Traduction des sens Sourate HOUD - Traduction roumaine - Encyclopédie du Noble Coran

HUD

Verset: 1

الٓرۚ كِتَٰبٌ أُحۡكِمَتۡ ءَايَٰتُهُۥ ثُمَّ فُصِّلَتۡ مِن لَّدُنۡ حَكِيمٍ خَبِيرٍ

1. Alif, Lam, Ra’.(2) Aceasta este o Carte ale cărei versete sunt bine întocmite, apoi tâlcuite de către un Înţelept, Bineştiutor [Hakim, Khabir].

(2) Vezi nota la 2:1.

Verset: 2

أَلَّا تَعۡبُدُوٓاْ إِلَّا ٱللَّهَۚ إِنَّنِي لَكُم مِّنۡهُ نَذِيرٞ وَبَشِيرٞ

2. Nu‑L adoraţi decât pe Allah! Iar eu(3) sunt [trimis] pentru voi de la El, ca prevenitor şi vestitor de bine.(4)

(3) Vorbeşte Profetul Muhammed. (4) Vă avertizez asupra urmărilor idolatriei şi vă vestesc răsplata credinţei în Allah Cel Unic.

Verset: 3

وَأَنِ ٱسۡتَغۡفِرُواْ رَبَّكُمۡ ثُمَّ تُوبُوٓاْ إِلَيۡهِ يُمَتِّعۡكُم مَّتَٰعًا حَسَنًا إِلَىٰٓ أَجَلٖ مُّسَمّٗى وَيُؤۡتِ كُلَّ ذِي فَضۡلٖ فَضۡلَهُۥۖ وَإِن تَوَلَّوۡاْ فَإِنِّيٓ أَخَافُ عَلَيۡكُمۡ عَذَابَ يَوۡمٖ كَبِيرٍ

3. Rugaţi‑vă de iertare la Domnul vostru(5), apoi întoarceţi‑vă, căindu‑vă, la El(6)! El vă va ajuta să vă bucuraţi de o plăcere frumoasă până la un timp anumit(7) şi‑i va da fiecăruia care merită răsplata cuvenită. Însă dacă vă veţi întoarce(8), eu mă tem pentru voi de chinul unei Zile mari(9).

(5) Pentru idolatria voastră.
(6) Cu supunere.
(7) Până la moarte.
(8) Dacă vă veţi îndepărta de la credinţa în Allah Cel Unic.
(9) Ziua Judecăţii de Apoi.

Verset: 4

إِلَى ٱللَّهِ مَرۡجِعُكُمۡۖ وَهُوَ عَلَىٰ كُلِّ شَيۡءٖ قَدِيرٌ

4. La Allah este întoarcerea voastră(10) şi El este cu putere peste toate.

(10) În Lumea de Apoi.

Verset: 5

أَلَآ إِنَّهُمۡ يَثۡنُونَ صُدُورَهُمۡ لِيَسۡتَخۡفُواْ مِنۡهُۚ أَلَا حِينَ يَسۡتَغۡشُونَ ثِيَابَهُمۡ يَعۡلَمُ مَا يُسِرُّونَ وَمَا يُعۡلِنُونَۚ إِنَّهُۥ عَلِيمُۢ بِذَاتِ ٱلصُّدُورِ

5. Ei îşi închid piepturile, pentru a se ascunde de El. Dar chiar dacă se învelesc ei, ascunzându‑se în veşmintele lor, El ştie atât ceea ce ţin ei ascuns(11), cât şi ceea ce destăinuiesc ei(12), căci El este Bineştiutor [‘Alim] al lăuntrului piepturilor.

(11) În inimi.
(12) Prin viu grai.

Verset: 6

۞ وَمَا مِن دَآبَّةٖ فِي ٱلۡأَرۡضِ إِلَّا عَلَى ٱللَّهِ رِزۡقُهَا وَيَعۡلَمُ مُسۡتَقَرَّهَا وَمُسۡتَوۡدَعَهَاۚ كُلّٞ فِي كِتَٰبٖ مُّبِينٖ

6. Şi nu este vieţuitoare pe pământ a cărei hrană să nu fie în grija lui Allah. El ştie locul ei de sălaş şi locul în care ea va muri. Totul este într‑o Carte desluşită(13).

(13) Tablele păstrate.

Verset: 7

وَهُوَ ٱلَّذِي خَلَقَ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ فِي سِتَّةِ أَيَّامٖ وَكَانَ عَرۡشُهُۥ عَلَى ٱلۡمَآءِ لِيَبۡلُوَكُمۡ أَيُّكُمۡ أَحۡسَنُ عَمَلٗاۗ وَلَئِن قُلۡتَ إِنَّكُم مَّبۡعُوثُونَ مِنۢ بَعۡدِ ٱلۡمَوۡتِ لَيَقُولَنَّ ٱلَّذِينَ كَفَرُوٓاْ إِنۡ هَٰذَآ إِلَّا سِحۡرٞ مُّبِينٞ

7. El este cel care a creat cerurile şi pământul în şase zile – în vreme ce Tronul Său era pe apă(14) – pentru ca să vă cerce care dintre voi este mai bun în făptuire. Iar dacă Tu spui(15): „Veţi fi voi înviaţi după moarte”, cei care nu cred, vor zice: „Aceasta nu este decât vrăjitorie vădită”.

(14) Tronul şi apa au fost create înaintea cerurilor şi a pământului.
(15) Mekkanilor.

Verset: 8

وَلَئِنۡ أَخَّرۡنَا عَنۡهُمُ ٱلۡعَذَابَ إِلَىٰٓ أُمَّةٖ مَّعۡدُودَةٖ لَّيَقُولُنَّ مَا يَحۡبِسُهُۥٓۗ أَلَا يَوۡمَ يَأۡتِيهِمۡ لَيۡسَ مَصۡرُوفًا عَنۡهُمۡ وَحَاقَ بِهِم مَّا كَانُواْ بِهِۦ يَسۡتَهۡزِءُونَ

8. Iar dacă Noi întârziem osândirea lor până la un timp anumit, atunci ei zic(16): „Ce o opreşte pe ea(17)?” Dar în ziua când va veni la ei, nici unul dintre ei nu va mai fi ferit [de ea] şi îi va cuprinde ceea ce ei au luat în derâdere.

(16) În batjocură. (17) Pedeapsa.

Verset: 9

وَلَئِنۡ أَذَقۡنَا ٱلۡإِنسَٰنَ مِنَّا رَحۡمَةٗ ثُمَّ نَزَعۡنَٰهَا مِنۡهُ إِنَّهُۥ لَيَـُٔوسٞ كَفُورٞ

9. Dacă Noi îi dăm omului să guste îndurare din partea Noastră, iar apoi o luăm de la el, atunci el este deznădăjduit şi nemulţumitor.

Verset: 10

وَلَئِنۡ أَذَقۡنَٰهُ نَعۡمَآءَ بَعۡدَ ضَرَّآءَ مَسَّتۡهُ لَيَقُولَنَّ ذَهَبَ ٱلسَّيِّـَٔاتُ عَنِّيٓۚ إِنَّهُۥ لَفَرِحٞ فَخُورٌ

10. Dacă, însă, Noi îi dăm să guste bucurie după ce l‑a atins o nenorocire, atunci el va zice: „S‑au dus relele(18) de la mine!” şi el va fi bucuros şi mândru,

(18) Adică nenorocirile cauzatoare de rău.

Verset: 11

إِلَّا ٱلَّذِينَ صَبَرُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ أُوْلَٰٓئِكَ لَهُم مَّغۡفِرَةٞ وَأَجۡرٞ كَبِيرٞ

11. Mai puţin aceia care sunt cu răbdare(19) şi săvârşesc fapte bune. Şi aceia vor avea parte de iertare(20) şi de răsplată mare.

(19) Care suportă nenorocirile, cu credinţa în Allah şi supunere faţă de El. (20) Pentru păcatele lor.

Verset: 12

فَلَعَلَّكَ تَارِكُۢ بَعۡضَ مَا يُوحَىٰٓ إِلَيۡكَ وَضَآئِقُۢ بِهِۦ صَدۡرُكَ أَن يَقُولُواْ لَوۡلَآ أُنزِلَ عَلَيۡهِ كَنزٌ أَوۡ جَآءَ مَعَهُۥ مَلَكٌۚ إِنَّمَآ أَنتَ نَذِيرٞۚ وَٱللَّهُ عَلَىٰ كُلِّ شَيۡءٖ وَكِيلٌ

12. S‑ar putea ca tu(21) să neglijezi o parte din ceea ce îţi este revelat(22) ş i p ieptul t ău s ă fie s trâns l a e a(23), când ei vor zice: „De ce nu s‑a pogorât asupra lui o comoară?” sau „De ce nu a venit împreună cu el un înger?”(24) Tu nu eşti decât un prevenitor, iar Allah este a toate ocrotitor.

(21) Muhammed. (22) Din Coran. (23) La citirea acestei părţi. (24) Pentru a confirma mesajul Său.

Verset: 13

أَمۡ يَقُولُونَ ٱفۡتَرَىٰهُۖ قُلۡ فَأۡتُواْ بِعَشۡرِ سُوَرٖ مِّثۡلِهِۦ مُفۡتَرَيَٰتٖ وَٱدۡعُواْ مَنِ ٱسۡتَطَعۡتُم مِّن دُونِ ٱللَّهِ إِن كُنتُمۡ صَٰدِقِينَ

13. Sau vor zice ei: „El l‑a născocit!”(25) Spune: „Aşadar, aduceţi voi zece sure(26), asemeni lui, născocite [de voi] şi chemaţi pe cine puteţi, afară de Allah, dacă sunteţi voi întru dreptate!”

(25) El a născocit Coranul, care nu este de la Allah. (26) Capitole din Coran.

Verset: 14

فَإِلَّمۡ يَسۡتَجِيبُواْ لَكُمۡ فَٱعۡلَمُوٓاْ أَنَّمَآ أُنزِلَ بِعِلۡمِ ٱللَّهِ وَأَن لَّآ إِلَٰهَ إِلَّا هُوَۖ فَهَلۡ أَنتُم مُّسۡلِمُونَ

14. Şi dacă nu vă răspund ei, atunci aflaţi că a fost trimis(27) prin ştiinţa lui Allah şi că nu există altă divinitate în afară de El! Oare voi sunteţi supuşi [lui Allah, musulmani]?(28)

(27) Coranul. (28) Credeţi în Allah Cel Unic şi în Trimisul Său?

Verset: 15

مَن كَانَ يُرِيدُ ٱلۡحَيَوٰةَ ٱلدُّنۡيَا وَزِينَتَهَا نُوَفِّ إِلَيۡهِمۡ أَعۡمَٰلَهُمۡ فِيهَا وَهُمۡ فِيهَا لَا يُبۡخَسُونَ

15. Pe aceia care doresc viaţa lumească şi podoaba ei îi vom răsplăti Noi după faptele lor în ea, fără să li se scadă lor nimic din ele.

Verset: 16

أُوْلَٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ لَيۡسَ لَهُمۡ فِي ٱلۡأٓخِرَةِ إِلَّا ٱلنَّارُۖ وَحَبِطَ مَا صَنَعُواْ فِيهَا وَبَٰطِلٞ مَّا كَانُواْ يَعۡمَلُونَ

16. Aceştia sunt cei care nu vor avea în Lumea de Apoi decât numai Focul. Şi zadarnic va fi ceea ce au săvârşit ei în ea(29) şi în deşert va fi ceea ce au făcut.

(29) În această lume.

Verset: 17

أَفَمَن كَانَ عَلَىٰ بَيِّنَةٖ مِّن رَّبِّهِۦ وَيَتۡلُوهُ شَاهِدٞ مِّنۡهُ وَمِن قَبۡلِهِۦ كِتَٰبُ مُوسَىٰٓ إِمَامٗا وَرَحۡمَةًۚ أُوْلَٰٓئِكَ يُؤۡمِنُونَ بِهِۦۚ وَمَن يَكۡفُرۡ بِهِۦ مِنَ ٱلۡأَحۡزَابِ فَٱلنَّارُ مَوۡعِدُهُۥۚ فَلَا تَكُ فِي مِرۡيَةٖ مِّنۡهُۚ إِنَّهُ ٱلۡحَقُّ مِن رَّبِّكَ وَلَٰكِنَّ أَكۡثَرَ ٱلنَّاسِ لَا يُؤۡمِنُونَ

17. Şi oare acela care se bizuie pe un semn desluşit(30) de la Domnul său şi care este recitat de un martor din partea Sa(31), în vreme ce înainte de el(32) a fost Cartea lui Moise(33) drept ghid şi îndurare [este mai bun decât acela care nu se bizuie pe nici un semn]? Aceştia cred în el(34), însă acele cete care nu cred în el(35) au drept făgăduinţă Focul. Nu fi în îndoială asupra lui(36), căci el este Adevărul de la Domnul tău, dar cei mai mulţi dintre oameni nu cred!

(30) Coranul. (31) Arhanghelul Gavriil. (32) De Coran. (33) Tora. (34) În Coran. (35) Mekkanii şi sprijinitorii lor idolatri. (36) Asupra Coranului.

Verset: 18

وَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّنِ ٱفۡتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبًاۚ أُوْلَٰٓئِكَ يُعۡرَضُونَ عَلَىٰ رَبِّهِمۡ وَيَقُولُ ٱلۡأَشۡهَٰدُ هَٰٓؤُلَآءِ ٱلَّذِينَ كَذَبُواْ عَلَىٰ رَبِّهِمۡۚ أَلَا لَعۡنَةُ ٱللَّهِ عَلَى ٱلظَّٰلِمِينَ

18. Şi cine este mai nelegiuit decât acela care născoceşte pe seama lui Allah minciună? Aceia vor fi aduşi dinaintea Domnului lor şi vor zice martorii(37): „Aceştia sunt cei care au minţit împotriva Domnului lor!” Blestemul lui Allah asupra nelegiuiţilor

(37) Îngerii şi profeţii.

Verset: 19

ٱلَّذِينَ يَصُدُّونَ عَن سَبِيلِ ٱللَّهِ وَيَبۡغُونَهَا عِوَجٗا وَهُم بِٱلۡأٓخِرَةِ هُمۡ كَٰفِرُونَ

19. Care împiedică de la calea lui Allah şi încearcă să o facă strâmbă. Ei sunt cei care nu cred în Viaţa de Apoi!

Verset: 20

أُوْلَٰٓئِكَ لَمۡ يَكُونُواْ مُعۡجِزِينَ فِي ٱلۡأَرۡضِ وَمَا كَانَ لَهُم مِّن دُونِ ٱللَّهِ مِنۡ أَوۡلِيَآءَۘ يُضَٰعَفُ لَهُمُ ٱلۡعَذَابُۚ مَا كَانُواْ يَسۡتَطِيعُونَ ٱلسَّمۡعَ وَمَا كَانُواْ يُبۡصِرُونَ

20. Aceia nu pot să‑[L] facă neputincios pe pământ(38)! Şi ei nu au alţi aliaţi pentru ei(39), afară de Allah, iar pedeapsa lor va fi îndoită. Ei nu au putut să audă(40) şi nu au văzut(41).

(38) Nu‑L pot împiedica să‑i pedepsească. (39) Care să‑i apere de pedeapsa Lui. (40) Să audă Adevărul. (41) Prefăcându‑se orbi faţă de semnele lui Allah.

Verset: 21

أُوْلَٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ خَسِرُوٓاْ أَنفُسَهُمۡ وَضَلَّ عَنۡهُم مَّا كَانُواْ يَفۡتَرُونَ

21. Aceia sunt cei care şi‑au pierdut sufletele lor(42) şi s‑a îndepărtat de ei ceea ce ei au născocit.(43)

(42) Din cauza credinţei în idoli. (43) Au dispărut zeii pe a căror mijlocire se bizuiseră şi nu le‑au mai fost de nici un folos.

Verset: 22

لَا جَرَمَ أَنَّهُمۡ فِي ٱلۡأٓخِرَةِ هُمُ ٱلۡأَخۡسَرُونَ

22. Fără îndoială în Lumea de Apoi ei vor fi cei mai pierduţi.

Verset: 23

إِنَّ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ وَأَخۡبَتُوٓاْ إِلَىٰ رَبِّهِمۡ أُوْلَٰٓئِكَ أَصۡحَٰبُ ٱلۡجَنَّةِۖ هُمۡ فِيهَا خَٰلِدُونَ

23. Aceia care cred şi săvârşesc fapte bune şi se umilesc înaintea Domnului lor, aceia sunt oaspeţii Raiului şi în el vor avea sălaş veşnic.

Verset: 24

۞ مَثَلُ ٱلۡفَرِيقَيۡنِ كَٱلۡأَعۡمَىٰ وَٱلۡأَصَمِّ وَٱلۡبَصِيرِ وَٱلسَّمِيعِۚ هَلۡ يَسۡتَوِيَانِ مَثَلًاۚ أَفَلَا تَذَكَّرُونَ

24. Asemănarea între cele două cete(44) este ca şi cea a orbului şi surdului cu cel care vede şi aude. Oare sunt cele două egale, la comparaţie? De ce nu luaţi voi aminte?

(44) Credincioşii şi necredincioşii.

Verset: 25

وَلَقَدۡ أَرۡسَلۡنَا نُوحًا إِلَىٰ قَوۡمِهِۦٓ إِنِّي لَكُمۡ نَذِيرٞ مُّبِينٌ

25. Noi l‑am trimis pe Noe la neamul său [şi a zis el]: „Eu sunt pentru voi prevenitor limpede,

Verset: 26

أَن لَّا تَعۡبُدُوٓاْ إِلَّا ٱللَّهَۖ إِنِّيٓ أَخَافُ عَلَيۡكُمۡ عَذَابَ يَوۡمٍ أَلِيمٖ

26. Pentru ca voi să nu‑L adoraţi decât pe Allah, căci eu mă tem pentru voi(45) de chinul unei zile dureroase”.

(45) Dacă adoraţi pe altcineva în afară de El.

Verset: 27

فَقَالَ ٱلۡمَلَأُ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ مِن قَوۡمِهِۦ مَا نَرَىٰكَ إِلَّا بَشَرٗا مِّثۡلَنَا وَمَا نَرَىٰكَ ٱتَّبَعَكَ إِلَّا ٱلَّذِينَ هُمۡ أَرَاذِلُنَا بَادِيَ ٱلرَّأۡيِ وَمَا نَرَىٰ لَكُمۡ عَلَيۡنَا مِن فَضۡلِۭ بَلۡ نَظُنُّكُمۡ كَٰذِبِينَ

27. Dar au zis căpeteniile din neamul lui, care nu au crezut: „Noi nu vedem în tine decât un om ca şi noi şi nu vedem să te fi urmat pe tine decât aceia care sunt vrednici de dispreţ dintre noi şi fără pic de chibzuinţă. Noi nu vedem să aveţi(46) nici un merit faţă de noi, ci vă socotim mai degrabă nişte mincinoşi!”

(46) Se adresează lui Noe şi adepţilor săi.

Verset: 28

قَالَ يَٰقَوۡمِ أَرَءَيۡتُمۡ إِن كُنتُ عَلَىٰ بَيِّنَةٖ مِّن رَّبِّي وَءَاتَىٰنِي رَحۡمَةٗ مِّنۡ عِندِهِۦ فَعُمِّيَتۡ عَلَيۡكُمۡ أَنُلۡزِمُكُمُوهَا وَأَنتُمۡ لَهَا كَٰرِهُونَ

28. A zis el: „O, neam al meu! Ce credeţi voi?(47) Dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu şi El mi‑a dat îndurare de la El, dar ochilor voştri ea le scapă, oare să vă silim noi la aceasta, dacă voi o urâţi?

(47) Spuneţi‑mi!

Verset: 29

وَيَٰقَوۡمِ لَآ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَيۡهِ مَالًاۖ إِنۡ أَجۡرِيَ إِلَّا عَلَى ٱللَّهِۚ وَمَآ أَنَا۠ بِطَارِدِ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓاْۚ إِنَّهُم مُّلَٰقُواْ رَبِّهِمۡ وَلَٰكِنِّيٓ أَرَىٰكُمۡ قَوۡمٗا تَجۡهَلُونَ

29. O, neam al meu! Eu nu vă cer vouă vreo avere în schimb(48), căci răsplata mea nu se află decât la Allah. Şi nici nu‑i voi alunga eu pe cei care cred, căci ei Îl vor întâlni pe Domnul lor.(49) Însă eu văd că voi sunteţi un neam de ignoranţi!

(48) În schimbul propovăduirii credinţei în Allah Cel Unic şi transmiterii mesajului. (49) În Ziua Învierii; şi vor fi ei atunci răsplătiţi, în vreme ce adversarii lor vor fi pedepsiţi.

Verset: 30

وَيَٰقَوۡمِ مَن يَنصُرُنِي مِنَ ٱللَّهِ إِن طَرَدتُّهُمۡۚ أَفَلَا تَذَكَّرُونَ

30. O, neam al meu! Cine mă va ajuta pe mine împotriva [pedepsei] lui Allah dacă eu i‑aş alunga? Voi nu vă daţi seama?

Verset: 31

وَلَآ أَقُولُ لَكُمۡ عِندِي خَزَآئِنُ ٱللَّهِ وَلَآ أَعۡلَمُ ٱلۡغَيۡبَ وَلَآ أَقُولُ إِنِّي مَلَكٞ وَلَآ أَقُولُ لِلَّذِينَ تَزۡدَرِيٓ أَعۡيُنُكُمۡ لَن يُؤۡتِيَهُمُ ٱللَّهُ خَيۡرًاۖ ٱللَّهُ أَعۡلَمُ بِمَا فِيٓ أَنفُسِهِمۡ إِنِّيٓ إِذٗا لَّمِنَ ٱلظَّٰلِمِينَ

31. Şi eu nu vă spun că eu am comorile lui Allah şi eu nu ştiu neştiutul. Nici nu spun că eu sunt un înger şi nici nu spun acelora pe care ochii voştri îi dispreţuiesc că Allah nu le va dărui lor bine. Allah ştie mai bine ce se află în sufletele lor, iar eu aş fi, aşadar, dintre cei nelegiuiţi!”

Verset: 32

قَالُواْ يَٰنُوحُ قَدۡ جَٰدَلۡتَنَا فَأَكۡثَرۡتَ جِدَٰلَنَا فَأۡتِنَا بِمَا تَعِدُنَآ إِن كُنتَ مِنَ ٱلصَّٰدِقِينَ

32. Au zis ei(50): „O, Noe! Te‑ai certat cu noi şi prea mult te‑ai certat. Adu‑ne nouă cele cu care ne ameninţi(51), dacă tu eşti dintre cei care spun adevărul!”

(50) Neamul său i‑a zis lui. (51) Pedeapsa.

Verset: 33

قَالَ إِنَّمَا يَأۡتِيكُم بِهِ ٱللَّهُ إِن شَآءَ وَمَآ أَنتُم بِمُعۡجِزِينَ

33. Le‑a răspuns el: „O să vi le aducă Allah dacă El voieşte, iar voi nu‑L veţi putea împiedica(52)!

(52) Fugind de El sau împiedicându‑L.

Verset: 34

وَلَا يَنفَعُكُمۡ نُصۡحِيٓ إِنۡ أَرَدتُّ أَنۡ أَنصَحَ لَكُمۡ إِن كَانَ ٱللَّهُ يُرِيدُ أَن يُغۡوِيَكُمۡۚ هُوَ رَبُّكُمۡ وَإِلَيۡهِ تُرۡجَعُونَ

34. Şi sfatul meu nu vă este spre folos – de aş vrea să vă sfătuiesc – dacă Allah voieşte să vă ducă în rătăcire. El este stăpânul vostru şi la El veţi fi întorşi!”

Verset: 35

أَمۡ يَقُولُونَ ٱفۡتَرَىٰهُۖ قُلۡ إِنِ ٱفۡتَرَيۡتُهُۥ فَعَلَيَّ إِجۡرَامِي وَأَنَا۠ بَرِيٓءٞ مِّمَّا تُجۡرِمُونَ

35. Sau zic ei: „L‑a născocit!” Spune: „Dacă eu l‑am născocit, atunci eu răspund pentru păcatul meu, însă eu sunt slobod de cele pe care le săvârşiţi!”

Verset: 36

وَأُوحِيَ إِلَىٰ نُوحٍ أَنَّهُۥ لَن يُؤۡمِنَ مِن قَوۡمِكَ إِلَّا مَن قَدۡ ءَامَنَ فَلَا تَبۡتَئِسۡ بِمَا كَانُواْ يَفۡعَلُونَ

36. Şi i s‑a revelat lui Noe: „Nu vor crede din neamul tău decât aceia care deja au crezut, dar tu nu te întrista pentru ceea ce fac ei!

Verset: 37

وَٱصۡنَعِ ٱلۡفُلۡكَ بِأَعۡيُنِنَا وَوَحۡيِنَا وَلَا تُخَٰطِبۡنِي فِي ٱلَّذِينَ ظَلَمُوٓاْ إِنَّهُم مُّغۡرَقُونَ

37. Şi fă‑ţi arca sub ochii Noştri şi după inspiraţia Noastră şi nu‑Mi mai pomeni(53) despre cei care au fost nelegiuiţi, căci ei sunt înecaţi(54)!”

(53) Nu interveni pentru ei. (54) Sunt condamnaţi la înec.

Verset: 38

وَيَصۡنَعُ ٱلۡفُلۡكَ وَكُلَّمَا مَرَّ عَلَيۡهِ مَلَأٞ مِّن قَوۡمِهِۦ سَخِرُواْ مِنۡهُۚ قَالَ إِن تَسۡخَرُواْ مِنَّا فَإِنَّا نَسۡخَرُ مِنكُمۡ كَمَا تَسۡخَرُونَ

38. Lucra el la corabie şi de câte ori trecea pe lângă el câte o căpetenie din neamul său, îl luau în derâdere. Însă el le‑a zis: „Dacă râdeţi de noi(55), vom râde şi noi de voi(56), asemenea cum râdeţi.

(55) Că ne construim corabie. (56) Din pricina ignoranţei voastre

Verset: 39

فَسَوۡفَ تَعۡلَمُونَ مَن يَأۡتِيهِ عَذَابٞ يُخۡزِيهِ وَيَحِلُّ عَلَيۡهِ عَذَابٞ مُّقِيمٌ

39. Şi veţi afla voi cui îi va veni chinul care‑l va umili(57) şi peste cine va veni chinul dăinuitor(58)!”

(57) În această viaţă. (58) În Viaţa de Apoi

Verset: 40

حَتَّىٰٓ إِذَا جَآءَ أَمۡرُنَا وَفَارَ ٱلتَّنُّورُ قُلۡنَا ٱحۡمِلۡ فِيهَا مِن كُلّٖ زَوۡجَيۡنِ ٱثۡنَيۡنِ وَأَهۡلَكَ إِلَّا مَن سَبَقَ عَلَيۡهِ ٱلۡقَوۡلُ وَمَنۡ ءَامَنَۚ وَمَآ ءَامَنَ مَعَهُۥٓ إِلَّا قَلِيلٞ

40. Iar când a venit porunca Noastră şi s‑a învolburat cuptorul, am spus Noi: „Adu pe ea din fiecare [seminţie] câte doi soţi şi familia ta – afară de cei împotriva cărora hotărârea(59) a fost deja dată –, şi pe cei care au crezut”. Însă nu au crezut împreună cu el decât puţini.

(59) De a fi înecaţi, din pricina nelegiuirii lor.

Verset: 41

۞ وَقَالَ ٱرۡكَبُواْ فِيهَا بِسۡمِ ٱللَّهِ مَجۡر۪ىٰهَا وَمُرۡسَىٰهَآۚ إِنَّ رَبِّي لَغَفُورٞ رَّحِيمٞ

41. Şi a zis el: „Urcaţi‑vă pe ea! În numele lui Allah va fi mersul ei şi oprirea ei! Domnul meu este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]!”

Verset: 42

وَهِيَ تَجۡرِي بِهِمۡ فِي مَوۡجٖ كَٱلۡجِبَالِ وَنَادَىٰ نُوحٌ ٱبۡنَهُۥ وَكَانَ فِي مَعۡزِلٖ يَٰبُنَيَّ ٱرۡكَب مَّعَنَا وَلَا تَكُن مَّعَ ٱلۡكَٰفِرِينَ

42. Şi când a purces cu ei printre valuri ca munţii, l‑a strigat Noe pe fiul său, care stătea deoparte: „O, fiul meu! Urcă împreună cu noi(60), nu fi laolaltă cu necredincioşii!”

(60) Îmbrăţişând credinţa noastră.

Verset: 43

قَالَ سَـَٔاوِيٓ إِلَىٰ جَبَلٖ يَعۡصِمُنِي مِنَ ٱلۡمَآءِۚ قَالَ لَا عَاصِمَ ٱلۡيَوۡمَ مِنۡ أَمۡرِ ٱللَّهِ إِلَّا مَن رَّحِمَۚ وَحَالَ بَيۡنَهُمَا ٱلۡمَوۡجُ فَكَانَ مِنَ ٱلۡمُغۡرَقِينَ

43. Dar a răspuns [fiul]: „Voi găsi refugiu pe un munte ce mă va apăra de apă”. I‑a zis [atunci]: „Astăzi nu este apărător de porunca lui Allah, afară de acela cu care El este îndurător!” Şi valurile i‑au despărţit pe ei doi, iar el(61) a fost printre cei înecaţi!

(61) Fiul lui Noe.

Verset: 44

وَقِيلَ يَٰٓأَرۡضُ ٱبۡلَعِي مَآءَكِ وَيَٰسَمَآءُ أَقۡلِعِي وَغِيضَ ٱلۡمَآءُ وَقُضِيَ ٱلۡأَمۡرُ وَٱسۡتَوَتۡ عَلَى ٱلۡجُودِيِّۖ وَقِيلَ بُعۡدٗا لِّلۡقَوۡمِ ٱلظَّٰلِمِينَ

44. Şi s‑a grăit(62): „O, pământule! Înghite apa ta!” şi „O, cerule! Încetează [cu ploaia]!” Şi a scăzut apa şi s‑a împlinit porunca(63), iar ea s‑a aşezat pe muntele Al‑Judi. Şi s‑a grăit: „Piară neamul de nelegiuiţi!”

(62) Cel care a poruncit era Allah. (63) Au scăpat cei care au scăpat şi au pierit cei care au pierit.

Verset: 45

وَنَادَىٰ نُوحٞ رَّبَّهُۥ فَقَالَ رَبِّ إِنَّ ٱبۡنِي مِنۡ أَهۡلِي وَإِنَّ وَعۡدَكَ ٱلۡحَقُّ وَأَنتَ أَحۡكَمُ ٱلۡحَٰكِمِينَ

45. Şi L‑a chemat Noe pe Domnul său şi a zis: „Doamne, fiul meu este din familia mea! Făgăduinţa Ta este Adevărul, iar Tu eşti cel mai drept dintre cei drepţi!”

Verset: 46

قَالَ يَٰنُوحُ إِنَّهُۥ لَيۡسَ مِنۡ أَهۡلِكَۖ إِنَّهُۥ عَمَلٌ غَيۡرُ صَٰلِحٖۖ فَلَا تَسۡـَٔلۡنِ مَا لَيۡسَ لَكَ بِهِۦ عِلۡمٌۖ إِنِّيٓ أَعِظُكَ أَن تَكُونَ مِنَ ٱلۡجَٰهِلِينَ

46. A zis(64): „O, Noe! El nu este din stirpea ta. Aceasta [pe care a săvârşit‑o el] este o faptă necinstită. Nu‑mi cere aceea despre care tu nu ai ştiinţă(65)! Eu te îndemn pentru ca tu să nu fi printre cei nepricepuţi!(66)”

(64) Allah Preaînaltul.
(65) Nu ştii dacă este un lucru adevărat sau neadevărat. (66) Te opresc, ca prin această întrebare despre lucruri pe carenu le cunoşti, să fii dintre cei nepricepuţi.

Verset: 47

قَالَ رَبِّ إِنِّيٓ أَعُوذُ بِكَ أَنۡ أَسۡـَٔلَكَ مَا لَيۡسَ لِي بِهِۦ عِلۡمٞۖ وَإِلَّا تَغۡفِرۡ لِي وَتَرۡحَمۡنِيٓ أَكُن مِّنَ ٱلۡخَٰسِرِينَ

47. Atunci a zis(67): „Doamne, eu caut iertare la Tine că Te întreb despre ceea ce nu s‑ar cuveni să Te întreb, iar de nu mă vei ierta şi nu vei fi îndurător cu mine, voi fi printre cei pierduţi”.

(67) Noe.

Verset: 48

قِيلَ يَٰنُوحُ ٱهۡبِطۡ بِسَلَٰمٖ مِّنَّا وَبَرَكَٰتٍ عَلَيۡكَ وَعَلَىٰٓ أُمَمٖ مِّمَّن مَّعَكَۚ وَأُمَمٞ سَنُمَتِّعُهُمۡ ثُمَّ يَمَسُّهُم مِّنَّا عَذَابٌ أَلِيمٞ

48. S‑a fost zis:(68) „O, Noe! Coboară cu pace din partea Noastră şi cu binecuvântări asupra ta şi asupra comunităţilor ce se vor ivi dintre acei care sunt cu tine. Iar alte comunităţi le vom lăsa să aibă parte de bucurie trecătoare şi pe ele le va ajunge apoi chin dureros [venind] de la Noi.

(68) A venit porunca lui Allah să coboare de pe corabie împreună cu cei şi cele care se aflau cu el.

Verset: 49

تِلۡكَ مِنۡ أَنۢبَآءِ ٱلۡغَيۡبِ نُوحِيهَآ إِلَيۡكَۖ مَا كُنتَ تَعۡلَمُهَآ أَنتَ وَلَا قَوۡمُكَ مِن قَبۡلِ هَٰذَاۖ فَٱصۡبِرۡۖ إِنَّ ٱلۡعَٰقِبَةَ لِلۡمُتَّقِينَ

49. Acestea sunt câteva veşti despre cele neştiute [de oameni](69), pe care Noi ţi le revelăm şi pe care nu le‑aţi ştiut nici tu, nici neamul tău, mai înainte de aceasta(70). Deci fii răbdător(71), căci sfârşitul(72) va fi al celor temători [de Allah]!

(69) Qurayşiţii. (70) Mai înainte de a ţi le vesti ţie, adică înainte de revelarea Coranului. (71) Arată răbdare faţă de trimiterea mesajului şi faţă de necazurile pe care ţi le pricinuieşte neamul tău, aşa cum a răbdat şi Noe! (72) Izbânda în această lume şi fericirea veşnică în Viaţa de Apoi.

Verset: 50

وَإِلَىٰ عَادٍ أَخَاهُمۡ هُودٗاۚ قَالَ يَٰقَوۡمِ ٱعۡبُدُواْ ٱللَّهَ مَا لَكُم مِّنۡ إِلَٰهٍ غَيۡرُهُۥٓۖ إِنۡ أَنتُمۡ إِلَّا مُفۡتَرُونَ

50. Şi [Noi l‑am trimis] la [neamul] ’Ad pe fratele lor Hud(73), care a zis: „O, neam al meu! Adoraţi‑L pe Allah! Voi nu aveţi [altă] divinitate în afară de El! Voi sunteţi doar născocitori [de minciuni](74)!

(73) Adică pe unul dintre ei. (74) Prin a face din idoli asociaţi ai lui Allah şi intermediari la El.

Verset: 51

يَٰقَوۡمِ لَآ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَيۡهِ أَجۡرًاۖ إِنۡ أَجۡرِيَ إِلَّا عَلَى ٱلَّذِي فَطَرَنِيٓۚ أَفَلَا تَعۡقِلُونَ

51. O, neam al meu! Eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, ci răsplata mea este numai la Acela care m‑a creat. Oare voi nu pricepeţi?

Verset: 52

وَيَٰقَوۡمِ ٱسۡتَغۡفِرُواْ رَبَّكُمۡ ثُمَّ تُوبُوٓاْ إِلَيۡهِ يُرۡسِلِ ٱلسَّمَآءَ عَلَيۡكُم مِّدۡرَارٗا وَيَزِدۡكُمۡ قُوَّةً إِلَىٰ قُوَّتِكُمۡ وَلَا تَتَوَلَّوۡاْ مُجۡرِمِينَ

52. O, neam al meu! Rugaţi‑vă de iertare Domnului vostru(75), apoi căiţi‑vă faţă de El(76), pentru ca El să trimită asupra voastră cerul încărcat de ploaie şi să sporească puterea voastră cu putere! Şi nu vă abateţi(77) ca nişte mari păcătoşi(78)!”

(75) Pentru idolatria voastră. (76) Pentru adorarea altora în afara Lui. (77) De la cele la care vă chem. (78) Pentru stăruinţa în păcatele voastre.

Verset: 53

قَالُواْ يَٰهُودُ مَا جِئۡتَنَا بِبَيِّنَةٖ وَمَا نَحۡنُ بِتَارِكِيٓ ءَالِهَتِنَا عَن قَوۡلِكَ وَمَا نَحۡنُ لَكَ بِمُؤۡمِنِينَ

53. Au zis ei: „O, Hud! Nu ne‑ai adus nouă un semn desluşit, iar noi nu‑i vom părăsi pe zeii noştri(79), pentru cuvântul tău(80), şi nici nu vom fi cu credinţă în tine(81)!

(79) Pe idolii noştri. (80) Dând ascultare vorbelor tale. (81) Nu te credem pe tine.

Verset: 54

إِن نَّقُولُ إِلَّا ٱعۡتَرَىٰكَ بَعۡضُ ءَالِهَتِنَا بِسُوٓءٖۗ قَالَ إِنِّيٓ أُشۡهِدُ ٱللَّهَ وَٱشۡهَدُوٓاْ أَنِّي بَرِيٓءٞ مِّمَّا تُشۡرِكُونَ

54. Noi nu zicem decât că te‑a ajuns(82) un rău de la unul din zeiinoştri!(83)” A zis el: „Eu Îl iau pe Allah ca martor şi voi, de asemenea, fiţi martori că eu sunt nevinovat pentru ceea ce voi luaţi ca asociaţi(84)

(82) Te‑a atins. (83) Unul dintre zeii noştri te‑a lovit pe tine cu nebunia. (84) Hud se declară nevinovat pentru că ei cred în altcineva decât în Allah.

Verset: 55

مِن دُونِهِۦۖ فَكِيدُونِي جَمِيعٗا ثُمَّ لَا تُنظِرُونِ

55. În locul Lui! Deci vicleniţi cu toţii(85) împotriva mea, fără să‑mi daţi nici un răgaz!(86)

(85) Şi voi şi zeităţile voastre. (86) Dacă sunteţi în stare să uneltiţi împotriva mea şi să mă ucideţi.

Verset: 56

إِنِّي تَوَكَّلۡتُ عَلَى ٱللَّهِ رَبِّي وَرَبِّكُمۚ مَّا مِن دَآبَّةٍ إِلَّا هُوَ ءَاخِذُۢ بِنَاصِيَتِهَآۚ إِنَّ رَبِّي عَلَىٰ صِرَٰطٖ مُّسۡتَقِيمٖ

56. Eu mă încred în Allah – Domnul meu şi Domnul vostru! Şi nu este vietate pe care El să nu o ţină de chica ei(87). Domnul meu este pe drumul cel drept!(88)

(87) Asupra căreia să nu aibă stăpânire şi putere. (88) Domnul meu este drept în judecata Lui.

Verset: 57

فَإِن تَوَلَّوۡاْ فَقَدۡ أَبۡلَغۡتُكُم مَّآ أُرۡسِلۡتُ بِهِۦٓ إِلَيۡكُمۡۚ وَيَسۡتَخۡلِفُ رَبِّي قَوۡمًا غَيۡرَكُمۡ وَلَا تَضُرُّونَهُۥ شَيۡـًٔاۚ إِنَّ رَبِّي عَلَىٰ كُلِّ شَيۡءٍ حَفِيظٞ

57. Iar de vă veţi întoarce, eu nu am făcut decât să vă aduc cele cu care am fost trimis la voi(89). Şi Domnul meu va lăsa să urmeze după voi un alt neam(90), fără ca voi să‑I aduceţi Lui vreun rău(91). Iar Domnul meu este peste toate Păzitor(92)!”

(89) Mesajul cu care am fost trimis la voi. (90) Vă va nimici şi va lăsa să urmeze după voi un alt neam, moştenindu‑vă casele şi averile. (91) Ci aducându‑vă rău doar vouă înşivă. (92) Stăpânitor căruia nu‑I rămâne nimic necunoscut.

Verset: 58

وَلَمَّا جَآءَ أَمۡرُنَا نَجَّيۡنَا هُودٗا وَٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ مَعَهُۥ بِرَحۡمَةٖ مِّنَّا وَنَجَّيۡنَٰهُم مِّنۡ عَذَابٍ غَلِيظٖ

58. Şi când a venit porunca Noastră, i‑am mântuit Noi pe Hud şi pe cei care credeau împreună cu el, prin mila Noastră, şi i‑am mântuit de osândă cruntă!(93)

(93) I‑am mântuit de la pieirea care le‑a venit de la vânturile pe care le‑am trimis împotriva lor vreme de şapte nopţi şi opt zile.

Verset: 59

وَتِلۡكَ عَادٞۖ جَحَدُواْ بِـَٔايَٰتِ رَبِّهِمۡ وَعَصَوۡاْ رُسُلَهُۥ وَٱتَّبَعُوٓاْ أَمۡرَ كُلِّ جَبَّارٍ عَنِيدٖ

59. Aceştia sunt [neamul] ’Ad. Ei au tăgăduit semnele Domnului lor şi nu au dat ascultare trimişilor Săi şi au urmat ei(94) porunca oricărui tiran îndărătnic.

(94) Au dat ascultare căpeteniilor lor şi celor care i‑au chemat să nu creadă în trimişi.

Verset: 60

وَأُتۡبِعُواْ فِي هَٰذِهِ ٱلدُّنۡيَا لَعۡنَةٗ وَيَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِۗ أَلَآ إِنَّ عَادٗا كَفَرُواْ رَبَّهُمۡۗ أَلَا بُعۡدٗا لِّعَادٖ قَوۡمِ هُودٖ

60. Şi au fost ei urmăriţi de un blestem în această lume şi în Ziua Învierii(95). [Neamul] ’Ad nu a crezut în Domnul lor(96). Departe cu ‘Ad, neamul lui Hud!(97)

(95) Şi în Lumea de Apoi. (96) Adorând pe altcineva în locul Lui. (97) Blestemaţi şi condamnaţi la pieire să fie ei!

Verset: 61

۞ وَإِلَىٰ ثَمُودَ أَخَاهُمۡ صَٰلِحٗاۚ قَالَ يَٰقَوۡمِ ٱعۡبُدُواْ ٱللَّهَ مَا لَكُم مِّنۡ إِلَٰهٍ غَيۡرُهُۥۖ هُوَ أَنشَأَكُم مِّنَ ٱلۡأَرۡضِ وَٱسۡتَعۡمَرَكُمۡ فِيهَا فَٱسۡتَغۡفِرُوهُ ثُمَّ تُوبُوٓاْ إِلَيۡهِۚ إِنَّ رَبِّي قَرِيبٞ مُّجِيبٞ

61. Şi [Noi] am trimis la Thamud pe fratele lor Salih(98), care a zis: „O, neam al meu! Adoraţi‑L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afară de El! El v‑a creat pe voi din pământ şi v‑a dat vouă să locuiţi pe el. Rugaţi‑L pe El de iertare(99) şi căiţi‑vă la El! Domnul meu esteApropiat(100) [şi] El este Cel care Răspunde Întotdeauna!(101)”

(98) Care a fost unul din tribul lor. (99) Pentru idolatria voastră. (100) De îndurare faţă de cel care Îi cere iertare. (101) Qarib, Mujib; Răspunde cererii lui.

Verset: 62

قَالُواْ يَٰصَٰلِحُ قَدۡ كُنتَ فِينَا مَرۡجُوّٗا قَبۡلَ هَٰذَآۖ أَتَنۡهَىٰنَآ أَن نَّعۡبُدَ مَا يَعۡبُدُ ءَابَآؤُنَا وَإِنَّنَا لَفِي شَكّٖ مِّمَّا تَدۡعُونَآ إِلَيۡهِ مُرِيبٖ

62. Ei au zis: „O, Salih! Ai fost tu înainte de aceasta dorit peste noi. Dar oare, ne opreşti tu să adorăm ceea ce au adorat părinţii noştri(102)? Noi suntem într‑o îndoială tulburătoare cu privire la cele la care ne chemi!”

(102) Idolii pe care i‑au adorat ei?

Verset: 63

قَالَ يَٰقَوۡمِ أَرَءَيۡتُمۡ إِن كُنتُ عَلَىٰ بَيِّنَةٖ مِّن رَّبِّي وَءَاتَىٰنِي مِنۡهُ رَحۡمَةٗ فَمَن يَنصُرُنِي مِنَ ٱللَّهِ إِنۡ عَصَيۡتُهُۥۖ فَمَا تَزِيدُونَنِي غَيۡرَ تَخۡسِيرٖ

63. A zis el: „O, neam al meu! Ce ziceţi voi(103), dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, care mi‑a dăruit şi îndurare(104) de la El! Cine mă va apăra pe mine de Allah(105), dacă eu nu m‑aş supune Lui? Voi nu‑mi sporiţi decât pierderea!(106)

(103) Spuneţi‑mi! (104) Aici cu sensul de profeţie. (105) De pedeapsa Lui. (106) Dacă vă voi urma în rătăcirea voastră, sau dacă nu vă vestesc ceea ce mi‑a fost revelat.

Verset: 64

وَيَٰقَوۡمِ هَٰذِهِۦ نَاقَةُ ٱللَّهِ لَكُمۡ ءَايَةٗۖ فَذَرُوهَا تَأۡكُلۡ فِيٓ أَرۡضِ ٱللَّهِۖ وَلَا تَمَسُّوهَا بِسُوٓءٖ فَيَأۡخُذَكُمۡ عَذَابٞ قَرِيبٞ

64. O, neam al meu! Iată această cămilă de la Allah, care este un semn desluşit pentru voi!(107) Lăsaţi‑o să pască pe pământul lui Allah şi nu o atingeţi cu nici un rău, căci vă va lovi pe voi osândă apropiată!”

(107) Allah a trimis‑o ca semn doveditor al adevărului profeţiei mele, căci ea se deosebeşte de toate celelalte cămile.

Verset: 65

فَعَقَرُوهَا فَقَالَ تَمَتَّعُواْ فِي دَارِكُمۡ ثَلَٰثَةَ أَيَّامٖۖ ذَٰلِكَ وَعۡدٌ غَيۡرُ مَكۡذُوبٖ

65. Însă ei au înjunghiat‑o(108) şi atunci le‑a zis el(109): „Mai bucuraţi‑vă în casele voastre [încă] trei zile! Aceasta este o făgăduinţă fără de minciună!”

(108) De fapt, cămila a fost înjunghiată de o parte dintre ei, însă Allah a socotit că tot neamul lui Salih a luat parte la această faptă, întrucât a dorit‑o. (109) Salih.

Verset: 66

فَلَمَّا جَآءَ أَمۡرُنَا نَجَّيۡنَا صَٰلِحٗا وَٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ مَعَهُۥ بِرَحۡمَةٖ مِّنَّا وَمِنۡ خِزۡيِ يَوۡمِئِذٍۚ إِنَّ رَبَّكَ هُوَ ٱلۡقَوِيُّ ٱلۡعَزِيزُ

66. Şi când a venit porunca Noastră(110), i‑am mântuit Noi pe Salih şi pe cei care au crezut împreună cu el, prin îndurarea Noastră, de ruşinea acelei zile. Domnul tău este Cel Puternic [şi] Tare [Al‑Qawiyy, Al‑’Aziz].

(110) Adică „pedeapsa Noastră”.

Verset: 67

وَأَخَذَ ٱلَّذِينَ ظَلَمُواْ ٱلصَّيۡحَةُ فَأَصۡبَحُواْ فِي دِيَٰرِهِمۡ جَٰثِمِينَ

67. Şi pe cei nelegiuiţi i‑a lovit strigătul tunător(111) şi au căzut [morţi], în casele lor, cu faţa în jos(112),

(111) Care a venit dinspre cer, aducând cataclismul. (112) Nemişcaţi, morţi, cu feţele spre pământ.

Verset: 68

كَأَن لَّمۡ يَغۡنَوۡاْ فِيهَآۗ أَلَآ إِنَّ ثَمُودَاْ كَفَرُواْ رَبَّهُمۡۗ أَلَا بُعۡدٗا لِّثَمُودَ

68. Ca şi când nu ar fi locuit [niciodată] în belşug în ele. Într‑adevăr, [neamul] Thamud nu a crezut în Stăpânul lor! Ducă‑se Thamud!(113)

(113) Blestemul şi pieirea lor, pentru că ei s‑au îndepărtat de la calea lui Allah!

Verset: 69

وَلَقَدۡ جَآءَتۡ رُسُلُنَآ إِبۡرَٰهِيمَ بِٱلۡبُشۡرَىٰ قَالُواْ سَلَٰمٗاۖ قَالَ سَلَٰمٞۖ فَمَا لَبِثَ أَن جَآءَ بِعِجۡلٍ حَنِيذٖ

69. Şi au venit trimişii Noştri(114) la Avraam cu veste bună(115). Au zis ei: „Pace!”(116) Şi le‑a răspuns el: „Pace[vouă]”! şi nu a pregetat să aducă un viţel fript.

(114) Îngerii pe care i‑am trimis să nimicească neamul lui Lot. (115) Vestea că va avea urmaşi de la soţia lui, Sara. (116) (În semn de) salut.

Verset: 70

فَلَمَّا رَءَآ أَيۡدِيَهُمۡ لَا تَصِلُ إِلَيۡهِ نَكِرَهُمۡ وَأَوۡجَسَ مِنۡهُمۡ خِيفَةٗۚ قَالُواْ لَا تَخَفۡ إِنَّآ أُرۡسِلۡنَآ إِلَىٰ قَوۡمِ لُوطٖ

70. Şi când a văzut că mâinile lor nu se întind spre el(117), a devenit bănuitor şi l‑a cuprins frica de ei. Dar ei au zis: „Nu‑ţi fie frică!(118) Noi am fost trimişi la neamul lui Lot(119)!”

(117) Pentru a mânca, fiindcă ei erau îngeri cu chip de bărbaţi şi îngerii nu mănâncă. (118) Se subînţelege: Noi nu mâncăm pentru că suntem îngeri. (119) Pentru a‑l nimici.

Verset: 71

وَٱمۡرَأَتُهُۥ قَآئِمَةٞ فَضَحِكَتۡ فَبَشَّرۡنَٰهَا بِإِسۡحَٰقَ وَمِن وَرَآءِ إِسۡحَٰقَ يَعۡقُوبَ

71. Şi muierea lui(120) stătea în picioare şi a râs ea(121). Noi i l‑am vestit pe Isaac, iar după el pe Iacob.

(120) Sara, soţia lui Avraam. (121) Bucurându‑se că va nimici neamul lui Lot.

Verset: 72

قَالَتۡ يَٰوَيۡلَتَىٰٓ ءَأَلِدُ وَأَنَا۠ عَجُوزٞ وَهَٰذَا بَعۡلِي شَيۡخًاۖ إِنَّ هَٰذَا لَشَيۡءٌ عَجِيبٞ

72. Ci ea a zis: „Vai mie! O să nasc eu când sunt o muiere bătrână, iar bărbatul meu e un moşneag?! Acesta este cu adevărat un lucru ciudat(122)!”

(122) Neobişnuit.

Verset: 73

قَالُوٓاْ أَتَعۡجَبِينَ مِنۡ أَمۡرِ ٱللَّهِۖ رَحۡمَتُ ٱللَّهِ وَبَرَكَٰتُهُۥ عَلَيۡكُمۡ أَهۡلَ ٱلۡبَيۡتِۚ إِنَّهُۥ حَمِيدٞ مَّجِيدٞ

73. Dar ei au zis: „Te miri tu de hotărârea lui Allah?(123) Îndurarea şi binecuvântarea lui Allah asupra voastră, o, locuitori ai acestei case(124)! El este cu adevărat Cel Vrednic de Laudă [şi] Cel Vrednic de Glorie [Hamid, Majid]!

(123) De atotputernicia Lui? (124) Familia lui Avraam.

Verset: 74

فَلَمَّا ذَهَبَ عَنۡ إِبۡرَٰهِيمَ ٱلرَّوۡعُ وَجَآءَتۡهُ ٱلۡبُشۡرَىٰ يُجَٰدِلُنَا فِي قَوۡمِ لُوطٍ

74. Şi când i‑a trecut lui Avraam frica şi i‑a venit vestea cea bună, a vorbit el cu Noi [în apărarea] neamului lui Lot.

Verset: 75

إِنَّ إِبۡرَٰهِيمَ لَحَلِيمٌ أَوَّٰهٞ مُّنِيبٞ

75. Avraam era blând, căinător şi rugător.

Verset: 76

يَٰٓإِبۡرَٰهِيمُ أَعۡرِضۡ عَنۡ هَٰذَآۖ إِنَّهُۥ قَدۡ جَآءَ أَمۡرُ رَبِّكَۖ وَإِنَّهُمۡ ءَاتِيهِمۡ عَذَابٌ غَيۡرُ مَرۡدُودٖ

76. „O, Avraam,(125) renunţă la aceasta, căci hotărârea Domnului tău a venit(126), iar asupra lor se va abate o osândă nestrămutată”.

(125) I s‑a zis lui: O, Avraam! (126) Hotărârea de a nimici neamul lui Lot.

Verset: 77

وَلَمَّا جَآءَتۡ رُسُلُنَا لُوطٗا سِيٓءَ بِهِمۡ وَضَاقَ بِهِمۡ ذَرۡعٗا وَقَالَ هَٰذَا يَوۡمٌ عَصِيبٞ

77. Şi când trimişii Noştri au venit la Lot, s‑a simţit stingherit, neştiind ce să facă. Şi a zis el: „Aceasta este o zi cumplită”.

Verset: 78

وَجَآءَهُۥ قَوۡمُهُۥ يُهۡرَعُونَ إِلَيۡهِ وَمِن قَبۡلُ كَانُواْ يَعۡمَلُونَ ٱلسَّيِّـَٔاتِۚ قَالَ يَٰقَوۡمِ هَٰٓؤُلَآءِ بَنَاتِي هُنَّ أَطۡهَرُ لَكُمۡۖ فَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَلَا تُخۡزُونِ فِي ضَيۡفِيٓۖ أَلَيۡسَ مِنكُمۡ رَجُلٞ رَّشِيدٞ

78. Şi s‑a grăbit neamul său către el, după ce până atunci săvârşiseră fapte rele(127). Şi le‑a zis el(128): „O, neam al meu! Acestea sunt fiicele mele şi ele sunt mai curate pentru voi.(129) Fiţi cu frică de Allah şi nu mă faceţi de ocară faţă de oaspeţii mei! Oare nu este printre voi un bărbat chibzuit?(130)”

(127) Se destrăbălaseră între ei. (128) Lot. (129) A vrut să‑i apere pe oaspeţii săi, propunându‑le bărbaţilor din neamul său să le ia de soţii şi să renunţe la practicile homosexuale. (130) Care să renunţe la faptele urâte şi să fie călăuzit pe calea cea bună?

Verset: 79

قَالُواْ لَقَدۡ عَلِمۡتَ مَا لَنَا فِي بَنَاتِكَ مِنۡ حَقّٖ وَإِنَّكَ لَتَعۡلَمُ مَا نُرِيدُ

79. Dar ei au zis: „Tu ştii că nu avem nevoie de fiicele tale şi tu ştii ceea ce voim noi!”

Verset: 80

قَالَ لَوۡ أَنَّ لِي بِكُمۡ قُوَّةً أَوۡ ءَاوِيٓ إِلَىٰ رُكۡنٖ شَدِيدٖ

80. A zis el(131): „O, de‑aş avea eu putere asupra voastră sau de‑aş găsiun sprijin temut!”

(131) Lot.

Verset: 81

قَالُواْ يَٰلُوطُ إِنَّا رُسُلُ رَبِّكَ لَن يَصِلُوٓاْ إِلَيۡكَۖ فَأَسۡرِ بِأَهۡلِكَ بِقِطۡعٖ مِّنَ ٱلَّيۡلِ وَلَا يَلۡتَفِتۡ مِنكُمۡ أَحَدٌ إِلَّا ٱمۡرَأَتَكَۖ إِنَّهُۥ مُصِيبُهَا مَآ أَصَابَهُمۡۚ إِنَّ مَوۡعِدَهُمُ ٱلصُّبۡحُۚ أَلَيۡسَ ٱلصُّبۡحُ بِقَرِيبٖ

81. Au zis(132): „O, Lot! Noi suntem trimişii Domnului tău! Ei nu vor putea niciodată să ajungă la tine. Deci purcede cu stirpea ta la vreme de noapte(133) şi să nu se întoarcă nici unul dintre voi [pentru a privi înapoi], afară numai de muierea ta, pe care o va lovi ceea ce îi loveşte pe ei. Ceea ce îi ameninţă pe ei se va întâmpla în zori.(134) Şi oare nu este dimineaţa aproape?”

(132) Îngerii. (133) Când lumea este cufundată în somn. (134) Adică pieirea lor.

Verset: 82

فَلَمَّا جَآءَ أَمۡرُنَا جَعَلۡنَا عَٰلِيَهَا سَافِلَهَا وَأَمۡطَرۡنَا عَلَيۡهَا حِجَارَةٗ مِّن سِجِّيلٖ مَّنضُودٖ

82. Şi când a venit hotărârea Noastră(135), am făcut Noi ca partea ei(136) de sus să fie partea ei de dedesubt şi am trimis asupra ei ploaie de pietre de lut [ars](137), una după alta,

(135) Adică pedeapsa Noastră. (136) A cetăţii Sodoma. (137) Lut ars şi împietrit.

Verset: 83

مُّسَوَّمَةً عِندَ رَبِّكَۖ وَمَا هِيَ مِنَ ٱلظَّٰلِمِينَ بِبَعِيدٖ

83. Însemnate de Domnul tău(138). Şi ele(139) nu sunt departe de cei nelegiuiţi

(138) Însemnate cu numele destinatarilor. (139) Aceste pietre.

Verset: 84

۞ وَإِلَىٰ مَدۡيَنَ أَخَاهُمۡ شُعَيۡبٗاۚ قَالَ يَٰقَوۡمِ ٱعۡبُدُواْ ٱللَّهَ مَا لَكُم مِّنۡ إِلَٰهٍ غَيۡرُهُۥۖ وَلَا تَنقُصُواْ ٱلۡمِكۡيَالَ وَٱلۡمِيزَانَۖ إِنِّيٓ أَرَىٰكُم بِخَيۡرٖ وَإِنِّيٓ أَخَافُ عَلَيۡكُمۡ عَذَابَ يَوۡمٖ مُّحِيطٖ

84. Şi [l‑am trimis Noi] la [neamul] Madyan(140) pe fratele lor(141) Şuayb, care [le‑] a zis: „O, neam al meu! Adoraţi‑L voi pe Allah, căci nu există altă divinitate în afară de El! Şi nu micşoraţi măsura şi greutatea! Eu vă văd întru bine(142), dar eu mă tem pentru voi de chinul unei zile care [le] va cuprinde [pe toate](143).

(140) Zona situată în partea nordică a Peninsulei Arabe – între Hidjaz şi Şam. (141) Unul din neamul lor. (142) Vă văd trăind în belşug şi bogăţie şi nu aveţi nevoie să furaţi. (143) În care nu va scăpa nimeni de pieire.

Verset: 85

وَيَٰقَوۡمِ أَوۡفُواْ ٱلۡمِكۡيَالَ وَٱلۡمِيزَانَ بِٱلۡقِسۡطِۖ وَلَا تَبۡخَسُواْ ٱلنَّاسَ أَشۡيَآءَهُمۡ وَلَا تَعۡثَوۡاْ فِي ٱلۡأَرۡضِ مُفۡسِدِينَ

85. O, neam al meu! Daţi măsura şi greutatea întreagă, cu dreptate, şi nu le scădeţi oamenilor din lucrurile [cuvenite] lor şi nu purcedeţi pe pământ ca stricători!

Verset: 86

بَقِيَّتُ ٱللَّهِ خَيۡرٞ لَّكُمۡ إِن كُنتُم مُّؤۡمِنِينَۚ وَمَآ أَنَا۠ عَلَيۡكُم بِحَفِيظٖ

86. Ceea ce vă rămâne din partea lui Allah este mai bun pentru voi,(144) dacă sunteţi credincioşi. Iar eu nu sunt păzitor peste voi!”

(144) Câştigul cinstit şi legal este mai bun pentru voi decât să mâncaţi bunurile oamenilor pe nedrept.

Verset: 87

قَالُواْ يَٰشُعَيۡبُ أَصَلَوٰتُكَ تَأۡمُرُكَ أَن نَّتۡرُكَ مَا يَعۡبُدُ ءَابَآؤُنَآ أَوۡ أَن نَّفۡعَلَ فِيٓ أَمۡوَٰلِنَا مَا نَشَٰٓؤُاْۖ إِنَّكَ لَأَنتَ ٱلۡحَلِيمُ ٱلرَّشِيدُ

87. Au zis ei: „O, Şuayb! Oare rugăciunile tale(145) îţi poruncesc ca noi să ne lepădăm de ceea ce au adorat părinţii noştri(146) şi să nu facem ceea ce voim cu averile noastre? Tu(147) doară eşti milostiv şi chibzuit!”.

(145) Religia ta. (146) Idolii lor. (147) Şuayb.

Verset: 88

قَالَ يَٰقَوۡمِ أَرَءَيۡتُمۡ إِن كُنتُ عَلَىٰ بَيِّنَةٖ مِّن رَّبِّي وَرَزَقَنِي مِنۡهُ رِزۡقًا حَسَنٗاۚ وَمَآ أُرِيدُ أَنۡ أُخَالِفَكُمۡ إِلَىٰ مَآ أَنۡهَىٰكُمۡ عَنۡهُۚ إِنۡ أُرِيدُ إِلَّا ٱلۡإِصۡلَٰحَ مَا ٱسۡتَطَعۡتُۚ وَمَا تَوۡفِيقِيٓ إِلَّا بِٱللَّهِۚ عَلَيۡهِ تَوَكَّلۡتُ وَإِلَيۡهِ أُنِيبُ

88. A zis el: „O, neam al meu! Vedeţi voi(148) dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, care mi‑a dăruit din partea Sa avere frumoasă?(149) Eu nu voiesc să fac ceea ce vă opresc vouă. Eu nu voiesc decât îndreptarea [voastră], atâta cât pot. Iar izbânda mea nu este decât de la Allah. În El mă încred şi la El mă întorc.

(148) Spuneţi‑mi voi! (149) Se subînţelege: În acest caz, voi credeţi că eu nu trebuie să vă poruncesc să nu adoraţi idoli şi să măsuraţi cu dreptate?

Verset: 89

وَيَٰقَوۡمِ لَا يَجۡرِمَنَّكُمۡ شِقَاقِيٓ أَن يُصِيبَكُم مِّثۡلُ مَآ أَصَابَ قَوۡمَ نُوحٍ أَوۡ قَوۡمَ هُودٍ أَوۡ قَوۡمَ صَٰلِحٖۚ وَمَا قَوۡمُ لُوطٖ مِّنكُم بِبَعِيدٖ

89. O, neam al meu! Să nu vă împingă la păcat vrajba ce mi‑o arătaţi, ca să vă lovească ceea ce a lovit neamul lui Noe(150), sau neamul lui Hud,(151) sau neamul lui Salih(152)! Iar neamul lui Lot nu este departe de voi!(153)

(150) Înecul, ca urmare a potopului. (151) Vânturile violente. (152) Zgomotul tunător. (153) Istoria lui Lot este destul de recentă, iar Madyan nu e prea departe de Sodoma, aşa încât aţi auzit de nenorocirea care s‑a abătut asupra lor.

Verset: 90

وَٱسۡتَغۡفِرُواْ رَبَّكُمۡ ثُمَّ تُوبُوٓاْ إِلَيۡهِۚ إِنَّ رَبِّي رَحِيمٞ وَدُودٞ

90. Şi rugaţi‑vă de iertare Domnului vostru(154), apoi căiţi‑vă faţă de El(155), Căci Domnul meu este Îndurător [şi] Binevoitor [Rahim, Wadud]!”

(154) Să vă ierte pentru credinţa în idoli. (155) Adoraţi‑L numai pe El.

Verset: 91

قَالُواْ يَٰشُعَيۡبُ مَا نَفۡقَهُ كَثِيرٗا مِّمَّا تَقُولُ وَإِنَّا لَنَرَىٰكَ فِينَا ضَعِيفٗاۖ وَلَوۡلَا رَهۡطُكَ لَرَجَمۡنَٰكَۖ وَمَآ أَنتَ عَلَيۡنَا بِعَزِيزٖ

91. Au zis: „O, Şuayb! Noi nu pricepem prea multe din ceea ce ne grăieşti tu şi te socotim slab printre noi(156). Şi de n‑ar fi clanul tău(157), noi te‑am ucide cu pietre, căci tu nu ai nici o putere asupra noastră(158)!”

(156) Neputincios, dacă am voi să‑ţi facem ceva rău. (157) Care este de o credinţă cu noi. (158) Ca să te respectăm şi să te protejăm împotriva lapidării.

Verset: 92

قَالَ يَٰقَوۡمِ أَرَهۡطِيٓ أَعَزُّ عَلَيۡكُم مِّنَ ٱللَّهِ وَٱتَّخَذۡتُمُوهُ وَرَآءَكُمۡ ظِهۡرِيًّاۖ إِنَّ رَبِّي بِمَا تَعۡمَلُونَ مُحِيطٞ

92. A zis el(159): „O, neam al meu! Oare clanul meu are mai mult preţ la voi decât Allah(160), căruia voi Îi întoarceţi spatele?(161) Domnul meu cuprinde [cu ştiinţa Sa] tot ceea ce faceţi voi.

(159) Şuayb. (160) Decât porunca, revelaţia şi religia Lui? (161) L‑aţi uitat şi Îl trataţi ca pe ceva aruncat în spatele vostru.

Verset: 93

وَيَٰقَوۡمِ ٱعۡمَلُواْ عَلَىٰ مَكَانَتِكُمۡ إِنِّي عَٰمِلٞۖ سَوۡفَ تَعۡلَمُونَ مَن يَأۡتِيهِ عَذَابٞ يُخۡزِيهِ وَمَنۡ هُوَ كَٰذِبٞۖ وَٱرۡتَقِبُوٓاْ إِنِّي مَعَكُمۡ رَقِيبٞ

93. O, neam al meu! Faceţi după putinţa voastră şi voi face şi eu [tot la fel] şi veţi afla voi asupra cui se va abate o osândă care‑l va înjosi şi cine este mincinos. Aşteptaţi, şi voi aştepta şi eu împreună cu voi!”

Verset: 94

وَلَمَّا جَآءَ أَمۡرُنَا نَجَّيۡنَا شُعَيۡبٗا وَٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ مَعَهُۥ بِرَحۡمَةٖ مِّنَّا وَأَخَذَتِ ٱلَّذِينَ ظَلَمُواْ ٱلصَّيۡحَةُ فَأَصۡبَحُواْ فِي دِيَٰرِهِمۡ جَٰثِمِينَ

94. Şi când a venit porunca Noastră(162), i‑am izbăvit Noi pe Şuayb şi pe cei care au crezut împreună cu el, prin îndurarea Noastră, în vreme ce pe cei care au rămas nelegiuiţi i‑a lovit strigătul tunător şi au căzut [morţi], în casele lor, cu faţa înjos,(163)

(162) De a‑i nimici pe necredincioşi. (163) Allah a nimicit neamul Thamud prin zgomotul tunător şi ei au rămas fără viaţă, nemişcaţi, pe genunchii lor.

Verset: 95

كَأَن لَّمۡ يَغۡنَوۡاْ فِيهَآۗ أَلَا بُعۡدٗا لِّمَدۡيَنَ كَمَا بَعِدَتۡ ثَمُودُ

95. Ca şi cum nu ar fi locuit în ele, în belşug, [niciodată]. Departe cu Madyan(164), aşa cum departe s‑a dus şi neamul Thamud!(165)

(164) Să piară Madyan! (165) Departe de îndurarea lui Allah, pierind.

Verset: 96

وَلَقَدۡ أَرۡسَلۡنَا مُوسَىٰ بِـَٔايَٰتِنَا وَسُلۡطَٰنٖ مُّبِينٍ

96. Şi l‑am trimis Noi pe Moise, cu semnele Noastre şi cu putere vădită,(166)

(166) Aluzie la minunile pe care le‑a săvârşit Moise.

Verset: 97

إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ وَمَلَإِيْهِۦ فَٱتَّبَعُوٓاْ أَمۡرَ فِرۡعَوۡنَۖ وَمَآ أَمۡرُ فِرۡعَوۡنَ بِرَشِيدٖ

97. La Faraon şi la căpeteniile sale. Însă ei(167) au urmat orânduiala lui Faraon, dar rânduiala lui Faraon nu era cu dreptate.

(167) Neamul lui Faraon.

Verset: 98

يَقۡدُمُ قَوۡمَهُۥ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ فَأَوۡرَدَهُمُ ٱلنَّارَۖ وَبِئۡسَ ٱلۡوِرۡدُ ٱلۡمَوۡرُودُ

98. Şi va merge el înaintea neamului său în Ziua Învierii şi‑i va călăuzi pe ei către Foc. Şi ce rău loc va fi acesta spre care sunt ei duşi!(168)

(168) În limba arabă, cuvintele folosite cu sensul de „a călăuzi” şi „a duce” din acest verset au sensul de a conduce spre un izvor, spre o sursă de apă pentru potolirea setei, iar „locul” pomenit aici ar trebui să fie tocmai „izvorul”, dar ei sunt, de fapt, călăuziţi spre focul Infernului.

Verset: 99

وَأُتۡبِعُواْ فِي هَٰذِهِۦ لَعۡنَةٗ وَيَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِۚ بِئۡسَ ٱلرِّفۡدُ ٱلۡمَرۡفُودُ

99. Şi vor fi urmăriţi în această [lume] şi în Ziua Judecăţii de blestem. Şi ce rău dar va fi acesta care le este menit!(169)

(169) Adică blestemul, atât în această lume, cât şi în Lumea de Apoi.

Verset: 100

ذَٰلِكَ مِنۡ أَنۢبَآءِ ٱلۡقُرَىٰ نَقُصُّهُۥ عَلَيۡكَۖ مِنۡهَا قَآئِمٞ وَحَصِيدٞ

100. Acestea sunt dintre veştile cetăţilor pe care ţi le povestim [o, Muhammed]! [Parte] din ele sunt încă în picioare, [parte din ele] sunt şterse.

Verset: 101

وَمَا ظَلَمۡنَٰهُمۡ وَلَٰكِن ظَلَمُوٓاْ أَنفُسَهُمۡۖ فَمَآ أَغۡنَتۡ عَنۡهُمۡ ءَالِهَتُهُمُ ٱلَّتِي يَدۡعُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ مِن شَيۡءٖ لَّمَّا جَآءَ أَمۡرُ رَبِّكَۖ وَمَا زَادُوهُمۡ غَيۡرَ تَتۡبِيبٖ

101. Noi nu le‑am făcut nici o nedreptate(170), ci ei înşişi s‑au nedreptăţit(171). Şi nu le‑au fost de nici un folos zeii lor, pe care i‑au adorat în locul lui Allah, când a venit porunca Domnului tău, ci nu au făcut ei decât să le sporească puterea de a pricinui pierderi(172).

(170) Nimicindu‑i. (171) Prin credinţa în idoli şi prin nelegiuire. (172) Pierderi şi distrugeri.

Verset: 102

وَكَذَٰلِكَ أَخۡذُ رَبِّكَ إِذَآ أَخَذَ ٱلۡقُرَىٰ وَهِيَ ظَٰلِمَةٌۚ إِنَّ أَخۡذَهُۥٓ أَلِيمٞ شَدِيدٌ

102. Astfel este pedeapsa Domnului tău când El pedepseşte cetăţile, dacă ele sunt nelegiuite! Iar pedeapsa Lui este dureroasă şi aspră!

Verset: 103

إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَةٗ لِّمَنۡ خَافَ عَذَابَ ٱلۡأٓخِرَةِۚ ذَٰلِكَ يَوۡمٞ مَّجۡمُوعٞ لَّهُ ٱلنَّاسُ وَذَٰلِكَ يَوۡمٞ مَّشۡهُودٞ

103. Întru aceasta este un semn(173) pentru acela care se teme de chinul din Ziua de Apoi. Aceasta este o Zi în care oamenii vor fi adunaţi! Aceasta este o Zi mărturisită!(174)

(173) O pildă. (174) Toată lumea a aflat de lucrurile care se vor întâmpla în această Zi.

Verset: 104

وَمَا نُؤَخِّرُهُۥٓ إِلَّا لِأَجَلٖ مَّعۡدُودٖ

104. Şi Noi nu o lăsăm să întârzie(175) decât numai până la un termen hotărât(176)!

(175) Este vorba de această Zi. (176) Pentru un interval de timp limitat.

Verset: 105

يَوۡمَ يَأۡتِ لَا تَكَلَّمُ نَفۡسٌ إِلَّا بِإِذۡنِهِۦۚ فَمِنۡهُمۡ شَقِيّٞ وَسَعِيدٞ

105. În Ziua ce va veni(177), nu va grăi nici unsuflet, decât numai cu voia Lui(178). Şi unii dintre ei vor fi osândiţi(179), iar [alţii] fericiţi(180)!

(177) Ziua Învierii. (178) A lui Allah. (179) Cei din Infern. (180) Cei din Paradis.

Verset: 106

فَأَمَّا ٱلَّذِينَ شَقُواْ فَفِي ٱلنَّارِ لَهُمۡ فِيهَا زَفِيرٞ وَشَهِيقٌ

106. În ce‑i priveşte, cei care vor fi osândiţi se vor afla în Foc, unde ei vor avea parte de geamăt şi de suspin;

Verset: 107

خَٰلِدِينَ فِيهَا مَا دَامَتِ ٱلسَّمَٰوَٰتُ وَٱلۡأَرۡضُ إِلَّا مَا شَآءَ رَبُّكَۚ إِنَّ رَبَّكَ فَعَّالٞ لِّمَا يُرِيدُ

107. În veci vor sălăşlui în el(181), cât vor dăinui cerurile şi pământul, doar dacă Domnul tău va voi altfel, căci Domnul tău face tot ceea ce El voieşte.

(181) În Infern.

Verset: 108

۞ وَأَمَّا ٱلَّذِينَ سُعِدُواْ فَفِي ٱلۡجَنَّةِ خَٰلِدِينَ فِيهَا مَا دَامَتِ ٱلسَّمَٰوَٰتُ وَٱلۡأَرۡضُ إِلَّا مَا شَآءَ رَبُّكَۖ عَطَآءً غَيۡرَ مَجۡذُوذٖ

108. În ce‑i priveşte, cei care vor fi fericiţi se vor afla în Rai; în veci vor sălăşlui în el, cât vor dăinui cerurile şi pământul, doar dacă Domnul tău va voi altfel. [Acesta va fi] un dar neîntrerupt.

Verset: 109

فَلَا تَكُ فِي مِرۡيَةٖ مِّمَّا يَعۡبُدُ هَٰٓؤُلَآءِۚ مَا يَعۡبُدُونَ إِلَّا كَمَا يَعۡبُدُ ءَابَآؤُهُم مِّن قَبۡلُۚ وَإِنَّا لَمُوَفُّوهُمۡ نَصِيبَهُمۡ غَيۡرَ مَنقُوصٖ

109. Nu sta la îndoială cu privire la ceea ce adoră aceia(182)! Ei nu adoră alta decât ceea ce au adorat părinţii lor mai înainte. Iar Noi le vom da partea lor fără nici o micşorare(183).

(182) Politeiştii. (183) Pedeapsa ce li se cuvine.

Verset: 110

وَلَقَدۡ ءَاتَيۡنَا مُوسَى ٱلۡكِتَٰبَ فَٱخۡتُلِفَ فِيهِۚ وَلَوۡلَا كَلِمَةٞ سَبَقَتۡ مِن رَّبِّكَ لَقُضِيَ بَيۡنَهُمۡۚ وَإِنَّهُمۡ لَفِي شَكّٖ مِّنۡهُ مُرِيبٖ

110. Noi i‑am dat deja lui Moise Cartea(184) şi s‑au ivit neînţelegeri asupra ei.(185) Şi de n‑ar fi fost mai dinainte un cuvânt de la Domnul tău(186), [totul] ar fi fost hotărât pentru ei(187). Dar ei(188) sunt în îndoială tulburătoare asupra lui(189).

(184) Tora. (185) Unii au crezut în ea, iar alţii nu au crezut, aşa cum au făcut şi mekkanii în legătură cu Coranul. (186) Hotărârea lui Allah de a amâna pedeapsa până în Ziua Judecăţii de Apoi. (187) Ar fi fost ei nimiciţi numaidecât. (188) Mekkanii. (189) Asupra Coranului.

Verset: 111

وَإِنَّ كُلّٗا لَّمَّا لَيُوَفِّيَنَّهُمۡ رَبُّكَ أَعۡمَٰلَهُمۡۚ إِنَّهُۥ بِمَا يَعۡمَلُونَ خَبِيرٞ

111. Şi pe fiecare îl va răsplăti Domnul tău pe deplin pentru faptele sale,(190) căci El este Bineştiutor [Khabir] a ceea ce fac ei.(191)

(190) Pe fiecare din cele două grupuri aflate în conflict în legătură cu Coranul, adică cei care cred în el şi cei care nu cred în el. (191) Nu‑I rămâne Lui nimic necunoscut din ceea ce fac ei.

Verset: 112

فَٱسۡتَقِمۡ كَمَآ أُمِرۡتَ وَمَن تَابَ مَعَكَ وَلَا تَطۡغَوۡاْۚ إِنَّهُۥ بِمَا تَعۡمَلُونَ بَصِيرٞ

112. Deci rămâi pe calea cea dreaptă, aşa cum ţi s‑a poruncit,(192) laolaltă cu aceia care s‑au căit împreună cu tine(193)! Şi nu treceţi peste limite(194), fiindcă El este Cel care Vede Bine [Basir] ceea ce faceţi!(195)

(192) Acţionând în conformitate cu porunca lui Allah şi propovăduind credinţa în El, aşa cum ţi s‑a poruncit în Coran. (193) Dreptcredincioşii care au renunţat la credinţa în idoli. (194) Nu treceţi dincolo de limitele pe care vi le‑a hotărât Allah. (195) Şi vă va răsplăti după ceea ce săvârşiţi.

Verset: 113

وَلَا تَرۡكَنُوٓاْ إِلَى ٱلَّذِينَ ظَلَمُواْ فَتَمَسَّكُمُ ٱلنَّارُ وَمَا لَكُم مِّن دُونِ ٱللَّهِ مِنۡ أَوۡلِيَآءَ ثُمَّ لَا تُنصَرُونَ

113. Şi nu înclinaţi(196) cătrecei care sunt nelegiuiţi(197), ca să nu vă atingă Focul! Voi nu aveţi alţi aliaţi(198) afară de Allah şi apoi voi nu veţi fi ajutaţi.

(196) Inimile voastre să nu încline către ei şi să nu vă încredeţi în ei. (197) Sunt nelegiuiţi faţă de ei înşişi, prin păcatele lor şi prin credinţa lor în idoli. (198) Care să vă apere de pedeapsa lui Allah.

Verset: 114

وَأَقِمِ ٱلصَّلَوٰةَ طَرَفَيِ ٱلنَّهَارِ وَزُلَفٗا مِّنَ ٱلَّيۡلِۚ إِنَّ ٱلۡحَسَنَٰتِ يُذۡهِبۡنَ ٱلسَّيِّـَٔاتِۚ ذَٰلِكَ ذِكۡرَىٰ لِلذَّٰكِرِينَ

114. Şi împlineşte Rugăciunea [As‑Salat] la cele două capete ale zilei(199) şi la anumite ceasuri din noapte! Faptele bune(200) le alungă pe cele rele. Aceasta este reamintirea(201) pentru cei care cugetă(202)!

(199) La începutul zilei [adică în zori] şi la sfârşitul ei. (200) Şi rugăciunile se numără printre ele. (201) Împlinirea rugăciunilor în momentele menţionate. (202) La făgăduinţa lui Allah şi doresc răsplata Lui şi la ameninţarea Lui şi se tem de pedeapsa Lui.

Verset: 115

وَٱصۡبِرۡ فَإِنَّ ٱللَّهَ لَا يُضِيعُ أَجۡرَ ٱلۡمُحۡسِنِينَ

115. Şi fii statornic în răbdare(203), fiindcă Allah nu lasă să se piardă răsplata făcătorilor de bine!

(203) Suportă cu răbdare tot ceea ce întâmpini pe calea lui Allah.

Verset: 116

فَلَوۡلَا كَانَ مِنَ ٱلۡقُرُونِ مِن قَبۡلِكُمۡ أُوْلُواْ بَقِيَّةٖ يَنۡهَوۡنَ عَنِ ٱلۡفَسَادِ فِي ٱلۡأَرۡضِ إِلَّا قَلِيلٗا مِّمَّنۡ أَنجَيۡنَا مِنۡهُمۡۗ وَٱتَّبَعَ ٱلَّذِينَ ظَلَمُواْ مَآ أُتۡرِفُواْ فِيهِ وَكَانُواْ مُجۡرِمِينَ

116. Şi oare nu au fost printre neamurile de dinaintea voastră oameni virtuoşi care au oprit de la stricăciuni pe acest pământ – în afară de puţini dintre ei pe care Noi i‑am izbăvit? Iar cei care au fost nedrepţi au trăit mai departe în îmbuibare şi au fost ei mai păcătoşi.(204)

(204) Allah îi izbăveşte numai pe cei care opresc de la stricăciune.

Verset: 117

وَمَا كَانَ رَبُّكَ لِيُهۡلِكَ ٱلۡقُرَىٰ بِظُلۡمٖ وَأَهۡلُهَا مُصۡلِحُونَ

117. Şi Domnul tău nu ar fi nimicit cetăţile, cu nedreptate, dacă locuitorii lor ar fi săvârşit fapte bune.

Verset: 118

وَلَوۡ شَآءَ رَبُّكَ لَجَعَلَ ٱلنَّاسَ أُمَّةٗ وَٰحِدَةٗۖ وَلَا يَزَالُونَ مُخۡتَلِفِينَ

118. Şi dacă Domnul tău ar fi voit, i‑ar fi făcut pe toţi oamenii o singură comunitate(205). Dar ei nu încetează să fie în neînţelegere(206),

(205) O singură confesiune, cu aceeaşi credinţă. (206) În privinţa Adevărului; şi unii dintre ei sunt credincioşi, iar alţii sunt necredincioşi.

Verset: 119

إِلَّا مَن رَّحِمَ رَبُّكَۚ وَلِذَٰلِكَ خَلَقَهُمۡۗ وَتَمَّتۡ كَلِمَةُ رَبِّكَ لَأَمۡلَأَنَّ جَهَنَّمَ مِنَ ٱلۡجِنَّةِ وَٱلنَّاسِ أَجۡمَعِينَ

119. Afară de aceia cu care Domnul tău a fost îndurător(207). Şi de aceea i‑a creat pe ei.(208) Şi se va împlini cuvântul Domnului tău: „Voi umple Gheena cu djinni şi cu oameni(209) laolaltă!”.

(207) Şi i‑a călăuzit pe drumul credinţei în Allah Cel Unic. (208) I‑a creat pe oameni pentru a‑i încerca în privinţa atitudinii lor faţă de Adevăr. (209) Dintre cei păcătoşi.

Verset: 120

وَكُلّٗا نَّقُصُّ عَلَيۡكَ مِنۡ أَنۢبَآءِ ٱلرُّسُلِ مَا نُثَبِّتُ بِهِۦ فُؤَادَكَۚ وَجَآءَكَ فِي هَٰذِهِ ٱلۡحَقُّ وَمَوۡعِظَةٞ وَذِكۡرَىٰ لِلۡمُؤۡمِنِينَ

120. Şi în tot ce‑ţi povestim ţie din veştile despre trimişi se află [pildă] cu care Noi întărim inima ta(210). Şi prin acestea(211) a venit la tine Adevărul, îndemnarea şi reamintirea pentrudreptcredincioşi(212).

(210) Ca să rezişti în faţa durerilor provocate de neamul tău. (211) Prin această sură. (212) Pildă şi îndemn la ceea ce trebuie să facă ei, reamintindu‑le cele ce s‑au abătut asupra neamurilor anterioare.

Verset: 121

وَقُل لِّلَّذِينَ لَا يُؤۡمِنُونَ ٱعۡمَلُواْ عَلَىٰ مَكَانَتِكُمۡ إِنَّا عَٰمِلُونَ

121. Şi spune acelora care nu cred(213): „Faceţi după putinţa voastră(214) şi vom face şi Noi [tot la fel](215)!

(213) În acest Adevăr. (214) Faceţi tot ceea ce puteţi, după bunul vostru plac. (215) Urmând ceea ce ne‑a trimis Allah.

Verset: 122

وَٱنتَظِرُوٓاْ إِنَّا مُنتَظِرُونَ

122. Aşteptaţi(216) şi vom aştepta şi Noi(217)!”.

(216) Urmările. (217) Izbânda care ni s‑a promis.

Verset: 123

وَلِلَّهِ غَيۡبُ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَإِلَيۡهِ يُرۡجَعُ ٱلۡأَمۡرُ كُلُّهُۥ فَٱعۡبُدۡهُ وَتَوَكَّلۡ عَلَيۡهِۚ وَمَا رَبُّكَ بِغَٰفِلٍ عَمَّا تَعۡمَلُونَ

123. Şi ale lui Allah sunt cele neştiute din ceruri şi de pre pământ(218). Şi la El se întorc toate lucrurile [pentru hotărâre].(219) Adoră‑L, aşadar, şi încrede‑te în El! Şi Domnul tău nu este nebăgător de seamă faţă de ceea ce faceţi voi(220)!

(218) Şi nu‑I este nimic necunoscut din ceea ce se întâmplă în ele. (219) În Ziua Judecăţii de Apoi şi fiecare va fi răsplătit după faptele sale. (220) Tu şi neamul tău.