Translation of the meanings Surah An-Nisā’ - Romanian Translation - The Noble Qur'an Encyclopedia

AN-NISA’

Ayah: 1

يَٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ ٱتَّقُواْ رَبَّكُمُ ٱلَّذِي خَلَقَكُم مِّن نَّفۡسٖ وَٰحِدَةٖ وَخَلَقَ مِنۡهَا زَوۡجَهَا وَبَثَّ مِنۡهُمَا رِجَالٗا كَثِيرٗا وَنِسَآءٗۚ وَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ ٱلَّذِي تَسَآءَلُونَ بِهِۦ وَٱلۡأَرۡحَامَۚ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ عَلَيۡكُمۡ رَقِيبٗا

1. O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v‑a făcut dintr‑o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei(2) şi care a răspândit din cele două [fiinţe] mulţi bărbaţi şi femei! Fiţi cu frică de Allah în numele căruia vă conjuraţi [unii pe alţii] şi [fiţi cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]!

(2) Din Adam a creat‑o şi pe Eva.

Ayah: 2

وَءَاتُواْ ٱلۡيَتَٰمَىٰٓ أَمۡوَٰلَهُمۡۖ وَلَا تَتَبَدَّلُواْ ٱلۡخَبِيثَ بِٱلطَّيِّبِۖ وَلَا تَأۡكُلُوٓاْ أَمۡوَٰلَهُمۡ إِلَىٰٓ أَمۡوَٰلِكُمۡۚ إِنَّهُۥ كَانَ حُوبٗا كَبِيرٗا

2. Şi daţi orfanilor bunurile lor şi nu‑l schimbaţi pe cel rău cu cel bun. Şi nu mâncaţi bunurile lor împreună cu bunurile voastre, căci aceasta este un mare păcat!(3)

(3) Îndemnul este adresat tutorilor celor care administrează bunurile orfanilor.

Ayah: 3

وَإِنۡ خِفۡتُمۡ أَلَّا تُقۡسِطُواْ فِي ٱلۡيَتَٰمَىٰ فَٱنكِحُواْ مَا طَابَ لَكُم مِّنَ ٱلنِّسَآءِ مَثۡنَىٰ وَثُلَٰثَ وَرُبَٰعَۖ فَإِنۡ خِفۡتُمۡ أَلَّا تَعۡدِلُواْ فَوَٰحِدَةً أَوۡ مَا مَلَكَتۡ أَيۡمَٰنُكُمۡۚ ذَٰلِكَ أَدۡنَىٰٓ أَلَّا تَعُولُواْ

3. Iar dacă vă temeţi că veţi fi nedrepţi cu orfanii, luaţi de soţii pe acelea care vă plac dintre femei – două, trei sau patru(4), dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi [cu ele], atunci [luaţi] una singură sau ce se află în stăpânirea mâinilor voastre drepte(5). Aceasta [este situaţia care] vă dă cea mai mică putinţă de a purcede nedrept.

(4) Această sură se referă la unele probleme sociale cu care s‑a confruntat comunitatea musulmană după bătălia de la Uhud: mulţi orfani şi văduve şi câţiva captivi de război. Ei trebuiau trataţi după principii umanitare şi echitabile. Profetul propune căsătoria cu fetele rămase orfane, dacă prin aceasta le sunt protejate interesele şi bunurile în mod drept. Dacă în perioada anterioară Islamului (Jahiliyya) numărul soţiilor nu era limitat, Coranul limitează numărul lor la patru, cu condiţia de a le asigura un tratament perfect egal din punct de vedere material şi afectiv. Dacă aceste condiţii nu pot fi îndeplinite, se recomandă monogamia. Principiul porneşte de la o situaţie din trecut, dar el are o valabilitate generală în etica islamică. (5) Expresia s‑a referit iniţial la robii proveniţi dintre prizonierii de război – bărbaţi şi femei – care, cu timpul, au devenit parte din patrimoniul stăpânului lor. Dar în acest context sunt avute în vedere femeile roabe.

Ayah: 4

وَءَاتُواْ ٱلنِّسَآءَ صَدُقَٰتِهِنَّ نِحۡلَةٗۚ فَإِن طِبۡنَ لَكُمۡ عَن شَيۡءٖ مِّنۡهُ نَفۡسٗا فَكُلُوهُ هَنِيٓـٔٗا مَّرِيٓـٔٗا

4. Şi oferiţi femeilor zestrea(6) de bună‑voie, iar dacă ele se lipsesc – nesilite – de ceva, atunci voi cheltuiţi‑o după cum doriţi, cu plăcere!

(6) Prin „zestre” se traduce cuvântul arab mahr, care este, de fapt, darul pe care mirele îl face miresei şi care este negociat între cele două părţi (vezi şi 2:236 şi note).

Ayah: 5

وَلَا تُؤۡتُواْ ٱلسُّفَهَآءَ أَمۡوَٰلَكُمُ ٱلَّتِي جَعَلَ ٱللَّهُ لَكُمۡ قِيَٰمٗا وَٱرۡزُقُوهُمۡ فِيهَا وَٱكۡسُوهُمۡ وَقُولُواْ لَهُمۡ قَوۡلٗا مَّعۡرُوفٗا

5. Şi nu încredinţaţi celor nepricepuţi(7) averile voastre, pe care Allah le‑a făcut pentru voi mijloc de trai, ci hrăniţi‑i din ele, îmbrăcaţi‑i şi spuneţi‑le lor vorbe cuviincioase!

(7) Într‑un sens mai larg, prin nepricepuţi se au în vedere risipitorii, minorii, proştii, alienaţii mintali etc.

Ayah: 6

وَٱبۡتَلُواْ ٱلۡيَتَٰمَىٰ حَتَّىٰٓ إِذَا بَلَغُواْ ٱلنِّكَاحَ فَإِنۡ ءَانَسۡتُم مِّنۡهُمۡ رُشۡدٗا فَٱدۡفَعُوٓاْ إِلَيۡهِمۡ أَمۡوَٰلَهُمۡۖ وَلَا تَأۡكُلُوهَآ إِسۡرَافٗا وَبِدَارًا أَن يَكۡبَرُواْۚ وَمَن كَانَ غَنِيّٗا فَلۡيَسۡتَعۡفِفۡۖ وَمَن كَانَ فَقِيرٗا فَلۡيَأۡكُلۡ بِٱلۡمَعۡرُوفِۚ فَإِذَا دَفَعۡتُمۡ إِلَيۡهِمۡ أَمۡوَٰلَهُمۡ فَأَشۡهِدُواْ عَلَيۡهِمۡۚ وَكَفَىٰ بِٱللَّهِ حَسِيبٗا

6. Cercaţi‑i pe orfani până ce ei ajung la vârsta căsătoriei şi dacă simţiţi la ei judecată sănătoasă, încredinţaţi‑le bunurile lor! Nu le cheltuiţi, risipindu‑le cu nechibzuinţă, înainte ca ei să se facă mari! Cel care este înstărit să fie cumpătat, iar cel care este sărac să cheltuiască după cuviinţă(8). Iar atunci când le încredinţaţi bunurile lor, să fie de faţă şi martori, şi Allah este de ajuns, pentru a ţine socoteala.

(8) Poate să cheltuiască din bunurile respective o cantitate rezonabilă, cu titlul de remuneraţie de tutore.

Ayah: 7

لِّلرِّجَالِ نَصِيبٞ مِّمَّا تَرَكَ ٱلۡوَٰلِدَانِ وَٱلۡأَقۡرَبُونَ وَلِلنِّسَآءِ نَصِيبٞ مِّمَّا تَرَكَ ٱلۡوَٰلِدَانِ وَٱلۡأَقۡرَبُونَ مِمَّا قَلَّ مِنۡهُ أَوۡ كَثُرَۚ نَصِيبٗا مَّفۡرُوضٗا

7. Bărbaţilor le revine o parte din ceea ce au lăsat în urmă părinţii şi rudele; asemenea le revine şi femeilor o parte din ceea ce au lăsat în urmă părinţii şi rudele, de va fi puţin ori mult; o parte anumită [li se cuvine].

Ayah: 8

وَإِذَا حَضَرَ ٱلۡقِسۡمَةَ أُوْلُواْ ٱلۡقُرۡبَىٰ وَٱلۡيَتَٰمَىٰ وَٱلۡمَسَٰكِينُ فَٱرۡزُقُوهُم مِّنۡهُ وَقُولُواْ لَهُمۡ قَوۡلٗا مَّعۡرُوفٗا

8. Dacă la împărţire sunt de faţă rude apropiate, orfani şi sărmani, oferiţi‑le lor [ceva] din ea [din moştenire] şi spuneţi‑le lor vorbe cuviincioase!

Ayah: 9

وَلۡيَخۡشَ ٱلَّذِينَ لَوۡ تَرَكُواْ مِنۡ خَلۡفِهِمۡ ذُرِّيَّةٗ ضِعَٰفًا خَافُواْ عَلَيۡهِمۡ فَلۡيَتَّقُواْ ٱللَّهَ وَلۡيَقُولُواْ قَوۡلٗا سَدِيدًا

9. Să se teamă aceia care, dacă au lăsat în urma lor descendenţi slabi(9), sunt îngrijoraţi pentru ei; să fie cu frică de Allah şi să spună vorbe bine chibzuite!

(9) Copii de vârstă mică.

Ayah: 10

إِنَّ ٱلَّذِينَ يَأۡكُلُونَ أَمۡوَٰلَ ٱلۡيَتَٰمَىٰ ظُلۡمًا إِنَّمَا يَأۡكُلُونَ فِي بُطُونِهِمۡ نَارٗاۖ وَسَيَصۡلَوۡنَ سَعِيرٗا

10. Cei care mănâncă bunurile orfanilor pe nedrept(10), aceia mănâncă în pântecele lor foc şi ei vor arde în Iad.

(10) Muqatil ben Hayyan a spus că un bărbat care se numea Murthid ben Zayd a devenit tutore al averii nepotului său, care era orfan minor, şi i‑a mâncat‑o. Atunci a revelat Allah acest verset.

Ayah: 11

يُوصِيكُمُ ٱللَّهُ فِيٓ أَوۡلَٰدِكُمۡۖ لِلذَّكَرِ مِثۡلُ حَظِّ ٱلۡأُنثَيَيۡنِۚ فَإِن كُنَّ نِسَآءٗ فَوۡقَ ٱثۡنَتَيۡنِ فَلَهُنَّ ثُلُثَا مَا تَرَكَۖ وَإِن كَانَتۡ وَٰحِدَةٗ فَلَهَا ٱلنِّصۡفُۚ وَلِأَبَوَيۡهِ لِكُلِّ وَٰحِدٖ مِّنۡهُمَا ٱلسُّدُسُ مِمَّا تَرَكَ إِن كَانَ لَهُۥ وَلَدٞۚ فَإِن لَّمۡ يَكُن لَّهُۥ وَلَدٞ وَوَرِثَهُۥٓ أَبَوَاهُ فَلِأُمِّهِ ٱلثُّلُثُۚ فَإِن كَانَ لَهُۥٓ إِخۡوَةٞ فَلِأُمِّهِ ٱلسُّدُسُۚ مِنۢ بَعۡدِ وَصِيَّةٖ يُوصِي بِهَآ أَوۡ دَيۡنٍۗ ءَابَآؤُكُمۡ وَأَبۡنَآؤُكُمۡ لَا تَدۡرُونَ أَيُّهُمۡ أَقۡرَبُ لَكُمۡ نَفۡعٗاۚ فَرِيضَةٗ مِّنَ ٱللَّهِۗ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ عَلِيمًا حَكِيمٗا

11. Allah vă porunceşte în privinţa [moştenirii] copiilor voştri: un fiu are [o parte] cu partea a două fiice. Dacă sunt fete, mai mult decât două, primesc ele două treimi din ceea ce a lăsat [defunctul]. Dacă este una singură, capătă ea jumătate. Cât despre părinţii lui, primeşte fiecare dintre ei a şasea parte din ceea ce a lăsat [defunctul], dacă el are un copil. Dacă însă nu are copil şi‑l moştenesc părinţii lui, atunci mama sa are dreptul la o treime(11), iar dacă el are fraţi, atunci mama lui primeşte a şasea parte, după testament(12) şi plata datoriilor. Voi nu ştiţi dacă părinţii voştri sau fiii voştri vă sunt mai folositori. [Aceasta este] o poruncă de la Allah, căci Allah este Atoateştiutor, Înţelept [‘Alim, Hakim].(13)

(11) Restul revenind tatălui. (12) Partea de moştenire care nu depăşeşte o treime şi care poate fi recomandată de către testator pentru a fi dăruită altor persoane în afara moştenitorilor legali. (13) Partea fiului este egală cu partea a două fiice, numai în cazul moştenirii. În cazul că tatăl este în viaţă, fiica are aceleaşi drepturi cu fiul. Această diferenţiere derivă din faptul că bărbatul are obligaţii financiare pe care femeia nu le are. Această dispoziţie se justifică prin mai multe raţiuni. În primul rând, femeia este întreţinută de tatăl său, de frate etc., apoi de soţul său, de fii etc., în ceea ce priveşte locuinţa, hrana, îmbrăcămintea etc. În al doilea rând, ea primeşte la căsătorie zestrea (mahr), asupra căreia nu au nici un drept soţul, tatăl sau alte rude ale ei. În al treilea rând, ea nu are nici un fel de obligaţii financiare, în comparaţie cu bărbatul. Cu toate astea, ea are dreptul la moştenire de la tatăl ei, de la fiii ei şi de la alte rude. Pentru dreptul succesoral vezi şi 4:176.

Ayah: 12

۞ وَلَكُمۡ نِصۡفُ مَا تَرَكَ أَزۡوَٰجُكُمۡ إِن لَّمۡ يَكُن لَّهُنَّ وَلَدٞۚ فَإِن كَانَ لَهُنَّ وَلَدٞ فَلَكُمُ ٱلرُّبُعُ مِمَّا تَرَكۡنَۚ مِنۢ بَعۡدِ وَصِيَّةٖ يُوصِينَ بِهَآ أَوۡ دَيۡنٖۚ وَلَهُنَّ ٱلرُّبُعُ مِمَّا تَرَكۡتُمۡ إِن لَّمۡ يَكُن لَّكُمۡ وَلَدٞۚ فَإِن كَانَ لَكُمۡ وَلَدٞ فَلَهُنَّ ٱلثُّمُنُ مِمَّا تَرَكۡتُمۚ مِّنۢ بَعۡدِ وَصِيَّةٖ تُوصُونَ بِهَآ أَوۡ دَيۡنٖۗ وَإِن كَانَ رَجُلٞ يُورَثُ كَلَٰلَةً أَوِ ٱمۡرَأَةٞ وَلَهُۥٓ أَخٌ أَوۡ أُخۡتٞ فَلِكُلِّ وَٰحِدٖ مِّنۡهُمَا ٱلسُّدُسُۚ فَإِن كَانُوٓاْ أَكۡثَرَ مِن ذَٰلِكَ فَهُمۡ شُرَكَآءُ فِي ٱلثُّلُثِۚ مِنۢ بَعۡدِ وَصِيَّةٖ يُوصَىٰ بِهَآ أَوۡ دَيۡنٍ غَيۡرَ مُضَآرّٖۚ وَصِيَّةٗ مِّنَ ٱللَّهِۗ وَٱللَّهُ عَلِيمٌ حَلِيمٞ

12. Voi aveţi jumătate din ceea ce lasă după ele soţiile voastre, dacă ele nu au nici un copil. Dar dacă ele au un copil, vă revine un sfert din ceea ce lasă în urma lor, după testament sau plata datoriilor. Iar lor le revine un sfert din ceea ce lăsaţi voi [moştenire], dacă nu aveţi nici un copil. Dar dacă aveţi un copil, lor le revine a opta parte din ceea ce lăsaţi, după testament sau plata datoriilor. Dacă un bărbat sau o femeie moare fără a avea nici un moştenitor direct(14), dar are un frate sau o soră, fiecăruia dintre cei doi le revine a şasea parte. Dacă ei însă sunt mai mulţi de‑atât, atunci ei toţi sunt părtaşi la o treime, după legatele testate sau plata datoriilor, fără prejudicierea [vreunuia]. [Aceasta este] porunca lui Allah, iar Allah este Atoateştiutor [şi] Blând [‘Alim, Halim].

(14) Atunci când defunctul nu are părinţi sau copii ci numai fraţi şi surori – moştenitori laterali.

Ayah: 13

تِلۡكَ حُدُودُ ٱللَّهِۚ وَمَن يُطِعِ ٱللَّهَ وَرَسُولَهُۥ يُدۡخِلۡهُ جَنَّٰتٖ تَجۡرِي مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَٰرُ خَٰلِدِينَ فِيهَاۚ وَذَٰلِكَ ٱلۡفَوۡزُ ٱلۡعَظِيمُ

13. Acestea sunt orânduielile lui Allah, iar acela care este supus lui Allah şi Trimisului Său, pe acela îl va face [Allah] să intre în Grădini pe sub care curg pâraie, pentru a rămâne veşnic în ele, iar aceasta este mare izbândă.

Ayah: 14

وَمَن يَعۡصِ ٱللَّهَ وَرَسُولَهُۥ وَيَتَعَدَّ حُدُودَهُۥ يُدۡخِلۡهُ نَارًا خَٰلِدٗا فِيهَا وَلَهُۥ عَذَابٞ مُّهِينٞ

14. Însă pe acela care nu este supus lui Allah şi Trimisului Său şi calcă orânduielile Lui, îl va face [Allah] să intre în Foc, rămânând veşnic în el şi el va avea parte de chinuri înjositoare.

Ayah: 15

وَٱلَّٰتِي يَأۡتِينَ ٱلۡفَٰحِشَةَ مِن نِّسَآئِكُمۡ فَٱسۡتَشۡهِدُواْ عَلَيۡهِنَّ أَرۡبَعَةٗ مِّنكُمۡۖ فَإِن شَهِدُواْ فَأَمۡسِكُوهُنَّ فِي ٱلۡبُيُوتِ حَتَّىٰ يَتَوَفَّىٰهُنَّ ٱلۡمَوۡتُ أَوۡ يَجۡعَلَ ٱللَّهُ لَهُنَّ سَبِيلٗا

15. Împotriva acelora care preacurvesc dintre muierile voastre(15), chemaţi să facă mărturie patru dintre voi. Iar de au mărturisit, atunci ţineţi‑le închise în case până la moarte(16) sau Allah va porunci pentru ele altă cale(17).

(15) Femeile musulmane căsătorite sau necăsătorite.(16) Această prescripţie a fost abrogată de versetul biciuirii. (17) Această altă cale a fost revelată mai târziu(24:2) şi este menţionată într o tradiţie despre Profet (Hadis).

Ayah: 16

وَٱلَّذَانِ يَأۡتِيَٰنِهَا مِنكُمۡ فَـَٔاذُوهُمَاۖ فَإِن تَابَا وَأَصۡلَحَا فَأَعۡرِضُواْ عَنۡهُمَآۗ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ تَوَّابٗا رَّحِيمًا

16. Pe cei doi dintre voi [bărbaţi sau femei] care se împreună între ei(18) pedepsiţi‑i cu asprime. Dar dacă ei se căiesc şi se îndreaptă, atunci lăsaţi‑i în pace, căci Allah rămâne Primitor al căinţei şi Îndurător.

(18) Arabii au denumit diversele tipuri de inversiune sexuală prin cuvântul lutiyya, derivat de la numele propriu Lot, punându‑le în legătură cu păcatele locuitorilor Sodomei şi Gomorei.

Ayah: 17

إِنَّمَا ٱلتَّوۡبَةُ عَلَى ٱللَّهِ لِلَّذِينَ يَعۡمَلُونَ ٱلسُّوٓءَ بِجَهَٰلَةٖ ثُمَّ يَتُوبُونَ مِن قَرِيبٖ فَأُوْلَٰٓئِكَ يَتُوبُ ٱللَّهُ عَلَيۡهِمۡۗ وَكَانَ ٱللَّهُ عَلِيمًا حَكِيمٗا

17. Însă Allah primeşte doar căinţa acelora care săvârşesc răul întru neştiinţă, dar se căiesc de îndată. Pe aceia Allah îi iartă, căci Allah este Atoateştiutor, Înţelept [‘Alim, Hakim].

Ayah: 18

وَلَيۡسَتِ ٱلتَّوۡبَةُ لِلَّذِينَ يَعۡمَلُونَ ٱلسَّيِّـَٔاتِ حَتَّىٰٓ إِذَا حَضَرَ أَحَدَهُمُ ٱلۡمَوۡتُ قَالَ إِنِّي تُبۡتُ ٱلۡـَٰٔنَ وَلَا ٱلَّذِينَ يَمُوتُونَ وَهُمۡ كُفَّارٌۚ أُوْلَٰٓئِكَ أَعۡتَدۡنَا لَهُمۡ عَذَابًا أَلِيمٗا

18. Însă iertare nu este pentru aceia care săvârşesc fapte rele până în clipa când moartea se iveşte la unul dintre ei şi atunci el strigă „M‑am căit acum!” şi nici pentru aceia care mor necredincioşi. Pentru aceia Noi am pregătit chin dureros.

Ayah: 19

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ لَا يَحِلُّ لَكُمۡ أَن تَرِثُواْ ٱلنِّسَآءَ كَرۡهٗاۖ وَلَا تَعۡضُلُوهُنَّ لِتَذۡهَبُواْ بِبَعۡضِ مَآ ءَاتَيۡتُمُوهُنَّ إِلَّآ أَن يَأۡتِينَ بِفَٰحِشَةٖ مُّبَيِّنَةٖۚ وَعَاشِرُوهُنَّ بِٱلۡمَعۡرُوفِۚ فَإِن كَرِهۡتُمُوهُنَّ فَعَسَىٰٓ أَن تَكۡرَهُواْ شَيۡـٔٗا وَيَجۡعَلَ ٱللَّهُ فِيهِ خَيۡرٗا كَثِيرٗا

19. O, voi cei care credeţi! Nu vă este îngăduit să moşteniţi femei în pofida voinţei lor(19) şi nici să le opriţi să se căsătorească [din nou] cu alţii, ca să le luaţi o parte din ce le‑aţi dat [ca zestre], decât dacă ele au săvârşit un păcat învederat, ci purtaţi‑vă cu ele după cuviinţă! Iar dacă nu vă este pe plac, se poate să nu vă fie pe plac un lucru pe care Allah l‑a pregătit [să vă aducă] un mare bine.

(19) Bărbatul, în Jahiliyya, dacă îi murea o rudă, îi moştenea averea şi lua un veşmânt pe care‑l arunca peste muierea celui mort, în semn că ea a devenit proprietatea lui. Dacă ea era frumoasă, se însura cu ea sau o mărita cu cel pe care‑l accepta el în schimbul unor bunuri sau o împiedica să se căsătorească până ce ea se răscumpăra cu o sumă de bani pe care o stabilea el, sau murea aşa. De asemenea, o ţinea închisă pentru a o moşteni, chiar când acest lucru se petrecea împotriva voinţei ei.

Ayah: 20

وَإِنۡ أَرَدتُّمُ ٱسۡتِبۡدَالَ زَوۡجٖ مَّكَانَ زَوۡجٖ وَءَاتَيۡتُمۡ إِحۡدَىٰهُنَّ قِنطَارٗا فَلَا تَأۡخُذُواْ مِنۡهُ شَيۡـًٔاۚ أَتَأۡخُذُونَهُۥ بُهۡتَٰنٗا وَإِثۡمٗا مُّبِينٗا

20. Dacă vreţi să schimbaţi o soţie cu altă soţie [prin divorţ] şi i‑aţi dat uneia dintre ele un qintal(20), nu luaţi nimic din el înapoi. Oare [voiţi voi să‑l] luaţi înapoi cu clevetire şi cu păcat învederat?!

(20) Vezi şi 3:75 şi nota.

Ayah: 21

وَكَيۡفَ تَأۡخُذُونَهُۥ وَقَدۡ أَفۡضَىٰ بَعۡضُكُمۡ إِلَىٰ بَعۡضٖ وَأَخَذۡنَ مِنكُم مِّيثَٰقًا غَلِيظٗا

21. Cum să‑l luaţi înapoi după ce v‑aţi bucurat împreună şi ele au primit de la voi legământ sfânt?

Ayah: 22

وَلَا تَنكِحُواْ مَا نَكَحَ ءَابَآؤُكُم مِّنَ ٱلنِّسَآءِ إِلَّا مَا قَدۡ سَلَفَۚ إِنَّهُۥ كَانَ فَٰحِشَةٗ وَمَقۡتٗا وَسَآءَ سَبِيلًا

22. Nu vă însuraţi cu muierile cu care au fost însuraţi părinţii voştri(21) – doar dacă s‑au petrecut mai înainte – căci aceasta este o josnicie şi un păcat cumplit! Şi ce cale rea este această [căsătorie]!

(21) Când a murit Abu Qays ben al‑Aslat, unul dintre ansarii cei evlavioşi, fiul lui Qays a cerut‑o de soţie pe nevasta tatălui său, dar ea i‑a zis: Eu te socotesc copilul meu! Dar o să mă duc la Trimisul lui Allah să‑i cer sfatul. Şi i‑a spus ea Profetului, iar Allah a revelat acest verset.

Ayah: 23

حُرِّمَتۡ عَلَيۡكُمۡ أُمَّهَٰتُكُمۡ وَبَنَاتُكُمۡ وَأَخَوَٰتُكُمۡ وَعَمَّٰتُكُمۡ وَخَٰلَٰتُكُمۡ وَبَنَاتُ ٱلۡأَخِ وَبَنَاتُ ٱلۡأُخۡتِ وَأُمَّهَٰتُكُمُ ٱلَّٰتِيٓ أَرۡضَعۡنَكُمۡ وَأَخَوَٰتُكُم مِّنَ ٱلرَّضَٰعَةِ وَأُمَّهَٰتُ نِسَآئِكُمۡ وَرَبَٰٓئِبُكُمُ ٱلَّٰتِي فِي حُجُورِكُم مِّن نِّسَآئِكُمُ ٱلَّٰتِي دَخَلۡتُم بِهِنَّ فَإِن لَّمۡ تَكُونُواْ دَخَلۡتُم بِهِنَّ فَلَا جُنَاحَ عَلَيۡكُمۡ وَحَلَٰٓئِلُ أَبۡنَآئِكُمُ ٱلَّذِينَ مِنۡ أَصۡلَٰبِكُمۡ وَأَن تَجۡمَعُواْ بَيۡنَ ٱلۡأُخۡتَيۡنِ إِلَّا مَا قَدۡ سَلَفَۗ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ غَفُورٗا رَّحِيمٗا

23. Vă sunt oprite [pentru căsătorie] mamele voastre, fiicele voastre, surorile voastre, mătuşile voastre după tată, mătuşile voastre după mamă, fiicele fratelui, fiicele surorii, doicile voastre care v‑au alăptat, surorile voastre după doică, mamele nevestelor voastre, fiicele vitrege de la muierile voastre, la care aţi intrat(22) – dar dacă nu aţi intrat încă la ele, atunci nu este păcat pentru voi – nevestele fiilor voştri din mădularele voastre, precum şi două surori deodată(23), doar dacă s‑a petrecut mai înainte(24) – căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim],

(22) Fiicele soţiei de la un alt soţ nu i sunt îngăduite soţului, dacă a consumat mariajul cu mama lor, dar ele nu i sunt interzise înainte de aceasta, chiar dacă a încheiat contractul de căsătorie cu mama lor.
(23) Surori de la aceeaşi mamă sau după doică. Dar nu este interzisă căsătoria cu cea de a doua soră după divorţul de prima sau decesul ei.
(24) Dacă s a petrecut înainte de revelarea acestei prescripţii, şi în acest caz nu sunteţi pedepsiţi, dar trebuie să vă separaţi.

Ayah: 24

۞ وَٱلۡمُحۡصَنَٰتُ مِنَ ٱلنِّسَآءِ إِلَّا مَا مَلَكَتۡ أَيۡمَٰنُكُمۡۖ كِتَٰبَ ٱللَّهِ عَلَيۡكُمۡۚ وَأُحِلَّ لَكُم مَّا وَرَآءَ ذَٰلِكُمۡ أَن تَبۡتَغُواْ بِأَمۡوَٰلِكُم مُّحۡصِنِينَ غَيۡرَ مُسَٰفِحِينَۚ فَمَا ٱسۡتَمۡتَعۡتُم بِهِۦ مِنۡهُنَّ فَـَٔاتُوهُنَّ أُجُورَهُنَّ فَرِيضَةٗۚ وَلَا جُنَاحَ عَلَيۡكُمۡ فِيمَا تَرَٰضَيۡتُم بِهِۦ مِنۢ بَعۡدِ ٱلۡفَرِيضَةِۚ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ عَلِيمًا حَكِيمٗا

24. [Asemenea, vă este oprit să luaţi] femeile căsătorite, afară de acelea care se află sub stăpânirea dreptei voastre(25). Aceasta este porunca lui Allah pentru voi! Şi vă este îngăduit în afară de acestea, să căutaţi [de soţii], după averile voastre, prin căsătorie, fără să preacurviţi. Iar acelora cu care vă bucuraţi, [căsătorindu‑vă cu ele], daţi‑le zestrea lor, ca o datorie. Şi nu este nici un păcat pentru voi, dacă aţi încheiat un legământ între voi, după stabilirea zestrei, căci Allah este Atoateştiutor, Înţelept [‘Alim, Hakim].

(25) Roabele, chiar dacă au fost căsătorite înainte de a fi luate în captivitate, respectându‑se perioada de aproximativ trei luni pentru a se vedea dacă ele sunt gravide. Dacă sunt gravide, căsătoria nu poate avea loc decât după ce au născut.

Ayah: 25

وَمَن لَّمۡ يَسۡتَطِعۡ مِنكُمۡ طَوۡلًا أَن يَنكِحَ ٱلۡمُحۡصَنَٰتِ ٱلۡمُؤۡمِنَٰتِ فَمِن مَّا مَلَكَتۡ أَيۡمَٰنُكُم مِّن فَتَيَٰتِكُمُ ٱلۡمُؤۡمِنَٰتِۚ وَٱللَّهُ أَعۡلَمُ بِإِيمَٰنِكُمۚ بَعۡضُكُم مِّنۢ بَعۡضٖۚ فَٱنكِحُوهُنَّ بِإِذۡنِ أَهۡلِهِنَّ وَءَاتُوهُنَّ أُجُورَهُنَّ بِٱلۡمَعۡرُوفِ مُحۡصَنَٰتٍ غَيۡرَ مُسَٰفِحَٰتٖ وَلَا مُتَّخِذَٰتِ أَخۡدَانٖۚ فَإِذَآ أُحۡصِنَّ فَإِنۡ أَتَيۡنَ بِفَٰحِشَةٖ فَعَلَيۡهِنَّ نِصۡفُ مَا عَلَى ٱلۡمُحۡصَنَٰتِ مِنَ ٱلۡعَذَابِۚ ذَٰلِكَ لِمَنۡ خَشِيَ ٱلۡعَنَتَ مِنكُمۡۚ وَأَن تَصۡبِرُواْ خَيۡرٞ لَّكُمۡۗ وَٱللَّهُ غَفُورٞ رَّحِيمٞ

25. Acela dintre voi care nu are mijloace necesare să se însoare cu muieri slobode(26) şi credincioase poate [să‑şi ia de nevastă una] din fetele voastre credincioase aflate sub dreapta voastră, căci Allah cunoaşte prea bine credinţa voastră, căci sunteţi şi unii şi alţii [de aceeaşi religie]. Luaţi‑le de neveste cu voia stăpânilor lor şi daţi‑le zestrea lor, după cuviinţă, dar ele să fie virtuoase, să nu fie destrăbălate şi să nu fi avut ibovnici. Iar dacă s‑au măritat şi apoi preacurvesc, atunci ele să primească jumătate din pedeapsa cuvenită muierilor slobode. Aceasta este îngăduită pentru acela care se teme de păcat. Dar să fiţi răbdători e şi mai bine pentru voi(27), căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].

(26) Care nu sunt roabe.
(27) Este vorba de suportarea condiţiei de celibatar până când se vor putea căsători şi de îndemnul de a nu se căsători cu roabele altora.

Ayah: 26

يُرِيدُ ٱللَّهُ لِيُبَيِّنَ لَكُمۡ وَيَهۡدِيَكُمۡ سُنَنَ ٱلَّذِينَ مِن قَبۡلِكُمۡ وَيَتُوبَ عَلَيۡكُمۡۗ وَٱللَّهُ عَلِيمٌ حَكِيمٞ

26. Allah voieşte să vă facă vouă limpezi [poruncile Sale] şi să vă arate rânduielile acelora de dinainte de voi [cei bine călăuziţi] şi El vă iartă pe voi. Şi Allah este Atoateştiutor, Înţelept [‘Alim, Hakim].

Ayah: 27

وَٱللَّهُ يُرِيدُ أَن يَتُوبَ عَلَيۡكُمۡ وَيُرِيدُ ٱلَّذِينَ يَتَّبِعُونَ ٱلشَّهَوَٰتِ أَن تَمِيلُواْ مَيۡلًا عَظِيمٗا

27. Şi Allah voieşte să vă ierte pe voi, în vreme ce aceia, care ur‑mează poftele lor, râvnesc ca voi să vă abateţi cât mai mult [de la El].

Ayah: 28

يُرِيدُ ٱللَّهُ أَن يُخَفِّفَ عَنكُمۡۚ وَخُلِقَ ٱلۡإِنسَٰنُ ضَعِيفٗا

28. Allah voieşte să vă uşureze [datorinţele,] căci omul a fost creat slab.

Ayah: 29

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ لَا تَأۡكُلُوٓاْ أَمۡوَٰلَكُم بَيۡنَكُم بِٱلۡبَٰطِلِ إِلَّآ أَن تَكُونَ تِجَٰرَةً عَن تَرَاضٖ مِّنكُمۡۚ وَلَا تَقۡتُلُوٓاْ أَنفُسَكُمۡۚ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ بِكُمۡ رَحِيمٗا

29. O, voi cei care credeţi! Nu vă mâncaţi averile voastre unii altora pe nedrept, doar dacă este un negoţ [legal], cu bună învoială între voi! Şi nu vă ucideţi voi înşivă!(28) Allah este Îndurător [Rahim] cu voi!

(28) Prin săvârşirea de păcate care antrenează pieirea voastră în această lume sau ucigându‑vă unul pe altul.

Ayah: 30

وَمَن يَفۡعَلۡ ذَٰلِكَ عُدۡوَٰنٗا وَظُلۡمٗا فَسَوۡفَ نُصۡلِيهِ نَارٗاۚ وَكَانَ ذَٰلِكَ عَلَى ٱللَّهِ يَسِيرًا

30. Însă cel care săvârşeşte aceasta prin necumpătare şi fărădelege, pe acela Noi îl vom face să ardă în Foc, căci pentru Allah aceasta este un lucru uşor!

Ayah: 31

إِن تَجۡتَنِبُواْ كَبَآئِرَ مَا تُنۡهَوۡنَ عَنۡهُ نُكَفِّرۡ عَنكُمۡ سَيِّـَٔاتِكُمۡ وَنُدۡخِلۡكُم مُّدۡخَلٗا كَرِيمٗا

31. De vă veţi feri de păcatele mari, care vă sunt oprite, vă vom ierta pentru faptele voastre rele [mărunte] şi vă vom lăsa să intraţi într‑un loc nobil(29).

(29) Paradisul.

Ayah: 32

وَلَا تَتَمَنَّوۡاْ مَا فَضَّلَ ٱللَّهُ بِهِۦ بَعۡضَكُمۡ عَلَىٰ بَعۡضٖۚ لِّلرِّجَالِ نَصِيبٞ مِّمَّا ٱكۡتَسَبُواْۖ وَلِلنِّسَآءِ نَصِيبٞ مِّمَّا ٱكۡتَسَبۡنَۚ وَسۡـَٔلُواْ ٱللَّهَ مِن فَضۡلِهِۦٓۚ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ بِكُلِّ شَيۡءٍ عَلِيمٗا

32. Nu râvniţi la ceea ce Allah a dăruit [cu harul Său] unora dintre voi mai mult decât altora. Bărbaţii vor avea parte de ceea ce au agonisit şi femeile vor avea parte de ceea ce au agonisit. Deci rugaţi‑vă lui Allah pentru harul Său, căci Allah pe toate le ştie.

Ayah: 33

وَلِكُلّٖ جَعَلۡنَا مَوَٰلِيَ مِمَّا تَرَكَ ٱلۡوَٰلِدَانِ وَٱلۡأَقۡرَبُونَۚ وَٱلَّذِينَ عَقَدَتۡ أَيۡمَٰنُكُمۡ فَـَٔاتُوهُمۡ نَصِيبَهُمۡۚ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ عَلَىٰ كُلِّ شَيۡءٖ شَهِيدًا

33. Tuturor le‑am dat moştenitori, pentru ceea ce le lasă părinţii şi rudele apropiate. Şi acelora cu care aţi împreunat mâinile voastre drepte(30), daţi‑le partea lor [din moştenire](31), căci Allah este la toate Martor.

(30) Cu care s au încheiat înţelegeri ori s au făcut legăminte.
(31) Bărbatul îi spunea, în Jahiliyya şi la începutul Islamului, semenului său: Te ajut şi ajută mă! Te moştenesc şi mă moşteneşti! În felul acesta devenea fiecare dintre ei ca un membru al familiei celuilalt, moştenindu l când murea. Islamul a acceptat înţelegerile anterioare de acest fel, dar a interzis încheierea de noi legăminte. Şi a poruncit să li se dea partea lor din ceea ce s a convenit prin înţelegerile pe care le au încheiat.

Ayah: 34

ٱلرِّجَالُ قَوَّٰمُونَ عَلَى ٱلنِّسَآءِ بِمَا فَضَّلَ ٱللَّهُ بَعۡضَهُمۡ عَلَىٰ بَعۡضٖ وَبِمَآ أَنفَقُواْ مِنۡ أَمۡوَٰلِهِمۡۚ فَٱلصَّٰلِحَٰتُ قَٰنِتَٰتٌ حَٰفِظَٰتٞ لِّلۡغَيۡبِ بِمَا حَفِظَ ٱللَّهُۚ وَٱلَّٰتِي تَخَافُونَ نُشُوزَهُنَّ فَعِظُوهُنَّ وَٱهۡجُرُوهُنَّ فِي ٱلۡمَضَاجِعِ وَٱضۡرِبُوهُنَّۖ فَإِنۡ أَطَعۡنَكُمۡ فَلَا تَبۡغُواْ عَلَيۡهِنَّ سَبِيلًاۗ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ عَلِيّٗا كَبِيرٗا

34. Bărbaţii sunt proteguitori ai muierilor, datorită calităţilor deosebite cu care i‑a dăruit Allah şi datorită cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor. Iar cele evlavioase [dintre femei] sunt ascultătoare şi păzitoare [ale celor care trebuiesc păzite] în absenţa [soţilor lor](32), pe care şi Allah le păzeşte. Pe acelea de a căror neascultare vă temeţi, povăţuiţi‑le, părăsiţi‑le în paturi şi loviţi‑le!(33) Dar dacă ele [revin şi] ascultă de voi, atunci nu mai căutaţi pricină împotriva lor. Allah este Cel mai Înalt, Măreţ [‘Aliyy, Kabir](34).

(32) Onoarea şi averea soţilor.
(33) Loviţi le, dar nu violent, ci uşor, pentru a le readuce la ascultare.
(34) ‘Aliyy, Kabir. Cele două epitete sunt folosite aici pentru a dovedi bărbaţilor că Allah este mai puternic decât ei. În onsecinţă, se cuvine ca ei să nu şi lovească soţiile pe nedrept, profitând de slăbiciunea lor, întrucât Allah este ocrotitorul lor.

Ayah: 35

وَإِنۡ خِفۡتُمۡ شِقَاقَ بَيۡنِهِمَا فَٱبۡعَثُواْ حَكَمٗا مِّنۡ أَهۡلِهِۦ وَحَكَمٗا مِّنۡ أَهۡلِهَآ إِن يُرِيدَآ إِصۡلَٰحٗا يُوَفِّقِ ٱللَّهُ بَيۡنَهُمَآۗ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ عَلِيمًا خَبِيرٗا

35. Dacă vă temeţi de o pricină între ei doi [cei doi soţi], atunci trimiteţi un arbitru din neamul lui şi un arbitru din neamul ei. Dacă voiesc ei [arbitrii] împăcarea, Allah va readuce înţelegerea între ei [cei doi soţi]. Allah este Atoateştiutor, Bineştiutor [‘Alim, Khabir].

Ayah: 36

۞ وَٱعۡبُدُواْ ٱللَّهَ وَلَا تُشۡرِكُواْ بِهِۦ شَيۡـٔٗاۖ وَبِٱلۡوَٰلِدَيۡنِ إِحۡسَٰنٗا وَبِذِي ٱلۡقُرۡبَىٰ وَٱلۡيَتَٰمَىٰ وَٱلۡمَسَٰكِينِ وَٱلۡجَارِ ذِي ٱلۡقُرۡبَىٰ وَٱلۡجَارِ ٱلۡجُنُبِ وَٱلصَّاحِبِ بِٱلۡجَنۢبِ وَٱبۡنِ ٱلسَّبِيلِ وَمَا مَلَكَتۡ أَيۡمَٰنُكُمۡۗ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يُحِبُّ مَن كَانَ مُخۡتَالٗا فَخُورًا

36. Adoraţi‑L pe Allah şi nu‑I asociaţi Lui nimic! Purtaţi‑vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat(35) ş i c u v ecinul s trăin(36), cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniţi de mâinile voastre drepte(37), căci Allah nu‑i iubeşte pe cel trufaş şi pe cel lăudăros!

(35) Apropiat prin vecinătate şi prin înrudire.(36) Vecin îndepărtat de care nu te leagă relaţii de rudenie.
(37) Robii aflaţi în stăpânirea voastră.

Ayah: 37

ٱلَّذِينَ يَبۡخَلُونَ وَيَأۡمُرُونَ ٱلنَّاسَ بِٱلۡبُخۡلِ وَيَكۡتُمُونَ مَآ ءَاتَىٰهُمُ ٱللَّهُ مِن فَضۡلِهِۦۗ وَأَعۡتَدۡنَا لِلۡكَٰفِرِينَ عَذَابٗا مُّهِينٗا

37. Acelora care sunt zgârciţi şi‑i îndeamnă pe oameni la zgârcenie şi ascund ceea ce le‑a dăruit Allah din harul Său, le‑am pregătit necredincioşilor osândă umilitoare.

Ayah: 38

وَٱلَّذِينَ يُنفِقُونَ أَمۡوَٰلَهُمۡ رِئَآءَ ٱلنَّاسِ وَلَا يُؤۡمِنُونَ بِٱللَّهِ وَلَا بِٱلۡيَوۡمِ ٱلۡأٓخِرِۗ وَمَن يَكُنِ ٱلشَّيۡطَٰنُ لَهُۥ قَرِينٗا فَسَآءَ قَرِينٗا

38. Şi aceia care cheltuiesc banii lor [fac milostenie] numai ca să‑i vadă oamenii şi nu cred în Allah şi nici în Ziua de Apoi. Iar acela căruia Şeitan îi este tovarăş, rău tovarăş are el!

Ayah: 39

وَمَاذَا عَلَيۡهِمۡ لَوۡ ءَامَنُواْ بِٱللَّهِ وَٱلۡيَوۡمِ ٱلۡأٓخِرِ وَأَنفَقُواْ مِمَّا رَزَقَهُمُ ٱللَّهُۚ وَكَانَ ٱللَّهُ بِهِمۡ عَلِيمًا

39. Şi ce vină li s‑ar putea aduce, dacă ar crede în Allah şi în Ziua de Apoi şi ar face milostenii din ceea ce le‑a dăruit Allah? Allah este Atoateştiutor [‘Alim] cu privire la ei!

Ayah: 40

إِنَّ ٱللَّهَ لَا يَظۡلِمُ مِثۡقَالَ ذَرَّةٖۖ وَإِن تَكُ حَسَنَةٗ يُضَٰعِفۡهَا وَيُؤۡتِ مِن لَّدُنۡهُ أَجۡرًا عَظِيمٗا

40. Allah nu este nedrept [faţă de nimeni], nici cât greutatea unui grăunte de praf, iar dacă este o binefacere, El o înmulţeşte şi dă din partea Sa răsplată mare.

Ayah: 41

فَكَيۡفَ إِذَا جِئۡنَا مِن كُلِّ أُمَّةِۭ بِشَهِيدٖ وَجِئۡنَا بِكَ عَلَىٰ هَٰٓؤُلَآءِ شَهِيدٗا

41. Şi cum le va fi [celor nedrepţi] când vom aduce din fiecare comunitate un martor şi te vom aduce pe tine, [Muhammed], martor împotriva acestora?!(38)

(38) Adică împotriva necredincioşilor şi a nedrepţilor.

Ayah: 42

يَوۡمَئِذٖ يَوَدُّ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ وَعَصَوُاْ ٱلرَّسُولَ لَوۡ تُسَوَّىٰ بِهِمُ ٱلۡأَرۡضُ وَلَا يَكۡتُمُونَ ٱللَّهَ حَدِيثٗا

42. În ziua aceea, vor dori aceia care nu au crezut şi nu i‑au dat ascultare Trimisului să fie pământul întins peste ei şi ei nu vor putea să ascundă de Allah nici un cuvânt!

Ayah: 43

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ لَا تَقۡرَبُواْ ٱلصَّلَوٰةَ وَأَنتُمۡ سُكَٰرَىٰ حَتَّىٰ تَعۡلَمُواْ مَا تَقُولُونَ وَلَا جُنُبًا إِلَّا عَابِرِي سَبِيلٍ حَتَّىٰ تَغۡتَسِلُواْۚ وَإِن كُنتُم مَّرۡضَىٰٓ أَوۡ عَلَىٰ سَفَرٍ أَوۡ جَآءَ أَحَدٞ مِّنكُم مِّنَ ٱلۡغَآئِطِ أَوۡ لَٰمَسۡتُمُ ٱلنِّسَآءَ فَلَمۡ تَجِدُواْ مَآءٗ فَتَيَمَّمُواْ صَعِيدٗا طَيِّبٗا فَٱمۡسَحُواْ بِوُجُوهِكُمۡ وَأَيۡدِيكُمۡۗ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ عَفُوًّا غَفُورًا

43. O, voi cei care credeţi! Nu vă apropiaţi de Rugăciune [As‑Salat] atunci când sunteţi beţi(39), ca să ştiţi ce spuneţi [lui Allah], nici atunci când sunteţi necurăţaţi – doar dacă sunteţi călători pe drum – până ce nu vă veţi curăţa!(40) Iar dacă sunteţi bolnavi sau în călătorie, ori dacă unul dintre voi se întoarce din locul unde şi‑a făcut nevoile, sau aţi atins muierile(41) şi nu găsiţi apă, atunci căutaţi ţărână măruntă curată(42) şi treceţi‑vă palmele peste faţă şi peste mâini, căci Allah este Îngăduitor, Iertător [‘Afuww, Ghafur].

(39) În legătură cu băuturile alcoolice, vezi de asemenea 2:219 şi 5:90 91.
(40) Aluzie la necurăţenia mare (junub) rezultată din întreţinerea de relaţii intime cu femeile sau din poluţie, după care spălarea rituală
(gusl – baie generală) este obligatorie.
(41) S a interpretat ca însemnând împreunarea cu ele.
(42) Ritul numit tayammum, constând în punerea mâinilor pe un pământ potrivit
(ţărână sau nisip), scuturarea lor de praf, apoi în trecerea lor peste faţă şi în frecarea mâinilor până la coate. El ţine locul abluţiunii care precede Rugăciunea (Wudu’) sau băii rituale (gusl), în locurile unde lipseşte apa.

Ayah: 44

أَلَمۡ تَرَ إِلَى ٱلَّذِينَ أُوتُواْ نَصِيبٗا مِّنَ ٱلۡكِتَٰبِ يَشۡتَرُونَ ٱلضَّلَٰلَةَ وَيُرِيدُونَ أَن تَضِلُّواْ ٱلسَّبِيلَ

44. Nu i‑ai văzut, [o, Muhammed,] pe aceia cărora li s‑a dat o parte din Carte, cum cumpără ei rătăcirea şi voiesc ca şi voi să rătăciţi de la drumul [drept]?

Ayah: 45

وَٱللَّهُ أَعۡلَمُ بِأَعۡدَآئِكُمۡۚ وَكَفَىٰ بِٱللَّهِ وَلِيّٗا وَكَفَىٰ بِٱللَّهِ نَصِيرٗا

45. Însă Allah îi cunoaşte mai bine pe duşmanii voştri şi Allah este de ajuns ca Ocrotitor şi Allah este de ajuns ca Ajutor.

Ayah: 46

مِّنَ ٱلَّذِينَ هَادُواْ يُحَرِّفُونَ ٱلۡكَلِمَ عَن مَّوَاضِعِهِۦ وَيَقُولُونَ سَمِعۡنَا وَعَصَيۡنَا وَٱسۡمَعۡ غَيۡرَ مُسۡمَعٖ وَرَٰعِنَا لَيَّۢا بِأَلۡسِنَتِهِمۡ وَطَعۡنٗا فِي ٱلدِّينِۚ وَلَوۡ أَنَّهُمۡ قَالُواْ سَمِعۡنَا وَأَطَعۡنَا وَٱسۡمَعۡ وَٱنظُرۡنَا لَكَانَ خَيۡرٗا لَّهُمۡ وَأَقۡوَمَ وَلَٰكِن لَّعَنَهُمُ ٱللَّهُ بِكُفۡرِهِمۡ فَلَا يُؤۡمِنُونَ إِلَّا قَلِيلٗا

46. Printre cei care au îmbrăţişat iudaismul, sunt unii care schimonosesc sensurile cuvintelor şi zic: „Am auzit şi nu ne‑am supus!” şi „Ascultă, dar să nu auzi!” şi Ra’i‑na!”(43), stâlcindu‑şi limbile lor şi vătămând religia. Dacă, dimpotrivă, ei ar zice: „Am auzit şi ne‑am supus!” şi „Ascultă!” şi „Priveşte la noi”, ar fi mai bine pentru ei şi mai drept. Dar Allah i‑a blestemat din pricina necredinţei lor şi nu cred decât puţini [dintre ei](44).

(43) Ra’i na: vezi 2:104 şi nota.
(44) După o altă interpretare – „şi credinţa lor este puţină”.

Ayah: 47

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ أُوتُواْ ٱلۡكِتَٰبَ ءَامِنُواْ بِمَا نَزَّلۡنَا مُصَدِّقٗا لِّمَا مَعَكُم مِّن قَبۡلِ أَن نَّطۡمِسَ وُجُوهٗا فَنَرُدَّهَا عَلَىٰٓ أَدۡبَارِهَآ أَوۡ نَلۡعَنَهُمۡ كَمَا لَعَنَّآ أَصۡحَٰبَ ٱلسَّبۡتِۚ وَكَانَ أَمۡرُ ٱللَّهِ مَفۡعُولًا

47. O, voi cei cărora vi s‑a dăruit Cartea! Credeţi în ceea ce am pogorât Noi, întărind ceea ce voi aveaţi deja, înainte ca Noi să mutilăm chipuri şi să le întoarcem pe dosurile lor(45) sau să‑i blestemăm aşa cum i‑am blestemat şi pe oamenii Sabatului(46), căci porunca lui Allah este [întotdeauna] împlinită!

(45) Allah îi ameninţă pe oamenii Cărţii că le va mutila chipurile, îi va poci, dacă vor continua să persiste în neadevăr.
(46) Trebuie înţeles „oamenii care au încălcat Sabatul” (vezi 2:65).

Ayah: 48

إِنَّ ٱللَّهَ لَا يَغۡفِرُ أَن يُشۡرَكَ بِهِۦ وَيَغۡفِرُ مَا دُونَ ذَٰلِكَ لِمَن يَشَآءُۚ وَمَن يُشۡرِكۡ بِٱللَّهِ فَقَدِ ٱفۡتَرَىٰٓ إِثۡمًا عَظِيمًا

48. Allah nu iartă să I se facă vreun părtaş. Afară de aceasta, El iartă cui voieşte. Iar acela care pune în rând cu Allah un părtaş, născoceşte un mare păcat!

Ayah: 49

أَلَمۡ تَرَ إِلَى ٱلَّذِينَ يُزَكُّونَ أَنفُسَهُمۚ بَلِ ٱللَّهُ يُزَكِّي مَن يَشَآءُ وَلَا يُظۡلَمُونَ فَتِيلًا

49. Nu i‑ai văzut pe aceia care se laudă că sunt evlavioşi? Însă numai Allah este Acela care socoteşte a fi evlavios pe cine voieşte El şi nu vor fi nedreptăţiţi [la răsplată] nici cât un firicel.(47)

(47) În textul arab este vorba de fibra fină (fatil) din scobitura sâmburelui de curmală, folosită ca metaforă pentru lucrul foarte puţin sau foarte mic şi neînsemnat.

Ayah: 50

ٱنظُرۡ كَيۡفَ يَفۡتَرُونَ عَلَى ٱللَّهِ ٱلۡكَذِبَۖ وَكَفَىٰ بِهِۦٓ إِثۡمٗا مُّبِينًا

50. Priveşte cum născocesc ei minciuni punându‑le pe seama lui Allah! Şi aceasta este îndeajuns un păcat vădit.

Ayah: 51

أَلَمۡ تَرَ إِلَى ٱلَّذِينَ أُوتُواْ نَصِيبٗا مِّنَ ٱلۡكِتَٰبِ يُؤۡمِنُونَ بِٱلۡجِبۡتِ وَٱلطَّٰغُوتِ وَيَقُولُونَ لِلَّذِينَ كَفَرُواْ هَٰٓؤُلَآءِ أَهۡدَىٰ مِنَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ سَبِيلًا

51. Nu i‑ai văzut pe aceia cărora le‑a fost dată o parte din Carte?(48) Ei cred în Jibt(49) ş i î n Taghut(50) şi zic celor care nu cred(51): „Aceştia sunt mai bine călăuziţi pe drum decât cei care cred!”(52)

(48) Înţelepţii iudeilor care au ştiinţă.
(49) Idol, preot, magician, magie, diavol şi tot ceea ce ţine de necredinţa în Allah.
(50) Vezi 2:257.
(51) Aici este vorba de păgânii din Mekka.
(52) Când cei din tribul Qurayş i au întrebat pe conducătorii iudeilor despre cei care sunt mai bine călăuziţi dintre qurayşiţi şi musulmani, aceştia le au răspuns: „Voi sunteţi mai bine călăuziţi decât ei”.

Ayah: 52

أُوْلَٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ لَعَنَهُمُ ٱللَّهُۖ وَمَن يَلۡعَنِ ٱللَّهُ فَلَن تَجِدَ لَهُۥ نَصِيرًا

52. Aceştia sunt cei pe care i‑a blestemat Allah, iar celui pe care Allah l‑a blestemat nu‑i vei afla [în veci] ajutor.

Ayah: 53

أَمۡ لَهُمۡ نَصِيبٞ مِّنَ ٱلۡمُلۡكِ فَإِذٗا لَّا يُؤۡتُونَ ٱلنَّاسَ نَقِيرًا

53. Oare au ei parte de stăpânie?! Atunci nu dau ei oamenilor nici măcar cât punctul de pe sâmburele de curmală(53)!

(53) Metaforă pentru cantitate neînsemnată.

Ayah: 54

أَمۡ يَحۡسُدُونَ ٱلنَّاسَ عَلَىٰ مَآ ءَاتَىٰهُمُ ٱللَّهُ مِن فَضۡلِهِۦۖ فَقَدۡ ءَاتَيۡنَآ ءَالَ إِبۡرَٰهِيمَ ٱلۡكِتَٰبَ وَٱلۡحِكۡمَةَ وَءَاتَيۡنَٰهُم مُّلۡكًا عَظِيمٗا

54. Îi pizmuiesc ei pe oameni(54) pentru ceea ce El le‑a dat cu harul Său? Or Noi i‑am dat neamului lui Avraam Cartea şi Înţelepciunea şi le‑am dat lor o mare împărăţie(55)!

(54) Pe Profetul Muhammed şi pe însoţitorii săi.(55) Regatul lui David şi Solomon.

Ayah: 55

فَمِنۡهُم مَّنۡ ءَامَنَ بِهِۦ وَمِنۡهُم مَّن صَدَّ عَنۡهُۚ وَكَفَىٰ بِجَهَنَّمَ سَعِيرًا

55. Unii dintre ei au crezut în El, alţii s‑au lepădat de El şi focul Gheenei le va fi de ajuns!

Ayah: 56

إِنَّ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ بِـَٔايَٰتِنَا سَوۡفَ نُصۡلِيهِمۡ نَارٗا كُلَّمَا نَضِجَتۡ جُلُودُهُم بَدَّلۡنَٰهُمۡ جُلُودًا غَيۡرَهَا لِيَذُوقُواْ ٱلۡعَذَابَۗ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ عَزِيزًا حَكِيمٗا

56. Cei ce nu cred în Versetele Noastre(56), pe aceia îi vom lăsa să ardă în Foc şi de fiecare dată când pieile lor se vor coace, le vom schimba cu alte piei, ca să guste chinul! Allah este Puternic [şi] Înţelept [‘Aziz, Hakim]!

(56) Coranul.

Ayah: 57

وَٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ سَنُدۡخِلُهُمۡ جَنَّٰتٖ تَجۡرِي مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَٰرُ خَٰلِدِينَ فِيهَآ أَبَدٗاۖ لَّهُمۡ فِيهَآ أَزۡوَٰجٞ مُّطَهَّرَةٞۖ وَنُدۡخِلُهُمۡ ظِلّٗا ظَلِيلًا

57. Însă pe aceia care cred şi săvârşesc fapte bune îi vom conduce în grădini pe sub care curg pâraie. În ele vor fi veşnic sălăşluitori şi vor avea în ele soaţe curăţite. Şi îi vom conduce pe ei la umbră deasă.

Ayah: 58

۞ إِنَّ ٱللَّهَ يَأۡمُرُكُمۡ أَن تُؤَدُّواْ ٱلۡأَمَٰنَٰتِ إِلَىٰٓ أَهۡلِهَا وَإِذَا حَكَمۡتُم بَيۡنَ ٱلنَّاسِ أَن تَحۡكُمُواْ بِٱلۡعَدۡلِۚ إِنَّ ٱللَّهَ نِعِمَّا يَعِظُكُم بِهِۦٓۗ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ سَمِيعَۢا بَصِيرٗا

58. Allah vă porunceşte să daţi înapoi stăpânilor lor lucrurile încredinţate, iar dacă judecaţi între oameni, să judecaţi cu dreptate! Cât de minunat este acest lucru la care vă povăţuieşte Allah! Allah este Cel care Aude Totul [şi] Cel care Vede Totul [Sami’, Basir]!porunceşte să daţi înapoi stăpânilor lor lucrurile încredinţate, iar dacă judecaţi între oameni, să judecaţi cu dreptate! Cât de minunat este acest lucru la care vă povăţuieşte Allah! Allah este Cel care Aude Totul [şi] Cel care Vede Totul [Sami’, Basir]!

Ayah: 59

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓاْ أَطِيعُواْ ٱللَّهَ وَأَطِيعُواْ ٱلرَّسُولَ وَأُوْلِي ٱلۡأَمۡرِ مِنكُمۡۖ فَإِن تَنَٰزَعۡتُمۡ فِي شَيۡءٖ فَرُدُّوهُ إِلَى ٱللَّهِ وَٱلرَّسُولِ إِن كُنتُمۡ تُؤۡمِنُونَ بِٱللَّهِ وَٱلۡيَوۡمِ ٱلۡأٓخِرِۚ ذَٰلِكَ خَيۡرٞ وَأَحۡسَنُ تَأۡوِيلًا

59. O, voi cei care credeţi! Fiţi cu supunere faţă de Allah şi fiţi cu supunere [ascultare] faţă de Trimisul Său şi faţă de diriguitorii voştri(57)! Apoi, dacă aveţi neînţelegeri într‑o chestiune, aduceţi‑o [întru judecare] la Allah şi la Trimis, dacă voi credeţi în Allah şi în Ziua de Apoi! Aceasta este mai bine şi cu mai bune urmări.

(57) Ulemaii (învăţaţii) şi cârmuitorii. Supunerea faţă de aceştia din urmă este o datorie, cu condiţia ca ei să poruncească binele şi ascultarea faţă de Allah.

Ayah: 60

أَلَمۡ تَرَ إِلَى ٱلَّذِينَ يَزۡعُمُونَ أَنَّهُمۡ ءَامَنُواْ بِمَآ أُنزِلَ إِلَيۡكَ وَمَآ أُنزِلَ مِن قَبۡلِكَ يُرِيدُونَ أَن يَتَحَاكَمُوٓاْ إِلَى ٱلطَّٰغُوتِ وَقَدۡ أُمِرُوٓاْ أَن يَكۡفُرُواْ بِهِۦۖ وَيُرِيدُ ٱلشَّيۡطَٰنُ أَن يُضِلَّهُمۡ ضَلَٰلَۢا بَعِيدٗا

60. Nu i‑ai văzut pe aceia care pretind că ei cred în ceea ce ţi s‑a trimis ţie, [Muhammed,] şi în ceea ce s‑a trimis mai înainte de tine? Ei voiesc să‑l ia ca judecător pe Taghut, cu toate că li s‑a poruncit să nu creadă în el. Dar Şeitan voieşte să‑i împingă pe ei în lungă rătăcire.

Ayah: 61

وَإِذَا قِيلَ لَهُمۡ تَعَالَوۡاْ إِلَىٰ مَآ أَنزَلَ ٱللَّهُ وَإِلَى ٱلرَّسُولِ رَأَيۡتَ ٱلۡمُنَٰفِقِينَ يَصُدُّونَ عَنكَ صُدُودٗا

61. Iar dacă li se zice lor: „Veniţi spre ceea ce a trimis Allah şi spre Trimis!”, îi vei vedea pe făţarnici cum se întorc, îndepărtându‑se de tine.

Ayah: 62

فَكَيۡفَ إِذَآ أَصَٰبَتۡهُم مُّصِيبَةُۢ بِمَا قَدَّمَتۡ أَيۡدِيهِمۡ ثُمَّ جَآءُوكَ يَحۡلِفُونَ بِٱللَّهِ إِنۡ أَرَدۡنَآ إِلَّآ إِحۡسَٰنٗا وَتَوۡفِيقًا

62. Însă cum va fi dacă îi va lovi o nenorocire pentru ceea ce au făcut mai înainte mâinile lor?! Atunci ei vor veni spre tine şi vor jura pe Allah: „Noi nu am voit decât bine şi împăcare!”.

Ayah: 63

أُوْلَٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ يَعۡلَمُ ٱللَّهُ مَا فِي قُلُوبِهِمۡ فَأَعۡرِضۡ عَنۡهُمۡ وَعِظۡهُمۡ وَقُل لَّهُمۡ فِيٓ أَنفُسِهِمۡ قَوۡلَۢا بَلِيغٗا

63. Aceştia sunt cei despre care ştie Allah ce se află în inimile lor. Deci depărtează‑te de ei, povăţuieşte‑i pe ei şi spune‑le lor – în privinţa lor – vorbe convingătoare.

Ayah: 64

وَمَآ أَرۡسَلۡنَا مِن رَّسُولٍ إِلَّا لِيُطَاعَ بِإِذۡنِ ٱللَّهِۚ وَلَوۡ أَنَّهُمۡ إِذ ظَّلَمُوٓاْ أَنفُسَهُمۡ جَآءُوكَ فَٱسۡتَغۡفَرُواْ ٱللَّهَ وَٱسۡتَغۡفَرَ لَهُمُ ٱلرَّسُولُ لَوَجَدُواْ ٱللَّهَ تَوَّابٗا رَّحِيمٗا

64. Noi nu trimitem nici un trimis, decât pentru a i se da ascultare, cu voia lui Allah. Şi dacă, după ce au fost ei nedrepţi cu propriile lor suflete, vor veni ei la tine şi se vor ruga de iertare lui Allah şi se va ruga pentru iertarea lor şi Trimisul, îl vor afla ei pe Allah Iertător, Îndurător [Tawwab, Rahim].

Ayah: 65

فَلَا وَرَبِّكَ لَا يُؤۡمِنُونَ حَتَّىٰ يُحَكِّمُوكَ فِيمَا شَجَرَ بَيۡنَهُمۡ ثُمَّ لَا يَجِدُواْ فِيٓ أَنفُسِهِمۡ حَرَجٗا مِّمَّا قَضَيۡتَ وَيُسَلِّمُواْ تَسۡلِيمٗا

65. Însă, nu! [Jur] pe Domnul Tău! Nu vor crede ei [cu adevărat] până ce nu te vor lua pe tine ca judecător pentru cele care se iscă între ei şi nu vor mai afla în sufletele lor temere faţă de ceea ce tu ai hotărât şi nu se vor supune cu desăvârşită supunere [hotărârii tale].

Ayah: 66

وَلَوۡ أَنَّا كَتَبۡنَا عَلَيۡهِمۡ أَنِ ٱقۡتُلُوٓاْ أَنفُسَكُمۡ أَوِ ٱخۡرُجُواْ مِن دِيَٰرِكُم مَّا فَعَلُوهُ إِلَّا قَلِيلٞ مِّنۡهُمۡۖ وَلَوۡ أَنَّهُمۡ فَعَلُواْ مَا يُوعَظُونَ بِهِۦ لَكَانَ خَيۡرٗا لَّهُمۡ وَأَشَدَّ تَثۡبِيتٗا

66. Dacă Noi le‑am fi poruncit: „Omorâţi‑vă voi înşivă!” sau „Ieşiţi din căminele voastre!”, nu ar fi făcut‑o decât puţini dintre ei. Dar dacă ei le‑ar fi făcut pe cele la care au fost îndemnaţi, ar fi fost mai bine pentru ei şi ar fi mai statornică [credinţa lor].

Ayah: 67

وَإِذٗا لَّأٓتَيۡنَٰهُم مِّن لَّدُنَّآ أَجۡرًا عَظِيمٗا

67. Şi atunci Noi le‑am fi dat din partea Noastră răsplată mare.

Ayah: 68

وَلَهَدَيۡنَٰهُمۡ صِرَٰطٗا مُّسۡتَقِيمٗا

68. Şi i‑am fi călăuzit Noi pe un drum drept.(58)

(58) Versetele 60‑68 se referă la ipocriţi.

Ayah: 69

وَمَن يُطِعِ ٱللَّهَ وَٱلرَّسُولَ فَأُوْلَٰٓئِكَ مَعَ ٱلَّذِينَ أَنۡعَمَ ٱللَّهُ عَلَيۡهِم مِّنَ ٱلنَّبِيِّـۧنَ وَٱلصِّدِّيقِينَ وَٱلشُّهَدَآءِ وَٱلصَّٰلِحِينَۚ وَحَسُنَ أُوْلَٰٓئِكَ رَفِيقٗا

69. Cei care se supun lui Allah şi Trimisului, aceia vor fi împreună cu cei pe care i‑a binecuvântat Allah cu harul Său, ca şi profeţii, adevăraţii evlavioşi, martirii şi cei pioşi. Şi ce buni tovarăşi vor fi aceştia!(59)

(59) Un bărbat a venit la Profet – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – şi a zis: O, Trimis al lui Allah! Tu îmi eşti mai scump decât sufletul meu şi îmi eşti mai drag decât familia mea. Stând în casă şi pomenindu‑te, nu am mai putut răbda să nu vin la tine şi să nu te văd. Mi‑am adus aminte de moartea mea şi de moartea ta şi mi‑am dat seama că, atunci când vei intra în Rai, tu te vei înălţa împreună cu profeţii şi mi‑a fost teamă că, dacă şi eu voi intra în Rai, nu te voi putea vedea. Profetul – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – nu i‑a răspuns până ce nu i‑a revelat Allah acest verset.

Ayah: 70

ذَٰلِكَ ٱلۡفَضۡلُ مِنَ ٱللَّهِۚ وَكَفَىٰ بِٱللَّهِ عَلِيمٗا

70. Acest har este de la Allah şi Allah este de ajuns ca Atoateştiutor [‘Alim]!

Ayah: 71

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ خُذُواْ حِذۡرَكُمۡ فَٱنفِرُواْ ثُبَاتٍ أَوِ ٱنفِرُواْ جَمِيعٗا

71. O, voi cei care credeţi! Luaţi seama şi purcedeţi [la luptă] în grupuri sau purcedeţi [la luptă] cu toţii deodată!

Ayah: 72

وَإِنَّ مِنكُمۡ لَمَن لَّيُبَطِّئَنَّ فَإِنۡ أَصَٰبَتۡكُم مُّصِيبَةٞ قَالَ قَدۡ أَنۡعَمَ ٱللَّهُ عَلَيَّ إِذۡ لَمۡ أَكُن مَّعَهُمۡ شَهِيدٗا

72. Printre voi este unul care rămâne în urmă [când se purcede la luptă] şi dacă asupra voastră se abate o nenorocire, zice el: „Allah s‑a îndurat de mine cu harul Lui, căci nu am fost de faţă împreună cu ei!”

Ayah: 73

وَلَئِنۡ أَصَٰبَكُمۡ فَضۡلٞ مِّنَ ٱللَّهِ لَيَقُولَنَّ كَأَن لَّمۡ تَكُنۢ بَيۡنَكُمۡ وَبَيۡنَهُۥ مَوَدَّةٞ يَٰلَيۡتَنِي كُنتُ مَعَهُمۡ فَأَفُوزَ فَوۡزًا عَظِيمٗا

73. Dar dacă asupra voastră coboară harul lui Allah, atunci el va zice, ca şi când între voi şi între el nu ar fi fost nici o prietenie: „Ce păcat că nu am fost laolaltă cu ei, căci aş fi câştigat mare izbândă!”.

Ayah: 74

۞ فَلۡيُقَٰتِلۡ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ ٱلَّذِينَ يَشۡرُونَ ٱلۡحَيَوٰةَ ٱلدُّنۡيَا بِٱلۡأٓخِرَةِۚ وَمَن يُقَٰتِلۡ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ فَيُقۡتَلۡ أَوۡ يَغۡلِبۡ فَسَوۡفَ نُؤۡتِيهِ أَجۡرًا عَظِيمٗا

74. Să lupte, aşadar, pe calea lui Allah aceia care dau viaţa lumească de acum pentru Viaţa de Apoi! Iar aceluia care luptă pe calea lui Allah, de va fi ucis sau de va birui, Noi îi vom da mare răsplată!

Ayah: 75

وَمَا لَكُمۡ لَا تُقَٰتِلُونَ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ وَٱلۡمُسۡتَضۡعَفِينَ مِنَ ٱلرِّجَالِ وَٱلنِّسَآءِ وَٱلۡوِلۡدَٰنِ ٱلَّذِينَ يَقُولُونَ رَبَّنَآ أَخۡرِجۡنَا مِنۡ هَٰذِهِ ٱلۡقَرۡيَةِ ٱلظَّالِمِ أَهۡلُهَا وَٱجۡعَل لَّنَا مِن لَّدُنكَ وَلِيّٗا وَٱجۡعَل لَّنَا مِن لَّدُنكَ نَصِيرًا

75. Şi ce este cu voi de nu luptaţi pe calea lui Allah, şi pentru bărbaţii, muierile şi copiii slabi care zic: „Doamne! Scoate‑ne pe noi din cetatea asta cu neam nelegiuit şi dă‑ne nouă din partea Ta un ocrotitor şi dă‑ne nouă din partea Ta un ajutor!”.

Ayah: 76

ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ يُقَٰتِلُونَ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِۖ وَٱلَّذِينَ كَفَرُواْ يُقَٰتِلُونَ فِي سَبِيلِ ٱلطَّٰغُوتِ فَقَٰتِلُوٓاْ أَوۡلِيَآءَ ٱلشَّيۡطَٰنِۖ إِنَّ كَيۡدَ ٱلشَّيۡطَٰنِ كَانَ ضَعِيفًا

76. Cei care cred, luptă pe calea lui Allah, iar cei care nu cred, luptă pe calea lui Taghut.(60) Aşadar, luptaţi împotriva aliaţilor lui Şeitan, căci vicleşugul lui Şeitan este, neîndoielnic, slab!

(60) Vezi 2:257.

Ayah: 77

أَلَمۡ تَرَ إِلَى ٱلَّذِينَ قِيلَ لَهُمۡ كُفُّوٓاْ أَيۡدِيَكُمۡ وَأَقِيمُواْ ٱلصَّلَوٰةَ وَءَاتُواْ ٱلزَّكَوٰةَ فَلَمَّا كُتِبَ عَلَيۡهِمُ ٱلۡقِتَالُ إِذَا فَرِيقٞ مِّنۡهُمۡ يَخۡشَوۡنَ ٱلنَّاسَ كَخَشۡيَةِ ٱللَّهِ أَوۡ أَشَدَّ خَشۡيَةٗۚ وَقَالُواْ رَبَّنَا لِمَ كَتَبۡتَ عَلَيۡنَا ٱلۡقِتَالَ لَوۡلَآ أَخَّرۡتَنَآ إِلَىٰٓ أَجَلٖ قَرِيبٖۗ قُلۡ مَتَٰعُ ٱلدُّنۡيَا قَلِيلٞ وَٱلۡأٓخِرَةُ خَيۡرٞ لِّمَنِ ٱتَّقَىٰ وَلَا تُظۡلَمُونَ فَتِيلًا

77. Nu i‑ai văzut pe aceia cărora li s‑a zis: „Reţineţi‑vă mâinile voastre [de la luptă], pliniţi Rugăciunea [As‑Salat] şi achitaţi Dania [Az‑Zakat]!”? Apoi, când li s‑a poruncit lupta, o parte dintre ei au ajuns să se teamă de oameni, ca şi când ar fi încercat teama de Allah sau o teamă chiar mai puternică şi au zis: „Doamne, de ce ne‑ai poruncit nouă lupta? De ce nu ne‑ai mai păsuit până la un termen apropiat?” Spune: „Plăcerea acestei lumi este mică, iar Lumea de Apoi este mai bună pentru cei care se tem [de Allah] şi [acolo] nu veţi fi nedreptăţiţi nici cât un firicel!”(61)

(61) Vezi 4:49.

Ayah: 78

أَيۡنَمَا تَكُونُواْ يُدۡرِككُّمُ ٱلۡمَوۡتُ وَلَوۡ كُنتُمۡ فِي بُرُوجٖ مُّشَيَّدَةٖۗ وَإِن تُصِبۡهُمۡ حَسَنَةٞ يَقُولُواْ هَٰذِهِۦ مِنۡ عِندِ ٱللَّهِۖ وَإِن تُصِبۡهُمۡ سَيِّئَةٞ يَقُولُواْ هَٰذِهِۦ مِنۡ عِندِكَۚ قُلۡ كُلّٞ مِّنۡ عِندِ ٱللَّهِۖ فَمَالِ هَٰٓؤُلَآءِ ٱلۡقَوۡمِ لَا يَكَادُونَ يَفۡقَهُونَ حَدِيثٗا

78. Oriunde aţi fi, moartea vă va ajunge, chiar de‑aţi fi în turnuri semeţe. Dacă au parte de bine, ei zic: „Aceasta este de la Allah!”, iar dacă îi loveşte un rău, ei zic: „Aceasta este de la tine, [Muhammed]!” Spune: „Toate sunt din partea lui Allah!”. Dar ce este cu oamenii aceştia că nu înţeleg ei aproape nici o vorbă?

Ayah: 79

مَّآ أَصَابَكَ مِنۡ حَسَنَةٖ فَمِنَ ٱللَّهِۖ وَمَآ أَصَابَكَ مِن سَيِّئَةٖ فَمِن نَّفۡسِكَۚ وَأَرۡسَلۡنَٰكَ لِلنَّاسِ رَسُولٗاۚ وَكَفَىٰ بِٱللَّهِ شَهِيدٗا

79. Binele de care ai parte îţi vine de la Allah, iar răul care te loveşte îţi vine de la tine însuţi. Noi te‑am trimis ca Vestitor [trimis, profet] pentru oameni. Iar Allah este de ajuns ca martor!

Ayah: 80

مَّن يُطِعِ ٱلرَّسُولَ فَقَدۡ أَطَاعَ ٱللَّهَۖ وَمَن تَوَلَّىٰ فَمَآ أَرۡسَلۡنَٰكَ عَلَيۡهِمۡ حَفِيظٗا

80. Cel ce se supune Trimisului se supune, neîndoielnic, şi lui Allah. Cât despre cei care întorc spatele, Noi nu te‑am trimis să fii peste ei păzitor!

Ayah: 81

وَيَقُولُونَ طَاعَةٞ فَإِذَا بَرَزُواْ مِنۡ عِندِكَ بَيَّتَ طَآئِفَةٞ مِّنۡهُمۡ غَيۡرَ ٱلَّذِي تَقُولُۖ وَٱللَّهُ يَكۡتُبُ مَا يُبَيِّتُونَۖ فَأَعۡرِضۡ عَنۡهُمۡ وَتَوَكَّلۡ عَلَى ٱللَّهِۚ وَكَفَىٰ بِٱللَّهِ وَكِيلًا

81. Ei zic: „Supunere!”. Dar de îndată ce au ieşit de la tine, o parte dintre ei născocesc noaptea [în gând, pe ascuns] cu totul altceva decât ceea ce ai spus. Allah scrie ceea ce născocesc ei noaptea [în gând, pe ascuns]. Îndepărtează‑te de ei şi încrede‑te în Allah! Şi Allah este de ajuns ca protector!

Ayah: 82

أَفَلَا يَتَدَبَّرُونَ ٱلۡقُرۡءَانَۚ وَلَوۡ كَانَ مِنۡ عِندِ غَيۡرِ ٱللَّهِ لَوَجَدُواْ فِيهِ ٱخۡتِلَٰفٗا كَثِيرٗا

82. Oare nu cugetă ei la Coran? Dacă ar fi el de la altcineva decât de la Allah, ar găsi în el multe nepotriviri!

Ayah: 83

وَإِذَا جَآءَهُمۡ أَمۡرٞ مِّنَ ٱلۡأَمۡنِ أَوِ ٱلۡخَوۡفِ أَذَاعُواْ بِهِۦۖ وَلَوۡ رَدُّوهُ إِلَى ٱلرَّسُولِ وَإِلَىٰٓ أُوْلِي ٱلۡأَمۡرِ مِنۡهُمۡ لَعَلِمَهُ ٱلَّذِينَ يَسۡتَنۢبِطُونَهُۥ مِنۡهُمۡۗ وَلَوۡلَا فَضۡلُ ٱللَّهِ عَلَيۡكُمۡ وَرَحۡمَتُهُۥ لَٱتَّبَعۡتُمُ ٱلشَّيۡطَٰنَ إِلَّا قَلِيلٗا

83. Când vine la ei o ştire de linişte sau de spaimă, ei o răspândesc de îndată. Dacă însă ei ar împărtăşi‑o Trimisului sau cârmuitorilor lor, aceia dintre ei, care caută să fie dumiriţi, ar afla [adevărul]. Iar de n‑ar fi harul lui Allah asupra voastră şi îndurarea Lui, l‑aţi urma pe Şeitan, afară de puţini [dintre voi].

Ayah: 84

فَقَٰتِلۡ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ لَا تُكَلَّفُ إِلَّا نَفۡسَكَۚ وَحَرِّضِ ٱلۡمُؤۡمِنِينَۖ عَسَى ٱللَّهُ أَن يَكُفَّ بَأۡسَ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْۚ وَٱللَّهُ أَشَدُّ بَأۡسٗا وَأَشَدُّ تَنكِيلٗا

84. Luptă‑te pe calea lui Allah – tu nu eşti răspunzător decât pentru tine! – şi îndeamnă‑i pe dreptcredincioşi [la luptă]! Poate că Allah va opri răul celor care nu cred, căci Allah este mai de temut în forţă şi mai aspru în pedeapsă.

Ayah: 85

مَّن يَشۡفَعۡ شَفَٰعَةً حَسَنَةٗ يَكُن لَّهُۥ نَصِيبٞ مِّنۡهَاۖ وَمَن يَشۡفَعۡ شَفَٰعَةٗ سَيِّئَةٗ يَكُن لَّهُۥ كِفۡلٞ مِّنۡهَاۗ وَكَانَ ٱللَّهُ عَلَىٰ كُلِّ شَيۡءٖ مُّقِيتٗا

85. Cel care face o bună mijlocire [într‑o chestiune] va avea şi el o parte din ea, iar cel care face o rea mijlocire, asemenea va avea parte din răspunderea [pentru ea], căci Allah este cu putere peste toate [Al‑Muqit].

Ayah: 86

وَإِذَا حُيِّيتُم بِتَحِيَّةٖ فَحَيُّواْ بِأَحۡسَنَ مِنۡهَآ أَوۡ رُدُّوهَآۗ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ عَلَىٰ كُلِّ شَيۡءٍ حَسِيبًا

86. Dacă vi se dă bineţe, răspundeţi cu bineţe încă şi mai frumos sau [cel puţin] răspundeţi!(62) Allah este Atoatesocotitor [Hasib].

(62) Înainte de Islam, arabii păgâni foloseau diferite maniere şi formule de salut. Islamul a recomandat ca formulă de salut expresia As‑Salamu ‘alay‑kum „Pacea asupra voastră!”, adresarea cu ea fiind făcută uneia sau mai multor persoane. Răspunsul la ea este Wa‑’alay‑kumu s‑salam (wa rahmatu Allahi wa‑barakatu‑hu!) „Pacea fie şi asupra voastră (şi îndurarea lui Allah şi binecuvântările Sale)!”.

Ayah: 87

ٱللَّهُ لَآ إِلَٰهَ إِلَّا هُوَۚ لَيَجۡمَعَنَّكُمۡ إِلَىٰ يَوۡمِ ٱلۡقِيَٰمَةِ لَا رَيۡبَ فِيهِۗ وَمَنۡ أَصۡدَقُ مِنَ ٱللَّهِ حَدِيثٗا

87. Allah! Nu există altă divinitate în afară de El! El [jură că] vă va aduna în Ziua Învierii, neîndoielnic, căci cine este mai adevărat decât Allah în ceea ce se spune?

Ayah: 88

۞ فَمَا لَكُمۡ فِي ٱلۡمُنَٰفِقِينَ فِئَتَيۡنِ وَٱللَّهُ أَرۡكَسَهُم بِمَا كَسَبُوٓاْۚ أَتُرِيدُونَ أَن تَهۡدُواْ مَنۡ أَضَلَّ ٱللَّهُۖ وَمَن يُضۡلِلِ ٱللَّهُ فَلَن تَجِدَ لَهُۥ سَبِيلٗا

88. De ce sunteţi despărţiţi în două grupuri în privinţa făţarnicilor(63), când Allah i‑a întors [la necredinţă] pentru ceea ce au dobândit ei? Voiţi voi să‑i călăuziţi pe drumul cel drept pe aceia pe care Allah i‑a împins la rătăcire? Pentru acela pe care Allah l‑a dus la rătăcire nu poţi afla drum [de întoarcere]!

(63) Opiniile au fost divizate împotriva ipocriţilor: unii propuneau adoptarea unei atitudini foarte ferme faţă de ei, iar alţii voiau să‑i întoarcă la Islam.

Ayah: 89

وَدُّواْ لَوۡ تَكۡفُرُونَ كَمَا كَفَرُواْ فَتَكُونُونَ سَوَآءٗۖ فَلَا تَتَّخِذُواْ مِنۡهُمۡ أَوۡلِيَآءَ حَتَّىٰ يُهَاجِرُواْ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِۚ فَإِن تَوَلَّوۡاْ فَخُذُوهُمۡ وَٱقۡتُلُوهُمۡ حَيۡثُ وَجَدتُّمُوهُمۡۖ وَلَا تَتَّخِذُواْ مِنۡهُمۡ وَلِيّٗا وَلَا نَصِيرًا

89. Ei ar vrea ca voi să nu credeţi, aşa cum nici ei nu cred, astfel încât să fiţi deopotrivă. Nu vă luaţi dintre ei părtaşi, până ce ei nu vor purcede pe calea lui Allah! Dar dacă ei întorc spatele, prindeţi‑i şi omorâţi‑i, oriunde‑i veţi afla! Şi nu vă faceţi dintre ei nici părtaş, nici ajutor,

Ayah: 90

إِلَّا ٱلَّذِينَ يَصِلُونَ إِلَىٰ قَوۡمِۭ بَيۡنَكُمۡ وَبَيۡنَهُم مِّيثَٰقٌ أَوۡ جَآءُوكُمۡ حَصِرَتۡ صُدُورُهُمۡ أَن يُقَٰتِلُوكُمۡ أَوۡ يُقَٰتِلُواْ قَوۡمَهُمۡۚ وَلَوۡ شَآءَ ٱللَّهُ لَسَلَّطَهُمۡ عَلَيۡكُمۡ فَلَقَٰتَلُوكُمۡۚ فَإِنِ ٱعۡتَزَلُوكُمۡ فَلَمۡ يُقَٰتِلُوكُمۡ وَأَلۡقَوۡاْ إِلَيۡكُمُ ٱلسَّلَمَ فَمَا جَعَلَ ٱللَّهُ لَكُمۡ عَلَيۡهِمۡ سَبِيلٗا

90. Afară de aceia care se unesc la un neam cu care voi aveţi un legământ sau vin la voi cu piepturile prea strânse pentru ca să mai lupte împotriva voastră sau ca să mai lupte împotriva neamului lor. De‑ar fi voit Allah, le‑ar fi dat putere asupra voastră atunci când s‑ar fi războit cu voi. Dar dacă se depărtează ei de voi şi nu luptă împotriva voastră şi vă arată supunere, Allah nu vă mai dă vouă cale împotriva lor.(64)

(64) Permisiunea de a‑i mai ataca.

Ayah: 91

سَتَجِدُونَ ءَاخَرِينَ يُرِيدُونَ أَن يَأۡمَنُوكُمۡ وَيَأۡمَنُواْ قَوۡمَهُمۡ كُلَّ مَا رُدُّوٓاْ إِلَى ٱلۡفِتۡنَةِ أُرۡكِسُواْ فِيهَاۚ فَإِن لَّمۡ يَعۡتَزِلُوكُمۡ وَيُلۡقُوٓاْ إِلَيۡكُمُ ٱلسَّلَمَ وَيَكُفُّوٓاْ أَيۡدِيَهُمۡ فَخُذُوهُمۡ وَٱقۡتُلُوهُمۡ حَيۡثُ ثَقِفۡتُمُوهُمۡۚ وَأُوْلَٰٓئِكُمۡ جَعَلۡنَا لَكُمۡ عَلَيۡهِمۡ سُلۡطَٰنٗا مُّبِينٗا

91. Veţi găsi pe alţii care vor voi să aibă încrederea voastră şi să aibă şi încrederea neamului lor. De fiecare dată când vor fi îndemnaţi la ispită, ei se vor lăsa împinşi spre ea. Dacă însă nu vor sta departe de voi şi nu vă vor arăta supunere şi nu vor opri mâinile lor [de la lupta împotriva voastră], atunci prindeţi‑i şi omorâţi‑i, oriunde i‑aţi afla! Asupra acestora Noi vă dăm dovadă sigură.

Ayah: 92

وَمَا كَانَ لِمُؤۡمِنٍ أَن يَقۡتُلَ مُؤۡمِنًا إِلَّا خَطَـٔٗاۚ وَمَن قَتَلَ مُؤۡمِنًا خَطَـٔٗا فَتَحۡرِيرُ رَقَبَةٖ مُّؤۡمِنَةٖ وَدِيَةٞ مُّسَلَّمَةٌ إِلَىٰٓ أَهۡلِهِۦٓ إِلَّآ أَن يَصَّدَّقُواْۚ فَإِن كَانَ مِن قَوۡمٍ عَدُوّٖ لَّكُمۡ وَهُوَ مُؤۡمِنٞ فَتَحۡرِيرُ رَقَبَةٖ مُّؤۡمِنَةٖۖ وَإِن كَانَ مِن قَوۡمِۭ بَيۡنَكُمۡ وَبَيۡنَهُم مِّيثَٰقٞ فَدِيَةٞ مُّسَلَّمَةٌ إِلَىٰٓ أَهۡلِهِۦ وَتَحۡرِيرُ رَقَبَةٖ مُّؤۡمِنَةٖۖ فَمَن لَّمۡ يَجِدۡ فَصِيَامُ شَهۡرَيۡنِ مُتَتَابِعَيۡنِ تَوۡبَةٗ مِّنَ ٱللَّهِۗ وَكَانَ ٱللَّهُ عَلِيمًا حَكِيمٗا

92. Nu se cade ca un dreptcredincios să omoare un alt dreptcredincios, decât [dacă se întâmplă] din greşeală. Cel care omoară un dreptcredincios din greşeală, trebuie să slobozească un rob credincios şi să dea un preţ de sânge(65) familiei lui, afară dacă aceasta îl iartă, în semn de milostenie. Dacă [cel omorât] este dintr‑un neam duşman vouă, dar el este dreptcredincios, atunci trebuie să slobozească un rob credincios. Dacă este însă dintr‑un neam de care sunteţi legaţi printr‑un legământ, atunci trebuie un preţ de sânge dat familiei lui şi slobozit un rob credincios. Cel ce nu găseşte [robul pentru slobozire] trebuie să postească două luni, una după alta [fără întrerupere], căutând îndurare de la Allah. Allah este Atoateştiutor şi Înţelept [‘Alim, Hakim](66).

(65) Preţul sângelui constă într‑o sută de cămile de vârste diferite. Detaliile acestei obligaţii se găsesc în lucrările de jurisprudenţă ( fiqh).(66) Omorul premeditat este una dintre cele mai mari crime, după părerea Islamului, şi, de aceea, el este pedepsit extrem de aspru. Şi a zis Trimisul – Allah să l binecuvânteze şi să l miluiască! – : „Cine ajută la uciderea unui musulman credincios, chiar şi numai cu o jumătate de cuvânt, va veni în Ziua Judecăţii, având scris între ochii săi: fără nădejde în îndurarea lui Allah!”. Şi, tot într un hadis, se spune:

Ayah: 93

وَمَن يَقۡتُلۡ مُؤۡمِنٗا مُّتَعَمِّدٗا فَجَزَآؤُهُۥ جَهَنَّمُ خَٰلِدٗا فِيهَا وَغَضِبَ ٱللَّهُ عَلَيۡهِ وَلَعَنَهُۥ وَأَعَدَّ لَهُۥ عَذَابًا عَظِيمٗا

93. Cel care omoară un dreptcredincios precugetat, răsplata îi va fi Gheena, în care va rămâne veşnic, Allah se va mânia pe el, îl va blestema şi‑i va pregăti lui chin mare.

Ayah: 94

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓاْ إِذَا ضَرَبۡتُمۡ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ فَتَبَيَّنُواْ وَلَا تَقُولُواْ لِمَنۡ أَلۡقَىٰٓ إِلَيۡكُمُ ٱلسَّلَٰمَ لَسۡتَ مُؤۡمِنٗا تَبۡتَغُونَ عَرَضَ ٱلۡحَيَوٰةِ ٱلدُّنۡيَا فَعِندَ ٱللَّهِ مَغَانِمُ كَثِيرَةٞۚ كَذَٰلِكَ كُنتُم مِّن قَبۡلُ فَمَنَّ ٱللَّهُ عَلَيۡكُمۡ فَتَبَيَّنُوٓاْۚ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ بِمَا تَعۡمَلُونَ خَبِيرٗا

94. O, voi cei care credeţi! Dacă purcedeţi [la luptă] pe calea lui Allah, luaţi bine seama şi nu spuneţi aceluia care vă dă vouă bineţe [cu Es‑selamu ’aleikum]: „Tu nu eşti credincios!”, râvnind voi la bunurile acestei vieţi lumeşti, căci Allah are prăzi multe. Aşa aţi fost voi mai înainte, dar Allah v‑a binecuvântat cu harul Lui. Deci luaţi bine seama, căci Allah este bine ştiutor a ceea ce faceţi voi!

Ayah: 95

لَّا يَسۡتَوِي ٱلۡقَٰعِدُونَ مِنَ ٱلۡمُؤۡمِنِينَ غَيۡرُ أُوْلِي ٱلضَّرَرِ وَٱلۡمُجَٰهِدُونَ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ بِأَمۡوَٰلِهِمۡ وَأَنفُسِهِمۡۚ فَضَّلَ ٱللَّهُ ٱلۡمُجَٰهِدِينَ بِأَمۡوَٰلِهِمۡ وَأَنفُسِهِمۡ عَلَى ٱلۡقَٰعِدِينَ دَرَجَةٗۚ وَكُلّٗا وَعَدَ ٱللَّهُ ٱلۡحُسۡنَىٰۚ وَفَضَّلَ ٱللَّهُ ٱلۡمُجَٰهِدِينَ عَلَى ٱلۡقَٰعِدِينَ أَجۡرًا عَظِيمٗا

95. Nu sunt egali dreptcredincioşii care rămân în casele lor – afară de cei care au un beteşug – cu cei care luptă pe calea lui Allah, cu bunurile şi cu sufletele lor. Allah vine cu mai mult har asupra celor care luptă cu bunurile şi cu sufletele lor decât asupra celor care rămân în casele lor [din pricina unui beteşug]. Tuturor le‑a făgăduit Allah cea mai bună răsplată, însă Allah vine cu mai mult har asupra celor care luptă decât asupra celor care rămân în casele lor şi cu mare răsplată,

Ayah: 96

دَرَجَٰتٖ مِّنۡهُ وَمَغۡفِرَةٗ وَرَحۡمَةٗۚ وَكَانَ ٱللَّهُ غَفُورٗا رَّحِيمًا

96. Trepte din partea Sa, cu „Sfârşitul acestei lumi este mai neînsemnat pentru Allah decât omorârea unui bărbat credincios”. iertare şi îndurare, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].

Ayah: 97

إِنَّ ٱلَّذِينَ تَوَفَّىٰهُمُ ٱلۡمَلَٰٓئِكَةُ ظَالِمِيٓ أَنفُسِهِمۡ قَالُواْ فِيمَ كُنتُمۡۖ قَالُواْ كُنَّا مُسۡتَضۡعَفِينَ فِي ٱلۡأَرۡضِۚ قَالُوٓاْ أَلَمۡ تَكُنۡ أَرۡضُ ٱللَّهِ وَٰسِعَةٗ فَتُهَاجِرُواْ فِيهَاۚ فَأُوْلَٰٓئِكَ مَأۡوَىٰهُمۡ جَهَنَّمُۖ وَسَآءَتۡ مَصِيرًا

97. Îngerii, când iau sufletele celor care au fost nedrepţi cu ei înşişi, le zic lor: „Ce aţi făcut voi [pentru credinţa voastră]?” Şi răspund ei: „Noi am fost slăbiţi pe pământ!”(67) Şi le zic [îngerii]: „Nu a fost pământul lui Allah destul de larg pentru ca voi să purcedeţi în lume?” Adăpostul acestora este Gheena şi ce soartă rea!

(67) Pe pământul duşmanilor.

Ayah: 98

إِلَّا ٱلۡمُسۡتَضۡعَفِينَ مِنَ ٱلرِّجَالِ وَٱلنِّسَآءِ وَٱلۡوِلۡدَٰنِ لَا يَسۡتَطِيعُونَ حِيلَةٗ وَلَا يَهۡتَدُونَ سَبِيلٗا

98. Afară de cei neputincioşi dintre bărbaţi, de femei şi copii, care nu sunt în stare să se descurce şi nu găsesc nici o cale,

Ayah: 99

فَأُوْلَٰٓئِكَ عَسَى ٱللَّهُ أَن يَعۡفُوَ عَنۡهُمۡۚ وَكَانَ ٱللَّهُ عَفُوًّا غَفُورٗا

99. Pe aceştia poate că o să‑i ierte Allah, căci Allah este Îndurător, Iertător [‘Afuww, Ghafur].

Ayah: 100

۞ وَمَن يُهَاجِرۡ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ يَجِدۡ فِي ٱلۡأَرۡضِ مُرَٰغَمٗا كَثِيرٗا وَسَعَةٗۚ وَمَن يَخۡرُجۡ مِنۢ بَيۡتِهِۦ مُهَاجِرًا إِلَى ٱللَّهِ وَرَسُولِهِۦ ثُمَّ يُدۡرِكۡهُ ٱلۡمَوۡتُ فَقَدۡ وَقَعَ أَجۡرُهُۥ عَلَى ٱللَّهِۗ وَكَانَ ٱللَّهُ غَفُورٗا رَّحِيمٗا

100. Şi cine pribegeşte pe calea lui Allah, va afla pe pământ multe [adăposturi] şi bogăţie. Şi cel ce iese din casa sa(68), ca să purceadă către Allah şi Trimisul Său(69), şi apoi îl va ajunge moartea, răsplata lui se află la Allah, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].(70)

(68) Din Mekka.
(69) Spre Medina.
(70) Dumra ben al Qays era un bărbat slăbit şi neputincios din Mekka, dar când a auzit ce a revelat Allah în legătură cu plecarea (Hegira), le a zis fiilor săi: Luaţi mă cu voi, căci eu nu sunt slab şi eu cunosc calea spre Medina! Jur pe Allah că nu voi mai dormi noaptea aceasta în Mekka! Şi au ieşit împreună cu el, purtându l pe un pat, însă pe drum a murit. Atunci a revelat Allah acest verset.

Ayah: 101

وَإِذَا ضَرَبۡتُمۡ فِي ٱلۡأَرۡضِ فَلَيۡسَ عَلَيۡكُمۡ جُنَاحٌ أَن تَقۡصُرُواْ مِنَ ٱلصَّلَوٰةِ إِنۡ خِفۡتُمۡ أَن يَفۡتِنَكُمُ ٱلَّذِينَ كَفَرُوٓاْۚ إِنَّ ٱلۡكَٰفِرِينَ كَانُواْ لَكُمۡ عَدُوّٗا مُّبِينٗا

101. Iar dacă purcedeţi spre alt pământ, nu va fi un păcat pentru voi de veţi scurta Rugăciunea [As‑Salat], dacă vă temeţi că cei care nu cred vă vor pricinui vreun rău, căci necredincioşii vă sunt duşmani învederaţi.

Ayah: 102

وَإِذَا كُنتَ فِيهِمۡ فَأَقَمۡتَ لَهُمُ ٱلصَّلَوٰةَ فَلۡتَقُمۡ طَآئِفَةٞ مِّنۡهُم مَّعَكَ وَلۡيَأۡخُذُوٓاْ أَسۡلِحَتَهُمۡۖ فَإِذَا سَجَدُواْ فَلۡيَكُونُواْ مِن وَرَآئِكُمۡ وَلۡتَأۡتِ طَآئِفَةٌ أُخۡرَىٰ لَمۡ يُصَلُّواْ فَلۡيُصَلُّواْ مَعَكَ وَلۡيَأۡخُذُواْ حِذۡرَهُمۡ وَأَسۡلِحَتَهُمۡۗ وَدَّ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ لَوۡ تَغۡفُلُونَ عَنۡ أَسۡلِحَتِكُمۡ وَأَمۡتِعَتِكُمۡ فَيَمِيلُونَ عَلَيۡكُم مَّيۡلَةٗ وَٰحِدَةٗۚ وَلَا جُنَاحَ عَلَيۡكُمۡ إِن كَانَ بِكُمۡ أَذٗى مِّن مَّطَرٍ أَوۡ كُنتُم مَّرۡضَىٰٓ أَن تَضَعُوٓاْ أَسۡلِحَتَكُمۡۖ وَخُذُواْ حِذۡرَكُمۡۗ إِنَّ ٱللَّهَ أَعَدَّ لِلۡكَٰفِرِينَ عَذَابٗا مُّهِينٗا

102. Iar atunci când tu, [Muhammed,] te vei afla printre ei [în timpul luptei] şi vei conduce Rugăciunea lor [As‑Salat], o parte dintre ei să stea împreună cu tine şi să‑şi păstreze armele lor. Apoi, după o prosternare, să treacă în spatele vostru şi să vină celălalt grup, al celor care nu şi‑au făcut Rugăciunea, ca să‑şi facă Rugăciunea împreună cu tine, dar să fie cu băgare de seamă şi să‑şi ţină armele. Cei care nu cred voiesc ca voi să vă neglijaţi armele şi lucrurile voastre, pentru ca să se năpustească asupra voastră deodată. Nu săvârşiţi nici un păcat dacă, stânjeniţi de ploaie sau bolnavi, puneţi armele voastre jos, dar fiţi cu băgare de seamă! Allah a pregătit pentru necredincioşi osândă înjositoare.

Ayah: 103

فَإِذَا قَضَيۡتُمُ ٱلصَّلَوٰةَ فَٱذۡكُرُواْ ٱللَّهَ قِيَٰمٗا وَقُعُودٗا وَعَلَىٰ جُنُوبِكُمۡۚ فَإِذَا ٱطۡمَأۡنَنتُمۡ فَأَقِيمُواْ ٱلصَّلَوٰةَۚ إِنَّ ٱلصَّلَوٰةَ كَانَتۡ عَلَى ٱلۡمُؤۡمِنِينَ كِتَٰبٗا مَّوۡقُوتٗا

103. Dacă aţi împlinit Rugăciunea [As‑Salat], pomeniţi numele lui Allah, stând în picioare, aşezaţi sau întinşi pe o parte! Dar când sunteţi în pace, atunci împliniţi Rugăciunea [As‑Salat] [în întregime], căci Rugăciunea [As‑Salat] este orânduită pentru dreptcredincioşi la timpuri hotărâte!

Ayah: 104

وَلَا تَهِنُواْ فِي ٱبۡتِغَآءِ ٱلۡقَوۡمِۖ إِن تَكُونُواْ تَأۡلَمُونَ فَإِنَّهُمۡ يَأۡلَمُونَ كَمَا تَأۡلَمُونَۖ وَتَرۡجُونَ مِنَ ٱللَّهِ مَا لَا يَرۡجُونَۗ وَكَانَ ٱللَّهُ عَلِيمًا حَكِيمًا

104. Nu slăbiţi urmărirea oamenilor [necredincioşi], chiar dacă suferiţi, căci ei suferă la fel cum suferiţi voi, dar voi nădăjduiţi de la Allah ceea ce ei nu nădăjduiesc! Şi Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept [‘Alim, Hakim].

Ayah: 105

إِنَّآ أَنزَلۡنَآ إِلَيۡكَ ٱلۡكِتَٰبَ بِٱلۡحَقِّ لِتَحۡكُمَ بَيۡنَ ٱلنَّاسِ بِمَآ أَرَىٰكَ ٱللَّهُۚ وَلَا تَكُن لِّلۡخَآئِنِينَ خَصِيمٗا

105. Noi ţi‑am trimis Cartea cu Adevărul, ca să judeci între oameni aşa cum ţi‑a arătat Allah. Şi nu fi apărător al celor haini!

Ayah: 106

وَٱسۡتَغۡفِرِ ٱللَّهَۖ إِنَّ ٱللَّهَ كَانَ غَفُورٗا رَّحِيمٗا

106. Şi cere‑I iertare lui Allah, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]!

Ayah: 107

وَلَا تُجَٰدِلۡ عَنِ ٱلَّذِينَ يَخۡتَانُونَ أَنفُسَهُمۡۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يُحِبُّ مَن كَانَ خَوَّانًا أَثِيمٗا

107. Şi nu te certa în folosul acelora care se hainesc pe ei înşişi! Allah nu‑l iubeşte pe cel care este hain şi păcătos!(71)

(71) Un ipocrit cu numele de Başir a furat cămaşa de zale a unuia dintre companionii Profetului. Acest companion s‑a plâns Trimisului lui Allah – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – aducându‑i la cunoştinţă că cel care i‑a furat zalele este ipocritul Başir. Ipocritul le‑a aruncat într‑o casă evreiască pentru a scăpa de acuzaţie. El s‑a înţeles cu neamul său să ceară Profetului disculparea lui, după ce cămaşa a fost găsită în casa evreului. Profetul – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – i‑a luat apărarea şi l‑a socotit nevinovat. Atunci i‑au fost revelate aceste versete care arată cu claritate adevărul. Ipocritul s‑a alăturat necredincioşilor şi a trecut în rândurile lor.

Ayah: 108

يَسۡتَخۡفُونَ مِنَ ٱلنَّاسِ وَلَا يَسۡتَخۡفُونَ مِنَ ٱللَّهِ وَهُوَ مَعَهُمۡ إِذۡ يُبَيِّتُونَ مَا لَا يَرۡضَىٰ مِنَ ٱلۡقَوۡلِۚ وَكَانَ ٱللَّهُ بِمَا يَعۡمَلُونَ مُحِيطًا

108. Ei încearcă să se ascundă de oameni, dar ei nu se pot ascunde de Allah, căci El este cu ei atunci când născocesc în timpul nopţii vorbe ce Lui nu‑I plac şi Allah este ştiutor a toate câte se fac.

Ayah: 109

هَٰٓأَنتُمۡ هَٰٓؤُلَآءِ جَٰدَلۡتُمۡ عَنۡهُمۡ فِي ٱلۡحَيَوٰةِ ٱلدُّنۡيَا فَمَن يُجَٰدِلُ ٱللَّهَ عَنۡهُمۡ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ أَم مَّن يَكُونُ عَلَيۡهِمۡ وَكِيلٗا

109. Iată că voi le‑aţi luat apărarea în această lume. Dar cine le va lua apărarea înaintea lui Allah în Ziua Învierii sau cine le va fi lor ocrotitor?

Ayah: 110

وَمَن يَعۡمَلۡ سُوٓءًا أَوۡ يَظۡلِمۡ نَفۡسَهُۥ ثُمَّ يَسۡتَغۡفِرِ ٱللَّهَ يَجِدِ ٱللَّهَ غَفُورٗا رَّحِيمٗا

110. Acela care săvârşeşte un rău sau este nedrept cu sine însuşi iar apoi se roagă lui Allah de iertare, acela Îl va afla pe Allah Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].

Ayah: 111

وَمَن يَكۡسِبۡ إِثۡمٗا فَإِنَّمَا يَكۡسِبُهُۥ عَلَىٰ نَفۡسِهِۦۚ وَكَانَ ٱللَّهُ عَلِيمًا حَكِيمٗا

111. Acela care dobândeşte un păcat îl dobândeşte numai împotriva sa, iar Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept [‘Alim, Hakim].

Ayah: 112

وَمَن يَكۡسِبۡ خَطِيٓـَٔةً أَوۡ إِثۡمٗا ثُمَّ يَرۡمِ بِهِۦ بَرِيٓـٔٗا فَقَدِ ٱحۡتَمَلَ بُهۡتَٰنٗا وَإِثۡمٗا مُّبِينٗا

112. Iar acela care dobândeşte o greşeală sau un păcat şi apoi îl pune pe seama unui nevinovat, acela s‑a încărcat cu nedreptate şi cu păcat vădit.

Ayah: 113

وَلَوۡلَا فَضۡلُ ٱللَّهِ عَلَيۡكَ وَرَحۡمَتُهُۥ لَهَمَّت طَّآئِفَةٞ مِّنۡهُمۡ أَن يُضِلُّوكَ وَمَا يُضِلُّونَ إِلَّآ أَنفُسَهُمۡۖ وَمَا يَضُرُّونَكَ مِن شَيۡءٖۚ وَأَنزَلَ ٱللَّهُ عَلَيۡكَ ٱلۡكِتَٰبَ وَٱلۡحِكۡمَةَ وَعَلَّمَكَ مَا لَمۡ تَكُن تَعۡلَمُۚ وَكَانَ فَضۡلُ ٱللَّهِ عَلَيۡكَ عَظِيمٗا

113. De n‑ar fi fost harul lui Allah asupra ta, [Muhammed], şi îndurarea Lui, ar fi cercat o parte dintre ei să te împingă să rătăceşti [drumul](72), dar ei nu se împing la rătăcire decât pe ei înşişi şi nu vor putea să‑ţi aducă daună întru nimic. Iar Allah a pogorât asupra ta Cartea şi Înţelepciunea(73), te‑a învăţat ceea ce nu ştiai şi harul lui Allah asupra ta a fost nemăsurat.

(72) Ipocriţii, atunci când au încercat să te convingă să l declari nevinovat pe stăpânul lor, au încercat să te abată de la calea cea adevărată, dar Allah cu harul Său te a apărat.
(73) Coranul şi Sunna.

Ayah: 114

۞ لَّا خَيۡرَ فِي كَثِيرٖ مِّن نَّجۡوَىٰهُمۡ إِلَّا مَنۡ أَمَرَ بِصَدَقَةٍ أَوۡ مَعۡرُوفٍ أَوۡ إِصۡلَٰحِۭ بَيۡنَ ٱلنَّاسِۚ وَمَن يَفۡعَلۡ ذَٰلِكَ ٱبۡتِغَآءَ مَرۡضَاتِ ٱللَّهِ فَسَوۡفَ نُؤۡتِيهِ أَجۡرًا عَظِيمٗا

114. Nu este nimic bun în cea mai mare parte a vorbelor lor tainice, în afara acelora care poruncesc milostenia, fapta bună şi împăcarea între oameni. Iar aceluia care face aceasta, căutând mulţumirea lui Allah, îi vom dărui mare răsplată.

Ayah: 115

وَمَن يُشَاقِقِ ٱلرَّسُولَ مِنۢ بَعۡدِ مَا تَبَيَّنَ لَهُ ٱلۡهُدَىٰ وَيَتَّبِعۡ غَيۡرَ سَبِيلِ ٱلۡمُؤۡمِنِينَ نُوَلِّهِۦ مَا تَوَلَّىٰ وَنُصۡلِهِۦ جَهَنَّمَۖ وَسَآءَتۡ مَصِيرًا

115. Însă pe acela care se împotriveşte Trimisului, după ce i s‑a arătat lui calea cea dreaptă, şi care urmează un alt drum decât cel al dreptcredincioşilor, îl vom pune Noi împreună cu aceia cu care s‑a aliat, şi‑l vom lăsa să ardă în Gheena. Şi ce rea menire [este aceasta]!

Ayah: 116

إِنَّ ٱللَّهَ لَا يَغۡفِرُ أَن يُشۡرَكَ بِهِۦ وَيَغۡفِرُ مَا دُونَ ذَٰلِكَ لِمَن يَشَآءُۚ وَمَن يُشۡرِكۡ بِٱللَّهِ فَقَدۡ ضَلَّ ضَلَٰلَۢا بَعِيدًا

116. Allah nu iartă să I se facă semeni, dar iartă orice, în afară de aceasta, celui care voieşte El. Acela care îi face lui Allah semeni, acela s‑a rătăcit departe!

Ayah: 117

إِن يَدۡعُونَ مِن دُونِهِۦٓ إِلَّآ إِنَٰثٗا وَإِن يَدۡعُونَ إِلَّا شَيۡطَٰنٗا مَّرِيدٗا

117. Nu adoră în locul Lui(74) d ecât n işte f ăpturi f emeieşti(75) şi nu adoră decât un şeitan răzvrătit.

(74) Allah.
(75) Ei adoră zeităţi femeieşti, cum sunt Allat, Al Uzza şi Manat (Nume date de arabii păgâni unor idoli feminini), după cum îl adoră şi pe Şeitan cel răzvrătit.

Ayah: 118

لَّعَنَهُ ٱللَّهُۘ وَقَالَ لَأَتَّخِذَنَّ مِنۡ عِبَادِكَ نَصِيبٗا مَّفۡرُوضٗا

118. Allah l‑a blestemat [pe Şeitan], iar el a zis: „Voi să iau o parte anumită din robii Tăi,

Ayah: 119

وَلَأُضِلَّنَّهُمۡ وَلَأُمَنِّيَنَّهُمۡ وَلَأٓمُرَنَّهُمۡ فَلَيُبَتِّكُنَّ ءَاذَانَ ٱلۡأَنۡعَٰمِ وَلَأٓمُرَنَّهُمۡ فَلَيُغَيِّرُنَّ خَلۡقَ ٱللَّهِۚ وَمَن يَتَّخِذِ ٱلشَّيۡطَٰنَ وَلِيّٗا مِّن دُونِ ٱللَّهِ فَقَدۡ خَسِرَ خُسۡرَانٗا مُّبِينٗا

119. Îi voi duce întru rătăcire, le voi da speranţe deşarte, le voi porunci, şi ei vor tăia urechile dobitoacelor(76) şi le voi porunci să schimbe creaţia lui Allah”. Dar acela care‑l ia pe Şeitan ca aliat, în locul lui Allah, va avea parte de pierdere vădită.

(76) Practică superstiţioasă la arabii păgâni din perioada preislamică. Dacă o cămilă năştea de cinci ori şi al cincilea pui era mascul, îi crestau urechile şi o lăsau slobodă, fără să se mai folosească de nimic de la ea şi fără să o împiedice de la apă şi de la păscut, închipuindu‑şi că prin intermediul ei se apropie de Allah.

Ayah: 120

يَعِدُهُمۡ وَيُمَنِّيهِمۡۖ وَمَا يَعِدُهُمُ ٱلشَّيۡطَٰنُ إِلَّا غُرُورًا

120. El le face făgăduinţe şi le dă speranţe amăgitoare, căci Şeitan nu le făgăduieşte decât himere.

Ayah: 121

أُوْلَٰٓئِكَ مَأۡوَىٰهُمۡ جَهَنَّمُ وَلَا يَجِدُونَ عَنۡهَا مَحِيصٗا

121. Adăpostul acestora va fi Gheena şi nu vor afla de ea scăpare.

Ayah: 122

وَٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ سَنُدۡخِلُهُمۡ جَنَّٰتٖ تَجۡرِي مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَٰرُ خَٰلِدِينَ فِيهَآ أَبَدٗاۖ وَعۡدَ ٱللَّهِ حَقّٗاۚ وَمَنۡ أَصۡدَقُ مِنَ ٱللَّهِ قِيلٗا

122. Cât despre aceia care cred şi plinesc fapte bune, pe ei îi vom face să intre în Grădini pe sub care curg pâraie, în care vor rămâne veşnic. Făgăduinţa lui Allah este adevăr. Şi cine spune vorbe mai adevărate decât Allah?!

Ayah: 123

لَّيۡسَ بِأَمَانِيِّكُمۡ وَلَآ أَمَانِيِّ أَهۡلِ ٱلۡكِتَٰبِۗ مَن يَعۡمَلۡ سُوٓءٗا يُجۡزَ بِهِۦ وَلَا يَجِدۡ لَهُۥ مِن دُونِ ٱللَّهِ وَلِيّٗا وَلَا نَصِيرٗا

123. Nu este după dorinţele voastre, nici după dorinţele oamenilor Scripturii. Cine face un rău va fi răsplătit pentru el şi nu va găsi în sprijinul său, împotriva lui Allah, nici un aliat şi nici un ajutor.(77)

(77) A zis Qitada: Dreptcredincioşii şi oamenii Cărţii au început să se laude unii faţă de alţii. Şi au zis oameni Cărţii: Profetul nostru a venit înaintea Profetului vostru şi Cartea noastră a venit înaintea Cărţii voastre. Deci noi suntem mai îndreptăţiţi la Allah decât voi! Însă dreptcredincioşii le‑au răspuns: Profetul nostru este ultimul Profet, iar Cartea noastră anulează celelalte scripturi. Şi a fost revelat acest verset.

Ayah: 124

وَمَن يَعۡمَلۡ مِنَ ٱلصَّٰلِحَٰتِ مِن ذَكَرٍ أَوۡ أُنثَىٰ وَهُوَ مُؤۡمِنٞ فَأُوْلَٰٓئِكَ يَدۡخُلُونَ ٱلۡجَنَّةَ وَلَا يُظۡلَمُونَ نَقِيرٗا

124. Oricine face fapte bune, bărbat sau femeie – credincios fiind(78) – aceia vor intra în Rai şi nu vor fi nedreptăţiţi nici cât un punct(79).

(78) Crezul este o condiţie obligatorie pentru primirea faptelor şi răsplăţii în Ziua de Apoi.(79) Prin „punct” se are în vedere pata foarte mică de pe sâmburele de curmală, devenită metaforă pentru lucrul neînsemnat, fără valoare.

Ayah: 125

وَمَنۡ أَحۡسَنُ دِينٗا مِّمَّنۡ أَسۡلَمَ وَجۡهَهُۥ لِلَّهِ وَهُوَ مُحۡسِنٞ وَٱتَّبَعَ مِلَّةَ إِبۡرَٰهِيمَ حَنِيفٗاۗ وَٱتَّخَذَ ٱللَّهُ إِبۡرَٰهِيمَ خَلِيلٗا

125. Şi cine are credinţă mai bună decât acela care se supune lui Allah şi plineşte fapte bune, urmând religia lui Avraam(80) cel drept întru credinţă? Şi Allah l‑a primit pe Avraam ca ales.

(80) Care este similară cu Islamul.

Ayah: 126

وَلِلَّهِ مَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَمَا فِي ٱلۡأَرۡضِۚ وَكَانَ ٱللَّهُ بِكُلِّ شَيۡءٖ مُّحِيطٗا

126. Ale lui Allah sunt cele din ceruri şi cele de pre pământ. Şi Allah este Atotcuprinzător.(81)

(81) Nu‑i rămâne nici un lucru ascuns şi necunoscut.

Ayah: 127

وَيَسۡتَفۡتُونَكَ فِي ٱلنِّسَآءِۖ قُلِ ٱللَّهُ يُفۡتِيكُمۡ فِيهِنَّ وَمَا يُتۡلَىٰ عَلَيۡكُمۡ فِي ٱلۡكِتَٰبِ فِي يَتَٰمَى ٱلنِّسَآءِ ٱلَّٰتِي لَا تُؤۡتُونَهُنَّ مَا كُتِبَ لَهُنَّ وَتَرۡغَبُونَ أَن تَنكِحُوهُنَّ وَٱلۡمُسۡتَضۡعَفِينَ مِنَ ٱلۡوِلۡدَٰنِ وَأَن تَقُومُواْ لِلۡيَتَٰمَىٰ بِٱلۡقِسۡطِۚ وَمَا تَفۡعَلُواْ مِنۡ خَيۡرٖ فَإِنَّ ٱللَّهَ كَانَ بِهِۦ عَلِيمٗا

127. Ei îţi cer sfatul în privinţa muierilor. Spune: „Allah vă stabileşte rânduieli în privinţa lor şi vă este vestit în Carte despre orfelinele, cărora nu le daţi ceea ce le‑a fost prescris şi pe care voiţi să le luaţi în căsătorie(82), precum şi despre copiii încă mici”.(83) Şi să fiţi cu dreptate faţă de orfani, căci Allah este Ştiutor al binelui pe care voi îl faceţi!

(82) În perioada preislamică, bărbatul îşi arunca veşmântul peste orfelina aflată în îngrijirea sa. Iar dacă făcea acest lucru, nu mai putea nimeni să o ceară în căsătorie; dacă ea era frumoasă, se căsătorea cu ea şi devenea stăpânul averii ei, iar dacă era urâtă rămânea necăsătorită până la moarte şi când murea, el moştenea averea ei. Coranul a interzis acest tratament acordat orfelinei. (83) În perioada preislamică şi la începutul Islamului, copiii nu primeau nici o parte din moştenire. Allah porunceşte ca şi ei să aibă dreptul la moştenire.

Ayah: 128

وَإِنِ ٱمۡرَأَةٌ خَافَتۡ مِنۢ بَعۡلِهَا نُشُوزًا أَوۡ إِعۡرَاضٗا فَلَا جُنَاحَ عَلَيۡهِمَآ أَن يُصۡلِحَا بَيۡنَهُمَا صُلۡحٗاۚ وَٱلصُّلۡحُ خَيۡرٞۗ وَأُحۡضِرَتِ ٱلۡأَنفُسُ ٱلشُّحَّۚ وَإِن تُحۡسِنُواْ وَتَتَّقُواْ فَإِنَّ ٱللَّهَ كَانَ بِمَا تَعۡمَلُونَ خَبِيرٗا

128. Dacă o femeie se teme de nepăsarea sau îndepărtarea(84) bărbatului ei, atunci nici o vină nu va fi asupra lor dacă ajung la o împăcare, căci împăcarea este mai bună, iar sufletele sunt înclinate spre zgârcenie. Dar, dacă vă purtaţi bine şi vă temeţi [de Allah], Allah este Bineştiutor [Khabir] a ceea ce faceţi voi.(85)

(84) Îndepărtarea pe calea divorţului, fie că simte aversiune pentru ea, fie că voieşte să se căsătorească cu altă femeie.(85) Dacă o femeie se teme că soţul o va neglija din pricina unei boli de care ea suferă, nu este rău dacă ei ajung la un compromis, ea lăsându‑i libertatea de a contracta un nou mariaj, iar el menţinând‑o sub îngrijirea lui. Allah îi îndeamnă la împăcare, la mărinimie şi la evitarea zgârceniei, care este în firea omului, şi îl îndeamnă pe soţ să o păstreze pe soţia lui, căci Allah îi va acorda cea mai bună răsplată.

Ayah: 129

وَلَن تَسۡتَطِيعُوٓاْ أَن تَعۡدِلُواْ بَيۡنَ ٱلنِّسَآءِ وَلَوۡ حَرَصۡتُمۡۖ فَلَا تَمِيلُواْ كُلَّ ٱلۡمَيۡلِ فَتَذَرُوهَا كَٱلۡمُعَلَّقَةِۚ وَإِن تُصۡلِحُواْ وَتَتَّقُواْ فَإِنَّ ٱللَّهَ كَانَ غَفُورٗا رَّحِيمٗا

129. Nu veţi putea să vă purtaţi întocmai la fel cu [toate] soaţele, chiar dacă aţi voi cu tot dinadinsul. Dar nu vă întoarceţi cu totul [către vreuna dintre ele], lăsând‑o [pe cealaltă] ca atârnată!(86) Însă dacă îndreptaţi aceasta şi vă temeţi, Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].

(86) Ca suspendată între cer şi pământ, ca şi cum nu ar avea soţ dar nu este nici divorţată.

Ayah: 130

وَإِن يَتَفَرَّقَا يُغۡنِ ٱللَّهُ كُلّٗا مِّن سَعَتِهِۦۚ وَكَانَ ٱللَّهُ وَٰسِعًا حَكِيمٗا

130. Iar dacă cei doi se despart(87), atunci Allah poate să‑i înzestreze pe amândoi cu dărnicia Sa. Şi Allah este Cel cu Har Nemărginit [şi] Înţelept [Wasi’, Hakim].

(87) Prin divorţ.

Ayah: 131

وَلِلَّهِ مَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَمَا فِي ٱلۡأَرۡضِۗ وَلَقَدۡ وَصَّيۡنَا ٱلَّذِينَ أُوتُواْ ٱلۡكِتَٰبَ مِن قَبۡلِكُمۡ وَإِيَّاكُمۡ أَنِ ٱتَّقُواْ ٱللَّهَۚ وَإِن تَكۡفُرُواْ فَإِنَّ لِلَّهِ مَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَمَا فِي ٱلۡأَرۡضِۚ وَكَانَ ٱللَّهُ غَنِيًّا حَمِيدٗا

131. Ale lui Allah sunt toate cele din ceruri şi de pre pământ. Noi le‑am poruncit celor cărora le‑a fost dată Cartea înaintea voastră, precum şi vouă: „Fiţi cu frică de Allah!”. Iar dacă voi nu credeţi, [aceasta nu‑I va aduce prejudicii lui Allah, căci] ale lui Allah sunt cele din ceruri şi de pre pământ şi Allah este Înstărit [şi] Vrednic de Laudă [Ghaniyy, Hamid].

Ayah: 132

وَلِلَّهِ مَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَمَا فِي ٱلۡأَرۡضِۚ وَكَفَىٰ بِٱللَّهِ وَكِيلًا

132. Ale lui Allah sunt cele din ceruri şi de pre pământ şi Allah este de ajuns ca Ocrotitor [Wakil].

Ayah: 133

إِن يَشَأۡ يُذۡهِبۡكُمۡ أَيُّهَا ٱلنَّاسُ وَيَأۡتِ بِـَٔاخَرِينَۚ وَكَانَ ٱللَّهُ عَلَىٰ ذَٰلِكَ قَدِيرٗا

133. Dacă El ar voi, v‑ar lua – o, oameni! – şi ar aduce alţii [în locul vostru], căci Allah are putere să facă aceasta.

Ayah: 134

مَّن كَانَ يُرِيدُ ثَوَابَ ٱلدُّنۡيَا فَعِندَ ٱللَّهِ ثَوَابُ ٱلدُّنۡيَا وَٱلۡأٓخِرَةِۚ وَكَانَ ٱللَّهُ سَمِيعَۢا بَصِيرٗا

134. Dacă voieşte cineva răsplată în lumea aceasta, la Allah se află răsplata şi pentru această lume şi pentru Lumea de Apoi, căci Allah este Cel care Aude Totul [şi] Cel care Vede Totul [Sami’, Basir].

Ayah: 135

۞ يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ كُونُواْ قَوَّٰمِينَ بِٱلۡقِسۡطِ شُهَدَآءَ لِلَّهِ وَلَوۡ عَلَىٰٓ أَنفُسِكُمۡ أَوِ ٱلۡوَٰلِدَيۡنِ وَٱلۡأَقۡرَبِينَۚ إِن يَكُنۡ غَنِيًّا أَوۡ فَقِيرٗا فَٱللَّهُ أَوۡلَىٰ بِهِمَاۖ فَلَا تَتَّبِعُواْ ٱلۡهَوَىٰٓ أَن تَعۡدِلُواْۚ وَإِن تَلۡوُۥٓاْ أَوۡ تُعۡرِضُواْ فَإِنَّ ٱللَّهَ كَانَ بِمَا تَعۡمَلُونَ خَبِيرٗا

135. O, voi cei care credeţi! Fiţi făptuitori neclintiţi ai dreptăţii, martori înaintea lui Allah, chiar împotriva voastră, împotriva părinţilor şi rudelor voastre – fie bogat sau sărac – căci Allah cunoaşte cel mai bine ce este spre binele lor! Nu urmaţi poftei, ca să nu vă abateţi [de la dreptate]! Iar dacă voi faceţi o mărturie mincinoasă sau vă sustrageţi, [să ştiţi că] Allah este Bineştiutor a ceea ce faceţi [Khabir]!

Ayah: 136

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓاْ ءَامِنُواْ بِٱللَّهِ وَرَسُولِهِۦ وَٱلۡكِتَٰبِ ٱلَّذِي نَزَّلَ عَلَىٰ رَسُولِهِۦ وَٱلۡكِتَٰبِ ٱلَّذِيٓ أَنزَلَ مِن قَبۡلُۚ وَمَن يَكۡفُرۡ بِٱللَّهِ وَمَلَٰٓئِكَتِهِۦ وَكُتُبِهِۦ وَرُسُلِهِۦ وَٱلۡيَوۡمِ ٱلۡأٓخِرِ فَقَدۡ ضَلَّ ضَلَٰلَۢا بَعِيدًا

136. O, voi cei care credeţi! Fiţi cu credinţă neclintită în Allah şi în Trimisul Său, în Cartea pe care a pogorât‑o asupra Trimisului Său şi în Cartea pe care a pogorât‑o mai înainte(88)! Cel care nu crede în Allah, în îngerii Săi, în Cărţile Sale, în trimişii Săi şi în Ziua de Apoi, acela pribegeşte în cea mai îndepărtată rătăcire.

(88) Scripturile anterioare Coranului.

Ayah: 137

إِنَّ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ ثُمَّ كَفَرُواْ ثُمَّ ءَامَنُواْ ثُمَّ كَفَرُواْ ثُمَّ ٱزۡدَادُواْ كُفۡرٗا لَّمۡ يَكُنِ ٱللَّهُ لِيَغۡفِرَ لَهُمۡ وَلَا لِيَهۡدِيَهُمۡ سَبِيلَۢا

137. Pe aceia care cred, apoi nu mai cred, apoi iarăşi cred, apoi iarăşi nu mai cred, apoi sporesc în necredinţă, Allah nu‑i va ierta şi nu‑i va călăuzi pe o cale [dreaptă].

Ayah: 138

بَشِّرِ ٱلۡمُنَٰفِقِينَ بِأَنَّ لَهُمۡ عَذَابًا أَلِيمًا

138. Vesteşte‑le făţarnicilor că ei vor avea parte de un chin dureros;

Ayah: 139

ٱلَّذِينَ يَتَّخِذُونَ ٱلۡكَٰفِرِينَ أَوۡلِيَآءَ مِن دُونِ ٱلۡمُؤۡمِنِينَۚ أَيَبۡتَغُونَ عِندَهُمُ ٱلۡعِزَّةَ فَإِنَّ ٱلۡعِزَّةَ لِلَّهِ جَمِيعٗا

139. Cei ce‑şi fac din necredincioşi aliaţi în locul credincioşilor, oare aceştia caută putere la ei? Puterea se află numai la Allah, în întregime!

Ayah: 140

وَقَدۡ نَزَّلَ عَلَيۡكُمۡ فِي ٱلۡكِتَٰبِ أَنۡ إِذَا سَمِعۡتُمۡ ءَايَٰتِ ٱللَّهِ يُكۡفَرُ بِهَا وَيُسۡتَهۡزَأُ بِهَا فَلَا تَقۡعُدُواْ مَعَهُمۡ حَتَّىٰ يَخُوضُواْ فِي حَدِيثٍ غَيۡرِهِۦٓ إِنَّكُمۡ إِذٗا مِّثۡلُهُمۡۗ إِنَّ ٱللَّهَ جَامِعُ ٱلۡمُنَٰفِقِينَ وَٱلۡكَٰفِرِينَ فِي جَهَنَّمَ جَمِيعًا

140. El doară v‑a arătat [revelat] în Carte că dacă veţi auzi că versetele lui Allah sunt tăgăduite sau luate în derâdere(89), să nu staţi împreună cu ei decât dacă vor începe ei o altă discuţie, căci altcum, veţi fi asemenea lor. Allah îi va aduna pe făţarnici şi pe necredincioşi în Gheena, cu toţii.

(89) Acest lucru îl făceau idolatrii de la Mekka şi iudeii de la Medina la începutul Islamului.

Ayah: 141

ٱلَّذِينَ يَتَرَبَّصُونَ بِكُمۡ فَإِن كَانَ لَكُمۡ فَتۡحٞ مِّنَ ٱللَّهِ قَالُوٓاْ أَلَمۡ نَكُن مَّعَكُمۡ وَإِن كَانَ لِلۡكَٰفِرِينَ نَصِيبٞ قَالُوٓاْ أَلَمۡ نَسۡتَحۡوِذۡ عَلَيۡكُمۡ وَنَمۡنَعۡكُم مِّنَ ٱلۡمُؤۡمِنِينَۚ فَٱللَّهُ يَحۡكُمُ بَيۡنَكُمۡ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِۚ وَلَن يَجۡعَلَ ٱللَّهُ لِلۡكَٰفِرِينَ عَلَى ٱلۡمُؤۡمِنِينَ سَبِيلًا

141. Cei care vă pândesc pe voi, atunci când aveţi parte de biruinţă zic ei: „Oare nu am fost noi împreună cu voi?”, iar dacă izbânda este de partea necredincioşilor, atunci ei zic: „Oare nu am fost noi mai tari decât voi şi nu v‑am apărat noi de credincioşi?”. Însă Allah va judeca între voi în Ziua Învierii şi niciodată Allah nu le va face necredincioşilor o cale [pentru a izbândi] asupra credincioşilor!(90)

(90) Acesta este un răspuns categoric dat ipocriţilor care sperau şi aşteptau ca noul stat al musulmanilor să nu reziste şi să dispară.

Ayah: 142

إِنَّ ٱلۡمُنَٰفِقِينَ يُخَٰدِعُونَ ٱللَّهَ وَهُوَ خَٰدِعُهُمۡ وَإِذَا قَامُوٓاْ إِلَى ٱلصَّلَوٰةِ قَامُواْ كُسَالَىٰ يُرَآءُونَ ٱلنَّاسَ وَلَا يَذۡكُرُونَ ٱللَّهَ إِلَّا قَلِيلٗا

142. Cei făţarnici încearcă să‑L înşele pe Allah, dar El întoarce înşelătoria lor [împotriva lor înşişi!] Când se ridică pentru Rugăciune [As‑Salat], se ridică ei cu lene, ca să fie văzuţi de oameni, şi nu pomenesc numele lui Allah decât foarte puţin.

Ayah: 143

مُّذَبۡذَبِينَ بَيۡنَ ذَٰلِكَ لَآ إِلَىٰ هَٰٓؤُلَآءِ وَلَآ إِلَىٰ هَٰٓؤُلَآءِۚ وَمَن يُضۡلِلِ ٱللَّهُ فَلَن تَجِدَ لَهُۥ سَبِيلٗا

143. Ei sunt şovăitori întru aceasta(91), [nehotărându‑se] nici la aceştia, nici la aceştia. Şi pentru acela pe care Allah l‑a dus în rătăcire nu vei afla drum.(92)

(91) Între credincioşi şi necredincioşi. (92) Privire asupra ipocriţilor: Allah defineşte în versetele anterioare câteva din trăsăturile ipocriţilor: ei iau în derâdere versetele lui Allah, se aliază cu necredincioşii şi‑i sprijină, încearcă să pară că‑i ajută deopotrivă pe necredincioşi şi pe dreptcredincioşi; când se ridică pentru Rugăciune o fac cu lene şi nu pomenesc decât foarte puţin numele lui Allah, sunt nehotărâţi în privinţa aderării la dreptcredincioşi sau la necredincioşi şi trec cu repeziciune de la o tabără la cealaltă. Şi toate acestea pentru apărarea intereselor lor în această lume. Locul acestora va fi în fundul Iadului, laolaltă cu necredincioşii, în afară de situaţia în care se vor căi şi vor trece cu hotărâre în rândurile dreptcredincioşilor şi vor crede cu devoţiune în Allah, împlinind Rugăciunea Lui fără şovăială.

Ayah: 144

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ لَا تَتَّخِذُواْ ٱلۡكَٰفِرِينَ أَوۡلِيَآءَ مِن دُونِ ٱلۡمُؤۡمِنِينَۚ أَتُرِيدُونَ أَن تَجۡعَلُواْ لِلَّهِ عَلَيۡكُمۡ سُلۡطَٰنٗا مُّبِينًا

144. O, voi cei care credeţi! Nu‑i luaţi pe necredincioşi ca aliaţi în locul credincioşilor. Oare vreţi voi să‑I daţi lui Allah o dovadă desluşită împotriva voastră?!

Ayah: 145

إِنَّ ٱلۡمُنَٰفِقِينَ فِي ٱلدَّرۡكِ ٱلۡأَسۡفَلِ مِنَ ٱلنَّارِ وَلَن تَجِدَ لَهُمۡ نَصِيرًا

145. Cei făţarnici vor ajunge în fundul cel mai de jos al Iadului şi nu vei afla ajutor pentru ei,

Ayah: 146

إِلَّا ٱلَّذِينَ تَابُواْ وَأَصۡلَحُواْ وَٱعۡتَصَمُواْ بِٱللَّهِ وَأَخۡلَصُواْ دِينَهُمۡ لِلَّهِ فَأُوْلَٰٓئِكَ مَعَ ٱلۡمُؤۡمِنِينَۖ وَسَوۡفَ يُؤۡتِ ٱللَّهُ ٱلۡمُؤۡمِنِينَ أَجۡرًا عَظِيمٗا

146. Afară de cei ce se căiesc, se îndreaptă, se leagă cu putere de Allah şi sunt sinceri în credinţa lor faţă de Allah. Aceştia vor fi laolaltă cu dreptcredincioşii(93), iar Allah le va dărui credincioşilor răsplată nemăsurată.

(93) În Paradis.

Ayah: 147

مَّا يَفۡعَلُ ٱللَّهُ بِعَذَابِكُمۡ إِن شَكَرۡتُمۡ وَءَامَنتُمۡۚ وَكَانَ ٱللَّهُ شَاكِرًا عَلِيمٗا

147. Ce face Allah cu pedepsirea voastră, dacă mulţumiţi şi credeţi? Allah este Mulţumitor [şi] Atoateştiutor [Şaker, ‘Alim].

Ayah: 148

۞ لَّا يُحِبُّ ٱللَّهُ ٱلۡجَهۡرَ بِٱلسُّوٓءِ مِنَ ٱلۡقَوۡلِ إِلَّا مَن ظُلِمَۚ وَكَانَ ٱللَّهُ سَمِيعًا عَلِيمًا

148. Lui Allah nu‑I place rostirea de vorbe urâte în auzul lumii, doar dacă cineva este nedreptăţit.(94) Iar Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim].

(94) Aceasta este o promisiune pentru cel nedreptăţit şi o ameninţare pentru cel nedrept.

Ayah: 149

إِن تُبۡدُواْ خَيۡرًا أَوۡ تُخۡفُوهُ أَوۡ تَعۡفُواْ عَن سُوٓءٖ فَإِنَّ ٱللَّهَ كَانَ عَفُوّٗا قَدِيرًا

149. Dacă voi faceţi bine pe faţă sau într‑ascuns sau dacă iertaţi o faptă rea, Allah este Îndurător [şi] Atotputernic [‘Afuww, Qadir].

Ayah: 150

إِنَّ ٱلَّذِينَ يَكۡفُرُونَ بِٱللَّهِ وَرُسُلِهِۦ وَيُرِيدُونَ أَن يُفَرِّقُواْ بَيۡنَ ٱللَّهِ وَرُسُلِهِۦ وَيَقُولُونَ نُؤۡمِنُ بِبَعۡضٖ وَنَكۡفُرُ بِبَعۡضٖ وَيُرِيدُونَ أَن يَتَّخِذُواْ بَيۡنَ ذَٰلِكَ سَبِيلًا

150. Aceia care nu cred în Allah şi în trimişii Săi(95) şi vor să‑l separe pe Allah de trimişii Săi, zicând: „Noi credem în unii dintre ei(96), dar nu credem în alţii” şi voiesc să găsească un drum de mijloc,

(95) Aceştia sunt evreii. (96) Dintre trimişi.

Ayah: 151

أُوْلَٰٓئِكَ هُمُ ٱلۡكَٰفِرُونَ حَقّٗاۚ وَأَعۡتَدۡنَا لِلۡكَٰفِرِينَ عَذَابٗا مُّهِينٗا

151. Aceia sunt în adevăr necredincioşi şi pentru cei necredincioşi am pregătit Noi osândă ruşinoasă.

Ayah: 152

وَٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ بِٱللَّهِ وَرُسُلِهِۦ وَلَمۡ يُفَرِّقُواْ بَيۡنَ أَحَدٖ مِّنۡهُمۡ أُوْلَٰٓئِكَ سَوۡفَ يُؤۡتِيهِمۡ أُجُورَهُمۡۚ وَكَانَ ٱللَّهُ غَفُورٗا رَّحِيمٗا

152. Acelora care cred în Allah şi în trimişii Săi şi nu fac deosebire între ei [între trimişi], acelora le vom dărui răsplata cuvenită lor, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].

Ayah: 153

يَسۡـَٔلُكَ أَهۡلُ ٱلۡكِتَٰبِ أَن تُنَزِّلَ عَلَيۡهِمۡ كِتَٰبٗا مِّنَ ٱلسَّمَآءِۚ فَقَدۡ سَأَلُواْ مُوسَىٰٓ أَكۡبَرَ مِن ذَٰلِكَ فَقَالُوٓاْ أَرِنَا ٱللَّهَ جَهۡرَةٗ فَأَخَذَتۡهُمُ ٱلصَّٰعِقَةُ بِظُلۡمِهِمۡۚ ثُمَّ ٱتَّخَذُواْ ٱلۡعِجۡلَ مِنۢ بَعۡدِ مَا جَآءَتۡهُمُ ٱلۡبَيِّنَٰتُ فَعَفَوۡنَا عَن ذَٰلِكَۚ وَءَاتَيۡنَا مُوسَىٰ سُلۡطَٰنٗا مُّبِينٗا

153. Oamenii Scripturii(97) îţi cer să le pogori o Scriptură din cer. Au cerut doară şi de la Moise chiar mai mult de atât, zicând: „Arată‑ni‑L nouă pe Allah, pe faţă!” Atunci i‑a pălit trăsnetul pentru nedreptatea lor. După aceea, au luat ei Viţelul [de aur, ca idol], cu toate că le veniseră lor semne vădite. Însă Noi i‑am iertat pentru aceasta şi l‑am dăruit pe Moise cu dovadă limpede.

(97) Evreii.

Ayah: 154

وَرَفَعۡنَا فَوۡقَهُمُ ٱلطُّورَ بِمِيثَٰقِهِمۡ وَقُلۡنَا لَهُمُ ٱدۡخُلُواْ ٱلۡبَابَ سُجَّدٗا وَقُلۡنَا لَهُمۡ لَا تَعۡدُواْ فِي ٱلسَّبۡتِ وَأَخَذۡنَا مِنۡهُم مِّيثَٰقًا غَلِيظٗا

154. Şi am ridicat Noi deasupra lor Muntele Tor(98), când am încheiat legământ cu ei şi le‑am zis Noi: „Intraţi prin poartă, prosternându‑vă!”. Şi le‑am mai zis Noi: „Nu încălcaţi Sabatul!”. Şi am luat de la ei legământ straşnic.

(98) În Sinai; v. 2:63.

Ayah: 155

فَبِمَا نَقۡضِهِم مِّيثَٰقَهُمۡ وَكُفۡرِهِم بِـَٔايَٰتِ ٱللَّهِ وَقَتۡلِهِمُ ٱلۡأَنۢبِيَآءَ بِغَيۡرِ حَقّٖ وَقَوۡلِهِمۡ قُلُوبُنَا غُلۡفُۢۚ بَلۡ طَبَعَ ٱللَّهُ عَلَيۡهَا بِكُفۡرِهِمۡ فَلَا يُؤۡمِنُونَ إِلَّا قَلِيلٗا

155. [Noi i‑am blestemat] din pricina încălcării legământului lor şi necredinţei lor în revelaţiile lui Allah şi uciderii de către ei a profeţilor pe nedrept(99) şi rostirii cuvintelor: „Inimile noastre sunt învelite”. În fapt, Allah le‑a pecetluit, pentru necredinţa lor, fiindcă ei nu cred decât foarte puţin(100).

(99) Aşa cum au fost Zaharia şi Ioan (Yahya). (100) Într‑o altă interpretare: „Ei nu cred, în afara unui număr mic dintre ei”.

Ayah: 156

وَبِكُفۡرِهِمۡ وَقَوۡلِهِمۡ عَلَىٰ مَرۡيَمَ بُهۡتَٰنًا عَظِيمٗا

156. Şi din pricina necredinţei lor(101) şi a clevetirilor grele pe seama Mariei(102),

(101) În profeţia lui Isus. (102) Au ponegrit‑o pe Maria, acuzând‑o de preacurvie şi de ticăloşie, cu minciuni de care omul rămâne uluit.

Ayah: 157

وَقَوۡلِهِمۡ إِنَّا قَتَلۡنَا ٱلۡمَسِيحَ عِيسَى ٱبۡنَ مَرۡيَمَ رَسُولَ ٱللَّهِ وَمَا قَتَلُوهُ وَمَا صَلَبُوهُ وَلَٰكِن شُبِّهَ لَهُمۡۚ وَإِنَّ ٱلَّذِينَ ٱخۡتَلَفُواْ فِيهِ لَفِي شَكّٖ مِّنۡهُۚ مَا لَهُم بِهِۦ مِنۡ عِلۡمٍ إِلَّا ٱتِّبَاعَ ٱلظَّنِّۚ وَمَا قَتَلُوهُ يَقِينَۢا

157. Şi din pricina vorbelor lor: „Noi l‑am omorât pe Mesia Isus, fiul Mariei, trimisul lui Allah!”, în vreme ce ei nu l‑au omorât, nici nu l‑au răstignit pe cruce(103), ci a fost făcut [cineva] să semene cu el! Cei care au avut păreri diferite în privinţa lui [Isus], au fost în îndoială [în legătură cu moartea lui]; ei nu au avut cunoştinţă sigură despre ea [moartea lui], ci doar au urmat unor presupuneri. De bună seamă, nu l‑au omorât,

(103) Allah Preaînaltul l‑a mântuit pe Trimisul Său Isus; el nu a fost omorât şi nu a fost răstignit, ci a fost răstignită o altă persoană, iar ei şi‑au închipuit numai că acesta este Isus, fiindcă Allah a făcut să semene cu el şi ei l‑au omorât, crezând că este Isus.

Ayah: 158

بَل رَّفَعَهُ ٱللَّهُ إِلَيۡهِۚ وَكَانَ ٱللَّهُ عَزِيزًا حَكِيمٗا

158. Ci Allah l‑a înălţat la El. Iar Allah este Puternic şi Înţelept [‘Aziz, Hakim].

Ayah: 159

وَإِن مِّنۡ أَهۡلِ ٱلۡكِتَٰبِ إِلَّا لَيُؤۡمِنَنَّ بِهِۦ قَبۡلَ مَوۡتِهِۦۖ وَيَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ يَكُونُ عَلَيۡهِمۡ شَهِيدٗا

159. Nu va fi nici unul dintre oamenii Cărţii care să nu creadă în el, înaintea morţii sale.(104) Iar în Ziua de Apoi, el(105) va fi martor împotriva lor.

(104) At‑Tabari spune: „Toţi oamenii Cărţii vor crede în Isus, fiul Mariei, ca profet şi trimis al lui Allah, atunci când va coborî din cer, puţin înainte de Ziua de Apoi”. (105) Isus.

Ayah: 160

فَبِظُلۡمٖ مِّنَ ٱلَّذِينَ هَادُواْ حَرَّمۡنَا عَلَيۡهِمۡ طَيِّبَٰتٍ أُحِلَّتۡ لَهُمۡ وَبِصَدِّهِمۡ عَن سَبِيلِ ٱللَّهِ كَثِيرٗا

160. Şi din pricina ticăloşiilor celor care s‑au iudaizat(106), Noi le‑am oprit o parte dintre bunătăţile care le fuseseră îngăduite; şi din pricina închiderii de către ei a drumului lui Allah pentru mulţi [dintre oameni];

(106) Evreii.

Ayah: 161

وَأَخۡذِهِمُ ٱلرِّبَوٰاْ وَقَدۡ نُهُواْ عَنۡهُ وَأَكۡلِهِمۡ أَمۡوَٰلَ ٱلنَّاسِ بِٱلۡبَٰطِلِۚ وَأَعۡتَدۡنَا لِلۡكَٰفِرِينَ مِنۡهُمۡ عَذَابًا أَلِيمٗا

161. Şi din pricina luării de către ei a cametei – măcar că le‑a fost oprită(107); şi din pricina mâncării de către ei pe nedrept a averii oamenilor. Şi le‑am pregătit celor necredincioşi dintre ei(108) osândă dureroasă.

(107) În Tora. (108) Dintre evrei.

Ayah: 162

لَّٰكِنِ ٱلرَّٰسِخُونَ فِي ٱلۡعِلۡمِ مِنۡهُمۡ وَٱلۡمُؤۡمِنُونَ يُؤۡمِنُونَ بِمَآ أُنزِلَ إِلَيۡكَ وَمَآ أُنزِلَ مِن قَبۡلِكَۚ وَٱلۡمُقِيمِينَ ٱلصَّلَوٰةَۚ وَٱلۡمُؤۡتُونَ ٱلزَّكَوٰةَ وَٱلۡمُؤۡمِنُونَ بِٱللَّهِ وَٱلۡيَوۡمِ ٱلۡأٓخِرِ أُوْلَٰٓئِكَ سَنُؤۡتِيهِمۡ أَجۡرًا عَظِيمًا

162. Dar celor temeinici în ştiinţă dintre ei şi dreptcredincioşilor care cred în ce ţi s‑a trimis ţie şi în ceea ce s‑a trimis înainte de tine, precum şi acelora care îndeplinesc Rugăciunea [As‑Salat], plătesc Dania [Az‑Zakat] şi cred în Allah şi în Ziua de Apoi, acestora le vom dărui Noi răsplată nemăsurată.

Ayah: 163

۞ إِنَّآ أَوۡحَيۡنَآ إِلَيۡكَ كَمَآ أَوۡحَيۡنَآ إِلَىٰ نُوحٖ وَٱلنَّبِيِّـۧنَ مِنۢ بَعۡدِهِۦۚ وَأَوۡحَيۡنَآ إِلَىٰٓ إِبۡرَٰهِيمَ وَإِسۡمَٰعِيلَ وَإِسۡحَٰقَ وَيَعۡقُوبَ وَٱلۡأَسۡبَاطِ وَعِيسَىٰ وَأَيُّوبَ وَيُونُسَ وَهَٰرُونَ وَسُلَيۡمَٰنَۚ وَءَاتَيۡنَا دَاوُۥدَ زَبُورٗا

163. Noi ţi‑am revelat ţie după cum am revelat şi lui Noe şi profeţilor de după el, precum Le‑am revelat şi lui Avraam, Ismail, Isaac, Iacob şi seminţiilor şi lui Isus, Iov(109) şi lui Iona(110), Aaron(111) şi lui Solomon, şi i‑am dat lui David psalmii.

(109) În arabă ‘Ayyub. (110) În arabă Yunus.(111) În arabă Harun.

Ayah: 164

وَرُسُلٗا قَدۡ قَصَصۡنَٰهُمۡ عَلَيۡكَ مِن قَبۡلُ وَرُسُلٗا لَّمۡ نَقۡصُصۡهُمۡ عَلَيۡكَۚ وَكَلَّمَ ٱللَّهُ مُوسَىٰ تَكۡلِيمٗا

164. Poveştile câtorva trimişi ţi le‑am spus Noi mai înainte, iar poveştile altor trimişi nu ţi le‑am spus, şi Allah i‑a vorbit într‑adevăr lui Moise

Ayah: 165

رُّسُلٗا مُّبَشِّرِينَ وَمُنذِرِينَ لِئَلَّا يَكُونَ لِلنَّاسِ عَلَى ٱللَّهِ حُجَّةُۢ بَعۡدَ ٱلرُّسُلِۚ وَكَانَ ٱللَّهُ عَزِيزًا حَكِيمٗا

165. [Şi a trimis] trimişi – vestitori(112) şi prevenitori(113) – pentru ca oamenii să nu mai aibă nici un fel de scuză faţă de Allah(114), după trimişi. Iar Allah este Puternic [şi] Înţelept [‘Aziz, Hakim](115).

(112) Ai Paradisului. (113) Asupra chinurilor din Infern, pentru necredincioşi.(114) În Ziua de Apoi. (115) Allah i‑a trimis pe profeţi pentru a transmite oamenilor religia Sa, pentru a le vesti bunele urmări decurgând din împlinirea ei, precum şi Paradisul, şi pentru a‑i preveni asupra relelor decurgând din rânduielile omeneşti şi asupra pedepsei de care necredincioşii vor avea parte în Ziua Învierii. Allah a făcut din trimişii Săi martori pentru oamenii care resping Islamul sau îl acceptă, pentru ca cel care îl respinge să nu aibă justificarea că n‑ar fi cunoscut calea Adevărului pentru a o urma.

Ayah: 166

لَّٰكِنِ ٱللَّهُ يَشۡهَدُ بِمَآ أَنزَلَ إِلَيۡكَۖ أَنزَلَهُۥ بِعِلۡمِهِۦۖ وَٱلۡمَلَٰٓئِكَةُ يَشۡهَدُونَۚ وَكَفَىٰ بِٱللَّهِ شَهِيدًا

166. Allah va fi martor pentru ceea ce ţi‑a pogorât, căci l‑a pogorât [Coranul] în deplină cunoştinţă.(116) Şi îngerii vor face mărturie. Însă Allah este îndeajuns ca Martor [Şahid].

(116) Mărturia lui Allah este Coranul.

Ayah: 167

إِنَّ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ وَصَدُّواْ عَن سَبِيلِ ٱللَّهِ قَدۡ ضَلُّواْ ضَلَٰلَۢا بَعِيدًا

167. Aceia care nu cred şi închid drumul lui Allah(117), pribegesc într‑o rătăcire îndepărtată.

(117) Religia islamică.

Ayah: 168

إِنَّ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ وَظَلَمُواْ لَمۡ يَكُنِ ٱللَّهُ لِيَغۡفِرَ لَهُمۡ وَلَا لِيَهۡدِيَهُمۡ طَرِيقًا

168. Pe aceia care nu cred şi sunt nedrepţi, Allah nu‑i va ierta nicidecum, nici nu‑i va călăuzi pe ei pe un drum,

Ayah: 169

إِلَّا طَرِيقَ جَهَنَّمَ خَٰلِدِينَ فِيهَآ أَبَدٗاۚ وَكَانَ ذَٰلِكَ عَلَى ٱللَّهِ يَسِيرٗا

169. Afară de drumul Gheenei, în care vor sălăşlui veşnic, căci aceasta este [lucru] uşor pentru Allah.

Ayah: 170

يَٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ قَدۡ جَآءَكُمُ ٱلرَّسُولُ بِٱلۡحَقِّ مِن رَّبِّكُمۡ فَـَٔامِنُواْ خَيۡرٗا لَّكُمۡۚ وَإِن تَكۡفُرُواْ فَإِنَّ لِلَّهِ مَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۚ وَكَانَ ٱللَّهُ عَلِيمًا حَكِيمٗا

170. O, voi oameni! Trimisul v‑a adus vouă Adevărul de la Domnul vostru, deci credeţi şi va fi mai bine pentru voi! Şi chiar dacă tăgăduiţi [tot], sunt ale lui Allah cele din ceruri şi de pre pământ, iar Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept [‘Alim, Hakim].

Ayah: 171

يَٰٓأَهۡلَ ٱلۡكِتَٰبِ لَا تَغۡلُواْ فِي دِينِكُمۡ وَلَا تَقُولُواْ عَلَى ٱللَّهِ إِلَّا ٱلۡحَقَّۚ إِنَّمَا ٱلۡمَسِيحُ عِيسَى ٱبۡنُ مَرۡيَمَ رَسُولُ ٱللَّهِ وَكَلِمَتُهُۥٓ أَلۡقَىٰهَآ إِلَىٰ مَرۡيَمَ وَرُوحٞ مِّنۡهُۖ فَـَٔامِنُواْ بِٱللَّهِ وَرُسُلِهِۦۖ وَلَا تَقُولُواْ ثَلَٰثَةٌۚ ٱنتَهُواْ خَيۡرٗا لَّكُمۡۚ إِنَّمَا ٱللَّهُ إِلَٰهٞ وَٰحِدٞۖ سُبۡحَٰنَهُۥٓ أَن يَكُونَ لَهُۥ وَلَدٞۘ لَّهُۥ مَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَمَا فِي ٱلۡأَرۡضِۗ وَكَفَىٰ بِٱللَّهِ وَكِيلٗا

171. O, voi oameni ai Scripturii!(118) Nu exageraţi în privinţa religiei voastre(119) şi nu spuneţi despre Allah decât adevărul! Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah, cuvântul Său(120) pe care El l‑a transmis Mariei(121) şi un duh de la El(122). Credeţi, aşadar, în Allah şi în trimişii Săi. Şi nu spuneţi „Trei!”.(123) Opriţi‑vă de la aceasta şi va fi mai bine pentru voi. Allah nu este decât un Dumnezeu Unic. Slavă Lui! Să aibă El un copil? Ale Lui [Allah] sunt cele din ceruri şi de pre pământ şi Allah este cel mai bun Ocrotitor [Wakil].

(118) De data aceasta adresarea este făcută creştinilor. (119) Nu exageraţi în ceea ce priveşte rolul lui Isus şi nu pretindeţi că natura lui ar fi divină! (120) Adică este făcut graţie cuvântului Său „Fie!” şi poruncii Sale, fără să fi avut un tată. (121) L‑a transmis şi prin intermediul arhanghelului Gavriil. (122) Asemeni celorlalte duhuri sau suflete create. (123) Doctrina triadei sau trinităţii este respinsă.

Ayah: 172

لَّن يَسۡتَنكِفَ ٱلۡمَسِيحُ أَن يَكُونَ عَبۡدٗا لِّلَّهِ وَلَا ٱلۡمَلَٰٓئِكَةُ ٱلۡمُقَرَّبُونَۚ وَمَن يَسۡتَنكِفۡ عَنۡ عِبَادَتِهِۦ وَيَسۡتَكۡبِرۡ فَسَيَحۡشُرُهُمۡ إِلَيۡهِ جَمِيعٗا

172. Mesia nu se va dezice(124) niciodată de a‑i fi rob lui Allah şi nici îngerii apropiaţi, iar acela care se dezice de la slujirea Lui şi se arată trufaş îi va aduna la El laolaltă.(125)

(124) Într‑atât de arogant încât să nu se supună poruncilor Lui. (125) Delegaţia creştinilor a venit la Trimisul lui Allah – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – şi i‑au zis lui: O, Muhammed! De ce îl defăimezi pe Stăpânul nostru!? Iar el i‑a întrebat: Şi cine este Stăpânul vostru? I‑au răspuns: Isus! Atunci i‑a întrebat: Dar ce spun despre el? I‑au zis ei: Spui că el este robul lui Allah şi trimisul Lui! Şi le‑a răspuns el: Dar nu este nici o ocară, dacă el este robul lui Allah! I‑au răspuns: Ba da! Atunci a revelat Allah acest verset.

Ayah: 173

فَأَمَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ فَيُوَفِّيهِمۡ أُجُورَهُمۡ وَيَزِيدُهُم مِّن فَضۡلِهِۦۖ وَأَمَّا ٱلَّذِينَ ٱسۡتَنكَفُواْ وَٱسۡتَكۡبَرُواْ فَيُعَذِّبُهُمۡ عَذَابًا أَلِيمٗا وَلَا يَجِدُونَ لَهُم مِّن دُونِ ٱللَّهِ وَلِيّٗا وَلَا نَصِيرٗا

173. Cât despre aceia care cred şi plinesc fapte bune, acestora le va acorda răsplată din belşug, pe care o va mai şi spori cu harul Său. Cât despre cei care sunt semeţi şi trufaşi, acestora le va rândui chin dureros şi nu vor afla pentru ei, în afară de Allah, Ocrotitor [şi] Ajutor [Waleyy, Nasir].

Ayah: 174

يَٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ قَدۡ جَآءَكُم بُرۡهَٰنٞ مِّن رَّبِّكُمۡ وَأَنزَلۡنَآ إِلَيۡكُمۡ نُورٗا مُّبِينٗا

174. O, voi oameni! V‑a venit vouă Dovadă de la Domnul vostru, căci Noi am pogorât asupra voastră o lumină limpede(126).

(126) Coranul.

Ayah: 175

فَأَمَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ بِٱللَّهِ وَٱعۡتَصَمُواْ بِهِۦ فَسَيُدۡخِلُهُمۡ فِي رَحۡمَةٖ مِّنۡهُ وَفَضۡلٖ وَيَهۡدِيهِمۡ إِلَيۡهِ صِرَٰطٗا مُّسۡتَقِيمٗا

175. Aşadar, pe aceia care cred în Allah şi caută ocrotire la El îi va aduce sub îndurarea şi harul Lui, şi‑i va călăuzi către El pe un drum drept(127).

(127) Islamul.

Ayah: 176

يَسۡتَفۡتُونَكَ قُلِ ٱللَّهُ يُفۡتِيكُمۡ فِي ٱلۡكَلَٰلَةِۚ إِنِ ٱمۡرُؤٌاْ هَلَكَ لَيۡسَ لَهُۥ وَلَدٞ وَلَهُۥٓ أُخۡتٞ فَلَهَا نِصۡفُ مَا تَرَكَۚ وَهُوَ يَرِثُهَآ إِن لَّمۡ يَكُن لَّهَا وَلَدٞۚ فَإِن كَانَتَا ٱثۡنَتَيۡنِ فَلَهُمَا ٱلثُّلُثَانِ مِمَّا تَرَكَۚ وَإِن كَانُوٓاْ إِخۡوَةٗ رِّجَالٗا وَنِسَآءٗ فَلِلذَّكَرِ مِثۡلُ حَظِّ ٱلۡأُنثَيَيۡنِۗ يُبَيِّنُ ٱللَّهُ لَكُمۡ أَن تَضِلُّواْۗ وَٱللَّهُ بِكُلِّ شَيۡءٍ عَلِيمُۢ

176. Ei îţi cer sfatul(128) Spune‑le: „În privinţa răposatului cel fără de ascendenţi şi descendenţi, Allah vă sfătuieşte: Dacă un bărbat s‑a stins din viaţă şi nu are nici un copil, dar are o soră, acesteia îi va reveni jumătate din ceea ce a lăsat după el, iar el o moşteneşte [în totalitate], dacă ea nu are nici un copil; dacă sunt două surori(129), atunci primesc ele două treimi din ceea ce a lăsat după el; dacă sunt fraţi – bărbaţi şi femei(130) – atunci bărbatul primeşte cât partea a două femei. Allah vă desluşeşte pentru ca voi să nu rătăciţi, căci Allah este Atoateştiutor [‘Alim]”.(131)

(128) În legătură cu moştenirea defunctului fără fii şi fără părinţi. (129) Dacă defunctul are două surori sau mai multe, ele primesc două treimi. (130) Moştenitorii. (131) Ultimul verset din această sură vine în continuarea versetului 127 şi nu în continuarea versetului 12 din această sură care dădea răspuns unor situaţii ivite după lupta de la Uhud, ce nu mai puteau fi rezolvate pe baza vechiului drept cutumiar. Coranul repară nedreptatea ce se comitea împotriva unei văduve cu copii, care putea să piardă toată averea în favoarea unor rude foarte îndepărtate şi să devină nevoiaşă.