَكُونَ مِنَ ٱلۡمُؤۡمِنِينَ

102. Însă de ar fi întoarcere(80) pentru noi, am fi noi credincioşi!”

(80) Întoarcerea la viaţa lumească.

آية: 103

إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَةٗۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِينَ

103. Întru aceasta este un semn,(81) însă cei mai mulţi dintre ei(82) nu au crezut.

(81) În povestea despre Avraam este o povaţă şi o pildă pentru cei care vor să tragă învăţăminte. (82) Dintre cei din neamul lui Avraam.

آية: 104

وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِيزُ ٱلرَّحِيمُ

104. Dar Domnul tău este Cel Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].

آية: 105

كَذَّبَتۡ قَوۡمُ نُوحٍ ٱلۡمُرۡسَلِينَ

105. Neamul lui Noe i‑a socotit pe trimişi mincinoşi,(83)

(83) Neamul lui Noe l‑a socotit mincinos numai pe el, însă Allah spune aici că ei i‑au socotit mincinoşi pe toţi trimişii, pentru că Noe este tatăl tuturor profeţilor care au venit după el, după cum şi mesajul cu care el a venit – adică unicitatea lui Allah – este mesajul tuturor trimişilor.

آية: 106

إِذۡ قَالَ لَهُمۡ أَخُوهُمۡ نُوحٌ أَلَا تَتَّقُونَ

106. Atunci când fratele lor Noe le‑a zis: „Oare nu aveţi voi frică?(84)”

(84) De Allah?

آية: 107

إِنِّي لَكُمۡ رَسُولٌ أَمِينٞ

107. Eu sunt pentru voi un trimis vrednic de încredere,

آية: 108

فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَأَطِيعُونِ

108. Aşadar fiţi cu frică de Allah şi daţi‑mi ascultare!

آية: 109

وَمَآ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَيۡهِ مِنۡ أَجۡرٍۖ إِنۡ أَجۡرِيَ إِلَّا عَلَىٰ رَبِّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

109. Şi nu vă cer pentru aceasta nici o răsplată, căci răsplata mea Îi revine Domnului lumilor.

آية: 110

فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَأَطِيعُونِ

110. Aşadar fiţi cu frică de Allah şi daţi‑mi ascultare!”

آية: 111

۞ قَالُوٓاْ أَنُؤۡمِنُ لَكَ وَٱتَّبَعَكَ ٱلۡأَرۡذَلُونَ

111. Dar ei au zis: „Oare să‑ţi dăm ţie crezare, când pe tine te urmează cei mai josnici [oameni]?”(85)

(85) Adică cei aparţinând păturilor de jos şi săracii.

آية: 112

قَالَ وَمَا عِلۡمِي بِمَا كَانُواْ يَعۡمَلُونَ

112. A zis el(86): „Eu nu am cunoştinţă de ceea ce fac ei,(87)

(86) Noe. (87) Pe mine nu mă interesează decât ceea ce se vede, cunoaşterea lucrurilor ascunse, invizibile, revenindu‑i lui Allah.

آية: 113

إِنۡ حِسَابُهُمۡ إِلَّا عَلَىٰ رَبِّيۖ لَوۡ تَشۡعُرُونَ

113. Socoteala lor nu este decât la Domnul meu, dacă măcar aţi pricepe.

آية: 114

وَمَآ أَنَا۠ بِطَارِدِ ٱلۡمُؤۡمِنِينَ

114. Şi eu nu îi alung pe credincioşi:

آية: 115

إِنۡ أَنَا۠ إِلَّا نَذِيرٞ مُّبِينٞ

115. Eu nu sunt decât un prevenitor limpede”.

آية: 116

قَالُواْ لَئِن لَّمۡ تَنتَهِ يَٰنُوحُ لَتَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡمَرۡجُومِينَ

116. Au zis ei: „Dacă nu încetezi, Noe, vei fi dintre cei loviţi cu pietre!”(88)

(88) Loviţi cu pietre şi ucişi în modul cel mai respingător.

آية: 117

قَالَ رَبِّ إِنَّ قَوۡمِي كَذَّبُونِ

117. A zis el: „Doamne, neamul meu mă socoteşte mincinos,

آية: 118

فَٱفۡتَحۡ بَيۡنِي وَبَيۡنَهُمۡ فَتۡحٗا وَنَجِّنِي وَمَن مَّعِيَ مِنَ ٱلۡمُؤۡمِنِينَ

118. Deci hotărăşte între mine şi între ei şi mântuieşte‑mă pe mine împreună cu cei credincioşi!”

آية: 119

فَأَنجَيۡنَٰهُ وَمَن مَّعَهُۥ فِي ٱلۡفُلۡكِ ٱلۡمَشۡحُونِ

119. Atunci l‑am mântuit Noi pe el împreună cu cei care erau cu el în arca încărcată(89)

(89) Cu oameni, animale şi păsări.

آية: 120

ثُمَّ أَغۡرَقۡنَا بَعۡدُ ٱلۡبَاقِينَ

120. Şi apoi i‑am înecat pe cei rămaşi(90).

(90) Necredincioşii din neamul lui Noe.

آية: 121

إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَةٗۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِينَ

121. Întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi dintre ei nu au fost credincioşi.

آية: 122

وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِيزُ ٱلرَّحِيمُ

122. Iar Domnul tău este Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].

آية: 123

كَذَّبَتۡ عَادٌ ٱلۡمُرۡسَلِينَ

123. [Neamul] ’Ad(91) i‑au socotit şi ei mincinoşi pe trimişi,

(91) Neamul profetului Hud.

آية: 124

إِذۡ قَالَ لَهُمۡ أَخُوهُمۡ هُودٌ أَلَا تَتَّقُونَ

124. Când le‑a zis lor fratele lor Hud: „Oare nu aveţi voi frică?

آية: 125

إِنِّي لَكُمۡ رَسُولٌ أَمِينٞ

125. Eu sunt un trimis vrednic de încredere pentru voi,

آية: 126

فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَأَطِيعُونِ

126. Deci fiţi cu frică de Allah şi daţi‑mi ascultare!(92)

(92) Daţi ascultare chemării mele la Allah şi la supunere faţă de El!

آية: 127

وَمَآ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَيۡهِ مِنۡ أَجۡرٍۖ إِنۡ أَجۡرِيَ إِلَّا عَلَىٰ رَبِّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

127. Şi eu nu vă cer nici o răsplată pentru aceasta, căci răsplata mea nu este decât la Stăpânul lumilor.

آية: 128

أَتَبۡنُونَ بِكُلِّ رِيعٍ ءَايَةٗ تَعۡبَثُونَ

128. Clădiţi voi pe fiecare înălţime un semn(93), jucându‑vă?

(93) Un edificiu înalt şi impunător ca un munte.

آية: 129

وَتَتَّخِذُونَ مَصَانِعَ لَعَلَّكُمۡ تَخۡلُدُونَ

129. Şi duraţi voi zidiri(94), de parcă aţi fi nemuritori?!

(94) Cetăţi sau palate.

آية: 130

وَإِذَا بَطَشۡتُم بَطَشۡتُمۡ جَبَّارِينَ

130. Şi când vă năpustiţi asupra cuiva, o faceţi voi fără îndurare.

آية: 131

فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَأَطِيعُونِ

131. Fiţi cu frică şi daţi‑mi ascultare!(95)

(95) Supunerea faţă de Profet însemnând supunerea faţă de Allah.

آية: 132

وَٱتَّقُواْ ٱلَّذِيٓ أَمَدَّكُم بِمَا تَعۡلَمُونَ

132. Şi fiţi cu frică de Acela care v‑a înzestrat pe voi [cu prisosinţă] cu ceea ce cunoaşteţi! –

آية: 133

أَمَدَّكُم بِأَنۡعَٰمٖ وَبَنِينَ

133. V‑a înzestrat pe voi cu vite şi cu vlăstare,

آية: 134

وَجَنَّٰتٖ وَعُيُونٍ

134. Cu grădini şi cu izvoare.

آية: 135

إِنِّيٓ أَخَافُ عَلَيۡكُمۡ عَذَابَ يَوۡمٍ عَظِيمٖ

135. Eu mă tem pentru voi de chinul unei zile cumplite!”(96)

(96) Dacă nu‑I veţi aduce mulţumiri.

آية: 136

قَالُواْ سَوَآءٌ عَلَيۡنَآ أَوَعَظۡتَ أَمۡ لَمۡ تَكُن مِّنَ ٱلۡوَٰعِظِينَ

136. Au zis ei: „Ne este totuna de propovăduieşti tu sau nu eşti dintre propovăduitori,

آية: 137

إِنۡ هَٰذَآ إِلَّا خُلُقُ ٱلۡأَوَّلِينَ

137. Acestea(97) nu sunt decât obiceiuri ale înaintaşilor,

(97) În care ne aflăm noi.

آية: 138

وَمَا نَحۡنُ بِمُعَذَّبِينَ

138. Iar noi nu vom fi chinuiţi!(98)”

(98) Pentru faptele voastre.

آية: 139

فَكَذَّبُوهُ فَأَهۡلَكۡنَٰهُمۡۚ إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَةٗۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِينَ

139. Aşadar ei l‑au socotit mincinos şi Noi i‑am nimicit(99). Iar întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi dintre ei nu au crezut,

(99) Cu un vânt violent.

آية: 140

وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِيزُ ٱلرَّحِيمُ

140. Şi Domnul tău este Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].

آية: 141

كَذَّبَتۡ ثَمُودُ ٱلۡمُرۡسَلِينَ

141. [Neamul] Thamud(100) i‑a socotit mincinoşi pe trimişi,

(100) Neamul profetului Salih.

آية: 142

إِذۡ قَالَ لَهُمۡ أَخُوهُمۡ صَٰلِحٌ أَلَا تَتَّقُونَ

142. Când fratele lor Salih le‑a zis: „Oare nu aveţi voi frică?

آية: 143

إِنِّي لَكُمۡ رَسُولٌ أَمِينٞ

143. Eu sunt pentru voi un trimis vrednic de încredere,

آية: 144

فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَأَطِيعُونِ

144. Aşadar fiţi cu frică de Allah şi daţi‑mi ascultare!

آية: 145

وَمَآ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَيۡهِ مِنۡ أَجۡرٍۖ إِنۡ أَجۡرِيَ إِلَّا عَلَىٰ رَبِّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

145. Şi eu nu vă cer răsplată pentru aceasta, căci eu nu am răsplată decât de la Stăpânul lumilor.

آية: 146

أَتُتۡرَكُونَ فِي مَا هَٰهُنَآ ءَامِنِينَ

146. Oare veţi fi voi lăsaţi în linişte(101) în ceea ce sunteţi aici?

(101) Feriţi de moarte şi de pedeapsă.

آية: 147

فِي جَنَّٰتٖ وَعُيُونٖ

147. În grădini şi la izvoare,

آية: 148

وَزُرُوعٖ وَنَخۡلٖ طَلۡعُهَا هَضِيمٞ

148. La semănături şi la curmali cu fructe plăcute(102)?

(102) Curmale coapte, proaspete sau ciorchini mari, atârnând grei.

آية: 149

وَتَنۡحِتُونَ مِنَ ٱلۡجِبَالِ بُيُوتٗا فَٰرِهِينَ

149. Şi vă scobiţi case în munţi cu iscusinţă?

آية: 150

فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَأَطِيعُونِ

150. Aşadar fiţi cu frică de Allah şi daţi‑mi ascultare!

آية: 151

وَلَا تُطِيعُوٓاْ أَمۡرَ ٱلۡمُسۡرِفِينَ

151. Şi nu ascultaţi de porunca celor silnici,

آية: 152

ٱلَّذِينَ يُفۡسِدُونَ فِي ٱلۡأَرۡضِ وَلَا يُصۡلِحُونَ

152. Cei care aduc stricăciune pe pământ şi nu fac bine!”

آية: 153

قَالُوٓاْ إِنَّمَآ أَنتَ مِنَ ٱلۡمُسَحَّرِينَ

153. Dar ei au zis; „Tu eşti dintre cei fermecaţi!

آية: 154

مَآ أَنتَ إِلَّا بَشَرٞ مِّثۡلُنَا فَأۡتِ بِـَٔايَةٍ إِن كُنتَ مِنَ ٱلصَّٰدِقِينَ

154. Tu nu eşti decât un om ca şi noi! Fă o minune, dacă eşti dintre cei care spun adevărul!”

آية: 155

قَالَ هَٰذِهِۦ نَاقَةٞ لَّهَا شِرۡبٞ وَلَكُمۡ شِرۡبُ يَوۡمٖ مَّعۡلُومٖ

155. A zis el: „Aceasta este o cămilă. Ea are pentru adăpat(103) şi voi aveţi pentru băut o zi anumită!

(103) Partea ei de apă.

آية: 156

وَلَا تَمَسُّوهَا بِسُوٓءٖ فَيَأۡخُذَكُمۡ عَذَابُ يَوۡمٍ عَظِيمٖ

156. Dar să nu o atingeţi cu vreun rău, căci vă va cuprinde pe voi chinul unei zile cumplite!”

آية: 157

فَعَقَرُوهَا فَأَصۡبَحُواْ نَٰدِمِينَ

157. Însă ei au junghiat‑o şi dimineaţa s‑au şi căit(104)

(104) S‑au căit de teama că Salih s‑ar putea să aibă dreptate.

آية: 158

فَأَخَذَهُمُ ٱلۡعَذَابُۚ إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَةٗۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِينَ

158. Şi de aceea i‑a lovit osânda(105). Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi dintre ei nu au crezut.

(105) Cutremurul puternic de pământ însoţit de un zgomot cumplit.

آية: 159

وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِيزُ ٱلرَّحِيمُ

159. Iar Domnul tău este Atotputernic, Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].

آية: 160

كَذَّبَتۡ قَوۡمُ لُوطٍ ٱلۡمُرۡسَلِينَ

160. Neamul lui Lot i‑a socotit mincinoşi pe trimişi,

آية: 161

إِذۡ قَالَ لَهُمۡ أَخُوهُمۡ لُوطٌ أَلَا تَتَّقُونَ

161. Când le‑a zis fratele lor Lot: „Oare nu aveţi frică?

آية: 162

إِنِّي لَكُمۡ رَسُولٌ أَمِينٞ

162. Eu vă sunt un trimis vrednic de încredere,

آية: 163

فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَأَطِيعُونِ

163. Aşadar fiţi cu frică de Allah şi daţi‑mi ascultare!

آية: 164

وَمَآ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَيۡهِ مِنۡ أَجۡرٍۖ إِنۡ أَجۡرِيَ إِلَّا عَلَىٰ رَبِّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

164. Eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, căci răsplata mea nu este decât la Stăpânul lumilor.

آية: 165

أَتَأۡتُونَ ٱلذُّكۡرَانَ مِنَ ٱلۡعَٰلَمِينَ

165. Oare mergeţi voi la bărbaţii din toate lumile

آية: 166

وَتَذَرُونَ مَا خَلَقَ لَكُمۡ رَبُّكُم مِّنۡ أَزۡوَٰجِكُمۚ بَلۡ أَنتُمۡ قَوۡمٌ عَادُونَ

166. Şi lăsaţi voi soţiile voastre pe care Domnul vostru le‑a creat pentru voi? Voi sunteţi un neam de nelegiuiţi!(106)”

(106) Întrecând limitele stabilite de Allah.

آية: 167

قَالُواْ لَئِن لَّمۡ تَنتَهِ يَٰلُوطُ لَتَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡمُخۡرَجِينَ

167. I‑au zis ei: „Dacă nu vei sfârşi, o Lot, vei fi dintre cei alungaţi(107)!”

(107) Din cetatea noastră, cu forţa.

آية: 168

قَالَ إِنِّي لِعَمَلِكُم مِّنَ ٱلۡقَالِينَ

168. Iar el(108) a răspuns: „Eu sunt dintre cei care urăsc faptele voastre.

(108) Lot.

آية: 169

رَبِّ نَجِّنِي وَأَهۡلِي مِمَّا يَعۡمَلُونَ

169. Doamne, izbăveşte‑mă pe mine şi pe familia mea de [pedeapsa pe care le‑o dai pentru] ceea ce fac ei!”

آية: 170

فَنَجَّيۡنَٰهُ وَأَهۡلَهُۥٓ أَجۡمَعِينَ

170. Şi l‑am izbăvit pe el împreună cu toată familia lui,

آية: 171

إِلَّا عَجُوزٗا فِي ٱلۡغَٰبِرِينَ

171. Afară de o bătrână(109) dintre cei care au rămas [în cetate],

(109) Care era soţia lui, pentru că ea accepta depravarea neamului său.

آية: 172

ثُمَّ دَمَّرۡنَا ٱلۡأٓخَرِينَ

172. Apoi i‑am nimicit pe ceilalţi.

آية: 173

وَأَمۡطَرۡنَا عَلَيۡهِم مَّطَرٗاۖ فَسَآءَ مَطَرُ ٱلۡمُنذَرِينَ

173. Şi am lăsat să cadă asupra lor o ploaie şi a fost ea o ploaie cumplită(110) pentru cei care au fost preveniţi(111)!

(110) Cu pietre coborând din cer. (111) Pe care profetul lor i a avertizat că vor avea parte de pedeapsă aspră, dacă nu vor crede.

آية: 174

إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَةٗۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِينَ

174. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi dintre ei nu au crezut.

آية: 175

وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِيزُ ٱلرَّحِيمُ

175. Iar Domnul tău este Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].

آية: 176

كَذَّبَ أَصۡحَٰبُ لۡـَٔيۡكَةِ ٱلۡمُرۡسَلِينَ

176. Locuitorii din Ayka(112) i‑au socotit mincinoşi pe trimişi,

(112) Neamul din Madyan al lui Şuayb, iar Ayka înseamnă pădure, tufişuri.

آية: 177

إِذۡ قَالَ لَهُمۡ شُعَيۡبٌ أَلَا تَتَّقُونَ

177. Când le‑a zis lor Şuayb(113): „Oare nu aveţi voi frică [de Allah]?

(113) Profetul lor.

آية: 178

إِنِّي لَكُمۡ رَسُولٌ أَمِينٞ

178. Eu sunt pentru voi un trimis vrednic de încredere.

آية: 179

فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَأَطِيعُونِ

179. Aşadar fiţi cu frică de Allah şi daţi‑mi ascultare!

آية: 180

وَمَآ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَيۡهِ مِنۡ أَجۡرٍۖ إِنۡ أَجۡرِيَ إِلَّا عَلَىٰ رَبِّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

180. Şi eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, căci răsplata mea nu este decât la Stăpânul lumilor.

آية: 181

۞ أَوۡفُواْ ٱلۡكَيۡلَ وَلَا تَكُونُواْ مِنَ ٱلۡمُخۡسِرِينَ

181. Daţi măsura întreagă şi nu fiţi dintre cei care‑i fac [pe oameni] să piardă(114)

(114) Înşelându‑i la măsură şi la cântar.

آية: 182

وَزِنُواْ بِٱلۡقِسۡطَاسِ ٱلۡمُسۡتَقِيمِ

182. Şi cântăriţi cu o balanţă dreaptă

آية: 183

وَلَا تَبۡخَسُواْ ٱلنَّاسَ أَشۡيَآءَهُمۡ وَلَا تَعۡثَوۡاْ فِي ٱلۡأَرۡضِ مُفۡسِدِينَ

183. Şi nu le împuţinaţi oamenilor lucrurile lor şi nu pricinuiţi rău pe pământ, fiind stricători,

آية: 184

وَٱتَّقُواْ ٱلَّذِي خَلَقَكُمۡ وَٱلۡجِبِلَّةَ ٱلۡأَوَّلِينَ

184. Şi fiţi cu frică faţă de acela care v‑a creat pe voi şi [a creat] neamurile de mai înainte!(115)”

(115) Adică faţă de Allah.

آية: 185

قَالُوٓاْ إِنَّمَآ أَنتَ مِنَ ٱلۡمُسَحَّرِينَ

185. Au zis ei: „Tu eşti, neîndoielnic, dintre cei fermecaţi,

آية: 186

وَمَآ أَنتَ إِلَّا بَشَرٞ مِّثۡلُنَا وَإِن نَّظُنُّكَ لَمِنَ ٱلۡكَٰذِبِينَ

186. Tu nu eşti decât un om ca şi noi şi te socotim pe tine dintre cei mincinoşi(116),

(116) Care se pretind profeţi.

آية: 187

فَأَسۡقِطۡ عَلَيۡنَا كِسَفٗا مِّنَ ٱلسَّمَآءِ إِن كُنتَ مِنَ ٱلصَّٰدِقِينَ

187. Deci fă să cadă asupra noastră bucăţi [pedepse] din cer, dacă tu eşti dintre cei care spun adevărul!”

آية: 188

قَالَ رَبِّيٓ أَعۡلَمُ بِمَا تَعۡمَلُونَ

188. El a zis: „Domnul meu ştie mai bine ceea ce faceţi voi!(117)”

(117) Necredinţa şi păcatele voastre.

آية: 189

فَكَذَّبُوهُ فَأَخَذَهُمۡ عَذَابُ يَوۡمِ ٱلظُّلَّةِۚ إِنَّهُۥ كَانَ عَذَابَ يَوۡمٍ عَظِيمٍ

189. Însă ei l‑au socotit mincinos(118) şi i‑a lovit pe ei pedeapsa zilei umbrei(119) şi a fost ea osânda unei zile cumplite!

(118) L‑au socotit în continuare mincinos şi nu s‑au căit. (119) Asupra lor s a pogorât un nor, înconjurându i şi acoperindu i, şi a plouat asupra lor cu foc, nimicindu i pe toţi.

آية: 190

إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَةٗۖ وَمَا كَانَ أَكۡثَرُهُم مُّؤۡمِنِينَ

190. Întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi dintre ei nu au crezut.

آية: 191

وَإِنَّ رَبَّكَ لَهُوَ ٱلۡعَزِيزُ ٱلرَّحِيمُ

191. Dar Domnul tău este Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].

آية: 192

وَإِنَّهُۥ لَتَنزِيلُ رَبِّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

192. Iar el(120) este o revelaţie de la Stăpânul lumilor.

(120) Coranul, conţinând povestirile la care s‑au făcut referiri.

آية: 193

نَزَلَ بِهِ ٱلرُّوحُ ٱلۡأَمِينُ

193. A coborât cu el Duhul cel credincios(121)

(121) Duhul cel demn de încredere, adică Gavriil, îngerul care a adus revelaţia.

آية: 194

عَلَىٰ قَلۡبِكَ لِتَكُونَ مِنَ ٱلۡمُنذِرِينَ

194. Peste inima ta(122), pentru ca tu să fii dintre prevenitori(123),

(122) O, Muhammed! (123) Dintre cei care avertizează despre pedeapsa lui Allah.

آية: 195

بِلِسَانٍ عَرَبِيّٖ مُّبِينٖ

195. Într‑o limbă arabă limpede.

آية: 196

وَإِنَّهُۥ لَفِي زُبُرِ ٱلۡأَوَّلِينَ

196. El a fost deja [pomenit] în scripturile înaintaşilor(124).

(124) Cărţile profeţilor anteriori.

آية: 197

أَوَلَمۡ يَكُن لَّهُمۡ ءَايَةً أَن يَعۡلَمَهُۥ عُلَمَٰٓؤُاْ بَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ

197. Oare nu a fost un semn pentru ei [faptul că] îl cunosc cei înţelepţi dintre fiii lui Israel?

آية: 198

وَلَوۡ نَزَّلۡنَٰهُ عَلَىٰ بَعۡضِ ٱلۡأَعۡجَمِينَ

198. De l‑am fi pogorât Noi unui nearab

آية: 199

فَقَرَأَهُۥ عَلَيۡهِم مَّا كَانُواْ بِهِۦ مُؤۡمِنِينَ

199. Şi li l‑ar fi recitat el, nu ar fi crezut în el.

آية: 200

كَذَٰلِكَ سَلَكۡنَٰهُ فِي قُلُوبِ ٱلۡمُجۡرِمِينَ

200. Astfel am lăsat‑o Noi(125) să intre în inimile nelegiuiţilor(126).

(125) Dovadă a adevărului celor transmise de profetul Muhammed. (126) Îndoiala şi respingerea încrederii în Coran.

آية: 201

لَا يُؤۡمِنُونَ بِهِۦ حَتَّىٰ يَرَوُاْ ٱلۡعَذَابَ ٱلۡأَلِيمَ

201. Ei nu vor crede în el [Coran] până ce nu vor vedea chinul cel dureros.

آية: 202

فَيَأۡتِيَهُم بَغۡتَةٗ وَهُمۡ لَا يَشۡعُرُونَ

202. Şi ea va veni asupra lor pe neaşteptate, fără ca ei să‑şi dea seama

آية: 203

فَيَقُولُواْ هَلۡ نَحۡنُ مُنظَرُونَ

203. Şi atunci vor zice ei: „Oare vom fi noi păsuiţi?”(127)

(127) Vor cere un nou răgaz.

آية: 204

أَفَبِعَذَابِنَا يَسۡتَعۡجِلُونَ

204. Oare grăbesc ei osânda Noastră?

آية: 205

أَفَرَءَيۡتَ إِن مَّتَّعۡنَٰهُمۡ سِنِينَ

205. Oare vezi tu dacă i‑am lăsa să se mai bucure de plăceri vreme de un număr de ani(128)

(128) I‑am lăsat să se bucure de plăcerile vieţii lumeşti.

آية: 206

ثُمَّ جَآءَهُم مَّا كَانُواْ يُوعَدُونَ

206. Şi apoi ar veni la ei cele cu care le‑au fost promise(129)

(129) Pedeapsa şi celelalte.

آية: 207

مَآ أَغۡنَىٰ عَنۡهُم مَّا كَانُواْ يُمَتَّعُونَ

207. Şi nu le‑ar fi lor de nici un folos cele de care s‑au bucurat?(130)

(130) Nu le va fi nimic de nici un folos.

آية: 208

وَمَآ أَهۡلَكۡنَا مِن قَرۡيَةٍ إِلَّا لَهَا مُنذِرُونَ

208. Şi nu am nimicit Noi nici o cetate, fără ca ea să nu fi avut prevenitori,

آية: 209

ذِكۡرَىٰ وَمَا كُنَّا ظَٰلِمِينَ

209. Spre aducere aminte.(131) Şi Noi nu am fost nedrepţi(132).

(131) Fără să le fi trimis în prealabil mesageri care să‑i povăţuiască şi să‑i prevină, reamintindu‑le ce‑i aşteaptă dacă nu cred. (132) Şi nu i‑am pedepsit luându‑i prin surprindere, înainte de a‑i preveni.

آية: 210

وَمَا تَنَزَّلَتۡ بِهِ ٱلشَّيَٰطِينُ

210. Şi nu au pogorât cu el(133) şeitanii,

(133) Cu Coranul.

آية: 211

وَمَا يَنۢبَغِي لَهُمۡ وَمَا يَسۡتَطِيعُونَ

211. Căci aceasta nu li se cuvine lor şi nici nu pot [să o facă pentru că](134)

(134) Este respinsă pretenţia politeiştilor cum că revelaţia coranică ar semăna cu ceea ce şeitanii le trimit preoţilor păgâni.

آية: 212

إِنَّهُمۡ عَنِ ٱلسَّمۡعِ لَمَعۡزُولُونَ

212. Ei se află(135) d eparte d e a uzire(136).

(135) Şeitanii. (136) Departe de auzirea îngerilor care vorbesc despre Coran.

آية: 213

فَلَا تَدۡعُ مَعَ ٱللَّهِ إِلَٰهًا ءَاخَرَ فَتَكُونَ مِنَ ٱلۡمُعَذَّبِينَ

213. [Deci] nu chema împreună cu Allah o altă divinitate, ca să nu fi tu dintre cei chinuiţi(137)!

(137) Atât în această lume, cât şi în Viaţa de Apoi.

آية: 214

وَأَنذِرۡ عَشِيرَتَكَ ٱلۡأَقۡرَبِينَ

214. Şi să‑i previi tu pe oamenii care‑ţi sunt cei mai apropiaţi!

آية: 215

وَٱخۡفِضۡ جَنَاحَكَ لِمَنِ ٱتَّبَعَكَ مِنَ ٱلۡمُؤۡمِنِينَ

215. Şi coboară aripa ta(138) pentru cei care te urmează dintre credincioşi!

(138) Fii binevoitor faţă de ei!

آية: 216

فَإِنۡ عَصَوۡكَ فَقُلۡ إِنِّي بَرِيٓءٞ مِّمَّا تَعۡمَلُونَ

216. Iar de nu ţi se vor supune ei, atunci spune: „Eu sunt fără de nici o vină pentru ceea ce faceţi voi!”

آية: 217

وَتَوَكَّلۡ عَلَى ٱلۡعَزِيزِ ٱلرَّحِيمِ

217. Şi încrede‑te în cel Atotputernic [şi] Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim],

آية: 218

ٱلَّذِي يَرَىٰكَ حِينَ تَقُومُ

218. Care te vede când te ridici [pentru Rugăciune]

آية: 219

وَتَقَلُّبَكَ فِي ٱلسَّٰجِدِينَ

219. Şi care vede şi mişcările tale împreună cu cei care se prosternează.(139)

(139) Allah te vede şi ştie ce faci, atât atunci când eşti singur, cât şi atunci când te afli cu alţi oameni.

آية: 220

إِنَّهُۥ هُوَ ٱلسَّمِيعُ ٱلۡعَلِيمُ

220. El(140) este Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor [As‑Sami’, Al‑’Alim].

(140) Allah.

آية: 221

هَلۡ أُنَبِّئُكُمۡ عَلَىٰ مَن تَنَزَّلُ ٱلشَّيَٰطِينُ

221. Să vă vestesc Eu despre aceia asupra cărora se pogoară şeitanii?

آية: 222

تَنَزَّلُ عَلَىٰ كُلِّ أَفَّاكٍ أَثِيمٖ

222. Ei se pogoară asupra fiecărui mincinos şi păcătos.

آية: 223

يُلۡقُونَ ٱلسَّمۡعَ وَأَكۡثَرُهُمۡ كَٰذِبُونَ

223. Ei(141) îşi încordează auzul(142), însă cei mai mulţi dintre ei sunt mincinoşi(143)!

(141) Cei care nu cred şi tăgăduiesc. (142) Ascultându‑i pe şeitani şi ispitele lor. (143) În ceea ce prezic şi ceea ce spun, luând de la şeitani.

آية: 224

وَٱلشُّعَرَآءُ يَتَّبِعُهُمُ ٱلۡغَاوُۥنَ

224. Cât despre poeţi, pe ei îi urmează cei aflaţi în rătăcire.

آية: 225

أَلَمۡ تَرَ أَنَّهُمۡ فِي كُلِّ وَادٖ يَهِيمُونَ

225. Oare nu‑i vezi cum rătăcesc prin fiecare vale(144)

(144) În fiecare din genurile poetice cum sunt lauda, satira, poezia de dragoste etc.

آية: 226

وَأَنَّهُمۡ يَقُولُونَ مَا لَا يَفۡعَلُونَ

226. Şi cum spun ei ceea ce nu fac,

آية: 227

إِلَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ وَذَكَرُواْ ٱللَّهَ كَثِيرٗا وَٱنتَصَرُواْ مِنۢ بَعۡدِ مَا ظُلِمُواْۗ وَسَيَعۡلَمُ ٱلَّذِينَ ظَلَمُوٓاْ أَيَّ مُنقَلَبٖ يَنقَلِبُونَ

227. Afară de aceia care cred şi săvârşesc fapte bune şi pomenesc [numele] lui Allah adeseori(145) şi au izbândit(146), după ce au fost nedreptăţiţi. Şi vor şti cei care au fost nedrepţi către ce sfârşit se întorc.

(145) În poeziile lor, căci cei mai mulţi L‑au lăudat pe Allah Cel Unic. (146) Cu poezia lor asupra duşmanului lor pe care l‑au satirizat.