Traduction des sens Sourate AL-BAQARAH - Traduction roumaine - Encyclopédie du Noble Coran

AL-BAQARA

Verset: 1

الٓمٓ

1. Alif, Lam, Mim(2).

(2) „Alif, Lam, Mim” – trei litere (muqatta’at) cu care a început pentru a atrage luarea‑aminte a ascultătorului la cuvintele care vor urma după ele. Unii exegeţi au fost înclinaţi să creadă că s‑a făcut uz de ele în chip de provocare adresată arabilor de a aduce alte vorbe asemănătoare Coranului, alcătuite din aceste trei litere. Un grup de exegeţi s‑a oprit la ele, zicând: „Numai Allah ştie ce a intenţionat cu ele”.

Verset: 2

ذَٰلِكَ ٱلۡكِتَٰبُ لَا رَيۡبَۛ فِيهِۛ هُدٗى لِّلۡمُتَّقِينَ

2. Aceasta este Cartea(3), cea fără îndoială; Ea este Călăuză pentru cei smeriţi,

(3) Cartea este deseori folosită cu sensul de Coran.

Verset: 3

ٱلَّذِينَ يُؤۡمِنُونَ بِٱلۡغَيۡبِ وَيُقِيمُونَ ٱلصَّلَوٰةَ وَمِمَّا رَزَقۡنَٰهُمۡ يُنفِقُونَ

3. Care cred în cele nevăzute şi plinesc Rugăciunea [As‑Salat] şi din ceea ce le‑am dăruit fac milostenie.

Verset: 4

وَٱلَّذِينَ يُؤۡمِنُونَ بِمَآ أُنزِلَ إِلَيۡكَ وَمَآ أُنزِلَ مِن قَبۡلِكَ وَبِٱلۡأٓخِرَةِ هُمۡ يُوقِنُونَ

4. Şi care cred în ceea ce ţi‑a fost pogorât ţie(4) şi în ceea ce a fost pogorât înaintea ta şi în Viaţa de Apoi ei se încred.

(4) Profetului Muhammed.

Verset: 5

أُوْلَٰٓئِكَ عَلَىٰ هُدٗى مِّن رَّبِّهِمۡۖ وَأُوْلَٰٓئِكَ هُمُ ٱلۡمُفۡلِحُونَ

5. Aceia sunt călăuziţi de Domnul lor şi aceia sunt izbânditori.

Verset: 6

إِنَّ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ سَوَآءٌ عَلَيۡهِمۡ ءَأَنذَرۡتَهُمۡ أَمۡ لَمۡ تُنذِرۡهُمۡ لَا يُؤۡمِنُونَ

6. Pentru cei care nu cred e totuna de‑i previi sau nu‑i previi; ei nu cred(5).

(5) Sunt avuţi în vedere ipocriţii.

Verset: 7

خَتَمَ ٱللَّهُ عَلَىٰ قُلُوبِهِمۡ وَعَلَىٰ سَمۡعِهِمۡۖ وَعَلَىٰٓ أَبۡصَٰرِهِمۡ غِشَٰوَةٞۖ وَلَهُمۡ عَذَابٌ عَظِيمٞ

7. Allah a zăvorât inimile lor şi urechile lor, iar peste ochii lor s‑a aşternut o năframă. Şi ei vor avea [parte de] chin mare.

Verset: 8

وَمِنَ ٱلنَّاسِ مَن يَقُولُ ءَامَنَّا بِٱللَّهِ وَبِٱلۡيَوۡمِ ٱلۡأٓخِرِ وَمَا هُم بِمُؤۡمِنِينَ

8. Printre oameni sunt unii care spun: „Noi credem(6) în Allah şi în Ziua de Apoi”, în vreme ce ei, de fapt, nu cred.

(6) Crezul reprezintă convingerea în existenţa lui Allah şi în profeţia lui Muhammed (Pacea fie asupra lui) iar faptele să oglindească acest crez

Verset: 9

يُخَٰدِعُونَ ٱللَّهَ وَٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَمَا يَخۡدَعُونَ إِلَّآ أَنفُسَهُمۡ وَمَا يَشۡعُرُونَ

9. Ei încearcă să‑i înşele pe Allah precum şi pe cei care au crezut, dar nu se înşală decât pe ei înşişi, fără a‑şi da seama.

Verset: 10

فِي قُلُوبِهِم مَّرَضٞ فَزَادَهُمُ ٱللَّهُ مَرَضٗاۖ وَلَهُمۡ عَذَابٌ أَلِيمُۢ بِمَا كَانُواْ يَكۡذِبُونَ

10. În inimile lor este o boală(7), iar Allah le va spori boala şi vor avea ei parte de chinuri dureroase pentru ceea ce au minţit.

(7) Boala este îndoiala în ceea ce priveşte Islamul şi ezitarea în îmbrăţişarea lui.

Verset: 11

وَإِذَا قِيلَ لَهُمۡ لَا تُفۡسِدُواْ فِي ٱلۡأَرۡضِ قَالُوٓاْ إِنَّمَا نَحۡنُ مُصۡلِحُونَ

11. Dacă li se spune lor: „Nu faceţi stricăciune pe pământ!”, ei zic: „Noi, doară, suntem făcători de bine”.

Verset: 12

أَلَآ إِنَّهُمۡ هُمُ ٱلۡمُفۡسِدُونَ وَلَٰكِن لَّا يَشۡعُرُونَ

12. Însă ei sunt cei făcători de stricăciune, dar nu‑şi dau seama.

Verset: 13

وَإِذَا قِيلَ لَهُمۡ ءَامِنُواْ كَمَآ ءَامَنَ ٱلنَّاسُ قَالُوٓاْ أَنُؤۡمِنُ كَمَآ ءَامَنَ ٱلسُّفَهَآءُۗ أَلَآ إِنَّهُمۡ هُمُ ٱلسُّفَهَآءُ وَلَٰكِن لَّا يَعۡلَمُونَ

13. Iar dacă li se spune lor: „Credeţi, aşa cum au crezut oamenii!”, ei zic: „Să credem precum au crezut cei fără de minte?”. De bună seamă ei sunt cei fără de minte(8), dar nu o ştiu!

( 8) „Proştii” – adică ignoranţii, cei care au o capacitate redusă de a discerne între ceea ce este dăunător şi ceea ce este folositor.

Verset: 14

وَإِذَا لَقُواْ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ قَالُوٓاْ ءَامَنَّا وَإِذَا خَلَوۡاْ إِلَىٰ شَيَٰطِينِهِمۡ قَالُوٓاْ إِنَّا مَعَكُمۡ إِنَّمَا نَحۡنُ مُسۡتَهۡزِءُونَ

14. Iar dacă se întâlnesc cu cei care au crezut, zic ei: „Noi credem”, dar când rămân numai cu şeitanii(9) lor, zic ei: „Noi suntem cu voi, ne batem numai joc”.

(9) Vom păstra cuvântul de origine arabă şeitan, intrat în limba română veche, evitând, deliberat, folosirea vreunuia dintre numeroasele sale sinonime de alte origini. Aici „şeitanii lor” pot să însemne „căpeteniile lor”, dar şi „semenii lor întru rău”.

Verset: 15

ٱللَّهُ يَسۡتَهۡزِئُ بِهِمۡ وَيَمُدُّهُمۡ فِي طُغۡيَٰنِهِمۡ يَعۡمَهُونَ

15. Allah îşi bate joc de ei şi‑i păsuieşte în fărădelegea lor şi ei rătăcesc în neştire.

Verset: 16

أُوْلَٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ ٱشۡتَرَوُاْ ٱلضَّلَٰلَةَ بِٱلۡهُدَىٰ فَمَا رَبِحَت تِّجَٰرَتُهُمۡ وَمَا كَانُواْ مُهۡتَدِينَ

16. Aceia sunt cei care au schimbat calea cea dreaptă cu rătăcirea, dar negoţul lor nu le‑a adus câştig şi ei nu au fost bine călăuziţi.

Verset: 17

مَثَلُهُمۡ كَمَثَلِ ٱلَّذِي ٱسۡتَوۡقَدَ نَارٗا فَلَمَّآ أَضَآءَتۡ مَا حَوۡلَهُۥ ذَهَبَ ٱللَّهُ بِنُورِهِمۡ وَتَرَكَهُمۡ فِي ظُلُمَٰتٖ لَّا يُبۡصِرُونَ

17. Starea lor este ca pilda aceluia care a aprins un foc şi când a luminat ceea ce se afla împrejurul lui, le‑a luat Allah lumina lor(10) şi i‑a lăsat în întunecimi şi nu mai zăresc nimic.

(10) Raportul singular‑plural: cineva aprinde focul pentru o singură persoană, iar lumina se revarsă asupra tuturor.

Verset: 18

صُمُّۢ بُكۡمٌ عُمۡيٞ فَهُمۡ لَا يَرۡجِعُونَ

18. Surzi, muţi, orbi sunt ei şi nu se întorc(11).

(11) Şi‑au înfundat singuri intrările spre conştiinţă şi spre simţirea sufletelor lor şi au vrut să nu audă Islamul sau să vină în întâmpinarea lui, după ce l‑au acceptat, iar după aceea l‑au abandonat prin ipocrizia lor.

Verset: 19

أَوۡ كَصَيِّبٖ مِّنَ ٱلسَّمَآءِ فِيهِ ظُلُمَٰتٞ وَرَعۡدٞ وَبَرۡقٞ يَجۡعَلُونَ أَصَٰبِعَهُمۡ فِيٓ ءَاذَانِهِم مِّنَ ٱلصَّوَٰعِقِ حَذَرَ ٱلۡمَوۡتِۚ وَٱللَّهُ مُحِيطُۢ بِٱلۡكَٰفِرِينَ

19. Sau ca o ploaie ce se prăvale din cer, cu beznă, tunet şi fulger. Îşi vâră ei degetele în urechi din pricina trăsnetelor, de frica morţii; Allah îi împresoară pe necredincioşi.

Verset: 20

يَكَادُ ٱلۡبَرۡقُ يَخۡطَفُ أَبۡصَٰرَهُمۡۖ كُلَّمَآ أَضَآءَ لَهُم مَّشَوۡاْ فِيهِ وَإِذَآ أَظۡلَمَ عَلَيۡهِمۡ قَامُواْۚ وَلَوۡ شَآءَ ٱللَّهُ لَذَهَبَ بِسَمۡعِهِمۡ وَأَبۡصَٰرِهِمۡۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَلَىٰ كُلِّ شَيۡءٖ قَدِيرٞ

20. Fulgerul aproape că le răpeşte văzul. De fiecare dată când el [fulgerul] le face lumină, înaintează, dar când se lasă bezna, ei se opresc. Iar dacă ar vrea, Allah le‑ar răpi auzul şi văzul, căci Allah este peste toate cu putere.

Verset: 21

يَٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ ٱعۡبُدُواْ رَبَّكُمُ ٱلَّذِي خَلَقَكُمۡ وَٱلَّذِينَ مِن قَبۡلِكُمۡ لَعَلَّكُمۡ تَتَّقُونَ

21. O, voi oameni, slăviţi‑L pe Domnul vostru, care v‑a făcut pe voi şi pe cei de dinaintea voastră. Ca să aveţi frică [de El].

Verset: 22

ٱلَّذِي جَعَلَ لَكُمُ ٱلۡأَرۡضَ فِرَٰشٗا وَٱلسَّمَآءَ بِنَآءٗ وَأَنزَلَ مِنَ ٱلسَّمَآءِ مَآءٗ فَأَخۡرَجَ بِهِۦ مِنَ ٱلثَّمَرَٰتِ رِزۡقٗا لَّكُمۡۖ فَلَا تَجۡعَلُواْ لِلَّهِ أَندَادٗا وَأَنتُمۡ تَعۡلَمُونَ

22. [Slăviţi‑L pe] cel care v‑a făcut vouă pământul un covor(12) şi cerul o zidire(13) şi a pogorât din cer apă şi a scos prin ea, din roade, hrană pentru voi. De vreme ce voi ştiţi [toate acestea], nu‑i faceţi lui Allah semeni!(14)

(12) Un loc potrivit pentru statornicire şi odihnă, pregătit pentru viaţa omului şi a celorlalte făpturi. (13) Bine clădit şi legat, după o rânduială precisă.(14) Nu adoraţi vreun om sau lucru precum Allah, căci prin aceasta Îi faceţi asociaţi.

Verset: 23

وَإِن كُنتُمۡ فِي رَيۡبٖ مِّمَّا نَزَّلۡنَا عَلَىٰ عَبۡدِنَا فَأۡتُواْ بِسُورَةٖ مِّن مِّثۡلِهِۦ وَٱدۡعُواْ شُهَدَآءَكُم مِّن دُونِ ٱللَّهِ إِن كُنتُمۡ صَٰدِقِينَ

23. Iar dacă vă îndoiţi de cele pe care le‑am pogorât Robului Nostru [Muhammed], aduceţi o Sură asemenea lui(15) şi chemaţi martorii voştri cei afară de Allah(16), dacă sunteţi sinceri!

(15) Asemenea surelor Coranului. (16) Adică sprijinitorii şi adepţii voştri care credeţi că vă pot ajuta să faceţi o singură sură asemănătoare cu cele ale Coranului.

Verset: 24

فَإِن لَّمۡ تَفۡعَلُواْ وَلَن تَفۡعَلُواْ فَٱتَّقُواْ ٱلنَّارَ ٱلَّتِي وَقُودُهَا ٱلنَّاسُ وَٱلۡحِجَارَةُۖ أُعِدَّتۡ لِلۡكَٰفِرِينَ

24. Şi dacă nu o faceţi – şi nu o veţi face! – atunci feriţi‑vă de Focul care mistuie oamenii şi pietrele, pregătit pentru necredincioşi!

Verset: 25

وَبَشِّرِ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ أَنَّ لَهُمۡ جَنَّٰتٖ تَجۡرِي مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَٰرُۖ كُلَّمَا رُزِقُواْ مِنۡهَا مِن ثَمَرَةٖ رِّزۡقٗا قَالُواْ هَٰذَا ٱلَّذِي رُزِقۡنَا مِن قَبۡلُۖ وَأُتُواْ بِهِۦ مُتَشَٰبِهٗاۖ وَلَهُمۡ فِيهَآ أَزۡوَٰجٞ مُّطَهَّرَةٞۖ وَهُمۡ فِيهَا خَٰلِدُونَ

25. Deci vesteşte celor care cred şi plinesc fapte bune că ei vor avea grădini pe sub care curg pâraie! De câte ori vor primi din ele un rod, ca hrană, vor zice: „Acestea sunt cele care le‑am primit şi mai înainte!”, căci li s‑au dat [lor şi altele] asemănătoare(17) cu ele. Şi ei vor avea în ele soţii curate şi în ele vecinic vor fi sălăşluitori.

(17) Asemănătoare prin miros, gust şi culoare.

Verset: 26

۞ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يَسۡتَحۡيِۦٓ أَن يَضۡرِبَ مَثَلٗا مَّا بَعُوضَةٗ فَمَا فَوۡقَهَاۚ فَأَمَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ فَيَعۡلَمُونَ أَنَّهُ ٱلۡحَقُّ مِن رَّبِّهِمۡۖ وَأَمَّا ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ فَيَقُولُونَ مَاذَآ أَرَادَ ٱللَّهُ بِهَٰذَا مَثَلٗاۘ يُضِلُّ بِهِۦ كَثِيرٗا وَيَهۡدِي بِهِۦ كَثِيرٗاۚ وَمَا يُضِلُّ بِهِۦٓ إِلَّا ٱلۡفَٰسِقِينَ

26. Allah nu se sfiieşte să dea ca pildă un ţânţar sau ceva deasupra lui(18). Cei care au crezut ştiu că este adevărul de la Domnul lor. Cât despre cei care nu cred, ei spun: „Ce a vrut Allah cu această pildă?”. Prin ea, pre mulţi îi rătăceşte şi prin ea, pre mulţi îi călăuzeşte, dar nu îi rătăceşte decât numai pe cei nelegiuiţi(19),

(18) Allah socoteşte că nimic nu este prea mic pentru a fi dat ca pildă oamenilor. Acest verset a fost revelat după ce evreii au râs de parabolele cu muştele şi păianjenul, adresate politeiştilor, pe motiv că n‑ar semăna cu vorbele lui Allah.(19) Nelegiuit are în vedere pe cel care a ieşit din supunerea lui Allah.

Verset: 27

ٱلَّذِينَ يَنقُضُونَ عَهۡدَ ٱللَّهِ مِنۢ بَعۡدِ مِيثَٰقِهِۦ وَيَقۡطَعُونَ مَآ أَمَرَ ٱللَّهُ بِهِۦٓ أَن يُوصَلَ وَيُفۡسِدُونَ فِي ٱلۡأَرۡضِۚ أُوْلَٰٓئِكَ هُمُ ٱلۡخَٰسِرُونَ

27. Aceia care rup legământul cu Allah, după încheierea lui şi despărţesc ceea ce Allah a poruncit să fie împreună(20) şi fac stricăciune pe pământ, aceia sunt pierzători.

(20) Cum ar fi relaţiile dintre rude, apropierea dintre dreptcredincioşi sau părăsirea poruncilor lui Allah.

Verset: 28

كَيۡفَ تَكۡفُرُونَ بِٱللَّهِ وَكُنتُمۡ أَمۡوَٰتٗا فَأَحۡيَٰكُمۡۖ ثُمَّ يُمِيتُكُمۡ ثُمَّ يُحۡيِيكُمۡ ثُمَّ إِلَيۡهِ تُرۡجَعُونَ

28. Cum de nu credeţi în Allah? Doar aţi fost fără viaţă şi El v‑a dat viaţă, apoi vă va face să vă săvârşiţi, apoi vă va învia, apoi la El vă veţi întoarce.

Verset: 29

هُوَ ٱلَّذِي خَلَقَ لَكُم مَّا فِي ٱلۡأَرۡضِ جَمِيعٗا ثُمَّ ٱسۡتَوَىٰٓ إِلَى ٱلسَّمَآءِ فَسَوَّىٰهُنَّ سَبۡعَ سَمَٰوَٰتٖۚ وَهُوَ بِكُلِّ شَيۡءٍ عَلِيمٞ

29. El este Acela care a creat pentru voi toate câte sunt pe pământ, apoi S‑a înălţat în cer şi a tocmit cele şapte ceruri şi El este Atoateştiutor [‘Alim].

Verset: 30

وَإِذۡ قَالَ رَبُّكَ لِلۡمَلَٰٓئِكَةِ إِنِّي جَاعِلٞ فِي ٱلۡأَرۡضِ خَلِيفَةٗۖ قَالُوٓاْ أَتَجۡعَلُ فِيهَا مَن يُفۡسِدُ فِيهَا وَيَسۡفِكُ ٱلدِّمَآءَ وَنَحۡنُ نُسَبِّحُ بِحَمۡدِكَ وَنُقَدِّسُ لَكَۖ قَالَ إِنِّيٓ أَعۡلَمُ مَا لَا تَعۡلَمُونَ

30. Şi când Stăpânul tău(21) le‑a zis îngerilor: „Voi să pun pe pământ un înlocuitor [khalifa](22)”, i‑au răspuns: „Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe el şi să pricinuiască vărsare de sânge, când noi Ţie îţi aducem slavă şi pe Tine Te venerăm cu sfinţenie?”. Şi a zis: „Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi”.

(21) Allah se adresează de aici înainte Profetului Muhammed.(22) Cuvântul arab khalifa are mai multe sensuri, cele mai uzuale fiind: „înlocuitor, succesor”; aici, împuternicit cu autoritatea de a guverna după legile divine.

Verset: 31

وَعَلَّمَ ءَادَمَ ٱلۡأَسۡمَآءَ كُلَّهَا ثُمَّ عَرَضَهُمۡ عَلَى ٱلۡمَلَٰٓئِكَةِ فَقَالَ أَنۢبِـُٔونِي بِأَسۡمَآءِ هَٰٓؤُلَآءِ إِن كُنتُمۡ صَٰدِقِينَ

31. Şi l‑a învăţat pe Adam numele tuturor lucrurilor. Apoi le‑a arătat îngerilor şi le‑a zis: „Vestiţi‑Mi Mie numele acestora, dacă voi sunteţi întru dreptate!”.

Verset: 32

قَالُواْ سُبۡحَٰنَكَ لَا عِلۡمَ لَنَآ إِلَّا مَا عَلَّمۡتَنَآۖ إِنَّكَ أَنتَ ٱلۡعَلِيمُ ٱلۡحَكِيمُ

32. I‑au răspuns ei: „Mărire Ţie! Nu avem ştire decât de ceea ce Tu ne‑ai învăţat, căci Tu eşti Atoateştiutor [şi] Înţelept” [Al‑’Alim, Al‑Hakim].

Verset: 33

قَالَ يَٰٓـَٔادَمُ أَنۢبِئۡهُم بِأَسۡمَآئِهِمۡۖ فَلَمَّآ أَنۢبَأَهُم بِأَسۡمَآئِهِمۡ قَالَ أَلَمۡ أَقُل لَّكُمۡ إِنِّيٓ أَعۡلَمُ غَيۡبَ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَأَعۡلَمُ مَا تُبۡدُونَ وَمَا كُنتُمۡ تَكۡتُمُونَ

33. Şi i‑a zis El: „O, Adam, vesteşte‑le numele lor!” Şi după ce le‑a vestit numele lor, le‑a zis: „Nu v‑am spus că Eu le ştiu pe cele tainice din ceruri şi de pe pământ, după cum ştiu ceea ce dezvăluiţi şi ceea ce ascundeţi?”

Verset: 34

وَإِذۡ قُلۡنَا لِلۡمَلَٰٓئِكَةِ ٱسۡجُدُواْ لِأٓدَمَ فَسَجَدُوٓاْ إِلَّآ إِبۡلِيسَ أَبَىٰ وَٱسۡتَكۡبَرَ وَكَانَ مِنَ ٱلۡكَٰفِرِينَ

34. Şi atunci când am spus îngerilor: „Prosternaţi‑vă dinaintea lui Adam!(23)” Şi s‑au prosternat ei, în afară de Iblis(24), care nu a voit, ci s‑a semeţit şi a rămas printre cei necredincioşi.

(23) Aici se foloseşte cu sensul de „închinare”, o formă de respect pentru creaţia lui Allah.(24) Nume propriu al diavolului, conducătorul lor, unul dintre djinni.

Verset: 35

وَقُلۡنَا يَٰٓـَٔادَمُ ٱسۡكُنۡ أَنتَ وَزَوۡجُكَ ٱلۡجَنَّةَ وَكُلَا مِنۡهَا رَغَدًا حَيۡثُ شِئۡتُمَا وَلَا تَقۡرَبَا هَٰذِهِ ٱلشَّجَرَةَ فَتَكُونَا مِنَ ٱلظَّٰلِمِينَ

35. Şi zis‑am Noi(25): „O, Adam, sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în această grădină! Mâncaţi din ea pe îndestulate, ori de unde voiţi, dar să nu vă apropiaţi de acest pom, pentru ca să nu fiţi dintre cei nedrepţi!”

(25) Vezi nota nr. 1 din introducere.

Verset: 36

فَأَزَلَّهُمَا ٱلشَّيۡطَٰنُ عَنۡهَا فَأَخۡرَجَهُمَا مِمَّا كَانَا فِيهِۖ وَقُلۡنَا ٱهۡبِطُواْ بَعۡضُكُمۡ لِبَعۡضٍ عَدُوّٞۖ وَلَكُمۡ فِي ٱلۡأَرۡضِ مُسۡتَقَرّٞ وَمَتَٰعٌ إِلَىٰ حِينٖ

36. Şeitan i‑a ademenit [să mănânce] din el(26) şi i‑a scos pe ei de unde se aflau. Şi le‑am zis lor: „Coborâţi şi duşmani vă veţi fi unul altuia!(27) Şi veţi avea pe pământ un sălaş şi cele trebuincioase până la un timp!”

(26) Din pomul oprit.(27) Voi lui Şeitan(Diavolului) şi el vouă.

Verset: 37

فَتَلَقَّىٰٓ ءَادَمُ مِن رَّبِّهِۦ كَلِمَٰتٖ فَتَابَ عَلَيۡهِۚ إِنَّهُۥ هُوَ ٱلتَّوَّابُ ٱلرَّحِيمُ

37. Adam a primit de la Domnul său cuvinte(28) [cu care să se roage] şi [El] l‑a iertat, căci El este Iertător, Îndurător [At‑Tawwab, Ar‑Rahim].

(28) Cuvinte de inspiraţie, rugi cu care să‑L invoce pentru a‑l ierta.

Verset: 38

قُلۡنَا ٱهۡبِطُواْ مِنۡهَا جَمِيعٗاۖ فَإِمَّا يَأۡتِيَنَّكُم مِّنِّي هُدٗى فَمَن تَبِعَ هُدَايَ فَلَا خَوۡفٌ عَلَيۡهِمۡ وَلَا هُمۡ يَحۡزَنُونَ

38. Am zis: „Coborâţi [din Rai] cu toţii(29) şi când va veni pentru voi de la mine o Călăuzire(30), cei care vor urma Călăuzirea Mea nu vor avea a se teme şi nici nu se vor întrista.

(29) Dar în continuare se adresează celor doi şi lui Şeitan, folosind expresia de plural „coborâţi”.(30) Un trimis al meu pentru a vă transmite credinţa în Allah şi a vă călăuzi pe calea vieţii preacinstite.

Verset: 39

وَٱلَّذِينَ كَفَرُواْ وَكَذَّبُواْ بِـَٔايَٰتِنَآ أُوْلَٰٓئِكَ أَصۡحَٰبُ ٱلنَّارِۖ هُمۡ فِيهَا خَٰلِدُونَ

39. Iar aceia care nu cred şi iau semnele Noastre drept minciuni, aceia fi‑vor părtaşii Focului şi în el veşnic se vor afla”.

Verset: 40

يَٰبَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ ٱذۡكُرُواْ نِعۡمَتِيَ ٱلَّتِيٓ أَنۡعَمۡتُ عَلَيۡكُمۡ وَأَوۡفُواْ بِعَهۡدِيٓ أُوفِ بِعَهۡدِكُمۡ وَإِيَّٰيَ فَٱرۡهَبُونِ

40. O, voi fii ai lui Israel, aduceţi‑vă aminte de binele ce v‑am făcut şi ţineţi‑vă legământul făcut Mie şi‑Mi voi ţine legământul făcut vouă(31) ş i d e M ine t emeţi‑vă;

(31) În sensul că veţi avea parte de buna răsplată. Începând cu acest verset şi terminând cu versetul 142, se face referire la fiii lui Israel. Coranul cel nobil vorbeşte pe larg despre ei, adică pe parcursul aproape a unei părţi (juz’) întregi. Allah Preaînaltul, după ce i‑a chemat pe oameni la adorarea Sa – şi numai a Sale şi după ce le‑a amintit de harul pe care l‑a revărsat asupra strămoşului lor Adam, i‑a chemat pe fiii lui Israel, adică pe evrei, în mod special, să dea crezare ultimului dintre profeţi şi mesajului pe care l‑a adus de la Allah, pentru că acesta este scris şi în Tora lor. El li se adresează în diverse moduri: o dată îi cheamă cu blândeţe, altă dată îi ameninţă şi‑i înspăimântă, o dată le reaminteşte de binefacerile pe care le‑a revărsat asupra lor şi a părinţilor lor, altă dată aduce argumente şi reproşuri. Sa –, după ce le‑a adus oamenilor dovezile limpezi ale unicităţii şi existenţei

Verset: 41

وَءَامِنُواْ بِمَآ أَنزَلۡتُ مُصَدِّقٗا لِّمَا مَعَكُمۡ وَلَا تَكُونُوٓاْ أَوَّلَ كَافِرِۭ بِهِۦۖ وَلَا تَشۡتَرُواْ بِـَٔايَٰتِي ثَمَنٗا قَلِيلٗا وَإِيَّٰيَ فَٱتَّقُونِ

41. Credeţi în ceea ce v‑am pogorât(32), întărind ceea ce voi aveţi şi nu fiţi primii care nu cred în el şi nu vindeţi semnele mele pentru un preţ mic şi faţă de Mine fiţi cu frică!

(32) În Coran.

Verset: 42

وَلَا تَلۡبِسُواْ ٱلۡحَقَّ بِٱلۡبَٰطِلِ وَتَكۡتُمُواْ ٱلۡحَقَّ وَأَنتُمۡ تَعۡلَمُونَ

42. Şi nu îmbrăcaţi adevărul cu minciuna şi nu ascundeţi adevărul, când voi îl ştiţi!(33)

(33) Aluzie la faptul că iudeii au ascuns calităţile Profetului Muhammed la care s‑a referit şi Tora.

Verset: 43

وَأَقِيمُواْ ٱلصَّلَوٰةَ وَءَاتُواْ ٱلزَّكَوٰةَ وَٱرۡكَعُواْ مَعَ ٱلرَّٰكِعِينَ

43. Pliniţi rugăciunea, daţi Dania şi prosternaţi‑vă laolaltă cu cei care se pleacă!(34)

(34) Adică rugaţi‑vă împreună cu credincioşii care se roagă. S‑a folosit plecăciunea în locul rugăciunii pentru a evidenţia obligativitatea ei din timpul rugăciunii.

Verset: 44

۞ أَتَأۡمُرُونَ ٱلنَّاسَ بِٱلۡبِرِّ وَتَنسَوۡنَ أَنفُسَكُمۡ وَأَنتُمۡ تَتۡلُونَ ٱلۡكِتَٰبَۚ أَفَلَا تَعۡقِلُونَ

44. Porunciţi oamenilor evlavia şi uitaţi de voi înşivă, cu toate că voi citiţi Scriptura?(35) Voi nu pricepeţi?!(36)

(35) Tora. (36) Acest verset a fost revelat cu referire la unii înţelepţi evrei, care le spuneau apropiaţilor lor care au îmbrăţişat Islamul: urmaţi religia lui Muhammed, căci ea reprezintă Adevărul! Însă ei le porunceau celorlalţi oameni să creadă, fără ca ei să facă acest lucru.

Verset: 45

وَٱسۡتَعِينُواْ بِٱلصَّبۡرِ وَٱلصَّلَوٰةِۚ وَإِنَّهَا لَكَبِيرَةٌ إِلَّا عَلَى ٱلۡخَٰشِعِينَ

45. Căutaţi liman în răbdare şi în Rugăciune [As‑Salat]! [Într‑adevăr] ea este anevoioasă, însă nu pentru cei care cred,

Verset: 46

ٱلَّذِينَ يَظُنُّونَ أَنَّهُم مُّلَٰقُواْ رَبِّهِمۡ وَأَنَّهُمۡ إِلَيۡهِ رَٰجِعُونَ

46. Care cred că îl vor întâlni pe Domnul lor şi că la El se vor întoarce.

Verset: 47

يَٰبَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ ٱذۡكُرُواْ نِعۡمَتِيَ ٱلَّتِيٓ أَنۡعَمۡتُ عَلَيۡكُمۡ وَأَنِّي فَضَّلۡتُكُمۡ عَلَى ٱلۡعَٰلَمِينَ

47. O, voi, fii ai lui Israel, aduceţi‑vă aminte de binele ce v‑am făcut şi că Eu v‑am preferat [atunci] lumilor.(37)

(37) „V‑am ales înaintea lumilor”: Am făcut din voi, prin trimiterea profeţilor vouă şi prin împlinirea de către voi a mesajului lor, cel mai onorat dintre neamurile timpului nostru.

Verset: 48

وَٱتَّقُواْ يَوۡمٗا لَّا تَجۡزِي نَفۡسٌ عَن نَّفۡسٖ شَيۡـٔٗا وَلَا يُقۡبَلُ مِنۡهَا شَفَٰعَةٞ وَلَا يُؤۡخَذُ مِنۡهَا عَدۡلٞ وَلَا هُمۡ يُنصَرُونَ

48. Şi fiţi cu frică de o Zi în care nu va putea face un suflet pentru alt suflet nimic şi nu se va primi pentru el mijlocire, nici nu se va lua de la el schimb şi nici că vor putea fi ele ajutate!

Verset: 49

وَإِذۡ نَجَّيۡنَٰكُم مِّنۡ ءَالِ فِرۡعَوۡنَ يَسُومُونَكُمۡ سُوٓءَ ٱلۡعَذَابِ يُذَبِّحُونَ أَبۡنَآءَكُمۡ وَيَسۡتَحۡيُونَ نِسَآءَكُمۡۚ وَفِي ذَٰلِكُم بَلَآءٞ مِّن رَّبِّكُمۡ عَظِيمٞ

49. [Şi aduceţi‑vă aminte că] Noi v‑am izbăvit de neamul lui Faraon, care vă supunea la rele chinuri, junghiindu‑i pe fiii voştri şi cruţând viaţa doar muierilor voastre! În aceasta fost‑a mare încercare de la Domnul vostru.

Verset: 50

وَإِذۡ فَرَقۡنَا بِكُمُ ٱلۡبَحۡرَ فَأَنجَيۡنَٰكُمۡ وَأَغۡرَقۡنَآ ءَالَ فِرۡعَوۡنَ وَأَنتُمۡ تَنظُرُونَ

50. Şi despicat‑am pentru voi marea şi v‑am mântuit şi am înecat neamul lui Faraon, pe când voi priveaţi.

Verset: 51

وَإِذۡ وَٰعَدۡنَا مُوسَىٰٓ أَرۡبَعِينَ لَيۡلَةٗ ثُمَّ ٱتَّخَذۡتُمُ ٱلۡعِجۡلَ مِنۢ بَعۡدِهِۦ وَأَنتُمۡ ظَٰلِمُونَ

51. Şi Ne‑am înţeles cu Moise(38) pentru patruzeci de nopţi(39), iar voi aţi ales viţelul [pentru a‑l adora], în lipsa lui [Moise] şi aţi fost voi nelegiuiţi.

(38) În limba arabă Musa. (39) Să‑i pogoare Allah Tora.

Verset: 52

ثُمَّ عَفَوۡنَا عَنكُم مِّنۢ بَعۡدِ ذَٰلِكَ لَعَلَّكُمۡ تَشۡكُرُونَ

52. V‑am iertat vouă după aceea, nădăjduind că veţi fi mulţumitori.

Verset: 53

وَإِذۡ ءَاتَيۡنَا مُوسَى ٱلۡكِتَٰبَ وَٱلۡفُرۡقَانَ لَعَلَّكُمۡ تَهۡتَدُونَ

53. Şi datu‑i‑am lui Moise Scriptura, Cartea Doveditoare [Al‑Furqan](40), nădăjduind că veţi fi călăuziţi.

(40) Care arată calea adevărului, deosebind‑o de calea rătăcirii(Tora), în arabă Al‑Furqan, care este, în alte contexte, şi unul dintre numele Coranului.

Verset: 54

وَإِذۡ قَالَ مُوسَىٰ لِقَوۡمِهِۦ يَٰقَوۡمِ إِنَّكُمۡ ظَلَمۡتُمۡ أَنفُسَكُم بِٱتِّخَاذِكُمُ ٱلۡعِجۡلَ فَتُوبُوٓاْ إِلَىٰ بَارِئِكُمۡ فَٱقۡتُلُوٓاْ أَنفُسَكُمۡ ذَٰلِكُمۡ خَيۡرٞ لَّكُمۡ عِندَ بَارِئِكُمۡ فَتَابَ عَلَيۡكُمۡۚ إِنَّهُۥ هُوَ ٱلتَّوَّابُ ٱلرَّحِيمُ

54. Şi zis‑a Moise atunci neamului său: „O, neam al meu, aţi fost nedrepţi cu voi înşivă prin adorarea viţelului. Deci cereţi iertare Creatorului vostru şi răpuneţi‑vă unii pe alţii(41). Aceasta este mai bine pentru voi la Făcătorul vostru. Dar El v‑a iertat, căci El este cel Iertător, Îndurător [At‑Tawwab, Ar‑Rahim].

(41) Iertarea lui Dumnezeu pentru ei era porunca de a se ucide între ei, dar Domnului i s‑a făcut milă şi i‑a iertat şi de la această poruncă.

Verset: 55

وَإِذۡ قُلۡتُمۡ يَٰمُوسَىٰ لَن نُّؤۡمِنَ لَكَ حَتَّىٰ نَرَى ٱللَّهَ جَهۡرَةٗ فَأَخَذَتۡكُمُ ٱلصَّٰعِقَةُ وَأَنتُمۡ تَنظُرُونَ

55. Şi [aduceţi‑vă aminte] când aţi zis voi: „O, Moise! Nu te vom crede până nu‑L vom vedea pe Allah desluşit. Şi trăsnetul s‑a abătut asupra voastră [şi v‑a ucis], în vreme ce voi priveaţi.

Verset: 56

ثُمَّ بَعَثۡنَٰكُم مِّنۢ بَعۡدِ مَوۡتِكُمۡ لَعَلَّكُمۡ تَشۡكُرُونَ

56. Apoi v‑am înviat, după ce aţi murit, nădăjduind că veţi fi mulţumitori.

Verset: 57

وَظَلَّلۡنَا عَلَيۡكُمُ ٱلۡغَمَامَ وَأَنزَلۡنَا عَلَيۡكُمُ ٱلۡمَنَّ وَٱلسَّلۡوَىٰۖ كُلُواْ مِن طَيِّبَٰتِ مَا رَزَقۡنَٰكُمۡۚ وَمَا ظَلَمُونَا وَلَٰكِن كَانُوٓاْ أَنفُسَهُمۡ يَظۡلِمُونَ

57. Şi am făcut să vă umbrească nori şi am pogorât peste voi mana şi prepeliţe. „Mâncaţi din bunătăţile pe care vi le‑am dăruit!”. Iar ei nu au fost nedrepţi cu Noi, ci faţă de ei înşişi au fost nedrepţi.

Verset: 58

وَإِذۡ قُلۡنَا ٱدۡخُلُواْ هَٰذِهِ ٱلۡقَرۡيَةَ فَكُلُواْ مِنۡهَا حَيۡثُ شِئۡتُمۡ رَغَدٗا وَٱدۡخُلُواْ ٱلۡبَابَ سُجَّدٗا وَقُولُواْ حِطَّةٞ نَّغۡفِرۡ لَكُمۡ خَطَٰيَٰكُمۡۚ وَسَنَزِيدُ ٱلۡمُحۡسِنِينَ

58. Şi zis‑am Noi: „Intraţi în această cetate(42) şi mâncaţi din [bunătăţile] ei oriunde veţi voi, până vă veţi sătura. Intraţi pe poartă cu smerenie, spunând: „Îndurare!”, iar Noi vom ierta păcatele voastre şi‑i vom spori pe cei care fac bine”.

(42) Al‑Quds (unul din numele arabe ale oraşului Ierusalim) sau Ariha (numele arab al oraşului Ierihon).

Verset: 59

فَبَدَّلَ ٱلَّذِينَ ظَلَمُواْ قَوۡلًا غَيۡرَ ٱلَّذِي قِيلَ لَهُمۡ فَأَنزَلۡنَا عَلَى ٱلَّذِينَ ظَلَمُواْ رِجۡزٗا مِّنَ ٱلسَّمَآءِ بِمَا كَانُواْ يَفۡسُقُونَ

59. Dar au schimbat cei nedrepţi cuvântul cu un altul decât cel care li s‑a poruncit şi am pogorât asupra celor care au fost nedrepţi, pedeapsă din cer, pentru că ei au fost nelegiuiţi.

Verset: 60

۞ وَإِذِ ٱسۡتَسۡقَىٰ مُوسَىٰ لِقَوۡمِهِۦ فَقُلۡنَا ٱضۡرِب بِّعَصَاكَ ٱلۡحَجَرَۖ فَٱنفَجَرَتۡ مِنۡهُ ٱثۡنَتَا عَشۡرَةَ عَيۡنٗاۖ قَدۡ عَلِمَ كُلُّ أُنَاسٖ مَّشۡرَبَهُمۡۖ كُلُواْ وَٱشۡرَبُواْ مِن رِّزۡقِ ٱللَّهِ وَلَا تَعۡثَوۡاْ فِي ٱلۡأَرۡضِ مُفۡسِدِينَ

60. Şi când Moise a cerut apă pentru neamul său, i‑am zis: „Loveşte cu toiagul tău stânca!” Şi au ţâşnit din ea douăsprezece izvoare. Şi a cunoscut fiecare seminţie locul său de băut. „Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi rău pe pământ fiind stricători!”

Verset: 61

وَإِذۡ قُلۡتُمۡ يَٰمُوسَىٰ لَن نَّصۡبِرَ عَلَىٰ طَعَامٖ وَٰحِدٖ فَٱدۡعُ لَنَا رَبَّكَ يُخۡرِجۡ لَنَا مِمَّا تُنۢبِتُ ٱلۡأَرۡضُ مِنۢ بَقۡلِهَا وَقِثَّآئِهَا وَفُومِهَا وَعَدَسِهَا وَبَصَلِهَاۖ قَالَ أَتَسۡتَبۡدِلُونَ ٱلَّذِي هُوَ أَدۡنَىٰ بِٱلَّذِي هُوَ خَيۡرٌۚ ٱهۡبِطُواْ مِصۡرٗا فَإِنَّ لَكُم مَّا سَأَلۡتُمۡۗ وَضُرِبَتۡ عَلَيۡهِمُ ٱلذِّلَّةُ وَٱلۡمَسۡكَنَةُ وَبَآءُو بِغَضَبٖ مِّنَ ٱللَّهِۚ ذَٰلِكَ بِأَنَّهُمۡ كَانُواْ يَكۡفُرُونَ بِـَٔايَٰتِ ٱللَّهِ وَيَقۡتُلُونَ ٱلنَّبِيِّـۧنَ بِغَيۡرِ ٱلۡحَقِّۚ ذَٰلِكَ بِمَا عَصَواْ وَّكَانُواْ يَعۡتَدُونَ

61. Şi [luaţi aminte] când aţi spus voi: „O, Moise! Nu vom putea îndura un singur soi de bucate! Roagă‑te pentru noi la Domnul tău să scoată pentru noi din ceea ce dă la iveală pământul, din legumele lui: castraveţi, usturoi, linte şi ceapă!”, a zis el: „Voiţi a schimba cu ceea ce este mai rău ceea ce este mai bun? Coborâţi într‑un alt oraş, unde veţi găsi ceea ce aţi cerut!” Şi a căzut asupra lor umilinţă şi sărăcie şi s‑au întors însoţiţi de mânia lui Allah. Şi aceasta pentru că ei nu au crezut în semnele lui Allah, pentru că i‑au ucis pe profeţi pe nedrept; aceasta pentru că ei s‑au răsculat şi au călcat rânduielile.

Verset: 62

إِنَّ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَٱلَّذِينَ هَادُواْ وَٱلنَّصَٰرَىٰ وَٱلصَّٰبِـِٔينَ مَنۡ ءَامَنَ بِٱللَّهِ وَٱلۡيَوۡمِ ٱلۡأٓخِرِ وَعَمِلَ صَٰلِحٗا فَلَهُمۡ أَجۡرُهُمۡ عِندَ رَبِّهِمۡ وَلَا خَوۡفٌ عَلَيۡهِمۡ وَلَا هُمۡ يَحۡزَنُونَ

62. Cei care au crezut în [Islam], precum şi aceia dintre cei care s‑au iudaizat, dintre creştinii şi sabeenii(43) care au crezut în Allah şi în Ziua de Apoi şi au făcut bine, vor avea răsplata lor de la Domnul lor. Ei n‑au a se teme şi nici nu se vor mâhni.

(43) Au existat două comunităţi cu nume asemănătoare: o comunitate ai cărei supravieţuitori(circa 2000 de suflete) trăiesc şi în prezent în Irak, cunoscuţi sub numele de creştini de Sfântul Ioan, şi o comunitate care a locuit în Yemen cu câteva sute de ani înainte de Christos şi a avut un rol important în istoria timpurie a Arabiei.

Verset: 63

وَإِذۡ أَخَذۡنَا مِيثَٰقَكُمۡ وَرَفَعۡنَا فَوۡقَكُمُ ٱلطُّورَ خُذُواْ مَآ ءَاتَيۡنَٰكُم بِقُوَّةٖ وَٱذۡكُرُواْ مَا فِيهِ لَعَلَّكُمۡ تَتَّقُونَ

63. Şi am încheiat legământul cu voi şi am înălţat asupra voastră Muntele(44). „Ţineţi ceea ce v‑am dat cu tărie şi amintiţi‑vă ceea ce este într‑aceea! Poate veţi fi cu frică!”

(44) Muntele At‑Tur din Sinai.

Verset: 64

ثُمَّ تَوَلَّيۡتُم مِّنۢ بَعۡدِ ذَٰلِكَۖ فَلَوۡلَا فَضۡلُ ٱللَّهِ عَلَيۡكُمۡ وَرَحۡمَتُهُۥ لَكُنتُم مِّنَ ٱلۡخَٰسِرِينَ

64. Apoi v‑aţi îndepărtat, după aceea, şi de n‑ar fi fost harul lui Allah asupra voastră şi îndurarea Lui, aţi fi fost printre cei pierduţi.

Verset: 65

وَلَقَدۡ عَلِمۡتُمُ ٱلَّذِينَ ٱعۡتَدَوۡاْ مِنكُمۡ فِي ٱلسَّبۡتِ فَقُلۡنَا لَهُمۡ كُونُواْ قِرَدَةً خَٰسِـِٔينَ

65. Voi ştiţi ce au păţit aceia dintre voi care au nesocotit Sabatul(45) şi le‑am zis lor: „Să fiţi maimuţe dispreţuite!”

(45) Ziua de sâmbătă, statornicită ca zi nelucrătoare la evrei. Nerespectarea ei se pedepseşte cu moartea. (Cf. Biblia, Exodul; 31:14) Probabil că aici este vorba de obiceiul unei comunităţi de pescari de pe litoral care au continuat să încalce această poruncă şi au fost pedepsiţi, fiind preschimbaţi în maimuţe.

Verset: 66

فَجَعَلۡنَٰهَا نَكَٰلٗا لِّمَا بَيۡنَ يَدَيۡهَا وَمَا خَلۡفَهَا وَمَوۡعِظَةٗ لِّلۡمُتَّقِينَ

66. Şi i‑am făcut pildă pentru cei din vremea lor şi pentru cei de după ei, îndemnare pentru cei cu frică.

Verset: 67

وَإِذۡ قَالَ مُوسَىٰ لِقَوۡمِهِۦٓ إِنَّ ٱللَّهَ يَأۡمُرُكُمۡ أَن تَذۡبَحُواْ بَقَرَةٗۖ قَالُوٓاْ أَتَتَّخِذُنَا هُزُوٗاۖ قَالَ أَعُوذُ بِٱللَّهِ أَنۡ أَكُونَ مِنَ ٱلۡجَٰهِلِينَ

67. Şi [aduceţi‑vă aminte când] Moise a zis neamului său: „Allah vă porunceşte să junghiaţi o vacă!”(46) Şi au răspuns ei: „Ne iei în derâdere?” Iar el le‑a răspuns: „Să mă ferească Allah să fiu dintre cei neştiutori!”

(46) Era printre fiii lui Israel un bărbat sterp, care n‑a avut parte de copii, dar avea multă avere. Fiul fratelui său, care‑i era moştenitor, l‑a ucis, iar noaptea l‑a cărat şi l‑a lăsat în faţa uşii unui bărbat dintre ei. Apoi i‑a învinovăţit pe ei de moartea lui, încât s‑au repezit la arme şi s‑au năpustit unii asupra altora. Dar cei înţelepţi dintre ei au zis: de ce ne măcelărim unii pe alţii, când Trimisul lui Allah se află printre noi? Şi au venit ei la Moise şi i‑au spus ce se întâmplase. Atunci el le‑a zis: Allah vă porunceşte să înjunghiaţi o vacă!

Verset: 68

قَالُواْ ٱدۡعُ لَنَا رَبَّكَ يُبَيِّن لَّنَا مَا هِيَۚ قَالَ إِنَّهُۥ يَقُولُ إِنَّهَا بَقَرَةٞ لَّا فَارِضٞ وَلَا بِكۡرٌ عَوَانُۢ بَيۡنَ ذَٰلِكَۖ فَٱفۡعَلُواْ مَا تُؤۡمَرُونَ

68. Au zis: „Roagă‑te pentru noi Domnului tău să ne arate limpede cum să fie!”. El a răspuns: „Iată, El zice ca ea să fie o vacă nici prea bătrână, nici prea tânără, ci de vârstă mijlocie, între acestea. Şi acum faceţi ce vi se porunceşte!”

Verset: 69

قَالُواْ ٱدۡعُ لَنَا رَبَّكَ يُبَيِّن لَّنَا مَا لَوۡنُهَاۚ قَالَ إِنَّهُۥ يَقُولُ إِنَّهَا بَقَرَةٞ صَفۡرَآءُ فَاقِعٞ لَّوۡنُهَا تَسُرُّ ٱلنَّٰظِرِينَ

69. Au zis: „Roagă‑te pentru noi Domnului tău să ne arate limpede culoarea ei!” A răspuns: „Iată, El zice să fie o vacă de culoare galben strălucitor, să placă privitorilor”.

Verset: 70

قَالُواْ ٱدۡعُ لَنَا رَبَّكَ يُبَيِّن لَّنَا مَا هِيَ إِنَّ ٱلۡبَقَرَ تَشَٰبَهَ عَلَيۡنَا وَإِنَّآ إِن شَآءَ ٱللَّهُ لَمُهۡتَدُونَ

70. Au zis: „Roagă‑te pentru noi Domnului tău să ne arate care să fie ea, căci vacile sunt la fel în ochii noştri, dar noi, dacă va voi Allah, vom fi bine îndreptaţi!”

Verset: 71

قَالَ إِنَّهُۥ يَقُولُ إِنَّهَا بَقَرَةٞ لَّا ذَلُولٞ تُثِيرُ ٱلۡأَرۡضَ وَلَا تَسۡقِي ٱلۡحَرۡثَ مُسَلَّمَةٞ لَّا شِيَةَ فِيهَاۚ قَالُواْ ٱلۡـَٰٔنَ جِئۡتَ بِٱلۡحَقِّۚ فَذَبَحُوهَا وَمَا كَادُواْ يَفۡعَلُونَ

71. A zis: „Iată, El zice să fie o vacă nu slăbită, ce ară pământul şi adapă semănăturile, ci sănătoasă, fără nici o pată pe ea”. Au zis: „Acum ai adus adevărul!” Şi au junghiat‑o, dar puţin a lipsit să nu o facă.

Verset: 72

وَإِذۡ قَتَلۡتُمۡ نَفۡسٗا فَٱدَّٰرَٰءۡتُمۡ فِيهَاۖ وَٱللَّهُ مُخۡرِجٞ مَّا كُنتُمۡ تَكۡتُمُونَ

72. [Şi aduceţi‑vă aminte când] aţi omorât un suflet şi v‑aţi învinuit unii pe alţii asupra lui. Însă Allah va scoate la iveală ceea ce voi ţineţi ascuns!

Verset: 73

فَقُلۡنَا ٱضۡرِبُوهُ بِبَعۡضِهَاۚ كَذَٰلِكَ يُحۡيِ ٱللَّهُ ٱلۡمَوۡتَىٰ وَيُرِيكُمۡ ءَايَٰتِهِۦ لَعَلَّكُمۡ تَعۡقِلُونَ

73. Şi [atunci] Noi am zis: „Loviţi‑l pe el cu o bucată din ea!” Şi aşa [cum l‑a înviat pe el], Allah îi va readuce la viaţă pe cei morţi(47) şi vă arată semnele Sale. Poate astfel o să pricepeţi.

(47) Aceasta este o pildă pentru puterea lui Allah de a‑i readuce la viaţă pe toţi morţii în Ziua Judecăţii.

Verset: 74

ثُمَّ قَسَتۡ قُلُوبُكُم مِّنۢ بَعۡدِ ذَٰلِكَ فَهِيَ كَٱلۡحِجَارَةِ أَوۡ أَشَدُّ قَسۡوَةٗۚ وَإِنَّ مِنَ ٱلۡحِجَارَةِ لَمَا يَتَفَجَّرُ مِنۡهُ ٱلۡأَنۡهَٰرُۚ وَإِنَّ مِنۡهَا لَمَا يَشَّقَّقُ فَيَخۡرُجُ مِنۡهُ ٱلۡمَآءُۚ وَإِنَّ مِنۡهَا لَمَا يَهۡبِطُ مِنۡ خَشۡيَةِ ٱللَّهِۗ وَمَا ٱللَّهُ بِغَٰفِلٍ عَمَّا تَعۡمَلُونَ

74. Apoi au încremenit inimile voastre, după aceea, asemenea pietrelor sau chiar mai învârtoşite, căci din unele pietre ţâşnesc pâraie, iar altele se despică şi iese din ele apă, iar altele se prăbuşesc de frica lui Allah. Dar Allah nu este fără băgare de seamă la ceea ce faceţi voi.

Verset: 75

۞ أَفَتَطۡمَعُونَ أَن يُؤۡمِنُواْ لَكُمۡ وَقَدۡ كَانَ فَرِيقٞ مِّنۡهُمۡ يَسۡمَعُونَ كَلَٰمَ ٱللَّهِ ثُمَّ يُحَرِّفُونَهُۥ مِنۢ بَعۡدِ مَا عَقَلُوهُ وَهُمۡ يَعۡلَمُونَ

75. Oare năzuiţi ca ei să creadă cu voi, când o parte din ei au auzit cuvântul lui Allah(48), apoi l‑au răstălmăcit, după ce l‑au priceput, cu bună‑ştiinţa lor?

(48) Tora.

Verset: 76

وَإِذَا لَقُواْ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ قَالُوٓاْ ءَامَنَّا وَإِذَا خَلَا بَعۡضُهُمۡ إِلَىٰ بَعۡضٖ قَالُوٓاْ أَتُحَدِّثُونَهُم بِمَا فَتَحَ ٱللَّهُ عَلَيۡكُمۡ لِيُحَآجُّوكُم بِهِۦ عِندَ رَبِّكُمۡۚ أَفَلَا تَعۡقِلُونَ

76. Şi dacă se întâlnesc cu aceia care cred(49), ei zic: „Noi credem!”. Dar când rămân numai între ei, zic: „Voiţi voi să le vorbiţi despre ceea ce Allah v‑a dezvăluit(50) pentru ca ei să facă din aceasta un temei împotriva voastră dinaintea Domnului vostru? Oare voi nu pricepeţi?”(51)

(49) Cu musulmanii.(50) Despre dezvăluirea pe care Allah v‑a făcut‑o în Tora despre adevărul profeţiei lui Muhammed.(51) Aluzie la faptul că recunoaşterea pomenirii Profetului Muhammed în Tora va fi adusă ca argument împotriva lor în Ziua Judecăţii de Apoi.

Verset: 77

أَوَلَا يَعۡلَمُونَ أَنَّ ٱللَّهَ يَعۡلَمُ مَا يُسِرُّونَ وَمَا يُعۡلِنُونَ

77. Oare ei nu pricep că Allah ştie atât ceea ce ei tăinuiesc, cât şi ceea ce ei rostesc cu glas tare?

Verset: 78

وَمِنۡهُمۡ أُمِّيُّونَ لَا يَعۡلَمُونَ ٱلۡكِتَٰبَ إِلَّآ أَمَانِيَّ وَإِنۡ هُمۡ إِلَّا يَظُنُّونَ

78. Şi printre ei(52) sunt neînvăţaţi care nu cunosc Scriptura, ci au doar năluciri şi ei doar bănuiesc.

(52) Printre iudei.

Verset: 79

فَوَيۡلٞ لِّلَّذِينَ يَكۡتُبُونَ ٱلۡكِتَٰبَ بِأَيۡدِيهِمۡ ثُمَّ يَقُولُونَ هَٰذَا مِنۡ عِندِ ٱللَّهِ لِيَشۡتَرُواْ بِهِۦ ثَمَنٗا قَلِيلٗاۖ فَوَيۡلٞ لَّهُم مِّمَّا كَتَبَتۡ أَيۡدِيهِمۡ وَوَيۡلٞ لَّهُم مِّمَّا يَكۡسِبُونَ

79. Dar vai acelora care plăsmuiesc Scriptura(53) cu mâinile lor şi spun „Aceasta este de la Allah”, pentru a dobândi prin aceasta o mică simbrie! Vai pentru ceea ce mâinile lor au scris şi vai lor pentru ceea ce agonisesc!

(53) Care răstălmăcesc, inventează, compun, redactează, scriu Tora.

Verset: 80

وَقَالُواْ لَن تَمَسَّنَا ٱلنَّارُ إِلَّآ أَيَّامٗا مَّعۡدُودَةٗۚ قُلۡ أَتَّخَذۡتُمۡ عِندَ ٱللَّهِ عَهۡدٗا فَلَن يُخۡلِفَ ٱللَّهُ عَهۡدَهُۥٓۖ أَمۡ تَقُولُونَ عَلَى ٱللَّهِ مَا لَا تَعۡلَمُونَ

80. Au zis ei(54): „Nu ne va atinge Focul decât câteva zile numărate!” Spune‑le: „Oare aveţi de la Allah făgăduinţă? Allah nu va încălca făgăduinţa Sa! Sau voi spuneţi despre Allah ceea ce nu ştiţi?”

(54) Evreii.

Verset: 81

بَلَىٰۚ مَن كَسَبَ سَيِّئَةٗ وَأَحَٰطَتۡ بِهِۦ خَطِيٓـَٔتُهُۥ فَأُوْلَٰٓئِكَ أَصۡحَٰبُ ٱلنَّارِۖ هُمۡ فِيهَا خَٰلِدُونَ

81. Dar nu! Aceia care au săvârşit un păcat şi pe care i‑a împresurat păcatul, aceia sunt oaspeţii Focului şi ei în el vor rămâne veşnic.

Verset: 82

وَٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ أُوْلَٰٓئِكَ أَصۡحَٰبُ ٱلۡجَنَّةِۖ هُمۡ فِيهَا خَٰلِدُونَ

82. Iar aceia care au crezut şi au săvârşit fapte bune, aceia sunt oaspeţii Raiului şi ei în el vor rămâne veşnic.

Verset: 83

وَإِذۡ أَخَذۡنَا مِيثَٰقَ بَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ لَا تَعۡبُدُونَ إِلَّا ٱللَّهَ وَبِٱلۡوَٰلِدَيۡنِ إِحۡسَانٗا وَذِي ٱلۡقُرۡبَىٰ وَٱلۡيَتَٰمَىٰ وَٱلۡمَسَٰكِينِ وَقُولُواْ لِلنَّاسِ حُسۡنٗا وَأَقِيمُواْ ٱلصَّلَوٰةَ وَءَاتُواْ ٱلزَّكَوٰةَ ثُمَّ تَوَلَّيۡتُمۡ إِلَّا قَلِيلٗا مِّنكُمۡ وَأَنتُم مُّعۡرِضُونَ

83. Şi luaţi aminte [când] Noi am făcut legământ cu fii lui Israel: „Să nu‑L adoraţi decât pe Allah şi cu părinţii voştri să vă purtaţi bine, ca şi cu rudele, cu orfanii şi cu sărmanii! Şi să spuneţi oamenilor vorbe bune, să împliniţi Rugăciunea [As‑Salat] şi să daţi Dania [Az‑Zakat]!” Apoi v‑aţi lepădat, afară de puţini dintre voi, şi v‑aţi abătut.

Verset: 84

وَإِذۡ أَخَذۡنَا مِيثَٰقَكُمۡ لَا تَسۡفِكُونَ دِمَآءَكُمۡ وَلَا تُخۡرِجُونَ أَنفُسَكُم مِّن دِيَٰرِكُمۡ ثُمَّ أَقۡرَرۡتُمۡ وَأَنتُمۡ تَشۡهَدُونَ

84. Am făcut legământ cu voi să nu vărsaţi sângele vostru şi să nu vă alungaţi din casele voastre. Atunci aţi încuviinţat aceasta şi voi puteţi fi martori.

Verset: 85

ثُمَّ أَنتُمۡ هَٰٓؤُلَآءِ تَقۡتُلُونَ أَنفُسَكُمۡ وَتُخۡرِجُونَ فَرِيقٗا مِّنكُم مِّن دِيَٰرِهِمۡ تَظَٰهَرُونَ عَلَيۡهِم بِٱلۡإِثۡمِ وَٱلۡعُدۡوَٰنِ وَإِن يَأۡتُوكُمۡ أُسَٰرَىٰ تُفَٰدُوهُمۡ وَهُوَ مُحَرَّمٌ عَلَيۡكُمۡ إِخۡرَاجُهُمۡۚ أَفَتُؤۡمِنُونَ بِبَعۡضِ ٱلۡكِتَٰبِ وَتَكۡفُرُونَ بِبَعۡضٖۚ فَمَا جَزَآءُ مَن يَفۡعَلُ ذَٰلِكَ مِنكُمۡ إِلَّا خِزۡيٞ فِي ٱلۡحَيَوٰةِ ٱلدُّنۡيَاۖ وَيَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ يُرَدُّونَ إِلَىٰٓ أَشَدِّ ٱلۡعَذَابِۗ وَمَا ٱللَّهُ بِغَٰفِلٍ عَمَّا تَعۡمَلُونَ

85. Apoi voi înşivă v‑aţi măcelărit şi aţi alungat o parte dintre voi din căminele lor. V‑aţi întrajutorat împotriva lor numai la fărădelege şi duşmănie. Iar dacă au venit încătuşaţi la voi, i‑aţi răscumpărat, cu toate că vă fusese oprit să‑i alungaţi. Oare voi credeţi numai într‑o parte a Scripturii şi respingeţi o altă parte? Şi care va fi răsplata acelora care fac aceasta, dintre voi, decât ruşinea în această viaţă, iar în Ziua Învierii să fie supuşi la cele mai cumplite chinuri? Allah nu este fără băgare de seamă la ce faceţi voi.

Verset: 86

أُوْلَٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ ٱشۡتَرَوُاْ ٱلۡحَيَوٰةَ ٱلدُّنۡيَا بِٱلۡأٓخِرَةِۖ فَلَا يُخَفَّفُ عَنۡهُمُ ٱلۡعَذَابُ وَلَا هُمۡ يُنصَرُونَ

86. Acelora care au preferat Viaţa lumească pe Viaţa de Apoi nu li se vor putea uşura chinurile şi nici ajutaţi nu vor fi.

Verset: 87

وَلَقَدۡ ءَاتَيۡنَا مُوسَى ٱلۡكِتَٰبَ وَقَفَّيۡنَا مِنۢ بَعۡدِهِۦ بِٱلرُّسُلِۖ وَءَاتَيۡنَا عِيسَى ٱبۡنَ مَرۡيَمَ ٱلۡبَيِّنَٰتِ وَأَيَّدۡنَٰهُ بِرُوحِ ٱلۡقُدُسِۗ أَفَكُلَّمَا جَآءَكُمۡ رَسُولُۢ بِمَا لَا تَهۡوَىٰٓ أَنفُسُكُمُ ٱسۡتَكۡبَرۡتُمۡ فَفَرِيقٗا كَذَّبۡتُمۡ وَفَرِيقٗا تَقۡتُلُونَ

87. I‑am dăruit lui Moise Cartea şi am făcut să‑i urmeze alţi trimişi. I‑am dat lui Isus [‘Isa], fiul Mariei [Maryam], semnele desluşite şi l‑am întărit pre el cu duhul sfânt(55). Însă de fiecare dată când a adus la voi un trimis, ceea ce nu plăcea sufletelor voastre, v‑aţi semeţit şi pe o parte dintre trimişi i‑aţi învinuit de minciună, iar pe o altă parte i‑aţi răpus.

(55) Prin duhul sfânt, exegeţii Coranului îl au în vedere pe arhanghelul Gavriil.

Verset: 88

وَقَالُواْ قُلُوبُنَا غُلۡفُۢۚ بَل لَّعَنَهُمُ ٱللَّهُ بِكُفۡرِهِمۡ فَقَلِيلٗا مَّا يُؤۡمِنُونَ

88. Au zis ei: „Inimile noastre sunt învăluite”. Dar i‑a blestemat Allah pentru necredinţa lor şi doar puţin cred ei(56).

(56) Într‑o altă interpretare – „sunt puţini cei care cred”

Verset: 89

وَلَمَّا جَآءَهُمۡ كِتَٰبٞ مِّنۡ عِندِ ٱللَّهِ مُصَدِّقٞ لِّمَا مَعَهُمۡ وَكَانُواْ مِن قَبۡلُ يَسۡتَفۡتِحُونَ عَلَى ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ فَلَمَّا جَآءَهُم مَّا عَرَفُواْ كَفَرُواْ بِهِۦۚ فَلَعۡنَةُ ٱللَّهِ عَلَى ٱلۡكَٰفِرِينَ

89. Şi când le‑a venit Cartea(57) de la Allah, întărind‑o pe cea pe care o aveau ei – după ce mai înainte se rugaseră pentru ajutor împotriva celor care nu credeau –, când le‑a venit ceea ce ştiuseră(58), l‑au tăgăduit pe el [Muhammed]. Blestemul lui Allah asupra celor care nu cred!

(57) Coranul.(58) Când a venit Muhammed, aducând mesajul, după ce în Tora fuseseră menţionate veştile despre el şi cunoscuseră calităţile lui.

Verset: 90

بِئۡسَمَا ٱشۡتَرَوۡاْ بِهِۦٓ أَنفُسَهُمۡ أَن يَكۡفُرُواْ بِمَآ أَنزَلَ ٱللَّهُ بَغۡيًا أَن يُنَزِّلَ ٱللَّهُ مِن فَضۡلِهِۦ عَلَىٰ مَن يَشَآءُ مِنۡ عِبَادِهِۦۖ فَبَآءُو بِغَضَبٍ عَلَىٰ غَضَبٖۚ وَلِلۡكَٰفِرِينَ عَذَابٞ مُّهِينٞ

90. Pe nimica toată şi‑au dat sufletele lor, tăgăduind ceea ce Allah a pogorât, cu pizmă pentru ceea ce Allah pogoară cu harul Lui acelora dintre robii Săi pe care El îi voieşte. Şi au avut ei parte de mânie peste mânie. Iar necredincioşii au parte de chinuri umilitoare.

Verset: 91

وَإِذَا قِيلَ لَهُمۡ ءَامِنُواْ بِمَآ أَنزَلَ ٱللَّهُ قَالُواْ نُؤۡمِنُ بِمَآ أُنزِلَ عَلَيۡنَا وَيَكۡفُرُونَ بِمَا وَرَآءَهُۥ وَهُوَ ٱلۡحَقُّ مُصَدِّقٗا لِّمَا مَعَهُمۡۗ قُلۡ فَلِمَ تَقۡتُلُونَ أَنۢبِيَآءَ ٱللَّهِ مِن قَبۡلُ إِن كُنتُم مُّؤۡمِنِينَ

91. Iar când li s‑a zis: „Credeţi în ceea ce a pogorât Allah!”, ei au răspuns: „Noi credem în ceea ce ne‑a fost pogorât!” Şi ei se leapădă de ceea ce a venit mai apoi – şi care este Adevărul ce întăreşte ceea ce au ei! Spune(59): „Şi de ce i‑aţi omorât pe profeţii lui Allah de mai înainte, dacă aţi fost dreptcredincioşi [Mu’minin]?”

(59) Spune‑le, o, Muhammed, iudeilor!

Verset: 92

۞ وَلَقَدۡ جَآءَكُم مُّوسَىٰ بِٱلۡبَيِّنَٰتِ ثُمَّ ٱتَّخَذۡتُمُ ٱلۡعِجۡلَ مِنۢ بَعۡدِهِۦ وَأَنتُمۡ ظَٰلِمُونَ

92. Şi pentru voi Moise a venit cu semnele doveditoare iar după aceea voi aţi ales viţelul în lipsa lui şi aţi fost nelegiuiţi.

Verset: 93

وَإِذۡ أَخَذۡنَا مِيثَٰقَكُمۡ وَرَفَعۡنَا فَوۡقَكُمُ ٱلطُّورَ خُذُواْ مَآ ءَاتَيۡنَٰكُم بِقُوَّةٖ وَٱسۡمَعُواْۖ قَالُواْ سَمِعۡنَا وَعَصَيۡنَا وَأُشۡرِبُواْ فِي قُلُوبِهِمُ ٱلۡعِجۡلَ بِكُفۡرِهِمۡۚ قُلۡ بِئۡسَمَا يَأۡمُرُكُم بِهِۦٓ إِيمَٰنُكُمۡ إِن كُنتُم مُّؤۡمِنِينَ

93. Şi [aduceţi‑vă aminte] când am încheiat legământul cu voi şi am ridicat deasupra voastră muntele At‑Tur [zicând]: „Ţineţi ceea ce v‑am dat, cu tărie, şi ascultaţi!”. Au răspuns ei: „Am auzit, dar nu ne supunem!” Şi au fost adăpate inimile lor cu viţelul pentru necredinţa lor. Spune: „Ce lucru respingător vă porunceşte credinţa voastră, dacă voi sunteţi credincioşi!”

Verset: 94

قُلۡ إِن كَانَتۡ لَكُمُ ٱلدَّارُ ٱلۡأٓخِرَةُ عِندَ ٱللَّهِ خَالِصَةٗ مِّن دُونِ ٱلنَّاسِ فَتَمَنَّوُاْ ٱلۡمَوۡتَ إِن كُنتُمۡ صَٰدِقِينَ

94. Spune: „Dacă voi aveţi casa cea veşnică(60) la Allah numai pentru voi, fără de alţi oameni, atunci doriţi‑vă moartea, dacă sunteţi cinstiţi!”.

(60) Paradisul.

Verset: 95

وَلَن يَتَمَنَّوۡهُ أَبَدَۢا بِمَا قَدَّمَتۡ أَيۡدِيهِمۡۚ وَٱللَّهُ عَلِيمُۢ بِٱلظَّٰلِمِينَ

95. Dar nicicând nu o vor dori, din pricina celor săvârşite cu mâinile lor mai înainte. Dar Allah este Ştiutor al nelegiuiţilor.

Verset: 96

وَلَتَجِدَنَّهُمۡ أَحۡرَصَ ٱلنَّاسِ عَلَىٰ حَيَوٰةٖ وَمِنَ ٱلَّذِينَ أَشۡرَكُواْۚ يَوَدُّ أَحَدُهُمۡ لَوۡ يُعَمَّرُ أَلۡفَ سَنَةٖ وَمَا هُوَ بِمُزَحۡزِحِهِۦ مِنَ ٱلۡعَذَابِ أَن يُعَمَّرَۗ وَٱللَّهُ بَصِيرُۢ بِمَا يَعۡمَلُونَ

96. Vei afla că ei sunt cei mai poftitori de viaţă dintre oameni, mai mult chiar decât păgânii(61). Ar vrea fiecare dintre ei să i se dea să trăiască o mie de ani. Dar nu se va găsi izbăvitor de chinuri pentru el, nici de va trăi atât de mult, căci Allah vede ce fac ei.

(61) Adică decât politeiştii.

Verset: 97

قُلۡ مَن كَانَ عَدُوّٗا لِّـجِبۡرِيلَ فَإِنَّهُۥ نَزَّلَهُۥ عَلَىٰ قَلۡبِكَ بِإِذۡنِ ٱللَّهِ مُصَدِّقٗا لِّمَا بَيۡنَ يَدَيۡهِ وَهُدٗى وَبُشۡرَىٰ لِلۡمُؤۡمِنِينَ

97. Spune: „Cine este duşman lui Gavriil?(62)” El(63) l‑a pogorât [Coranul] în inima ta, cu îngăduinţa lui Allah, adeverind ceea ce se afla dinaintea lui, ca îndreptare şi bunăvestire pentru credincioşi.

(62) În limba arabă Gibril, Jibril. (63) Gavriil ţi l‑a revelat.

Verset: 98

مَن كَانَ عَدُوّٗا لِّلَّهِ وَمَلَٰٓئِكَتِهِۦ وَرُسُلِهِۦ وَجِبۡرِيلَ وَمِيكَىٰلَ فَإِنَّ ٱللَّهَ عَدُوّٞ لِّلۡكَٰفِرِينَ

98. Acela care este duşman al lui Allah, al îngerilor Săi şi al trimişilor Săi, al lui Gavriil şi al lui Mihail [să ştie că] Allah este duşmanul necredincioşilor!

Verset: 99

وَلَقَدۡ أَنزَلۡنَآ إِلَيۡكَ ءَايَٰتِۭ بَيِّنَٰتٖۖ وَمَا يَكۡفُرُ بِهَآ إِلَّا ٱلۡفَٰسِقُونَ

99. Ţi‑am pogorât ţie semne desluşite şi nu le tăgăduiesc decât cei nelegiuiţi.

Verset: 100

أَوَكُلَّمَا عَٰهَدُواْ عَهۡدٗا نَّبَذَهُۥ فَرِيقٞ مِّنۡهُمۚ بَلۡ أَكۡثَرُهُمۡ لَا يُؤۡمِنُونَ

100. De fiecare dată când au făcut un legământ, s‑au lepădat de el o parte dintre ei [dintre iudei], ba cei mai mulţi dintre ei nu cred.

Verset: 101

وَلَمَّا جَآءَهُمۡ رَسُولٞ مِّنۡ عِندِ ٱللَّهِ مُصَدِّقٞ لِّمَا مَعَهُمۡ نَبَذَ فَرِيقٞ مِّنَ ٱلَّذِينَ أُوتُواْ ٱلۡكِتَٰبَ كِتَٰبَ ٱللَّهِ وَرَآءَ ظُهُورِهِمۡ كَأَنَّهُمۡ لَا يَعۡلَمُونَ

101. Şi când a venit la ei un trimis al lui Allah(64), întărind ceea ce ei aveau, o parte dintre cei care aveau Scriptura au lepădat Cartea lui Allah(65) în spatele lor, ca şi când ei nu ar şti nimic,

(64) Muhammed.(65) Tora.

Verset: 102

وَٱتَّبَعُواْ مَا تَتۡلُواْ ٱلشَّيَٰطِينُ عَلَىٰ مُلۡكِ سُلَيۡمَٰنَۖ وَمَا كَفَرَ سُلَيۡمَٰنُ وَلَٰكِنَّ ٱلشَّيَٰطِينَ كَفَرُواْ يُعَلِّمُونَ ٱلنَّاسَ ٱلسِّحۡرَ وَمَآ أُنزِلَ عَلَى ٱلۡمَلَكَيۡنِ بِبَابِلَ هَٰرُوتَ وَمَٰرُوتَۚ وَمَا يُعَلِّمَانِ مِنۡ أَحَدٍ حَتَّىٰ يَقُولَآ إِنَّمَا نَحۡنُ فِتۡنَةٞ فَلَا تَكۡفُرۡۖ فَيَتَعَلَّمُونَ مِنۡهُمَا مَا يُفَرِّقُونَ بِهِۦ بَيۡنَ ٱلۡمَرۡءِ وَزَوۡجِهِۦۚ وَمَا هُم بِضَآرِّينَ بِهِۦ مِنۡ أَحَدٍ إِلَّا بِإِذۡنِ ٱللَّهِۚ وَيَتَعَلَّمُونَ مَا يَضُرُّهُمۡ وَلَا يَنفَعُهُمۡۚ وَلَقَدۡ عَلِمُواْ لَمَنِ ٱشۡتَرَىٰهُ مَا لَهُۥ فِي ٱلۡأٓخِرَةِ مِنۡ خَلَٰقٖۚ وَلَبِئۡسَ مَا شَرَوۡاْ بِهِۦٓ أَنفُسَهُمۡۚ لَوۡ كَانُواْ يَعۡلَمُونَ

102. Şi au urmat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon(66), dar nu a fost necredincios Solomon, ci şeitanii(67) au fost necredincioşi. Ei i‑au învăţat pe oameni vrăjitoria şi ceea ce a fost trimis celor doi îngeri din Babel, lui Harut şi Marut(68). Dar ei doi nu învăţau pe nimeni înainte de a‑i spune: „Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!” Şi au învăţat de la ei doi [chiar şi] cum să semene dezbinare între bărbat şi soaţa lui. Însă ei nu puteau să facă rău nimănui, fără îngăduinţa lui Allah. Ei au învăţat ceea ce le aduce rău şi nu le foloseşte şi totuşi au ştiut că cei care vor dobândi aceasta nu vor avea parte în Viaţa de Apoi. Ce lucru de nimic au dobândit în schimbul vinderii sufletelor lor! Dacă ei ar fi ştiut!(69)

(66) În limba arabă Solayman.(67) Aici rezicătorii şi oamenii răi.(68) Cei doi îngeri – Harut şi Marut – după unii exegeţi doi magi, care i‑au învăţat pe oameni vrăjitoria la Babel, în Mesopotamia.(69) Când Trimisul lui Allah – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – l‑a pomenit pe Solomon printre trimişi, a zis unul dintre rabinii evreilor: Nu vă miraţi că Muhammed pretinde că fiul lui David a fost profet? Pe Allah, el nu a fost decât un vrăjitor! Atunci a fost revelat acest verset.

Verset: 103

وَلَوۡ أَنَّهُمۡ ءَامَنُواْ وَٱتَّقَوۡاْ لَمَثُوبَةٞ مِّنۡ عِندِ ٱللَّهِ خَيۡرٞۚ لَّوۡ كَانُواْ يَعۡلَمُونَ

103. Dacă ei ar fi crezut şi ar fi fost cu frică, ar fi primit răsplată mai bună de la Allah. O, de‑ar fi ştiut!

Verset: 104

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ لَا تَقُولُواْ رَٰعِنَا وَقُولُواْ ٱنظُرۡنَا وَٱسۡمَعُواْۗ وَلِلۡكَٰفِرِينَ عَذَابٌ أَلِيمٞ

104. O, voi, cei care aţi crezut, nu ziceţi „Ra’i‑na!”(70), ci „Priveşte spre noi!”. Şi fiţi ascultători, căci pentru necredincioşi osândă dureroasă va fi!

(70) Ambiguitatea generată de posibilitatea socotirii cuvântului din limba arabă ra’i‑na, fie imperativul verbului ra’a (a ocroti pe cineva), fie participiul activ al verbului ra’una (a fi aiurit, zăpăcit). În plus, în limba ebraică există un cuvânt cu formă asemănătoare, cu sensul „răul nostru”. Prin cuvântul care are numele de acţiune, „ocrotire”, evreii urmăreau insultarea Trimisului cu calificativul de „aiurit, nechibzuit”.

Verset: 105

مَّا يَوَدُّ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ مِنۡ أَهۡلِ ٱلۡكِتَٰبِ وَلَا ٱلۡمُشۡرِكِينَ أَن يُنَزَّلَ عَلَيۡكُم مِّنۡ خَيۡرٖ مِّن رَّبِّكُمۡۚ وَٱللَّهُ يَخۡتَصُّ بِرَحۡمَتِهِۦ مَن يَشَآءُۚ وَٱللَّهُ ذُو ٱلۡفَضۡلِ ٱلۡعَظِيمِ

105. Nu vor cei care nu cred dintre oamenii Scripturii(71), nici politeiştii, să se pogoare asupra voastră binele de la Domnul vostru, dar Allah îi alege pentru îndurarea sa pe aceia care voieşte El, căci Allah este Stăpânul harului nemărginit.

(71) Evreii şi creştinii.

Verset: 106

۞ مَا نَنسَخۡ مِنۡ ءَايَةٍ أَوۡ نُنسِهَا نَأۡتِ بِخَيۡرٖ مِّنۡهَآ أَوۡ مِثۡلِهَآۗ أَلَمۡ تَعۡلَمۡ أَنَّ ٱللَّهَ عَلَىٰ كُلِّ شَيۡءٖ قَدِيرٌ

106. Dacă Noi anulăm(72) un verset sau îl facem uitat, aducem altul mai bun decât el sau asemenea lui. Nu ştii că Allah este cu putere peste toate?

(72) Noi schimbăm sau Noi înlocuim versetele sau prescripţiile lor.

Verset: 107

أَلَمۡ تَعۡلَمۡ أَنَّ ٱللَّهَ لَهُۥ مُلۡكُ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۗ وَمَا لَكُم مِّن دُونِ ٱللَّهِ مِن وَلِيّٖ وَلَا نَصِيرٍ

107. Nu ai ştiut că a lui Allah este împărăţia cerurilor şi a pământului şi că nu aveţi, în afară de Allah, ocrotitor şi sprijinitor?

Verset: 108

أَمۡ تُرِيدُونَ أَن تَسۡـَٔلُواْ رَسُولَكُمۡ كَمَا سُئِلَ مُوسَىٰ مِن قَبۡلُۗ وَمَن يَتَبَدَّلِ ٱلۡكُفۡرَ بِٱلۡإِيمَٰنِ فَقَدۡ ضَلَّ سَوَآءَ ٱلسَّبِيلِ

108. Sau voiţi [voi, musulmanii] să‑i cereţi trimisului vostru, aşa cum i s‑a cerut lui Moise mai înainte? Şi cel care schimbă prin necredinţă credinţa, acela se abate de la drumul cel drept.

Verset: 109

وَدَّ كَثِيرٞ مِّنۡ أَهۡلِ ٱلۡكِتَٰبِ لَوۡ يَرُدُّونَكُم مِّنۢ بَعۡدِ إِيمَٰنِكُمۡ كُفَّارًا حَسَدٗا مِّنۡ عِندِ أَنفُسِهِم مِّنۢ بَعۡدِ مَا تَبَيَّنَ لَهُمُ ٱلۡحَقُّۖ فَٱعۡفُواْ وَٱصۡفَحُواْ حَتَّىٰ يَأۡتِيَ ٱللَّهُ بِأَمۡرِهِۦٓۗ إِنَّ ٱللَّهَ عَلَىٰ كُلِّ شَيۡءٖ قَدِيرٞ

109. Voit‑au mulţi din neamul Scripturii să vă facă din nou, după credinţa voastră, necredincioşi, din pricina pizmei din sufletele lor, după ce li s‑a arătat adevărul. Iertaţi şi nu luaţi în seamă, până ce va veni Allah cu porunca Sa, căci Allah este cu putere peste toate!

Verset: 110

وَأَقِيمُواْ ٱلصَّلَوٰةَ وَءَاتُواْ ٱلزَّكَوٰةَۚ وَمَا تُقَدِّمُواْ لِأَنفُسِكُم مِّنۡ خَيۡرٖ تَجِدُوهُ عِندَ ٱللَّهِۗ إِنَّ ٱللَّهَ بِمَا تَعۡمَلُونَ بَصِيرٞ

110. Pliniţi Rugăciunea [As‑Salat] şi daţi Dania [Az‑Zakat], căci binele pe care vi‑l dăruiţi vouă înşivă, îl veţi găsi la Allah, fiindcă Allah vede bine ceea ce faceţi.

Verset: 111

وَقَالُواْ لَن يَدۡخُلَ ٱلۡجَنَّةَ إِلَّا مَن كَانَ هُودًا أَوۡ نَصَٰرَىٰۗ تِلۡكَ أَمَانِيُّهُمۡۗ قُلۡ هَاتُواْ بُرۡهَٰنَكُمۡ إِن كُنتُمۡ صَٰدِقِينَ

111. Au zis că nu vor intra în Rai decât cei care sunt iudei sau creştini! Acestea sunt doar dorinţele lor. Răspunde‑le: „Aduceţi dovada voastră dacă aveţi dreptate!”.

Verset: 112

بَلَىٰۚ مَنۡ أَسۡلَمَ وَجۡهَهُۥ لِلَّهِ وَهُوَ مُحۡسِنٞ فَلَهُۥٓ أَجۡرُهُۥ عِندَ رَبِّهِۦ وَلَا خَوۡفٌ عَلَيۡهِمۡ وَلَا هُمۡ يَحۡزَنُونَ

112. Ba nu! Cel care s‑a supus lui Allah şi face bine, va avea răsplata sa de la Domnul lui! Ei nu au a se teme şi nici nu vor fi mâhniţi!

Verset: 113

وَقَالَتِ ٱلۡيَهُودُ لَيۡسَتِ ٱلنَّصَٰرَىٰ عَلَىٰ شَيۡءٖ وَقَالَتِ ٱلنَّصَٰرَىٰ لَيۡسَتِ ٱلۡيَهُودُ عَلَىٰ شَيۡءٖ وَهُمۡ يَتۡلُونَ ٱلۡكِتَٰبَۗ كَذَٰلِكَ قَالَ ٱلَّذِينَ لَا يَعۡلَمُونَ مِثۡلَ قَوۡلِهِمۡۚ فَٱللَّهُ يَحۡكُمُ بَيۡنَهُمۡ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ فِيمَا كَانُواْ فِيهِ يَخۡتَلِفُونَ

113. Au zis iudeii: „Creştinii nu au nici un temei!” Şi au zis creştinii: „Iudeii nu au nici un temei!” Şi [totuşi] ei citesc Scriptura(73). Şi astfel au zis şi cei care nu au ştiinţă(74), asemenea vorbelor lor. Dar Allah va judeca în Ziua Învierii în cele asupra cărora au păreri diferite.

(73) Evreii citesc Tora care îl vestea pe Isus, iar creştinii citesc Evanghelia care confirmă justeţea mesajului lui Moise, dar fiecare din cele două grupuri socoteşte mincinoase mesajul şi prorocirea trimisului celuilalt. Ibn Abbas a zis: Când neamul de creştini din Najran au venit la Trimisul lui Allah – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! –, au venit la ei rabinii iudeilor şi au pornit să discute în contradictoriu în faţa Trimisului lui Allah – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! Şi a zis Rafi’ ben Harmala: Voi nu aveţi nici un temei! Şi a tăgăduit profeţia lui Isus şi a tăgăduit şi Evanghelia. Şi le‑a zis unul din bărbaţii din neamul de creştini din Najran evreilor: Voi nu aveţi nici un temei! Şi a tăgăduit profeţia lui Moise şi Tora. Şi Allah a revelat acest verset. (74) Necredincioşii arabi, referindu‑se la Profetul lor.

Verset: 114

وَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّن مَّنَعَ مَسَٰجِدَ ٱللَّهِ أَن يُذۡكَرَ فِيهَا ٱسۡمُهُۥ وَسَعَىٰ فِي خَرَابِهَآۚ أُوْلَٰٓئِكَ مَا كَانَ لَهُمۡ أَن يَدۡخُلُوهَآ إِلَّا خَآئِفِينَۚ لَهُمۡ فِي ٱلدُّنۡيَا خِزۡيٞ وَلَهُمۡ فِي ٱلۡأٓخِرَةِ عَذَابٌ عَظِيمٞ

114. Şi cine este mai nedrept decât acela care a oprit ca în moscheile lui Allah să se rostească numele Lui şi s‑a îndârjit să le pustiască? Aceştia nu se cuvine să intre în ele decât cu frică [de Allah]. Ei vor avea în această lume parte de ocară şi vor avea în Lumea de Apoi chin mare.

Verset: 115

وَلِلَّهِ ٱلۡمَشۡرِقُ وَٱلۡمَغۡرِبُۚ فَأَيۡنَمَا تُوَلُّواْ فَثَمَّ وَجۡهُ ٱللَّهِۚ إِنَّ ٱللَّهَ وَٰسِعٌ عَلِيمٞ

115. Ale lui Allah sunt Răsăritul şi Apusul şi oriîncotro vă veţi întoarce, acolo este Faţa lui Allah, căci Allah este Cel cu Har Nemărginit [şi El este] Atoateştiutor [Wasi’, ‘Alim].

Verset: 116

وَقَالُواْ ٱتَّخَذَ ٱللَّهُ وَلَدٗاۗ سُبۡحَٰنَهُۥۖ بَل لَّهُۥ مَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۖ كُلّٞ لَّهُۥ قَٰنِتُونَ

116. Au spus:(75) „Allah şi‑a luat un fiu”. Nici vorbă! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pre pământ! Toate Îi sunt ascultătoare Lui!

(75) Creştinii şi iudeii.

Verset: 117

بَدِيعُ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۖ وَإِذَا قَضَىٰٓ أَمۡرٗا فَإِنَّمَا يَقُولُ لَهُۥ كُن فَيَكُونُ

117. [El este] Făcătorul desăvârşit al cerurilor şi al pământului şi dacă hotărăşte un lucru, El spune doar: „Fii” şi acesta este!

Verset: 118

وَقَالَ ٱلَّذِينَ لَا يَعۡلَمُونَ لَوۡلَا يُكَلِّمُنَا ٱللَّهُ أَوۡ تَأۡتِينَآ ءَايَةٞۗ كَذَٰلِكَ قَالَ ٱلَّذِينَ مِن قَبۡلِهِم مِّثۡلَ قَوۡلِهِمۡۘ تَشَٰبَهَتۡ قُلُوبُهُمۡۗ قَدۡ بَيَّنَّا ٱلۡأٓيَٰتِ لِقَوۡمٖ يُوقِنُونَ

118. Au zis cei care nu ştiu:(76) „De‑ar vorbi A llah c u noi s au de ne‑ar veni vreun semn!” Aşa au spus şi cei de dinaintea lor, cuvinte semănând cu ale lor. Inimile(77) l or s eamănă. Ş i Noi a m a dus semne limpezi pentru cei care vor să creadă neclintit.

(76) Qurayşiţii politeişti.(77) Inima, în anumite contexte – cum este şi cel de faţă –, are sensul de „minte, raţiune”.

Verset: 119

إِنَّآ أَرۡسَلۡنَٰكَ بِٱلۡحَقِّ بَشِيرٗا وَنَذِيرٗاۖ وَلَا تُسۡـَٔلُ عَنۡ أَصۡحَٰبِ ٱلۡجَحِيمِ

119. Noi te‑am trimis cu Adevărul, ca bun vestitor şi prevenitor, dar nu vei fi întrebat despre oaspeţii Iadului.

Verset: 120

وَلَن تَرۡضَىٰ عَنكَ ٱلۡيَهُودُ وَلَا ٱلنَّصَٰرَىٰ حَتَّىٰ تَتَّبِعَ مِلَّتَهُمۡۗ قُلۡ إِنَّ هُدَى ٱللَّهِ هُوَ ٱلۡهُدَىٰۗ وَلَئِنِ ٱتَّبَعۡتَ أَهۡوَآءَهُم بَعۡدَ ٱلَّذِي جَآءَكَ مِنَ ٱلۡعِلۡمِ مَا لَكَ مِنَ ٱللَّهِ مِن وَلِيّٖ وَلَا نَصِيرٍ

120. Nu se vor învoi cu tine iudeii şi nici creştinii până ce nu le vei urma credinţa lor. Spune: „Călăuzirea lui Allah(78) este singura Călăuzire adevărată!” Dacă vei urma dorinţele lor, după Ştiinţa pe care ai primit‑o, nu vei avea nici ocrotitor, nici ajutor!(79)

(78) Islamul.(79) Care să te apere de pedeapsa lui Allah.

Verset: 121

ٱلَّذِينَ ءَاتَيۡنَٰهُمُ ٱلۡكِتَٰبَ يَتۡلُونَهُۥ حَقَّ تِلَاوَتِهِۦٓ أُوْلَٰٓئِكَ يُؤۡمِنُونَ بِهِۦۗ وَمَن يَكۡفُرۡ بِهِۦ فَأُوْلَٰٓئِكَ هُمُ ٱلۡخَٰسِرُونَ

121. Aceia cărora le‑am dat Cartea(80), vor recita [Coranul] aşa cum trebuie să fie recitat(81), căci aceia cred în el, iar cei care nu cred în el, aceia sunt pierzători.

(80) Referire la iudeii şi creştinii care s‑au convertit la Islam.(81) Vor aplica prescripţiile Coranului întocmai.

Verset: 122

يَٰبَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ ٱذۡكُرُواْ نِعۡمَتِيَ ٱلَّتِيٓ أَنۡعَمۡتُ عَلَيۡكُمۡ وَأَنِّي فَضَّلۡتُكُمۡ عَلَى ٱلۡعَٰلَمِينَ

122. O, fii ai lui Israel, aduceţi‑vă aminte de binele ce v‑am făcut şi că Eu v‑am preferat înaintea lumilor!(82)

(82) V‑am preferat celorlalte neamuri din vremea voastră, trimiţându‑vă vouă religia lui Allah.

Verset: 123

وَٱتَّقُواْ يَوۡمٗا لَّا تَجۡزِي نَفۡسٌ عَن نَّفۡسٖ شَيۡـٔٗا وَلَا يُقۡبَلُ مِنۡهَا عَدۡلٞ وَلَا تَنفَعُهَا شَفَٰعَةٞ وَلَا هُمۡ يُنصَرُونَ

123. Şi fiţi cu frică de o Zi în care nu va putea face un suflet pentru alt suflet nimic şi nu se va lua de la el schimb, nu se va primi pentru el mijlocire, nici nu va putea fi el ajutat!

Verset: 124

۞ وَإِذِ ٱبۡتَلَىٰٓ إِبۡرَٰهِـۧمَ رَبُّهُۥ بِكَلِمَٰتٖ فَأَتَمَّهُنَّۖ قَالَ إِنِّي جَاعِلُكَ لِلنَّاسِ إِمَامٗاۖ قَالَ وَمِن ذُرِّيَّتِيۖ قَالَ لَا يَنَالُ عَهۡدِي ٱلظَّٰلِمِينَ

124. Şi [luaţi aminte] când pe Avraam l‑a încercat Domnul său cu cuvinte(83) şi le‑a împlinit şi a zis: „Eu te fac peste oameni Imam”. A întrebat: „Şi pe scoborâtorii mei?” I‑a răspuns: „Nu‑i priveşte legământul Meu pe cei nelegiuiţi!(84)”.

(83) Porunci(84) Dintre seminţia lui Adam.

Verset: 125

وَإِذۡ جَعَلۡنَا ٱلۡبَيۡتَ مَثَابَةٗ لِّلنَّاسِ وَأَمۡنٗا وَٱتَّخِذُواْ مِن مَّقَامِ إِبۡرَٰهِـۧمَ مُصَلّٗىۖ وَعَهِدۡنَآ إِلَىٰٓ إِبۡرَٰهِـۧمَ وَإِسۡمَٰعِيلَ أَن طَهِّرَا بَيۡتِيَ لِلطَّآئِفِينَ وَٱلۡعَٰكِفِينَ وَٱلرُّكَّعِ ٱلسُّجُودِ

125. Şi am făcut Noi Casa(85) loc de revenire pentru oameni şi refugiu(86) [şi am zis](87): „Ţineţi locul lui Avraam ca loc de rugăciune!” şi am încheiat cu Avraam şi Ismail legământ [cerându‑le]: „Curăţaţi Casa Mea pentru cei care o înconjoară şi cei care se retrag pioşi în Ea şi cei care fac Rugăciunea şi se prosternează!”

(85) Sanctuarul Al‑Kaaba de la Mekka.(86) În acest verset sunt enumerate câteva dintre elementele ritualului pelerinajului la sanctuarul de la Mekka.(87) Tuturor oamenilor.

Verset: 126

وَإِذۡ قَالَ إِبۡرَٰهِـۧمُ رَبِّ ٱجۡعَلۡ هَٰذَا بَلَدًا ءَامِنٗا وَٱرۡزُقۡ أَهۡلَهُۥ مِنَ ٱلثَّمَرَٰتِ مَنۡ ءَامَنَ مِنۡهُم بِٱللَّهِ وَٱلۡيَوۡمِ ٱلۡأٓخِرِۚ قَالَ وَمَن كَفَرَ فَأُمَتِّعُهُۥ قَلِيلٗا ثُمَّ أَضۡطَرُّهُۥٓ إِلَىٰ عَذَابِ ٱلنَّارِۖ وَبِئۡسَ ٱلۡمَصِيرُ

126. Şi [luaţi aminte] când a zis Avraam: „Doamne, fă‑l un oraş al păcii şi hrăneşte poporul lui cu roade, pe aceia dintre ei care cred în Allah şi în Ziua de Apoi”. Şi a răspuns [Allah]: „Iar cel care nu crede, va avea parte de bucurie şi de hrană puţin timp(88), apoi îl voi supune la chinurile iadului. Vai, ce soartă cumplită!”

(88) Adică în timpul vieţii.

Verset: 127

وَإِذۡ يَرۡفَعُ إِبۡرَٰهِـۧمُ ٱلۡقَوَاعِدَ مِنَ ٱلۡبَيۡتِ وَإِسۡمَٰعِيلُ رَبَّنَا تَقَبَّلۡ مِنَّآۖ إِنَّكَ أَنتَ ٱلسَّمِيعُ ٱلۡعَلِيمُ

127. Şi când Avraam şi Ismail au ridicat temeliile Casei, [au zis ei]: „Doamne, primeşte‑o de la noi!(89) Tu eşti Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor [As‑Sami’, Al‑’Alim]!

(89) Primeşte de la noi munca noastră!

Verset: 128

رَبَّنَا وَٱجۡعَلۡنَا مُسۡلِمَيۡنِ لَكَ وَمِن ذُرِّيَّتِنَآ أُمَّةٗ مُّسۡلِمَةٗ لَّكَ وَأَرِنَا مَنَاسِكَنَا وَتُبۡ عَلَيۡنَآۖ إِنَّكَ أَنتَ ٱلتَّوَّابُ ٱلرَّحِيمُ

128. Doamne, fă‑ne pe noi supuşi [musulmani] Ţie şi fă dintre urmaşii noştri o comunitate musulmană [supusă Ţie]! Şi arată‑ne nouă rânduielile noastre(90) şi ne iartă pre noi, căci Tu eşti Iertător, Îndurător [At‑Tawwab, Ar‑Rahim]!

(90) Ritualurile adoraţiei şi religiei noastre.

Verset: 129

رَبَّنَا وَٱبۡعَثۡ فِيهِمۡ رَسُولٗا مِّنۡهُمۡ يَتۡلُواْ عَلَيۡهِمۡ ءَايَٰتِكَ وَيُعَلِّمُهُمُ ٱلۡكِتَٰبَ وَٱلۡحِكۡمَةَ وَيُزَكِّيهِمۡۖ إِنَّكَ أَنتَ ٱلۡعَزِيزُ ٱلۡحَكِيمُ

129. Doamne, trimite‑le lor un Trimis dintre ei, care să le recite versetele Tale şi să îi înveţe Cartea şi Înţelepciunea şi să îi curăţească pre ei(91). Doară Tu eşti Atotputernic, Înţelept [Al‑’Aziz, Al‑Hakim]!”.

(91) De credinţa politeistă.

Verset: 130

وَمَن يَرۡغَبُ عَن مِّلَّةِ إِبۡرَٰهِـۧمَ إِلَّا مَن سَفِهَ نَفۡسَهُۥۚ وَلَقَدِ ٱصۡطَفَيۡنَٰهُ فِي ٱلدُّنۡيَاۖ وَإِنَّهُۥ فِي ٱلۡأٓخِرَةِ لَمِنَ ٱلصَّٰلِحِينَ

130. Şi cine se leapădă de religia lui Avraam, afară de acela care se nesocoteşte pe sine însuşi? Noi l‑am ales, [pe Avraam] doară, în această lume şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei drepţi [evlavioşi](92).

(92) Aici în sensul de „cei apropiaţi lui Allah”.

Verset: 131

إِذۡ قَالَ لَهُۥ رَبُّهُۥٓ أَسۡلِمۡۖ قَالَ أَسۡلَمۡتُ لِرَبِّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

131. Când i‑a zis Domnul lui: „Supune‑te!”, el a răspuns: „M‑am supus(93) [Ţie], Stăpân al lumilor!”

(93) Islam este un cuvânt arab care înseamnă supunere.

Verset: 132

وَوَصَّىٰ بِهَآ إِبۡرَٰهِـۧمُ بَنِيهِ وَيَعۡقُوبُ يَٰبَنِيَّ إِنَّ ٱللَّهَ ٱصۡطَفَىٰ لَكُمُ ٱلدِّينَ فَلَا تَمُوتُنَّ إِلَّا وَأَنتُم مُّسۡلِمُونَ

132. Şi Avraam a lăsat‑o ca îndemnare fiilor săi şi asemenea şi Iacob(94) [zicând ei]: „O, fiii mei, Allah v‑a ales vouă religia [Islamul] şi, de aceea, să nu muriţi altfel decât musulmani!”

(94) În limba arabă Ya’qub.

Verset: 133

أَمۡ كُنتُمۡ شُهَدَآءَ إِذۡ حَضَرَ يَعۡقُوبَ ٱلۡمَوۡتُ إِذۡ قَالَ لِبَنِيهِ مَا تَعۡبُدُونَ مِنۢ بَعۡدِيۖ قَالُواْ نَعۡبُدُ إِلَٰهَكَ وَإِلَٰهَ ءَابَآئِكَ إِبۡرَٰهِـۧمَ وَإِسۡمَٰعِيلَ وَإِسۡحَٰقَ إِلَٰهٗا وَٰحِدٗا وَنَحۡنُ لَهُۥ مُسۡلِمُونَ

133. Sau aţi fost voi martori când a venit moartea la Iacob, atunci când el i‑a întrebat pe fiii lui: „Pe cine veţi adora voi după moartea mea?” Şi i‑au răspuns ei: „Voim să‑l adorăm pe Domnul tău şi pe Domnul părinţilor tăi Avraam, Ismail şi Isaac(95), pe Domnul cel Unic. Noi numai Lui îi vom fi supuşi [musulmani]!”

(95) În limba arabă Ishaq.

Verset: 134

تِلۡكَ أُمَّةٞ قَدۡ خَلَتۡۖ لَهَا مَا كَسَبَتۡ وَلَكُم مَّا كَسَبۡتُمۡۖ وَلَا تُسۡـَٔلُونَ عَمَّا كَانُواْ يَعۡمَلُونَ

134. Acest neam a trecut. El are ceea ce şi‑a agonisit, iar voi veţi avea ceea ce v‑aţi agonisit. Voi nu veţi fi întrebaţi pentru ceea ce au făcut ei.

Verset: 135

وَقَالُواْ كُونُواْ هُودًا أَوۡ نَصَٰرَىٰ تَهۡتَدُواْۗ قُلۡ بَلۡ مِلَّةَ إِبۡرَٰهِـۧمَ حَنِيفٗاۖ وَمَا كَانَ مِنَ ٱلۡمُشۡرِكِينَ

135. Şi au zis: „Fiţi iudei sau fiţi creştini şi sunteţi pe calea cea bună!” Spune: „Ba [urmaţi] credinţa lui Avraam, adevărat credincios, care nu a fost dintre politeişti!”

Verset: 136

قُولُوٓاْ ءَامَنَّا بِٱللَّهِ وَمَآ أُنزِلَ إِلَيۡنَا وَمَآ أُنزِلَ إِلَىٰٓ إِبۡرَٰهِـۧمَ وَإِسۡمَٰعِيلَ وَإِسۡحَٰقَ وَيَعۡقُوبَ وَٱلۡأَسۡبَاطِ وَمَآ أُوتِيَ مُوسَىٰ وَعِيسَىٰ وَمَآ أُوتِيَ ٱلنَّبِيُّونَ مِن رَّبِّهِمۡ لَا نُفَرِّقُ بَيۡنَ أَحَدٖ مِّنۡهُمۡ وَنَحۡنُ لَهُۥ مُسۡلِمُونَ

136. Spuneţi(96): „Noi credem în Allah şi în ceea ce ne‑a fost trimis nouă şi ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi seminţiilor(97); în ceea ce le‑a fost dat lui Moise şi lui Isus şi în ceea ce le‑a fost dat [tuturor] profeţilor de către Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei! Noi Lui Îi suntem supuşi [musulmani]!”.

(96) Allah se adresează musulmanilor.(97) „Seminţiilor”: Nepoţii lui Iacob, adică descendenţii fiilor săi. Şi au fost aceste seminţii în număr de douăsprezece.

Verset: 137

فَإِنۡ ءَامَنُواْ بِمِثۡلِ مَآ ءَامَنتُم بِهِۦ فَقَدِ ٱهۡتَدَواْۖ وَّإِن تَوَلَّوۡاْ فَإِنَّمَا هُمۡ فِي شِقَاقٖۖ فَسَيَكۡفِيكَهُمُ ٱللَّهُۚ وَهُوَ ٱلسَّمِيعُ ٱلۡعَلِيمُ

137. Dacă ei(98) vor crede în ceea ce voi credeţi, vor fi pe calea cea bună! Dar dacă ei se vor abate, înseamnă că ei se găsesc într‑o schismă(99) şi Allah te va feri de [răul] lor, căci El este Cel care Aude Totul [şi] este Atoateştiutorul [As‑Sami’, Al‑’Alim].

(98) Creştinii şi iudeii.(99) Faţă de Muhammed.

Verset: 138

صِبۡغَةَ ٱللَّهِ وَمَنۡ أَحۡسَنُ مِنَ ٱللَّهِ صِبۡغَةٗۖ وَنَحۡنُ لَهُۥ عَٰبِدُونَ

138. [Aceasta este] Legea lui Allah! Şi cine are o lege mai bună decât Allah?! Noi Lui Îi suntem slujitori!

Verset: 139

قُلۡ أَتُحَآجُّونَنَا فِي ٱللَّهِ وَهُوَ رَبُّنَا وَرَبُّكُمۡ وَلَنَآ أَعۡمَٰلُنَا وَلَكُمۡ أَعۡمَٰلُكُمۡ وَنَحۡنُ لَهُۥ مُخۡلِصُونَ

139. Spune: „Voiţi să disputaţi cu noi în legătură cu Allah? El doară e Domnul nostru şi Domnul vostru! Faptele noastre sunt ale noastre, iar faptele voastre sunt ale voastre. Noi numai Lui Îi suntem devotaţi”.

Verset: 140

أَمۡ تَقُولُونَ إِنَّ إِبۡرَٰهِـۧمَ وَإِسۡمَٰعِيلَ وَإِسۡحَٰقَ وَيَعۡقُوبَ وَٱلۡأَسۡبَاطَ كَانُواْ هُودًا أَوۡ نَصَٰرَىٰۗ قُلۡ ءَأَنتُمۡ أَعۡلَمُ أَمِ ٱللَّهُۗ وَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّن كَتَمَ شَهَٰدَةً عِندَهُۥ مِنَ ٱللَّهِۗ وَمَا ٱللَّهُ بِغَٰفِلٍ عَمَّا تَعۡمَلُونَ

140. Sau voiţi voi să ziceţi că Avraam, Ismail, Isaac, Iacob şi seminţiile lor au fost iudei sau creştini? Spune: „Voi sunteţi mai ştiutori(100) sau Allah? Şi cine este mai nelegiuit decât acela care a ţinut ascunsă la el mărturia ce o avea de la Allah?” Allah nu este nebăgător de seamă cu ceea ce faceţi voi!

(100) În legătură cu religia lor.

Verset: 141

تِلۡكَ أُمَّةٞ قَدۡ خَلَتۡۖ لَهَا مَا كَسَبَتۡ وَلَكُم مَّا كَسَبۡتُمۡۖ وَلَا تُسۡـَٔلُونَ عَمَّا كَانُواْ يَعۡمَلُونَ

141. Acest neam a trecut. El are ceea ce şi‑a agonisit, iar voi veţi avea ceea ce v‑aţi agonisit! Voi nu veţi fi întrebaţi pentru ceea ce au făcut ei(101).

(101) Versetul 134 a început o anumită argumentare şi aici este reluat cu aceleaşi cuvinte, încheind paragraful.

Verset: 142

۞ سَيَقُولُ ٱلسُّفَهَآءُ مِنَ ٱلنَّاسِ مَا وَلَّىٰهُمۡ عَن قِبۡلَتِهِمُ ٱلَّتِي كَانُواْ عَلَيۡهَاۚ قُل لِّلَّهِ ٱلۡمَشۡرِقُ وَٱلۡمَغۡرِبُۚ يَهۡدِي مَن يَشَآءُ إِلَىٰ صِرَٰطٖ مُّسۡتَقِيمٖ

142. Vor zice cei fără chibzuinţă dintre oameni: „Ce i‑a întors de la Qibla(102) lor p e care o avuseseră mai înainte?” Spune: „Ale lui Allah sunt Răsăritul şi Apusul. El îl călăuzeşte pe acela pe care voieşte El pe o cale dreaptă”.

(102) Direcţia spre care se îndreaptă musulmanii în timpul Rugăciunii. Curând după hijra (hegira), Allah a poruncit credincioşilor musulmani să nu se mai îndrepte în timpul Rugăciunii spre Ierusalim(Bayt al‑Maqdis, un alt nume arab al oraşului Ierusalim, însemnând Casa Locului Sfânt), ca până atunci, ci spre Mekka.

Verset: 143

وَكَذَٰلِكَ جَعَلۡنَٰكُمۡ أُمَّةٗ وَسَطٗا لِّتَكُونُواْ شُهَدَآءَ عَلَى ٱلنَّاسِ وَيَكُونَ ٱلرَّسُولُ عَلَيۡكُمۡ شَهِيدٗاۗ وَمَا جَعَلۡنَا ٱلۡقِبۡلَةَ ٱلَّتِي كُنتَ عَلَيۡهَآ إِلَّا لِنَعۡلَمَ مَن يَتَّبِعُ ٱلرَّسُولَ مِمَّن يَنقَلِبُ عَلَىٰ عَقِبَيۡهِۚ وَإِن كَانَتۡ لَكَبِيرَةً إِلَّا عَلَى ٱلَّذِينَ هَدَى ٱللَّهُۗ وَمَا كَانَ ٱللَّهُ لِيُضِيعَ إِيمَٰنَكُمۡۚ إِنَّ ٱللَّهَ بِٱلنَّاسِ لَرَءُوفٞ رَّحِيمٞ

143. Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca să fiţi martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi. Şi nu am ales Qibla pe care ai avut‑o decât pentru a‑l şti pe cel care‑l urmează pe Profet [când o vom schimba] şi pe cel care se întoarce pe călcâiele sale. Şi va fi lucru greu [acesta], mai puţin pentru cei pe care i‑a călăuzit Allah. Şi nu va lăsa Allah să fie în deşert Rugăciunea voastră(103), căci Allah este faţă de oameni Iertător, Îndurător [Ra’uf, Rahim].

(103) Rugăciunea pe care o făceaţi cu faţa spre Ierusalim, înainte de întoarcerea spre Mekka.

Verset: 144

قَدۡ نَرَىٰ تَقَلُّبَ وَجۡهِكَ فِي ٱلسَّمَآءِۖ فَلَنُوَلِّيَنَّكَ قِبۡلَةٗ تَرۡضَىٰهَاۚ فَوَلِّ وَجۡهَكَ شَطۡرَ ٱلۡمَسۡجِدِ ٱلۡحَرَامِۚ وَحَيۡثُ مَا كُنتُمۡ فَوَلُّواْ وُجُوهَكُمۡ شَطۡرَهُۥۗ وَإِنَّ ٱلَّذِينَ أُوتُواْ ٱلۡكِتَٰبَ لَيَعۡلَمُونَ أَنَّهُ ٱلۡحَقُّ مِن رَّبِّهِمۡۗ وَمَا ٱللَّهُ بِغَٰفِلٍ عَمَّا يَعۡمَلُونَ

144. Noi vedem deseori îndreptarea feţei tale către cer. Să te îndreptăm către o Qibla care‑ţi va plăcea. Aşadar, îndreaptă‑ţi faţa spre Moscheea cea Sfântă(104)! Şi oriunde aţi fi, îndreptaţi feţele voastre către ea! Iar cei cărora le‑a fost dată Cartea, ştiu că îndreptarea [spre Moschee] este adevărul de la Domnul lor. Şi Allah nu este nebăgător de seamă la ceea ce fac ei.

(104) Al‑Masjid al‑Haram „Moscheea cea Sfântă” este unul din numele actualei mari moschei de la Mekka, în a cărei incintă se află Al‑Kaaba.

Verset: 145

وَلَئِنۡ أَتَيۡتَ ٱلَّذِينَ أُوتُواْ ٱلۡكِتَٰبَ بِكُلِّ ءَايَةٖ مَّا تَبِعُواْ قِبۡلَتَكَۚ وَمَآ أَنتَ بِتَابِعٖ قِبۡلَتَهُمۡۚ وَمَا بَعۡضُهُم بِتَابِعٖ قِبۡلَةَ بَعۡضٖۚ وَلَئِنِ ٱتَّبَعۡتَ أَهۡوَآءَهُم مِّنۢ بَعۡدِ مَا جَآءَكَ مِنَ ٱلۡعِلۡمِ إِنَّكَ إِذٗا لَّمِنَ ٱلظَّٰلِمِينَ

145. Dacă tu ai aduce celor cărora li s‑a dat Scriptura(105) toate semnele, nu ar urma ei Qiblei tale şi nici tu nu ai urma Qiblei lor. Şi nu urmează unii Qibla altora. Iar dacă tu ai urma poftei lor, după ştiinţa ce ai primit‑o, atunci tu ai fi dintre nelegiuiţi.

(105) Evreii şi creştinii.

Verset: 146

ٱلَّذِينَ ءَاتَيۡنَٰهُمُ ٱلۡكِتَٰبَ يَعۡرِفُونَهُۥ كَمَا يَعۡرِفُونَ أَبۡنَآءَهُمۡۖ وَإِنَّ فَرِيقٗا مِّنۡهُمۡ لَيَكۡتُمُونَ ٱلۡحَقَّ وَهُمۡ يَعۡلَمُونَ

146. Cei cărora le‑am dat Scriptura, îl cunosc [pe Muhammed] aşa cum îi cunosc pe fii lor, însă o parte dintre ei(106) ascund adevărul [despre el], cu toate că îl cunosc(107).

(106) Învăţaţii cunoscători ai Cărţii Sfinte, adică o parte dintre ei – şi aceştia sunt mai‑marii lor şi rabinii lor – ascund adevărul şi nu‑l declară, ascund calitatea Profetului, cu toate că el le‑a fost descris foarte limpede.(107) Îl cunosc după semnele profeţiei sale.

Verset: 147

ٱلۡحَقُّ مِن رَّبِّكَ فَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡمُمۡتَرِينَ

147. [E] Adevărul de la Domnul tău. Deci nu fi dintre aceia care se îndoiesc!

Verset: 148

وَلِكُلّٖ وِجۡهَةٌ هُوَ مُوَلِّيهَاۖ فَٱسۡتَبِقُواْ ٱلۡخَيۡرَٰتِۚ أَيۡنَ مَا تَكُونُواْ يَأۡتِ بِكُمُ ٱللَّهُ جَمِيعًاۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَلَىٰ كُلِّ شَيۡءٖ قَدِيرٞ

148. Fiecare are o direcţie spre care se îndreaptă. Voi însă întreceţi‑vă la faptele bune. Oriunde v‑aţi afla, Allah vă va aduce pe toţi [la judecată], căci Allah este peste toate cu putere.

Verset: 149

وَمِنۡ حَيۡثُ خَرَجۡتَ فَوَلِّ وَجۡهَكَ شَطۡرَ ٱلۡمَسۡجِدِ ٱلۡحَرَامِۖ وَإِنَّهُۥ لَلۡحَقُّ مِن رَّبِّكَۗ وَمَا ٱللَّهُ بِغَٰفِلٍ عَمَّا تَعۡمَلُونَ

149. Şi de oriunde ai pleca, îndreaptă‑ţi faţa către Moscheea Al‑Haram(108)! Ea este Adevărul de la Domnul tău şi Allah nu este fără băgare de seamă la ceea ce voi faceţi.

(108) Moscheea cea oprită sau cea sacră – mare moschee din Mekka, numită „oprită” pentru că în curtea ei sunt interzise lupta, vânatul, tăierea pomilor şi a ierbii.

Verset: 150

وَمِنۡ حَيۡثُ خَرَجۡتَ فَوَلِّ وَجۡهَكَ شَطۡرَ ٱلۡمَسۡجِدِ ٱلۡحَرَامِۚ وَحَيۡثُ مَا كُنتُمۡ فَوَلُّواْ وُجُوهَكُمۡ شَطۡرَهُۥ لِئَلَّا يَكُونَ لِلنَّاسِ عَلَيۡكُمۡ حُجَّةٌ إِلَّا ٱلَّذِينَ ظَلَمُواْ مِنۡهُمۡ فَلَا تَخۡشَوۡهُمۡ وَٱخۡشَوۡنِي وَلِأُتِمَّ نِعۡمَتِي عَلَيۡكُمۡ وَلَعَلَّكُمۡ تَهۡتَدُونَ

150. Şi de oriunde ai pleca, îndreaptă‑ţi faţa către Moscheea Al‑Haram! Oriunde v‑aţi afla, îndreptaţi‑vă feţele către ea, pentru ca lumea să nu aibă un temei împotriva voastră, în afara acelora dintre ei care sunt nelegiuiţi. Şi nu vă temeţi de ei, ci temeţi‑vă numai de Mine, căci Eu voi să‑Mi împlinesc harul Meu asupra voastră şi poate că veţi fi bine călăuziţi!

Verset: 151

كَمَآ أَرۡسَلۡنَا فِيكُمۡ رَسُولٗا مِّنكُمۡ يَتۡلُواْ عَلَيۡكُمۡ ءَايَٰتِنَا وَيُزَكِّيكُمۡ وَيُعَلِّمُكُمُ ٱلۡكِتَٰبَ وَٱلۡحِكۡمَةَ وَيُعَلِّمُكُم مَّا لَمۡ تَكُونُواْ تَعۡلَمُونَ

151. Tot astfel v‑am trimis vouă un Profet dintre voi, care să vă citească versetele noastre, să vă curăţească şi să vă înveţe Cartea şi Înţelepciunea şi să vă înveţe ceea ce nu ştiaţi!

Verset: 152

فَٱذۡكُرُونِيٓ أَذۡكُرۡكُمۡ وَٱشۡكُرُواْ لِي وَلَا تَكۡفُرُونِ

152. Pomeniţi‑Mă pe Mine şi o să‑Mi aduc aminte de voi! Şi să‑Mi fiţi mulţumitori, să nu fiţi fără credinţă faţă de Mine!

Verset: 153

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ ٱسۡتَعِينُواْ بِٱلصَّبۡرِ وَٱلصَّلَوٰةِۚ إِنَّ ٱللَّهَ مَعَ ٱلصَّٰبِرِينَ

153. O, voi, cei care credeţi! Căutaţi ajutor întru răbdare şi Rugăciune [As‑Salat], căci Allah este cu cei răbdători!

Verset: 154

وَلَا تَقُولُواْ لِمَن يُقۡتَلُ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ أَمۡوَٰتُۢۚ بَلۡ أَحۡيَآءٞ وَلَٰكِن لَّا تَشۡعُرُونَ

154. Nu spuneţi despre cei care sunt ucişi pe calea lui Allah „Ei sunt morţi!”, căci ei sunt vii, dar voi nu vă daţi seama!

Verset: 155

وَلَنَبۡلُوَنَّكُم بِشَيۡءٖ مِّنَ ٱلۡخَوۡفِ وَٱلۡجُوعِ وَنَقۡصٖ مِّنَ ٱلۡأَمۡوَٰلِ وَٱلۡأَنفُسِ وَٱلثَّمَرَٰتِۗ وَبَشِّرِ ٱلصَّٰبِرِينَ

155. Vă vom încerca cu puţină spaimă, foamete, lipsire de bunuri, de suflete şi de roade, dar binevesteşte celor răbdători,

Verset: 156

ٱلَّذِينَ إِذَآ أَصَٰبَتۡهُم مُّصِيبَةٞ قَالُوٓاْ إِنَّا لِلَّهِ وَإِنَّآ إِلَيۡهِ رَٰجِعُونَ

156. Care, dacă s‑a abătut asupra lor vreo nenorocire, spun: „Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem”.

Verset: 157

أُوْلَٰٓئِكَ عَلَيۡهِمۡ صَلَوَٰتٞ مِّن رَّبِّهِمۡ وَرَحۡمَةٞۖ وَأُوْلَٰٓئِكَ هُمُ ٱلۡمُهۡتَدُونَ

157. Aceia sunt cei peste care se pogoară binecuvântarea Domnului lor şi îndurarea Lui şi aceia sunt cei călăuziţi.

Verset: 158

۞ إِنَّ ٱلصَّفَا وَٱلۡمَرۡوَةَ مِن شَعَآئِرِ ٱللَّهِۖ فَمَنۡ حَجَّ ٱلۡبَيۡتَ أَوِ ٱعۡتَمَرَ فَلَا جُنَاحَ عَلَيۡهِ أَن يَطَّوَّفَ بِهِمَاۚ وَمَن تَطَوَّعَ خَيۡرٗا فَإِنَّ ٱللَّهَ شَاكِرٌ عَلِيمٌ

158. As‑Safa şi Al‑Marwa(109) sunt dintre rânduielile lui Allah, iar cel care face pelerinajul la Casă(110) sau Pelerinajul mic(111) nu comite nici un păcat dacă le înconjoară. Iar acela care de bunăvoie face bine [să ştie că] Allah este Mulţumitor [şi] Atoateştiutor [Şaker, ‘Alim].

(109) Deplasarea între As‑Safa şi Al‑Marwa face parte din ritualurile pelerinajului. As‑Safa şi Al‑Marwa sunt două coline din apropierea Moscheii Sfinte din Mekka. (110) Al‑Kaaba. (111) Vezi 2:196 şi nota.

Verset: 159

إِنَّ ٱلَّذِينَ يَكۡتُمُونَ مَآ أَنزَلۡنَا مِنَ ٱلۡبَيِّنَٰتِ وَٱلۡهُدَىٰ مِنۢ بَعۡدِ مَا بَيَّنَّٰهُ لِلنَّاسِ فِي ٱلۡكِتَٰبِ أُوْلَٰٓئِكَ يَلۡعَنُهُمُ ٱللَّهُ وَيَلۡعَنُهُمُ ٱللَّٰعِنُونَ

159. Iar pe aceia care ascund semnele cele limpezi(112) şi Călăuzirea pe care Noi le‑am trimis, după ce le‑am făcut cunoscute oamenilor prin Scriptură(113), pe aceia îi blestemă Allah şi îi blestemă blestemătorii,

(112) Calităţile Profetului Muhammed menţionate în Tora.(113) Tora.

Verset: 160

إِلَّا ٱلَّذِينَ تَابُواْ وَأَصۡلَحُواْ وَبَيَّنُواْ فَأُوْلَٰٓئِكَ أَتُوبُ عَلَيۡهِمۡ وَأَنَا ٱلتَّوَّابُ ٱلرَّحِيمُ

160. În afară de aceia care s‑au căit, au îndreptat [ceea ce au stricat mai înainte](114) şi au dezvăluit [adevărul]. Pe aceia îi voi ierta, căci Eu sunt Iertător, Îndurător [At‑Tawwab, Ar‑Rahim].

(114) Prin ascunderea adevărului.

Verset: 161

إِنَّ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ وَمَاتُواْ وَهُمۡ كُفَّارٌ أُوْلَٰٓئِكَ عَلَيۡهِمۡ لَعۡنَةُ ٱللَّهِ وَٱلۡمَلَٰٓئِكَةِ وَٱلنَّاسِ أَجۡمَعِينَ

161. Aceia care au tăgăduit credinţa şi au murit necredincioşi, peste aceia se va abate blestemul lui Allah, al îngerilor şi al tuturor oamenilor.

Verset: 162

خَٰلِدِينَ فِيهَا لَا يُخَفَّفُ عَنۡهُمُ ٱلۡعَذَابُ وَلَا هُمۡ يُنظَرُونَ

162. Vor rămâne veşnic în el(115); nu le vor fi uşurate chinurile şi nu vor fi păsuiţi.

(115) În Iad.

Verset: 163

وَإِلَٰهُكُمۡ إِلَٰهٞ وَٰحِدٞۖ لَّآ إِلَٰهَ إِلَّا هُوَ ٱلرَّحۡمَٰنُ ٱلرَّحِيمُ

163. Domnul vostru este un Domn Unic. Nu există divinitate în afară de El. El este cel Milostiv, Îndurător [Ar‑Rahman, Ar‑Rahim].

Verset: 164

إِنَّ فِي خَلۡقِ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَٱخۡتِلَٰفِ ٱلَّيۡلِ وَٱلنَّهَارِ وَٱلۡفُلۡكِ ٱلَّتِي تَجۡرِي فِي ٱلۡبَحۡرِ بِمَا يَنفَعُ ٱلنَّاسَ وَمَآ أَنزَلَ ٱللَّهُ مِنَ ٱلسَّمَآءِ مِن مَّآءٖ فَأَحۡيَا بِهِ ٱلۡأَرۡضَ بَعۡدَ مَوۡتِهَا وَبَثَّ فِيهَا مِن كُلِّ دَآبَّةٖ وَتَصۡرِيفِ ٱلرِّيَٰحِ وَٱلسَّحَابِ ٱلۡمُسَخَّرِ بَيۡنَ ٱلسَّمَآءِ وَٱلۡأَرۡضِ لَأٓيَٰتٖ لِّقَوۡمٖ يَعۡقِلُونَ

164. În facerea cerurilor şi a pământului, în schimbarea nopţii şi zilei, în corăbiile care plutesc pe mări cu ceea ce foloseşte oamenilor, în apa pogorâtă de Allah din cer, cu care a înviat pământul, după ce a fost mort, şi a răspândit pe el vietăţile, în schimbarea vânturilor şi nourilor supuşi dintre cer şi pământ sunt cu adevărat semne pentru nişte oameni care pricep.

Verset: 165

وَمِنَ ٱلنَّاسِ مَن يَتَّخِذُ مِن دُونِ ٱللَّهِ أَندَادٗا يُحِبُّونَهُمۡ كَحُبِّ ٱللَّهِۖ وَٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓاْ أَشَدُّ حُبّٗا لِّلَّهِۗ وَلَوۡ يَرَى ٱلَّذِينَ ظَلَمُوٓاْ إِذۡ يَرَوۡنَ ٱلۡعَذَابَ أَنَّ ٱلۡقُوَّةَ لِلَّهِ جَمِيعٗا وَأَنَّ ٱللَّهَ شَدِيدُ ٱلۡعَذَابِ

165. Dar sunt printre oameni [şi unii] care Îi fac în afară de Allah semeni(116) pe care îi iubesc asemenea iubirii pentru Allah. Dar cei care cred sunt mai stăruitori în iubirea pentru Allah. Şi dacă ar vedea cei care sunt nelegiuiţi, când(117) văd chinurile, că puterea este a lui Allah toată şi că Allah este aspru în osânda Lui!

(116) Dintre idoli sau dintre căpeteniile lor.(117) În Ziua de Apoi

Verset: 166

إِذۡ تَبَرَّأَ ٱلَّذِينَ ٱتُّبِعُواْ مِنَ ٱلَّذِينَ ٱتَّبَعُواْ وَرَأَوُاْ ٱلۡعَذَابَ وَتَقَطَّعَتۡ بِهِمُ ٱلۡأَسۡبَابُ

166. Atunci când cei care sunt urmaţi se vor lepăda de aceia care urmează şi vor vedea osânda şi se vor rupe legăturile între ei,

Verset: 167

وَقَالَ ٱلَّذِينَ ٱتَّبَعُواْ لَوۡ أَنَّ لَنَا كَرَّةٗ فَنَتَبَرَّأَ مِنۡهُمۡ كَمَا تَبَرَّءُواْ مِنَّاۗ كَذَٰلِكَ يُرِيهِمُ ٱللَّهُ أَعۡمَٰلَهُمۡ حَسَرَٰتٍ عَلَيۡهِمۡۖ وَمَا هُم بِخَٰرِجِينَ مِنَ ٱلنَّارِ

167. Atunci cei care i‑au urmat vor zice: „O, de‑ar fi pentru noi întoarcere [la viaţă] pentru ca să ne lepădăm de ei, aşa cum ei s‑au lepădat de noi!” Astfel le va arăta Allah faptele lor şi suspine vor fi pentru ei, dar ei nu vor mai putea ieşi afară din Foc!

Verset: 168

يَٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ كُلُواْ مِمَّا فِي ٱلۡأَرۡضِ حَلَٰلٗا طَيِّبٗا وَلَا تَتَّبِعُواْ خُطُوَٰتِ ٱلشَّيۡطَٰنِۚ إِنَّهُۥ لَكُمۡ عَدُوّٞ مُّبِينٌ

168. O, oameni, mâncaţi din ceea ce se află pe pământ şi este îngăduit şi bun [ca hrană] şi nu urmaţi paşii lui Şeitan(118), căci el vă este duşman mărturisit.

(118) Un alt nume al Satanei.

Verset: 169

إِنَّمَا يَأۡمُرُكُم بِٱلسُّوٓءِ وَٱلۡفَحۡشَآءِ وَأَن تَقُولُواْ عَلَى ٱللَّهِ مَا لَا تَعۡلَمُونَ

169. El vă porunceşte numai răul şi ticăloşia şi să spuneţi despre Allah ceea ce nu ştiţi(119).

(119) Să nu plăsmuiţi, schimbând poruncile lui Allah în legătură cu ceea ce este îngăduit şi cu ceea ce este oprit.

Verset: 170

وَإِذَا قِيلَ لَهُمُ ٱتَّبِعُواْ مَآ أَنزَلَ ٱللَّهُ قَالُواْ بَلۡ نَتَّبِعُ مَآ أَلۡفَيۡنَا عَلَيۡهِ ءَابَآءَنَآۚ أَوَلَوۡ كَانَ ءَابَآؤُهُمۡ لَا يَعۡقِلُونَ شَيۡـٔٗا وَلَا يَهۡتَدُونَ

170. Dacă li se spune(120): „Urmaţi ceea ce a trimis Allah!”, ei zic: „Ba noi urmăm cele cu care i‑am găsit pe părinţii noştri!”. Chiar dacă părinţii lor au fost neştiutori şi nu s‑au lăsat călăuziţi?!

(120) Politeiştilor.

Verset: 171

وَمَثَلُ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ كَمَثَلِ ٱلَّذِي يَنۡعِقُ بِمَا لَا يَسۡمَعُ إِلَّا دُعَآءٗ وَنِدَآءٗۚ صُمُّۢ بُكۡمٌ عُمۡيٞ فَهُمۡ لَا يَعۡقِلُونَ

171. Şi de pildă cei care tăgăduiesc sunt ca şi cel la care se strigă(121), însă el nu aude decât un ţipăt şi o chemare: surzi, muţi, orbi. Ei nu pricep nimic!

(121) Asemenea turmei care nu înţelege nimic din strigătele ciobanului.

Verset: 172

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ كُلُواْ مِن طَيِّبَٰتِ مَا رَزَقۡنَٰكُمۡ وَٱشۡكُرُواْ لِلَّهِ إِن كُنتُمۡ إِيَّاهُ تَعۡبُدُونَ

172. O, voi cei care credeţi! Mâncaţi din bunătăţile pe care vi le‑am dăruit şi mulţumiţi lui Allah dacă numai pe El voi Îl adoraţi!

Verset: 173

إِنَّمَا حَرَّمَ عَلَيۡكُمُ ٱلۡمَيۡتَةَ وَٱلدَّمَ وَلَحۡمَ ٱلۡخِنزِيرِ وَمَآ أُهِلَّ بِهِۦ لِغَيۡرِ ٱللَّهِۖ فَمَنِ ٱضۡطُرَّ غَيۡرَ بَاغٖ وَلَا عَادٖ فَلَآ إِثۡمَ عَلَيۡهِۚ إِنَّ ٱللَّهَ غَفُورٞ رَّحِيمٌ

173. Ci El v‑a oprit vouă doar mortăciunea, sângele, carnea de porc şi ceea ce a fost menit altcuiva decât lui Allah. Dar cel care a fost silit, fără să poftească şi fără să întreacă măsura, acela nu se încarcă de păcat, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].

Verset: 174

إِنَّ ٱلَّذِينَ يَكۡتُمُونَ مَآ أَنزَلَ ٱللَّهُ مِنَ ٱلۡكِتَٰبِ وَيَشۡتَرُونَ بِهِۦ ثَمَنٗا قَلِيلًا أُوْلَٰٓئِكَ مَا يَأۡكُلُونَ فِي بُطُونِهِمۡ إِلَّا ٱلنَّارَ وَلَا يُكَلِّمُهُمُ ٱللَّهُ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ وَلَا يُزَكِّيهِمۡ وَلَهُمۡ عَذَابٌ أَلِيمٌ

174. Cei care ascund ceea ce a pogorât Allah din Scriptură şi obţin prin această [ascundere] un preţ de nimic, aceia nu înghit în burţile lor decât focul. Şi Allah nu le va vorbi în Ziua Învierii şi nu‑i va curăţi şi ei vor avea [parte de] chin dureros.

Verset: 175

أُوْلَٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ ٱشۡتَرَوُاْ ٱلضَّلَٰلَةَ بِٱلۡهُدَىٰ وَٱلۡعَذَابَ بِٱلۡمَغۡفِرَةِۚ فَمَآ أَصۡبَرَهُمۡ عَلَى ٱلنَّارِ

175. Aceştia sunt cei care au cumpărat rătăcirea în schimbul căii drepte şi chinul în schimbul iertării. Şi cât vor avea de îndurat în Foc!

Verset: 176

ذَٰلِكَ بِأَنَّ ٱللَّهَ نَزَّلَ ٱلۡكِتَٰبَ بِٱلۡحَقِّۗ وَإِنَّ ٱلَّذِينَ ٱخۡتَلَفُواْ فِي ٱلۡكِتَٰبِ لَفِي شِقَاقِۭ بَعِيدٖ

176. Şi aceasta pentru că Allah a pogorât această Carte cu Adevărul, iar aceia care sunt în neînţelegere asupra Cărţii se află în dezbinare, departe [de credinţă].

Verset: 177

۞ لَّيۡسَ ٱلۡبِرَّ أَن تُوَلُّواْ وُجُوهَكُمۡ قِبَلَ ٱلۡمَشۡرِقِ وَٱلۡمَغۡرِبِ وَلَٰكِنَّ ٱلۡبِرَّ مَنۡ ءَامَنَ بِٱللَّهِ وَٱلۡيَوۡمِ ٱلۡأٓخِرِ وَٱلۡمَلَٰٓئِكَةِ وَٱلۡكِتَٰبِ وَٱلنَّبِيِّـۧنَ وَءَاتَى ٱلۡمَالَ عَلَىٰ حُبِّهِۦ ذَوِي ٱلۡقُرۡبَىٰ وَٱلۡيَتَٰمَىٰ وَٱلۡمَسَٰكِينَ وَٱبۡنَ ٱلسَّبِيلِ وَٱلسَّآئِلِينَ وَفِي ٱلرِّقَابِ وَأَقَامَ ٱلصَّلَوٰةَ وَءَاتَى ٱلزَّكَوٰةَ وَٱلۡمُوفُونَ بِعَهۡدِهِمۡ إِذَا عَٰهَدُواْۖ وَٱلصَّٰبِرِينَ فِي ٱلۡبَأۡسَآءِ وَٱلضَّرَّآءِ وَحِينَ ٱلۡبَأۡسِۗ أُوْلَٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ صَدَقُواْۖ وَأُوْلَٰٓئِكَ هُمُ ٱلۡمُتَّقُونَ

177. Cuvioşia nu stă în a vă întoarce feţele spre Răsărit sau spre Apus, ci cuvioşia este a crede în Allah şi în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte şi în profeţi, a da din avere – în pofida iubirii pentru ea – rudelor, orfanilor, sărmanilor, călătorului(122), cerşetorului şi pentru răscumpărarea robilor, a împlini Rugăciunea [As‑Salat] a da Dania [Az‑Zakat], a‑şi ţine legământul dacă s‑a legat, a fi răbdător la nenorocire, la rău şi în momentele de primejdie. Aceştia sunt cei drepţi, aceştia sunt cei evlavioşi [Al‑Mu’taqun]!

(122) Călătorul care nu mai are bani pentru a se întoarce acasă.

Verset: 178

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ كُتِبَ عَلَيۡكُمُ ٱلۡقِصَاصُ فِي ٱلۡقَتۡلَىۖ ٱلۡحُرُّ بِٱلۡحُرِّ وَٱلۡعَبۡدُ بِٱلۡعَبۡدِ وَٱلۡأُنثَىٰ بِٱلۡأُنثَىٰۚ فَمَنۡ عُفِيَ لَهُۥ مِنۡ أَخِيهِ شَيۡءٞ فَٱتِّبَاعُۢ بِٱلۡمَعۡرُوفِ وَأَدَآءٌ إِلَيۡهِ بِإِحۡسَٰنٖۗ ذَٰلِكَ تَخۡفِيفٞ مِّن رَّبِّكُمۡ وَرَحۡمَةٞۗ فَمَنِ ٱعۡتَدَىٰ بَعۡدَ ذَٰلِكَ فَلَهُۥ عَذَابٌ أَلِيمٞ

178. O, voi cei care credeţi, v‑a fost prescris talionul(123) pentru cei ucişi: slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar celui căruia i s‑a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă(124), iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă. Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare, iar cel care mai vatămă după aceea(125) v a a vea p arte d e o sândă d ureroasă.

(123) Pedepsirea criminalului cu ceva identic crimei lui.(124) Ucigaşul este urmărit pentru a se obţine dreptul fără violenţă.(125) Pe ucigaş, după ce a fost iertat. Rudele apropiate ale victimei nu mai au voie să aducă nici un fel de vătămare vinovaţilor după ce au fost iertaţi sau după ce s‑a convenit asupra despăgubirii.

Verset: 179

وَلَكُمۡ فِي ٱلۡقِصَاصِ حَيَوٰةٞ يَٰٓأُوْلِي ٱلۡأَلۡبَٰبِ لَعَلَّكُمۡ تَتَّقُونَ

179. Şi aveţi în talion [pavăză pentru] viaţă(126), o, cei dăruiţi cu minte, şi poate că o să vă feriţi(127)!

(126) Talionul îi descurajează pe cei ce sunt ispitiţi să cuteze la crimă, salvând prin aceasta viaţa oamenilor.(127) De săvârşirea de crime.

Verset: 180

كُتِبَ عَلَيۡكُمۡ إِذَا حَضَرَ أَحَدَكُمُ ٱلۡمَوۡتُ إِن تَرَكَ خَيۡرًا ٱلۡوَصِيَّةُ لِلۡوَٰلِدَيۡنِ وَٱلۡأَقۡرَبِينَ بِٱلۡمَعۡرُوفِۖ حَقًّا عَلَى ٱلۡمُتَّقِينَ

180. Vi s‑a prescris vouă – când vine la unul dintre voi moartea şi lasă în urma lui avere – testamentul în favoarea părinţilor săi şi a rudelor celor mai apropiate, după obiceiul drept, ca o datorie pentru cei care sunt cu frică.

Verset: 181

فَمَنۢ بَدَّلَهُۥ بَعۡدَ مَا سَمِعَهُۥ فَإِنَّمَآ إِثۡمُهُۥ عَلَى ٱلَّذِينَ يُبَدِّلُونَهُۥٓۚ إِنَّ ٱللَّهَ سَمِيعٌ عَلِيمٞ

181. Însă acela care‑l schimbă după ce l‑a auzit [să ştie că] păcatul este numai al acelora care îl schimbă. Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim].

Verset: 182

فَمَنۡ خَافَ مِن مُّوصٖ جَنَفًا أَوۡ إِثۡمٗا فَأَصۡلَحَ بَيۡنَهُمۡ فَلَآ إِثۡمَ عَلَيۡهِۚ إِنَّ ٱللَّهَ غَفُورٞ رَّحِيمٞ

182. Iar cine [dintre martori] se teme că un testator s‑a îndepărtat de lege sau a săvârşit un păcat(128) şi face împăcare între ei, acela nu va fi împovărat, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].

(128) S‑a îndepărtat de lege din greşeală sau ca urmare a necunoaşterii ei sau a săvârşit o nedreptate în mod intenţionat.

Verset: 183

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ كُتِبَ عَلَيۡكُمُ ٱلصِّيَامُ كَمَا كُتِبَ عَلَى ٱلَّذِينَ مِن قَبۡلِكُمۡ لَعَلَّكُمۡ تَتَّقُونَ

183. O, voi cei care credeţi, v‑a fost statornicit vouă Postul [As‑Siyam](129), aşa cum le‑a fost prescris şi celor dinaintea voastră – Poate că veţi fi cu frică!(130)

(129) Postul (Siyam) în religia islamică are o altă accepţiune decât în celelalte credinţe. El constă în abţinerea de la mâncare, băutură, fumat şi relaţii sexuale până la apusul soarelui, în tot cursul lunii Ramadan (a 9‑a lună a calendarului musulman lunar). După asfinţitul soarelui, până la revărsatul zorilor, se duce o viaţă normală. În continuare, cuvântul Siyam va fi tradus prin „Post”. şi evitarea oricăror altor acte susceptibile de a‑l anula, de la revărsatul zorilor. (130) Ca să vă sporească frica de Allah.

Verset: 184

أَيَّامٗا مَّعۡدُودَٰتٖۚ فَمَن كَانَ مِنكُم مَّرِيضًا أَوۡ عَلَىٰ سَفَرٖ فَعِدَّةٞ مِّنۡ أَيَّامٍ أُخَرَۚ وَعَلَى ٱلَّذِينَ يُطِيقُونَهُۥ فِدۡيَةٞ طَعَامُ مِسۡكِينٖۖ فَمَن تَطَوَّعَ خَيۡرٗا فَهُوَ خَيۡرٞ لَّهُۥۚ وَأَن تَصُومُواْ خَيۡرٞ لَّكُمۡ إِن كُنتُمۡ تَعۡلَمُونَ

184. Pentru puţine zile(131), însă, acela dintre voi care este bolnav sau în călătorie, [va posti] un număr [egal] de alte zile(132). Va trebui ca aceia care sunt în stare [să postească, dar nu o fac](133) să dea în compensare hrană pentru un sărman. Acela care de bunăvoie va da şi mai mult [în compensare], binele va fi pentru el. Dar să postiţi este şi mai bine pentru voi, dacă pricepeţi!

(131) Adică zilele lunii Ramadan.(132) Are voie să mănânce, urmând ca ulterior să postească, în compensare, pentru zilele respective, un număr egal de zile.(133) Prin cei care sunt în stare să postească, dar nu o fac, se au în vedere bolnavii cronici şi bătrânii care nu pot să compenseze cu alte zile de post.

Verset: 185

شَهۡرُ رَمَضَانَ ٱلَّذِيٓ أُنزِلَ فِيهِ ٱلۡقُرۡءَانُ هُدٗى لِّلنَّاسِ وَبَيِّنَٰتٖ مِّنَ ٱلۡهُدَىٰ وَٱلۡفُرۡقَانِۚ فَمَن شَهِدَ مِنكُمُ ٱلشَّهۡرَ فَلۡيَصُمۡهُۖ وَمَن كَانَ مَرِيضًا أَوۡ عَلَىٰ سَفَرٖ فَعِدَّةٞ مِّنۡ أَيَّامٍ أُخَرَۗ يُرِيدُ ٱللَّهُ بِكُمُ ٱلۡيُسۡرَ وَلَا يُرِيدُ بِكُمُ ٱلۡعُسۡرَ وَلِتُكۡمِلُواْ ٱلۡعِدَّةَ وَلِتُكَبِّرُواْ ٱللَّهَ عَلَىٰ مَا هَدَىٰكُمۡ وَلَعَلَّكُمۡ تَشۡكُرُونَ

185. [Aceste zile sunt] luna Ramadan(134), în care a fost trimis Coranul, drept călăuză pentru oameni, dovezi limpezi pentru drumul cel drept şi Îndreptar [Al‑Furqan](135). Şi oricare dintre voi care este prezent în această lună, să o ţină ca Post, iar cel care este bolnav ori în călătorie [să postească] un număr [egal] de alte zile. Allah vă voieşte uşurarea, nu vă voieşte împovărarea şi să împliniţi acest număr(136) şi să‑L preamăriţi pe Allah, pentru că vă călăuzeşte pe calea cea bună. Poate că veţi fi mulţumitori!

(134) Luna a 9‑a a calendarului musulman.(135) Al‑Furqan – unul din numele Coranului, pentru că el ajută la deosebirea a ceea ce este îngăduit de ceea ce este oprit, a adevărului de neadevăr etc.(136) Număr de zile de post.

Verset: 186

وَإِذَا سَأَلَكَ عِبَادِي عَنِّي فَإِنِّي قَرِيبٌۖ أُجِيبُ دَعۡوَةَ ٱلدَّاعِ إِذَا دَعَانِۖ فَلۡيَسۡتَجِيبُواْ لِي وَلۡيُؤۡمِنُواْ بِي لَعَلَّهُمۡ يَرۡشُدُونَ

186. Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune‑le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să‑Mi răspundă şi să creadă în Mine. Poate că ei vor fi bine călăuziţi!(137)

(137) Se relatează că o ceată de arabi beduini l‑au întrebat pe Profet – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – : O, Muhammed, oare Domnul nostru este aproape, ca să‑L chemăm în şoaptă, ori este departe, ca să‑L strigăm cu glas tare? Şi Allah a revelat aceste cuvinte.

Verset: 187

أُحِلَّ لَكُمۡ لَيۡلَةَ ٱلصِّيَامِ ٱلرَّفَثُ إِلَىٰ نِسَآئِكُمۡۚ هُنَّ لِبَاسٞ لَّكُمۡ وَأَنتُمۡ لِبَاسٞ لَّهُنَّۗ عَلِمَ ٱللَّهُ أَنَّكُمۡ كُنتُمۡ تَخۡتَانُونَ أَنفُسَكُمۡ فَتَابَ عَلَيۡكُمۡ وَعَفَا عَنكُمۡۖ فَٱلۡـَٰٔنَ بَٰشِرُوهُنَّ وَٱبۡتَغُواْ مَا كَتَبَ ٱللَّهُ لَكُمۡۚ وَكُلُواْ وَٱشۡرَبُواْ حَتَّىٰ يَتَبَيَّنَ لَكُمُ ٱلۡخَيۡطُ ٱلۡأَبۡيَضُ مِنَ ٱلۡخَيۡطِ ٱلۡأَسۡوَدِ مِنَ ٱلۡفَجۡرِۖ ثُمَّ أَتِمُّواْ ٱلصِّيَامَ إِلَى ٱلَّيۡلِۚ وَلَا تُبَٰشِرُوهُنَّ وَأَنتُمۡ عَٰكِفُونَ فِي ٱلۡمَسَٰجِدِۗ تِلۡكَ حُدُودُ ٱللَّهِ فَلَا تَقۡرَبُوهَاۗ كَذَٰلِكَ يُبَيِّنُ ٱللَّهُ ءَايَٰتِهِۦ لِلنَّاسِ لَعَلَّهُمۡ يَتَّقُونَ

187. Vi s‑a îngăduit în noaptea Postului împreunarea cu muierile voastre; ele vă sunt veşmânt vouă, iar voi le sunteţi veşmânt lor(138). Allah ştia că voi vă vicleniţi(139). Apoi El a primit căinţa voastră şi v‑a iertat. Acum împreunaţi‑vă cu ele şi căutaţi să pliniţi ceea ce v‑a prescris Allah! Mâncaţi şi beţi până când puteţi să deosebiţi firul alb de firul negru(140), la revărsatul zorilor! Apoi ţineţi Postul până noaptea şi nu vă împreunaţi cu ele, în timp ce staţi retraşi în moschei! Acestea sunt hotarele(141) lui Allah şi nu vă apropiaţi de ele. Astfel arată Allah semnele sale oamenilor. Poate că ei vor fi cu frică!

(138) Pavăză împotriva păcatului.(139) În sensul că întreţineţi relaţii cu soţiile voastre în vreme ce acest lucru nu era acceptat la începutul Islamului nici în timpul nopţii.(140) Până ce se distinge lumina zilei de întunericul nopţii.(141) Cele interzise de Allah.

Verset: 188

وَلَا تَأۡكُلُوٓاْ أَمۡوَٰلَكُم بَيۡنَكُم بِٱلۡبَٰطِلِ وَتُدۡلُواْ بِهَآ إِلَى ٱلۡحُكَّامِ لِتَأۡكُلُواْ فَرِيقٗا مِّنۡ أَمۡوَٰلِ ٱلنَّاسِ بِٱلۡإِثۡمِ وَأَنتُمۡ تَعۡلَمُونَ

188. Nu vă luaţi unii altora averile pe nedrept şi nu‑i ademeniţi cu ele pe judecători, ca să mâncaţi o parte din averile oamenilor pe nedrept şi cu bună ştiinţă.

Verset: 189

۞ يَسۡـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلۡأَهِلَّةِۖ قُلۡ هِيَ مَوَٰقِيتُ لِلنَّاسِ وَٱلۡحَجِّۗ وَلَيۡسَ ٱلۡبِرُّ بِأَن تَأۡتُواْ ٱلۡبُيُوتَ مِن ظُهُورِهَا وَلَٰكِنَّ ٱلۡبِرَّ مَنِ ٱتَّقَىٰۗ وَأۡتُواْ ٱلۡبُيُوتَ مِنۡ أَبۡوَٰبِهَاۚ وَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ لَعَلَّكُمۡ تُفۡلِحُونَ

189. Te vor întreba despre lunile noi. Spune: „Ele servesc oamenilor pentru a socoti timpul şi pentru Pelerinaj”(142). Evlavia nu stă în a intra în casele voastre prin spatele lor(143), ci evlavia stă în a fi cu frică [de Allah]! Şi intraţi în case prin uşile lor! Şi fiţi cu frică de Allah, poate că voi veţi izbândi!

(142) Hajjul sau hagialâcul – cum mai era numit în limba română veche – este datoria religioasă care constă în pelerinajul la locurile sfinte ale Islamului (Mekka şi împrejurimile sale). Hajjul se îndeplineşte, de regulă, o dată în viaţă şi numai de credincioşii musulmani care dispun de mijloacele necesare pentru aceasta. El omportă o serie de ritualuri şi condiţii specifice, având şi semnificaţia unităţii comunităţii musulmane din întreaga lume. Cuvântul arab hajj, care are acest sens, va fi tradus în continuare prin „Pelerinaj”. (143) Qurayşiţii (membrii tribului Qurayş – trib care s‑a stabilit în zona oraşului Mekka înaintea apariţiei Islamului şi care a avut o poziţie dominantă în viaţa acestui oraş şi a comerţului cu caravane din întreaga Peninsulă Arabă), îşi încuiau uşile în timpul Pelerinajului şi făceau nişte deschizături în pereţii din spatele caselor, prin care intrau, deoarece o dată sacralizaţi, nu mai aveau voie să intre în case înainte de împlinirea Pelerinajului, aşa că au inventat obiceiul de a intra printr‑un alt loc decât uşa. Li s‑a spus să caute lucrurile în forma lor legitimă şi rezonabilă.

Verset: 190

وَقَٰتِلُواْ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ ٱلَّذِينَ يُقَٰتِلُونَكُمۡ وَلَا تَعۡتَدُوٓاْۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يُحِبُّ ٱلۡمُعۡتَدِينَ

190. Luptaţi pe calea lui Allah împotriva acelora care se luptă cu voi, dar nu începeţi voi lupta, căci Allah nu‑i iubeşte pe cei care încep lupte!(144) ‘

(144) Versetele care urmează fac referire la atitudinea musulmanilor faţă de lupta în luna oprită. Aceasta s‑a întâmplat în momentul când Trimisul lui Allah – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – a voit să împlinească Pelerinajul mic, însă politeiştii l‑au oprit şi l‑au împiedicat să intre în Mekka şi s‑a încheiat armistiţiul de la Al‑Hudaybiyya. Apoi, în anul următor, când a vrut să‑l împlinească şi însoţitorilor săi le‑a fost teamă că politeiştii se vor purta perfid cu ei, când vor fi în starea de sacralizare, şi au fost revelate versetele care arată că ei nu au dreptul să violeze primii locurile sacre, dar au voie să răspundă şi să respingă atacul împotriva lor.

Verset: 191

وَٱقۡتُلُوهُمۡ حَيۡثُ ثَقِفۡتُمُوهُمۡ وَأَخۡرِجُوهُم مِّنۡ حَيۡثُ أَخۡرَجُوكُمۡۚ وَٱلۡفِتۡنَةُ أَشَدُّ مِنَ ٱلۡقَتۡلِۚ وَلَا تُقَٰتِلُوهُمۡ عِندَ ٱلۡمَسۡجِدِ ٱلۡحَرَامِ حَتَّىٰ يُقَٰتِلُوكُمۡ فِيهِۖ فَإِن قَٰتَلُوكُمۡ فَٱقۡتُلُوهُمۡۗ كَذَٰلِكَ جَزَآءُ ٱلۡكَٰفِرِينَ

191. Omorâţi‑i unde‑i prindeţi şi alungaţi‑i de acolo de unde v‑au alungat! Iar schisma(145) e mai rea decât omorul. Dar nu luptaţi împotriva lor aproape de Moscheea Al‑Haram(146), doar dacă ei se luptă cu voi în ea. Iar dacă luptă împotriva voastră, omorâţi‑i, căci aceasta este răsplata celor fără de credinţă!

(145) Aici cu sensul de necredinţă.(146) Moscheea cea oprită sau cea sacră – mare moschee din Mekka, numită „oprită” pentru că în curtea ei sunt interzise lupta, vânatul, tăierea pomilor şi a ierbii.

Verset: 192

فَإِنِ ٱنتَهَوۡاْ فَإِنَّ ٱللَّهَ غَفُورٞ رَّحِيمٞ

192. Dacă, însă, ei contenesc, atunci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].

Verset: 193

وَقَٰتِلُوهُمۡ حَتَّىٰ لَا تَكُونَ فِتۡنَةٞ وَيَكُونَ ٱلدِّينُ لِلَّهِۖ فَإِنِ ٱنتَهَوۡاْ فَلَا عُدۡوَٰنَ إِلَّا عَلَى ٱلظَّٰلِمِينَ

193. Luptaţi‑vă cu ei până ce nu va mai fi necredinţă şi credinţa va fi numai în Allah! Dar dacă ei contenesc, atunci nu mai există vrăjmăşie, decât împotriva celor nelegiuiţi.

Verset: 194

ٱلشَّهۡرُ ٱلۡحَرَامُ بِٱلشَّهۡرِ ٱلۡحَرَامِ وَٱلۡحُرُمَٰتُ قِصَاصٞۚ فَمَنِ ٱعۡتَدَىٰ عَلَيۡكُمۡ فَٱعۡتَدُواْ عَلَيۡهِ بِمِثۡلِ مَا ٱعۡتَدَىٰ عَلَيۡكُمۡۚ وَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَٱعۡلَمُوٓاْ أَنَّ ٱللَّهَ مَعَ ٱلۡمُتَّقِينَ

194. Luna cea sfântă pentru luna cea sfântă(147) ş i î n t oate l ucrurile s finte s e a plică talionul. Aşadar, celui care v‑a atacat răspundeţi‑i întocmai aşa cum v‑a atacat el! Şi fiţi cu frică de Allah! Şi să ştiţi că Allah este cu cei care se tem de El!

(147) Arabilor preislamici le era interzis războiul în timpul a patru luni din timpul anului: Zu‑l‑Hijja (luna a 12‑a – luna Pelerinajului), Zu‑l‑Qa’da (luna a 11‑a – precedenta), Muharram (luna care‑i urma – de fapt, prima lună a calendarului lunar) şi Rajab (luna a 7‑a).

Verset: 195

وَأَنفِقُواْ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ وَلَا تُلۡقُواْ بِأَيۡدِيكُمۡ إِلَى ٱلتَّهۡلُكَةِ وَأَحۡسِنُوٓاْۚ إِنَّ ٱللَّهَ يُحِبُّ ٱلۡمُحۡسِنِينَ

195. Dăruiţi pe calea lui Allah! Şi nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini [pradă] pieirii! Şi faceţi bine, căci Allah îi iubeşte pe binefăcători!

Verset: 196

وَأَتِمُّواْ ٱلۡحَجَّ وَٱلۡعُمۡرَةَ لِلَّهِۚ فَإِنۡ أُحۡصِرۡتُمۡ فَمَا ٱسۡتَيۡسَرَ مِنَ ٱلۡهَدۡيِۖ وَلَا تَحۡلِقُواْ رُءُوسَكُمۡ حَتَّىٰ يَبۡلُغَ ٱلۡهَدۡيُ مَحِلَّهُۥۚ فَمَن كَانَ مِنكُم مَّرِيضًا أَوۡ بِهِۦٓ أَذٗى مِّن رَّأۡسِهِۦ فَفِدۡيَةٞ مِّن صِيَامٍ أَوۡ صَدَقَةٍ أَوۡ نُسُكٖۚ فَإِذَآ أَمِنتُمۡ فَمَن تَمَتَّعَ بِٱلۡعُمۡرَةِ إِلَى ٱلۡحَجِّ فَمَا ٱسۡتَيۡسَرَ مِنَ ٱلۡهَدۡيِۚ فَمَن لَّمۡ يَجِدۡ فَصِيَامُ ثَلَٰثَةِ أَيَّامٖ فِي ٱلۡحَجِّ وَسَبۡعَةٍ إِذَا رَجَعۡتُمۡۗ تِلۡكَ عَشَرَةٞ كَامِلَةٞۗ ذَٰلِكَ لِمَن لَّمۡ يَكُنۡ أَهۡلُهُۥ حَاضِرِي ٱلۡمَسۡجِدِ ٱلۡحَرَامِۚ وَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَٱعۡلَمُوٓاْ أَنَّ ٱللَّهَ شَدِيدُ ٱلۡعِقَابِ

196. Împliniţi Pelerinajul şi ‘Umra pentru Allah!(148) Dacă sunteţi împiedicaţi [în împlinirea lor], aduceţi ca ofrandă(149) ceea ce puteţi! Şi nu vă tundeţi capetele voastre înainte ca ofranda să ajungă la locul său de junghiere! Acela dintre voi care este bolnav sau are o durere la cap [şi trebuie să se tundă], acela trebuie să se răscumpere printr‑un post sau printr‑o pomană sau printr‑o jertfă. Dacă v‑aţi regăsit liniştea, [piedica a trecut] cine vrea să se bucure după ‘Umra până la Pelerinaj trebuie să aducă o jertfă pe care o poate face uşor. Cel care nu are mijloace trebuie să postească trei zile în Pelerinaj şi încă şapte, după ce v‑aţi întors, aşadar, zece cu toate. Aceasta este prescris pentru cel a cărui familie nu este în împrejurimile Moscheii Al‑Haram(150). Şi fiţi cu frică de Allah şi să ştiţi că Allah este aspru în pedeapsă!

(148) Există două feluri de pelerinaj: Hajj şi ‘Umra. ‘Umra este un act individual şi poate avea loc oricând, în funcţie de posibilităţile fiecăruia. Hajj‑ul, în schimb, are loc la un termen anume, în zilele de 8‑12 din luna Zu‑l‑Hijja (luna a 12‑a a anului). Riturile Hajj‑ului („Pelerinaj”, în continuare) sunt mult mai complexe decât cele ale ‘Umrei, care se restrâng doar la înconjurarea Kaabei şi deplasarea între colinele As‑Safa şi Al‑Marwa. Pentru ‘Umra, se merge la Kaaba şi se înconjoară de 7 ori, apoi se efectuează de 7 ori traseul dintre colinele As‑Safa şi Al‑Marwa. Bărbaţii se rad pe cap sau îşi scurtează părul, iar femeile îşi taie o mică meşă. Pentru Pelerinaj (Hajj), se petrece noaptea de la 8 la Mina, toată ziua de 9 la Arafat, iar noaptea la Muzdalifa, iar din 10 până în 11 sau 12 (vezi versetul 203) din nou la Mina, unde se sacrifică cel puţin o oaie. Dacă se împlinesc ambele rituri (Al‑Hajj şi Al‑’Umra) împreună, se rade capul şi în toate trei zilele, în mod simbolic, se lapidează satana – reprezentat de stelele ridicate în acest scop – şi în cursul acestei zile prelungite la Mina, se revine din nou la Mekka pentru a împlini restul obligaţiilor, apoi se revine la Mina. În timpul sacralizării, bărbaţii – nu şi femeile – poartă veşminte speciale: o bucată de ţesătură pentru coapse şi o mantie pentru partea de sus, iar capul este descoperit. În acest timp nu sunt permise rasul, tunsul, tăiatul unghiilor şi întreţinerea de relaţii sexuale. (149) Dintre ovine, bovine şi cămile. (150) Vezi nota adăugată de la versetul 191, cap 2

Verset: 197

ٱلۡحَجُّ أَشۡهُرٞ مَّعۡلُومَٰتٞۚ فَمَن فَرَضَ فِيهِنَّ ٱلۡحَجَّ فَلَا رَفَثَ وَلَا فُسُوقَ وَلَا جِدَالَ فِي ٱلۡحَجِّۗ وَمَا تَفۡعَلُواْ مِنۡ خَيۡرٖ يَعۡلَمۡهُ ٱللَّهُۗ وَتَزَوَّدُواْ فَإِنَّ خَيۡرَ ٱلزَّادِ ٱلتَّقۡوَىٰۖ وَٱتَّقُونِ يَٰٓأُوْلِي ٱلۡأَلۡبَٰبِ

197. Pelerinajul are loc în lunile cunoscute(151). Aceluia care s‑a decis să facă Pelerinajul în aceste luni îi sunt oprite în timpul Pelerinajului împreunarea cu muierea, nesupunerea şi cearta. Şi binele pe care îl faceţi, Allah îl ştie. Luaţi cu voi provizie, dar cea mai bună provizie este evlavia! Şi să fiţi cu frică de Mine, voi cei care aveţi minte!

(151) Doar riturile principale sunt concentrate în primele 12 zile din Zu‑l‑Hijja, punctul culminant fiind în zilele de 8‑10 din această lună. Ultima dintre acestea este Sărbătoarea sacrificiului (sau Sărbătoarea Mare, în opoziţie cu Sărbătoarea Mică de la sfârşitul Postului din luna Ramadan), în care se oferă sacrificiul, constând în junghierea unei oi în valea Mina. Principalele rituri care alcătuiesc ceremonia pelerinajului sunt: 1. Îmbrăcarea veşmântului specific Pelerinajului, alcătuit din cele două bucăţi de pânză sau stofă (Ihram), în câteva puncte stabilite pe toate drumurile ce conduc spre Mekka. Din acest moment, încep să funcţioneze toate prohibiţiile impuse pelerinului care se dedică adorărilor şi rugăciunii, abandonând vanităţile; 2. Înconjurarea Kaabei de şapte ori (tawaf ) şi sărutarea micii pietre negre fixate în perete, ca simbol al concentrării iubirii pentru Allah; 3. După o scurtă Rugăciune la locul lui Avraam, pelerinul se îndreaptă spre colinele As‑Safa şi Al‑Marwa, simboluri ale răbdării şi perseverenţei; 4. Marea predică (khutba) din ziua de 7 Zu‑l‑Hijja, când întreaga adunare ascultă o expunere asupra semnificaţiilor Pelerinajului; 5. Vizita în ziua a 8‑a a întregii comunităţi de pelerini în Valea Mina (circa şase mile nord de Mekka), unde pelerinii poposesc peste noapte, continuând în ziua a 9‑a drumul spre şesul şi colina Arafat (circa cinci mile mai spre nord); 6. Ziua a 10‑a, numită Ziua Sărbătorii, este Ziua Sacrificiului, în care ofranda este oferită în Valea Mina şi o ceremonie simbolică de aruncare a şapte pietre în diavol este îndeplinită la prima ocazie; ea este continuată şi în zilele următoare; ambele rituri sunt legate de istoria lui Avraam. Aceasta este Sărbătoarea Sacrificiului (Id al‑Adha) şi ea încheie Pelerinajul, dar după aceea este recomandată o şedere de 2‑3 zile, perioadă numită taşriq.

Verset: 198

لَيۡسَ عَلَيۡكُمۡ جُنَاحٌ أَن تَبۡتَغُواْ فَضۡلٗا مِّن رَّبِّكُمۡۚ فَإِذَآ أَفَضۡتُم مِّنۡ عَرَفَٰتٖ فَٱذۡكُرُواْ ٱللَّهَ عِندَ ٱلۡمَشۡعَرِ ٱلۡحَرَامِۖ وَٱذۡكُرُوهُ كَمَا هَدَىٰكُمۡ وَإِن كُنتُم مِّن قَبۡلِهِۦ لَمِنَ ٱلضَّآلِّينَ

198. Nu este un păcat pentru voi să căutaţi un câştig(152) de la Domnul vostru, apoi, când grăbiţi de pe Arafat, pomeniţi‑L pe Allah la Al Maş’ar al‑Haram(153) şi pomeniţi‑L pe El, aşa cum El v‑a călăuzit bine, după ce mai înainte aţi fost dintre cei rătăciţi!

(152) Din / prin desfăşurarea unor activităţi comerciale pe perioada pelerinajului.(153) Numele unui loc din zona Al‑Muzdalifa.

Verset: 199

ثُمَّ أَفِيضُواْ مِنۡ حَيۡثُ أَفَاضَ ٱلنَّاسُ وَٱسۡتَغۡفِرُواْ ٱللَّهَۚ إِنَّ ٱللَّهَ غَفُورٞ رَّحِيمٞ

199. Apoi grăbiţi de unde oamenii pornesc grăbiţi şi cereţi iertare de la Allah, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]!

Verset: 200

فَإِذَا قَضَيۡتُم مَّنَٰسِكَكُمۡ فَٱذۡكُرُواْ ٱللَّهَ كَذِكۡرِكُمۡ ءَابَآءَكُمۡ أَوۡ أَشَدَّ ذِكۡرٗاۗ فَمِنَ ٱلنَّاسِ مَن يَقُولُ رَبَّنَآ ءَاتِنَا فِي ٱلدُّنۡيَا وَمَا لَهُۥ فِي ٱلۡأٓخِرَةِ مِنۡ خَلَٰقٖ

200. Şi dacă aţi împlinit rânduielile voastre, pomeniţi‑L slăvindu‑L [pe Allah], aşa cum îi pomeniţi pe părinţii voştri, ba chiar cu şi mai mare râvnă să‑L pomeniţi(154). Dar sunt printre oameni unii care spun [doar]: „Doamne, dă‑ne nouă [bine] în lumea aceasta!”, însă aceştia nu vor avea parte în Lumea de Apoi.

(154) În perioada preislamică era obiceiul ca, la încheierea ritualului, pelerinii păgâni să se laude cu faptele de vitejie ale părinţilor şi strămoşilor lor. Allah a vrut prin acest îndemn să‑i călăuzească pe calea cea bună, prin pomenirea Lui şi a binefacerilor Lui, care sunt mai demne de a fi lăudate decât faptele strămoşilor lor.

Verset: 201

وَمِنۡهُم مَّن يَقُولُ رَبَّنَآ ءَاتِنَا فِي ٱلدُّنۡيَا حَسَنَةٗ وَفِي ٱلۡأٓخِرَةِ حَسَنَةٗ وَقِنَا عَذَابَ ٱلنَّارِ

201. Şi sunt printre ei [alţii] care spun: „Doamne, fă‑ne nouă parte bună în această lume şi parte bună în Lumea de Apoi şi apără‑ne pe noi de chinurile Focului!”

Verset: 202

أُوْلَٰٓئِكَ لَهُمۡ نَصِيبٞ مِّمَّا كَسَبُواْۚ وَٱللَّهُ سَرِيعُ ٱلۡحِسَابِ

202. Aceia vor avea parte de ceea ce au agonisit, căci Allah este grabnic la socoteală.

Verset: 203

۞ وَٱذۡكُرُواْ ٱللَّهَ فِيٓ أَيَّامٖ مَّعۡدُودَٰتٖۚ فَمَن تَعَجَّلَ فِي يَوۡمَيۡنِ فَلَآ إِثۡمَ عَلَيۡهِ وَمَن تَأَخَّرَ فَلَآ إِثۡمَ عَلَيۡهِۖ لِمَنِ ٱتَّقَىٰۗ وَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَٱعۡلَمُوٓاْ أَنَّكُمۡ إِلَيۡهِ تُحۡشَرُونَ

203. Pomeniţi‑L pe Allah în câteva zile statornicite!(155) Cel care se grăbeşte [să facă aceasta] în două zile nu păcătuieşte, iar cel care va poposi încă şi mai mult, tot nu păcătuieşte, dacă este cu frică. Şi fiţi cu frică de Allah şi să ştiţi că la El vă veţi aduna!

(155) Acestea sunt zilele lapidării sau poposirii (taşriq) în Mina, care pot să fie două sau trei.

Verset: 204

وَمِنَ ٱلنَّاسِ مَن يُعۡجِبُكَ قَوۡلُهُۥ فِي ٱلۡحَيَوٰةِ ٱلدُّنۡيَا وَيُشۡهِدُ ٱللَّهَ عَلَىٰ مَا فِي قَلۡبِهِۦ وَهُوَ أَلَدُّ ٱلۡخِصَامِ

204. Printre oameni este unul ale cărui vorbe în această lume îţi plac şi care Îl ia pe Allah drept martor pentru ceea ce este în inima lui, în vreme ce el este cel mai înverşunat la gâlceavă(156).

(156) Se relatează că Al‑Akhnas ben Şurayq a venit la Profet – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – prefăcându‑se a crede în Islam şi jurând că‑l iubeşte. Însă el era ipocrit, se arăta a fi bun, dar în realitate era hain. Când a ieşit de la Profet – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – a trecut pe lângă un ogor al unor musulmani, unde se aflau şi nişte măgari şi a dat foc ogorului şi a omorât măgarii. În legătură cu aceste împrejurări a revelat Allah versetele.

Verset: 205

وَإِذَا تَوَلَّىٰ سَعَىٰ فِي ٱلۡأَرۡضِ لِيُفۡسِدَ فِيهَا وَيُهۡلِكَ ٱلۡحَرۡثَ وَٱلنَّسۡلَۚ وَٱللَّهُ لَا يُحِبُّ ٱلۡفَسَادَ

205. Şi de îndată ce pleacă, străbate pământul, căutând să semene stricăciune şi să nimicească semănăturile şi dobitoacele. Allah însă nu iubeşte stricăciunea!

Verset: 206

وَإِذَا قِيلَ لَهُ ٱتَّقِ ٱللَّهَ أَخَذَتۡهُ ٱلۡعِزَّةُ بِٱلۡإِثۡمِۚ فَحَسۡبُهُۥ جَهَنَّمُۖ وَلَبِئۡسَ ٱلۡمِهَادُ

206. Iar dacă i se spune: „Fii cu frică de Allah!”, îl cuprinde tăria fărădelegii. Gheena va fi de ajuns pentru el şi ce pat rău este acesta!

Verset: 207

وَمِنَ ٱلنَّاسِ مَن يَشۡرِي نَفۡسَهُ ٱبۡتِغَآءَ مَرۡضَاتِ ٱللَّهِۚ وَٱللَّهُ رَءُوفُۢ بِٱلۡعِبَادِ

207. Şi printre oameni este şi acela care îşi dă sufletul căutând mulţumirea lui Allah. Şi Allah este Milostiv cu robii [Săi].

Verset: 208

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ ٱدۡخُلُواْ فِي ٱلسِّلۡمِ كَآفَّةٗ وَلَا تَتَّبِعُواْ خُطُوَٰتِ ٱلشَّيۡطَٰنِۚ إِنَّهُۥ لَكُمۡ عَدُوّٞ مُّبِينٞ

208. O, voi, cei care credeţi! Intraţi în Islam pe deplin şi nu urmaţi paşii lui Şeitan, căci el vă este duşman învederat!

Verset: 209

فَإِن زَلَلۡتُم مِّنۢ بَعۡدِ مَا جَآءَتۡكُمُ ٱلۡبَيِّنَٰتُ فَٱعۡلَمُوٓاْ أَنَّ ٱللَّهَ عَزِيزٌ حَكِيمٌ

209. Iar dacă vă veţi mai abate [de la Islam], după ce v‑au venit semnele cele limpezi, atunci să ştiţi că Allah este Atotputernic, Înţelept [Aziz, Hakim]!

Verset: 210

هَلۡ يَنظُرُونَ إِلَّآ أَن يَأۡتِيَهُمُ ٱللَّهُ فِي ظُلَلٖ مِّنَ ٱلۡغَمَامِ وَٱلۡمَلَٰٓئِكَةُ وَقُضِيَ ٱلۡأَمۡرُۚ وَإِلَى ٱللَّهِ تُرۡجَعُ ٱلۡأُمُورُ

210. Ce altceva aşteaptă ei decât ca Allah să vină la ei în umbre de nouri şi [să vină] îngerii, şi ca soarta să le fie hotărâtă? Căci la Allah se întorc [toate] lucrurile [pentru ca El să hotărască].

Verset: 211

سَلۡ بَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ كَمۡ ءَاتَيۡنَٰهُم مِّنۡ ءَايَةِۭ بَيِّنَةٖۗ وَمَن يُبَدِّلۡ نِعۡمَةَ ٱللَّهِ مِنۢ بَعۡدِ مَا جَآءَتۡهُ فَإِنَّ ٱللَّهَ شَدِيدُ ٱلۡعِقَابِ

211. Întreabă‑i pe fiii lui Israel cât [de multe] semne limpezi le‑am trimis Noi! Dar cel care schimbă binefacerea lui Allah, după ce ea a venit la el, atunci [să ştie că] Allah este aspru la pedeapsă!

Verset: 212

زُيِّنَ لِلَّذِينَ كَفَرُواْ ٱلۡحَيَوٰةُ ٱلدُّنۡيَا وَيَسۡخَرُونَ مِنَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْۘ وَٱلَّذِينَ ٱتَّقَوۡاْ فَوۡقَهُمۡ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِۗ وَٱللَّهُ يَرۡزُقُ مَن يَشَآءُ بِغَيۡرِ حِسَابٖ

212. Împodobită le este celor care nu cred viaţa pământească şi‑i iau în derâdere pe cei care cred. Însă cei care se tem [de Allah] fi‑vor mai presus decât ei în Ziua Învierii. Şi Allah împarte harul Său celor pe care El îi vrea, fără măsură.

Verset: 213

كَانَ ٱلنَّاسُ أُمَّةٗ وَٰحِدَةٗ فَبَعَثَ ٱللَّهُ ٱلنَّبِيِّـۧنَ مُبَشِّرِينَ وَمُنذِرِينَ وَأَنزَلَ مَعَهُمُ ٱلۡكِتَٰبَ بِٱلۡحَقِّ لِيَحۡكُمَ بَيۡنَ ٱلنَّاسِ فِيمَا ٱخۡتَلَفُواْ فِيهِۚ وَمَا ٱخۡتَلَفَ فِيهِ إِلَّا ٱلَّذِينَ أُوتُوهُ مِنۢ بَعۡدِ مَا جَآءَتۡهُمُ ٱلۡبَيِّنَٰتُ بَغۡيَۢا بَيۡنَهُمۡۖ فَهَدَى ٱللَّهُ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ لِمَا ٱخۡتَلَفُواْ فِيهِ مِنَ ٱلۡحَقِّ بِإِذۡنِهِۦۗ وَٱللَّهُ يَهۡدِي مَن يَشَآءُ إِلَىٰ صِرَٰطٖ مُّسۡتَقِيمٍ

213. Oamenii au fost [la început] un singur neam. Şi i‑a trimis Allah pe profeţi, vestitori şi prevenitori, şi a pogorât împreună cu ei Scriptura cu Adevărul, pentru a face judecată între oameni, acolo unde ei se aflau în vrajbă. Şi nu au avut a se gâlcevi asupra ei decât pe aceia care le‑a fost adusă după ce le‑au venit dovezile cele desluşite din pricina pizmuirii lor. Apoi Allah i‑a călăuzit – prin graţia Sa – pe cei care au crezut, către Adevărul asupra căruia ceilalţi s‑au gâlcevit, căci Allah îi conduce pe cei care El voieşte pe calea cea dreaptă.

Verset: 214

أَمۡ حَسِبۡتُمۡ أَن تَدۡخُلُواْ ٱلۡجَنَّةَ وَلَمَّا يَأۡتِكُم مَّثَلُ ٱلَّذِينَ خَلَوۡاْ مِن قَبۡلِكُمۖ مَّسَّتۡهُمُ ٱلۡبَأۡسَآءُ وَٱلضَّرَّآءُ وَزُلۡزِلُواْ حَتَّىٰ يَقُولَ ٱلرَّسُولُ وَٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ مَعَهُۥ مَتَىٰ نَصۡرُ ٱللَّهِۗ أَلَآ إِنَّ نَصۡرَ ٱللَّهِ قَرِيبٞ

214. Sau aţi socotit că veţi intra în Rai înainte de a se fi abătut asupra voastră încă asemenea celor [care s‑au abătut] asupra celora care au fost înainte de voi? I‑au lovit nenorociri şi iar nenorociri şi au fost zgâlţâiţi până într‑atât încât au zis Trimisul şi cei care au crezut împreună cu el: „Când vine ajutorul lui Allah?” [Răbdare!] Ajutorul lui Allah este [cu siguranţă] aproape!

Verset: 215

يَسۡـَٔلُونَكَ مَاذَا يُنفِقُونَۖ قُلۡ مَآ أَنفَقۡتُم مِّنۡ خَيۡرٖ فَلِلۡوَٰلِدَيۡنِ وَٱلۡأَقۡرَبِينَ وَٱلۡيَتَٰمَىٰ وَٱلۡمَسَٰكِينِ وَٱبۡنِ ٱلسَّبِيلِۗ وَمَا تَفۡعَلُواْ مِنۡ خَيۡرٖ فَإِنَّ ٱللَّهَ بِهِۦ عَلِيمٞ

215. Te întreabă ce să cheltuiască. Spune‑le: „Ceea ce cheltuiţi voi din bunuri trebuie să fie pentru părinţi, pentru rude, pentru orfani, sărmani şi drumeţi [nevoiaşi]. Şi orice bine pe care îl faceţi, Allah îl cunoaşte”.

Verset: 216

كُتِبَ عَلَيۡكُمُ ٱلۡقِتَالُ وَهُوَ كُرۡهٞ لَّكُمۡۖ وَعَسَىٰٓ أَن تَكۡرَهُواْ شَيۡـٔٗا وَهُوَ خَيۡرٞ لَّكُمۡۖ وَعَسَىٰٓ أَن تُحِبُّواْ شَيۡـٔٗا وَهُوَ شَرّٞ لَّكُمۡۚ وَٱللَّهُ يَعۡلَمُ وَأَنتُمۡ لَا تَعۡلَمُونَ

216. V‑a fost prescrisă lupta, chiar dacă ea vă este neplăcută. Or, se poate [întâmpla] ca voi să urâţi un lucru care este bun pentru voi şi să iubiţi un lucru care este rău pentru voi. Dar Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiţi.

Verset: 217

يَسۡـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلشَّهۡرِ ٱلۡحَرَامِ قِتَالٖ فِيهِۖ قُلۡ قِتَالٞ فِيهِ كَبِيرٞۚ وَصَدٌّ عَن سَبِيلِ ٱللَّهِ وَكُفۡرُۢ بِهِۦ وَٱلۡمَسۡجِدِ ٱلۡحَرَامِ وَإِخۡرَاجُ أَهۡلِهِۦ مِنۡهُ أَكۡبَرُ عِندَ ٱللَّهِۚ وَٱلۡفِتۡنَةُ أَكۡبَرُ مِنَ ٱلۡقَتۡلِۗ وَلَا يَزَالُونَ يُقَٰتِلُونَكُمۡ حَتَّىٰ يَرُدُّوكُمۡ عَن دِينِكُمۡ إِنِ ٱسۡتَطَٰعُواْۚ وَمَن يَرۡتَدِدۡ مِنكُمۡ عَن دِينِهِۦ فَيَمُتۡ وَهُوَ كَافِرٞ فَأُوْلَٰٓئِكَ حَبِطَتۡ أَعۡمَٰلُهُمۡ فِي ٱلدُّنۡيَا وَٱلۡأٓخِرَةِۖ وَأُوْلَٰٓئِكَ أَصۡحَٰبُ ٱلنَّارِۖ هُمۡ فِيهَا خَٰلِدُونَ

217. Te întreabă despre luna cea sfântă şi lupta în timpul ei. Spune: „Lupta într‑însa e mare păcat, dar împiedicarea de la calea lui Allah, lepădarea de El şi de Moscheea Al‑Haram, precum şi alungarea neamului său(157) din ea sunt şi mai mare păcat înaintea lui Allah, iar schisma(158) e ste m ai m are p ăcat decât omorul”. Iar ei nu vor înceta să lupte împotriva voastră până nu vă vor abate de la credinţa voastră, dacă le va fi cu putinţă. Iar acela dintre voi care se va lepăda de credinţa lui şi va muri în necredinţă, în deşert(159) v or fi f aptele l ui [atât] î n această lume, cât şi în Lumea de Apoi. Aceştia sunt oaspeţii Focului şi ei în el vor rămâne veşnic.

(157) Este vorba de primii musulmani de la Mekka. (158) Aici cu sensul de discordie(N.T.) (159) În zadar.

Verset: 218

إِنَّ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَٱلَّذِينَ هَاجَرُواْ وَجَٰهَدُواْ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ أُوْلَٰٓئِكَ يَرۡجُونَ رَحۡمَتَ ٱللَّهِۚ وَٱللَّهُ غَفُورٞ رَّحِيمٞ

218. Aceia care au crezut, s‑au pribegit(160) şi au trudit în lupta pe calea lui Allah, aceia să nădăjduiască în mila lui Allah, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].

(160) Aceia care au plecat (hijra) împreună cu Profetul, însoţindu‑l la Medina.

Verset: 219

۞ يَسۡـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلۡخَمۡرِ وَٱلۡمَيۡسِرِۖ قُلۡ فِيهِمَآ إِثۡمٞ كَبِيرٞ وَمَنَٰفِعُ لِلنَّاسِ وَإِثۡمُهُمَآ أَكۡبَرُ مِن نَّفۡعِهِمَاۗ وَيَسۡـَٔلُونَكَ مَاذَا يُنفِقُونَۖ قُلِ ٱلۡعَفۡوَۗ كَذَٰلِكَ يُبَيِّنُ ٱللَّهُ لَكُمُ ٱلۡأٓيَٰتِ لَعَلَّكُمۡ تَتَفَكَّرُونَ

219. Ei te întreabă despre vin [khamr](161) şi despre maysir(162). Spune: „În amândouă este mare păcat şi sunt şi unele foloase pentru oameni, dar în amândouă păcatul este mai mare decât folosul!” Ei te întreabă ce trebuie să cheltuiască [pentru milostenie]. Spune: „Ceea ce vă prisoseşte [din bunurile voastre]”! Astfel, Allah vă face desluşite Semnele Sale; poate că voi o să cugetaţi

(161) Khamr, literal înseamnă suc de struguri fermentat, dar, prin analogie, s‑a aplicat la toate băuturile fermentate şi, mai apoi, tot prin analogie, la toate băuturile şi drogurile care provoacă o stare de ebrietate sau ameţeală. (162) Maysir, literal înseamnă mijloc de a obţine ceva uşor, fără muncă, dar aici are sens de joc de noroc, interzis tocmai din aceste considerente. La arabii din Antichitate, unul din cele mai vechi jocuri de noroc consta în tragerea la sorţi, cu ajutorul unor săgeţi introduse într‑un sac, pe principiul loteriei. Un animal sacrificat, de pildă, era împărţit în bucăţi inegale. Săgeţile erau scoase din sac, cele albe erau necâştigătoare, iar celelalte erau marcate şi aduceau câştiguri mai mari sau mai mici, constând în bucăţi de carne, în funcţie de noroc. Prin analogie cu maysir, toate jocurile de noroc sunt interzise de Coran.

Verset: 220

فِي ٱلدُّنۡيَا وَٱلۡأٓخِرَةِۗ وَيَسۡـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلۡيَتَٰمَىٰۖ قُلۡ إِصۡلَاحٞ لَّهُمۡ خَيۡرٞۖ وَإِن تُخَالِطُوهُمۡ فَإِخۡوَٰنُكُمۡۚ وَٱللَّهُ يَعۡلَمُ ٱلۡمُفۡسِدَ مِنَ ٱلۡمُصۡلِحِۚ وَلَوۡ شَآءَ ٱللَّهُ لَأَعۡنَتَكُمۡۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَزِيزٌ حَكِيمٞ

220. Asupra acestei lumi şi asupra Lumii de Apoi. Şi ei te întreabă despre orfani. Spune: „A le face bine este cel mai potrivit lucru, iar dacă vă amestecaţi cu ei, atunci sunt fraţii voştri [întru credinţă]”. Allah ştie să‑l deosebească pe cel nelegiuit de cel care face bine. Şi dacă ar vrea Allah, ar putea să vă copleşească cu greutăţile. Căci Allah este Atotputernic, Înţelept [‘Aziz, Hakim].

Verset: 221

وَلَا تَنكِحُواْ ٱلۡمُشۡرِكَٰتِ حَتَّىٰ يُؤۡمِنَّۚ وَلَأَمَةٞ مُّؤۡمِنَةٌ خَيۡرٞ مِّن مُّشۡرِكَةٖ وَلَوۡ أَعۡجَبَتۡكُمۡۗ وَلَا تُنكِحُواْ ٱلۡمُشۡرِكِينَ حَتَّىٰ يُؤۡمِنُواْۚ وَلَعَبۡدٞ مُّؤۡمِنٌ خَيۡرٞ مِّن مُّشۡرِكٖ وَلَوۡ أَعۡجَبَكُمۡۗ أُوْلَٰٓئِكَ يَدۡعُونَ إِلَى ٱلنَّارِۖ وَٱللَّهُ يَدۡعُوٓاْ إِلَى ٱلۡجَنَّةِ وَٱلۡمَغۡفِرَةِ بِإِذۡنِهِۦۖ وَيُبَيِّنُ ءَايَٰتِهِۦ لِلنَّاسِ لَعَلَّهُمۡ يَتَذَكَّرُونَ

221. Nu vă însuraţi cu politeiste(163) înainte ca ele să treacă în credinţă, căci o roabă care crede este mai bună decât o politeistă, chiar dacă ea vă place! Şi nu daţi de soţii [fete credincioase] politeiştilor(164), înainte ca ei să treacă la credinţă, căci un rob credincios este mai bun decât un politeist, chiar dacă el vă place. Aceştia cheamă la Foc, pe când Allah cheamă la Rai şi la iertare, prin graţia Sa. El le arată limpede semnele Sale oamenilor, pentru ca ei să‑şi aducă aminte.

(163) „Politeist” traduce termenul arab „muşrik”, care înseamnă necredincios, care crede în mai multe divinităţi. (164) O femeie musulmană nu poate lua de soţ un nemusulman înainte ca el să treacă la Islam. Pentru bărbatul musulman şi femeia nemusulmană vezi Sura 5, versetul 5.

Verset: 222

وَيَسۡـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلۡمَحِيضِۖ قُلۡ هُوَ أَذٗى فَٱعۡتَزِلُواْ ٱلنِّسَآءَ فِي ٱلۡمَحِيضِ وَلَا تَقۡرَبُوهُنَّ حَتَّىٰ يَطۡهُرۡنَۖ فَإِذَا تَطَهَّرۡنَ فَأۡتُوهُنَّ مِنۡ حَيۡثُ أَمَرَكُمُ ٱللَّهُۚ إِنَّ ٱللَّهَ يُحِبُّ ٱلتَّوَّٰبِينَ وَيُحِبُّ ٱلۡمُتَطَهِّرِينَ

222. Te întreabă despre [împreunarea] cu femeile în timpul menstruaţiei. Spune: „Acesta este un rău. Aşadar, staţi departe de femei în timpul menstruaţiei şi nu vă apropiaţi de ele până nu se vor curăţi(165)! Iar dacă sunt curate(166), puteţi veni la ele(167), aşa cum v‑a poruncit Allah(168), căci Allah îi iubeşte pe cei care se căiesc şi îi iubeşte pe cei care se curăţesc.

(165) Este vorba de interzicerea relaţiilor sexuale în această perioadă.(166) Este vorba de sfârşitul menstruaţiei urmat de baia rituală(Gusl) (167) Puteţi întreţine relaţii sexuale cu ele. (168) Adică numai prin intermediul vulvei.

Verset: 223

نِسَآؤُكُمۡ حَرۡثٞ لَّكُمۡ فَأۡتُواْ حَرۡثَكُمۡ أَنَّىٰ شِئۡتُمۡۖ وَقَدِّمُواْ لِأَنفُسِكُمۡۚ وَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَٱعۡلَمُوٓاْ أَنَّكُم مُّلَٰقُوهُۗ وَبَشِّرِ ٱلۡمُؤۡمِنِينَ

223. Soţiile voastre sunt ogor(169) p entru voi. Veniţi l a o gorul vostru c ând ş i c um voiţi, însă pregătiţi‑vă sufletele voastre mai înainte de aceasta şi fiţi cu teamă de Allah şi să ştiţi că vă veţi întâlni cu El! Şi binevesteşte credincioşilor!(170)

(169) Această metaforă porneşte de la asemănarea dintre ogor, care face seminţele să crească şi să rodească, şi căsătorie, care are ca rezultat reproducerea.(170) Vesteşte‑le că vor fi răsplătiţi pentru supunerea şi pentru faptele lor bune prin intrarea lor în Rai.

Verset: 224

وَلَا تَجۡعَلُواْ ٱللَّهَ عُرۡضَةٗ لِّأَيۡمَٰنِكُمۡ أَن تَبَرُّواْ وَتَتَّقُواْ وَتُصۡلِحُواْ بَيۡنَ ٱلنَّاسِۚ وَٱللَّهُ سَمِيعٌ عَلِيمٞ

224. Şi nu folosiţi numele lui Allah în jurămintele voastre pentru a vă sustrage să faceţi bine, să fiţi pioşi şi să aduceţi pace între oameni. Şi Allah este Cel care Aude totul, Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim].

Verset: 225

لَّا يُؤَاخِذُكُمُ ٱللَّهُ بِٱللَّغۡوِ فِيٓ أَيۡمَٰنِكُمۡ وَلَٰكِن يُؤَاخِذُكُم بِمَا كَسَبَتۡ قُلُوبُكُمۡۗ وَٱللَّهُ غَفُورٌ حَلِيمٞ

225. Allah nu vă cere socoteală pentru vorbele nechibzuite din jurămintele voastre, ci El vă cere socoteală pentru ceea ce inimile voastre au dobândit(171). Şi Allah este Iertător [şi] Blând [Ghafur, Halim].

(171) În cazul în care există o potrivire între vorbă şi intenţie, şi în cazul acesta este nevoie de o faptă de caritate pentru iertare.

Verset: 226

لِّلَّذِينَ يُؤۡلُونَ مِن نِّسَآئِهِمۡ تَرَبُّصُ أَرۡبَعَةِ أَشۡهُرٖۖ فَإِن فَآءُو فَإِنَّ ٱللَّهَ غَفُورٞ رَّحِيمٞ

226. Pentru aceia care jură să nu se mai împreune cu muierile lor este sorocit un răgaz de patru luni. Dar dacă ei se răzgândesc(172), Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].

(172) În cazul revenirii, este nevoie de o ispăşire printr‑o faptă de caritate, pentru jurământul făcut. Şi tocmai pentru această eventualitate a fost sorocit răgazul de patru luni.

Verset: 227

وَإِنۡ عَزَمُواْ ٱلطَّلَٰقَ فَإِنَّ ٱللَّهَ سَمِيعٌ عَلِيمٞ

227. Însă dacă au hotărât divorţul, Allah este Cel care Aude, Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim](173).

(173) Versetele 225‑227 trebuie citite împreună cu versetul 224, care, deşi este general, conduce la cele care‑i urmează.

Verset: 228

وَٱلۡمُطَلَّقَٰتُ يَتَرَبَّصۡنَ بِأَنفُسِهِنَّ ثَلَٰثَةَ قُرُوٓءٖۚ وَلَا يَحِلُّ لَهُنَّ أَن يَكۡتُمۡنَ مَا خَلَقَ ٱللَّهُ فِيٓ أَرۡحَامِهِنَّ إِن كُنَّ يُؤۡمِنَّ بِٱللَّهِ وَٱلۡيَوۡمِ ٱلۡأٓخِرِۚ وَبُعُولَتُهُنَّ أَحَقُّ بِرَدِّهِنَّ فِي ذَٰلِكَ إِنۡ أَرَادُوٓاْ إِصۡلَٰحٗاۚ وَلَهُنَّ مِثۡلُ ٱلَّذِي عَلَيۡهِنَّ بِٱلۡمَعۡرُوفِۚ وَلِلرِّجَالِ عَلَيۡهِنَّ دَرَجَةٞۗ وَٱللَّهُ عَزِيزٌ حَكِيمٌ

228. Muierile divorţate trebuie să aştepte trei menstruaţii(174) şi nu le este îngăduit să ascundă ce a făcut Allah în pântecele lor(175), dacă ele cred în Allah şi în Ziua de Apoi. Iar bărbaţii lor sunt mai îndreptăţiţi să le aducă înapoi în acest răstimp, dacă vor împăcarea. Ele au drepturi egale cu obligaţiile lor, după cuviinţă. Dar bărbaţii au o treaptă peste ele(176). Şi Allah este Atotputernic, Înţelept [‘Aziz, Hakim].

(174) Islamul încearcă să menţină starea de căsătorie, pe cât este posibil, şi tocmai de aceea, a impus acest răgaz înaintea unui eventual nou mariaj. (175) Dacă ele sunt gravide sau nu. (176) Deosebirea între bărbat şi femeie, din punct de vedere economic, face ca drepturile şi îndatoririle bărbatului să fie puţin mai mari decât ale femeii.

Verset: 229

ٱلطَّلَٰقُ مَرَّتَانِۖ فَإِمۡسَاكُۢ بِمَعۡرُوفٍ أَوۡ تَسۡرِيحُۢ بِإِحۡسَٰنٖۗ وَلَا يَحِلُّ لَكُمۡ أَن تَأۡخُذُواْ مِمَّآ ءَاتَيۡتُمُوهُنَّ شَيۡـًٔا إِلَّآ أَن يَخَافَآ أَلَّا يُقِيمَا حُدُودَ ٱللَّهِۖ فَإِنۡ خِفۡتُمۡ أَلَّا يُقِيمَا حُدُودَ ٱللَّهِ فَلَا جُنَاحَ عَلَيۡهِمَا فِيمَا ٱفۡتَدَتۡ بِهِۦۗ تِلۡكَ حُدُودُ ٱللَّهِ فَلَا تَعۡتَدُوهَاۚ وَمَن يَتَعَدَّ حُدُودَ ٱللَّهِ فَأُوْلَٰٓئِكَ هُمُ ٱلظَّٰلِمُونَ

229. Divorţul [este îngăduit doar] de două ori, după care [trebuie] sau ţinerea [soţiei] în bună înţelegere, sau slobozirea [ei] cu bunătate. Şi nu vă este îngăduit să luaţi înapoi nimic din ceea ce le‑aţi dăruit [soţiilor], doar dacă se tem amândouă părţile că nu vor fi în stare să împlinească poruncile lui Allah. Iar dacă vă temeţi că nu veţi putea împlini poruncile lui Allah, atunci nu este nici un păcat ca ea să se răscumpere cu ceva. Acestea sunt poruncile lui Allah şi nu le încălcaţi! Aceia care încalcă poruncile lui Allah sunt nelegiuiţi!(177)

(177) În perioada preislamică (Al‑Jahiliyya), bărbatul putea să o repudieze pe soţie ori de câte ori voia şi apoi să revină la ea, înainte de a expira perioada ei de aşteptare. Chiar dacă o repudia de o mie de ori, el tot avea dreptul să se întoarcă la ea. Dar un bărbat s‑a apropiat de soţia lui şi i‑a zis ei: „Nu te mai las să locuieşti în casa mea şi nu te mai las să te mai căsătoreşti cu altcineva!” Ea l‑a întrebat: „Cum?” Iar el i‑a răspuns: „Te repudiez şi nu voi mai reveni la tine decât dacă se va apropia de sfârşit perioada ta de aşteptare!” Femeia s‑a plâns de acest tratament Profetului – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – şi Allah a revelat acest verset. În Islam, după repudierea de două ori, soţul are dreptul să revină asupra deciziei şi să se împace cu soţia lui în răgazul celor trei cicluri menstruale. După acest interval, el poate reveni, dar numai prin încheierea unui nou contract de căsătorie. Dacă în intervalul celor trei cicluri sau după încheierea noului contract, bărbatul o repudiază pentru a doua oară pe soţia sa, el poate să revină din nou asupra deciziei, dar în aceleaşi condiţii. Dar după ce a repudiat‑o pentru a treia oară, el nu mai are dreptul să revină asupra deciziei de divorţ decât după ce ea s‑a căsătorit cu un alt bărbat, dacă a intervenit divorţul între aceştia sau dacă el a decedat.

Verset: 230

فَإِن طَلَّقَهَا فَلَا تَحِلُّ لَهُۥ مِنۢ بَعۡدُ حَتَّىٰ تَنكِحَ زَوۡجًا غَيۡرَهُۥۗ فَإِن طَلَّقَهَا فَلَا جُنَاحَ عَلَيۡهِمَآ أَن يَتَرَاجَعَآ إِن ظَنَّآ أَن يُقِيمَا حُدُودَ ٱللَّهِۗ وَتِلۡكَ حُدُودُ ٱللَّهِ يُبَيِّنُهَا لِقَوۡمٖ يَعۡلَمُونَ

230. Dacă [soţul] divorţează de ea [a treia oară], [căsătoria cu] ea nu‑i mai este îngăduită apoi decât după ce ea se căsătoreşte cu un alt bărbat. Iar dacă acesta divorţează de ea, nu mai este nici un păcat să revină iarăşi la viaţa în comun(178), dacă ei cred că pot să împlinească poruncile lui Allah. Acestea sunt poruncile lui Allah, pe care le face învederate pentru oamenii ce pricep.

(178) Prin încheierea unui nou contract de căsătorie.

Verset: 231

وَإِذَا طَلَّقۡتُمُ ٱلنِّسَآءَ فَبَلَغۡنَ أَجَلَهُنَّ فَأَمۡسِكُوهُنَّ بِمَعۡرُوفٍ أَوۡ سَرِّحُوهُنَّ بِمَعۡرُوفٖۚ وَلَا تُمۡسِكُوهُنَّ ضِرَارٗا لِّتَعۡتَدُواْۚ وَمَن يَفۡعَلۡ ذَٰلِكَ فَقَدۡ ظَلَمَ نَفۡسَهُۥۚ وَلَا تَتَّخِذُوٓاْ ءَايَٰتِ ٱللَّهِ هُزُوٗاۚ وَٱذۡكُرُواْ نِعۡمَتَ ٱللَّهِ عَلَيۡكُمۡ وَمَآ أَنزَلَ عَلَيۡكُم مِّنَ ٱلۡكِتَٰبِ وَٱلۡحِكۡمَةِ يَعِظُكُم بِهِۦۚ وَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَٱعۡلَمُوٓاْ أَنَّ ٱللَّهَ بِكُلِّ شَيۡءٍ عَلِيمٞ

231. Iar dacă divorţaţi de femei şi ele aproape împlinesc timpul lor(179), atunci luaţi‑le înapoi cu bunătate ori daţi‑le drumul cu bunătate. Dar nu le luaţi înapoi pentru a le face rău sau pentru a dobândi un folos necuvenit. Cel care face asta îşi pricinuieşte un rău lui însuşi. Şi nu luaţi versetele lui Allah în derâdere şi aduceţi‑vă aminte de harul lui Allah asupra voastră şi de Cartea(180) ş i d e Î nţelepciunea(181) pe care vi le‑a trimis şi prin care v‑a povăţuit! Şi fiţi cu frică de Allah şi să ştiţi că Allah e Atoateştiutor!

(179) Cele patru luni prescrise în versetul 226.(180) Aici Coranul.(181) Aici Sunna.

Verset: 232

وَإِذَا طَلَّقۡتُمُ ٱلنِّسَآءَ فَبَلَغۡنَ أَجَلَهُنَّ فَلَا تَعۡضُلُوهُنَّ أَن يَنكِحۡنَ أَزۡوَٰجَهُنَّ إِذَا تَرَٰضَوۡاْ بَيۡنَهُم بِٱلۡمَعۡرُوفِۗ ذَٰلِكَ يُوعَظُ بِهِۦ مَن كَانَ مِنكُمۡ يُؤۡمِنُ بِٱللَّهِ وَٱلۡيَوۡمِ ٱلۡأٓخِرِۗ ذَٰلِكُمۡ أَزۡكَىٰ لَكُمۡ وَأَطۡهَرُۚ وَٱللَّهُ يَعۡلَمُ وَأَنتُمۡ لَا تَعۡلَمُونَ

232. Iar dacă divorţaţi de femei şi ele împlinesc timpul lor, nu le împiedicaţi(182) să se întoarcă la soţii lor, dacă s‑au învoit după cuviinţă. Aceasta vi se dă ca povaţă acelora dintre voi care cred în Allah şi în Ziua de Apoi. Acest lucru este mai potrivit şi mai curat pentru voi. Allah ştie, iar voi nu ştiţi.(183)

(182) Îndemnul este adresat familiilor soţiilor repudiate.(183) Se relatează că Mu’qal ben Yasar a dat‑o pe sora sa în căsătorie unui bărbat dintre musulmani în vremea Profetului – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! A stat ea ce a stat la el până ce, într‑o zi, a repudiat‑o o singură dată, fără să se mai întoarcă la ea până când a expirat perioada ei de aşteptare. Dar o iubea şi el şi îl iubea şi ea. Apoi a cerut‑o din nou în căsătorie. Atunci fratele ei i‑a zis: „Netrebnicule, te‑am cinstit şi ţi‑am dat‑o de soţie, iar tu ai alungat‑o! Jur pe Allah că nu se va mai întoarce la tine niciodată.” Dar Allah a cunoscut nevoia lui de ea şi nevoia ei de soţul ei, i‑a revelat acest verset. Şi când Mu’qal l‑a auzit, a zis: „Îl aud pe Domnul meu şi mă supun Lui!” Apoi l‑a chemat la el şi i‑a zis: „te căsătoresc şi te cinstesc pe tine!”

Verset: 233

۞ وَٱلۡوَٰلِدَٰتُ يُرۡضِعۡنَ أَوۡلَٰدَهُنَّ حَوۡلَيۡنِ كَامِلَيۡنِۖ لِمَنۡ أَرَادَ أَن يُتِمَّ ٱلرَّضَاعَةَۚ وَعَلَى ٱلۡمَوۡلُودِ لَهُۥ رِزۡقُهُنَّ وَكِسۡوَتُهُنَّ بِٱلۡمَعۡرُوفِۚ لَا تُكَلَّفُ نَفۡسٌ إِلَّا وُسۡعَهَاۚ لَا تُضَآرَّ وَٰلِدَةُۢ بِوَلَدِهَا وَلَا مَوۡلُودٞ لَّهُۥ بِوَلَدِهِۦۚ وَعَلَى ٱلۡوَارِثِ مِثۡلُ ذَٰلِكَۗ فَإِنۡ أَرَادَا فِصَالًا عَن تَرَاضٖ مِّنۡهُمَا وَتَشَاوُرٖ فَلَا جُنَاحَ عَلَيۡهِمَاۗ وَإِنۡ أَرَدتُّمۡ أَن تَسۡتَرۡضِعُوٓاْ أَوۡلَٰدَكُمۡ فَلَا جُنَاحَ عَلَيۡكُمۡ إِذَا سَلَّمۡتُم مَّآ ءَاتَيۡتُم بِٱلۡمَعۡرُوفِۗ وَٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَٱعۡلَمُوٓاْ أَنَّ ٱللَّهَ بِمَا تَعۡمَلُونَ بَصِيرٞ

233. Mamele [divorţate] îi alăptează pe copiii lor doi ani încheiaţi, pentru cei care voiesc să se împlinească timpul alăptării. Iar tatălui îi revine datoria de a le asigura întreţinerea şi îmbrăcămintea după cuviinţă, căci nici unui suflet nu i se impune decât atât cât îi stă în putinţă. Nici mama nu poate fi păgubită în ceea ce‑l priveşte pe copilul ei, nici tatăl în ceea ce‑l priveşte pe copilul lui. Asemenea şi pentru moştenitor(184). Dacă amândoi [părinţii] se învoiesc la înţărcare, după ce se sfătuiesc, nu vor avea păcat. Iar dacă voiţi să luaţi doică pentru copiii voştri, nu veţi avea nici un păcat, dacă plătiţi ceea ce aveţi de dat, după cuviinţă. Şi să fiţi cu frică de Allah şi să ştiţi că Allah este Cel care Vede [Basir] ceea ce faceţi!(185)

(184) Moştenitorul tatălui, aici cu sensul de tutore, epitrop. (185) Versetele referitoare la alăptare sunt deosebit de importante, ele poruncind menţinerea unor relaţii bune între soţii divorţaţi, protejarea intereselor copilului în modul cel mai clar, problemele dintre cele două părţi urmând să fie rezolvate prin bunăvoinţă, consultare şi înţelegere. Aceasta în cazurile de divorţ, nu în cazurile familiilor obişnuite.

Verset: 234

وَٱلَّذِينَ يُتَوَفَّوۡنَ مِنكُمۡ وَيَذَرُونَ أَزۡوَٰجٗا يَتَرَبَّصۡنَ بِأَنفُسِهِنَّ أَرۡبَعَةَ أَشۡهُرٖ وَعَشۡرٗاۖ فَإِذَا بَلَغۡنَ أَجَلَهُنَّ فَلَا جُنَاحَ عَلَيۡكُمۡ فِيمَا فَعَلۡنَ فِيٓ أَنفُسِهِنَّ بِٱلۡمَعۡرُوفِۗ وَٱللَّهُ بِمَا تَعۡمَلُونَ خَبِيرٞ

234. Aceia dintre voi care se săvârşesc din viaţă şi lasă după ei soţii, ele trebuie să aştepte [o perioadă de] patru luni şi zece [zile](186). După ce au împlinit timpul lor, nu mai e nici un păcat pentru voi pentru ceea ce fac ele cu sine, după cuviinţă(187). Şi Allah este Bineştiutor [Khabir] a toate câte le faceţi.

(186) Prin aşteptare se are în vedere abţinerea în această perioadă de la căsătorie, dar şi de la împodobire şi ieşirea din casă(cu excepţia situaţiilor când femeia este nevoită să o facă). (187) Cuvintele acestea sunt adresate părinţilor văduvei, care devine după aceea liberă în privinţa opţiunii pentru un nou mariaj.

Verset: 235

وَلَا جُنَاحَ عَلَيۡكُمۡ فِيمَا عَرَّضۡتُم بِهِۦ مِنۡ خِطۡبَةِ ٱلنِّسَآءِ أَوۡ أَكۡنَنتُمۡ فِيٓ أَنفُسِكُمۡۚ عَلِمَ ٱللَّهُ أَنَّكُمۡ سَتَذۡكُرُونَهُنَّ وَلَٰكِن لَّا تُوَاعِدُوهُنَّ سِرًّا إِلَّآ أَن تَقُولُواْ قَوۡلٗا مَّعۡرُوفٗاۚ وَلَا تَعۡزِمُواْ عُقۡدَةَ ٱلنِّكَاحِ حَتَّىٰ يَبۡلُغَ ٱلۡكِتَٰبُ أَجَلَهُۥۚ وَٱعۡلَمُوٓاْ أَنَّ ٱللَّهَ يَعۡلَمُ مَا فِيٓ أَنفُسِكُمۡ فَٱحۡذَرُوهُۚ وَٱعۡلَمُوٓاْ أَنَّ ٱللَّهَ غَفُورٌ حَلِيمٞ

235. Asemenea, nu păcătuiţi, dacă [în timpul acesta] le daţi de înţeles femeilor că le cereţi în căsătorie sau doar nutriţi acest gând în sufletele voastre. Allah ştie doar că voi vă gândiţi la ele, dar nu le faceţi promisiuni într‑ascuns(188), în afară de a le spune vorbe cuviincioase(189). Şi nu mărturisi intenţia căsătoriei mai înainte de trecerea timpului orânduit! Să ştiţi că Allah cunoaşte ce se află în sufletele voastre şi fiţi prevăzători faţă de El, dar să ştiţi că Allah este Iertător [şi] Blând [Ghafur, Halim]

(188) Adică fără ştirea părinţilor sau tutorilor.(189) A nu le cere în căsătorie într‑un mod direct în această perioadă ci ar putea spune pe ocolite: o femeie ca tine nu trebuie să rămână văduvă …

Verset: 236

لَّا جُنَاحَ عَلَيۡكُمۡ إِن طَلَّقۡتُمُ ٱلنِّسَآءَ مَا لَمۡ تَمَسُّوهُنَّ أَوۡ تَفۡرِضُواْ لَهُنَّ فَرِيضَةٗۚ وَمَتِّعُوهُنَّ عَلَى ٱلۡمُوسِعِ قَدَرُهُۥ وَعَلَى ٱلۡمُقۡتِرِ قَدَرُهُۥ مَتَٰعَۢا بِٱلۡمَعۡرُوفِۖ حَقًّا عَلَى ٱلۡمُحۡسِنِينَ

236. Nu este nici un păcat pentru voi, dacă divorţaţi de femei înainte de a le atinge sau înainte de a le statornici dota(190). Dar dăruiţi‑le lor – cel înstărit după putinţa sa, iar cel sărac după putinţa sa – anumite bunuri, de care ele să se bucure, după cuviinţă! Aceasta este o datorie pentru binefăcător.

(190) Cuvântul „dotă” nu are semnificaţia din limba română. El va traduce, în mod curent, cuvântul arab mahr, dar şi farida, sadaqa sau ‘ajr, cu acest sens. Femeia musulmană posedă statutul de personalitate juridică deplină şi, în consecinţă, ea poate avea în proprietate exclusivă bunuri asupra cărora nici soţul, nici părinţii săi nu au nici un drept.

Verset: 237

وَإِن طَلَّقۡتُمُوهُنَّ مِن قَبۡلِ أَن تَمَسُّوهُنَّ وَقَدۡ فَرَضۡتُمۡ لَهُنَّ فَرِيضَةٗ فَنِصۡفُ مَا فَرَضۡتُمۡ إِلَّآ أَن يَعۡفُونَ أَوۡ يَعۡفُوَاْ ٱلَّذِي بِيَدِهِۦ عُقۡدَةُ ٱلنِّكَاحِۚ وَأَن تَعۡفُوٓاْ أَقۡرَبُ لِلتَّقۡوَىٰۚ وَلَا تَنسَوُاْ ٱلۡفَضۡلَ بَيۡنَكُمۡۚ إِنَّ ٱللَّهَ بِمَا تَعۡمَلُونَ بَصِيرٌ

237. Însă dacă divorţaţi de ele înainte de a le atinge(191), dar după ce le‑aţi hotărât dota, atunci ele au dreptul la jumătate din ce aţi statornicit, cu excepţia situaţiei în care ele se lipsesc [de aceasta] sau acela în mâinile căruia se află contractul de căsătorie renunţă(192). Iar renunţarea este mai aproape de pietate. Şi nu uitaţi că Allah este Cel care Vede Bine [Basir] ceea ce faceţi!

(191) Se are în vedere actul sexual.(192) Fie soţul care renunţă la jumătate sau la toată dota acordată femeii, fie reprezentantul legal al ei (dacă ea este minoră) este cel care renunţă, în favoarea bărbatului, la jumătate din dota ce îi revine femeii.

Verset: 238

حَٰفِظُواْ عَلَى ٱلصَّلَوَٰتِ وَٱلصَّلَوٰةِ ٱلۡوُسۡطَىٰ وَقُومُواْ لِلَّهِ قَٰنِتِينَ

238. Împliniţi cu sârguinţă Rugăciunile, cu osebire Rugăciunea [As‑Salat] de la mijloc(193)! Şi staţi în picioare dinaintea lui Allah, cu smerenie!

(193) Există interpretări diferite ale acestei expresii, dar, după opinia predominantă, prin ea se are în vedere rugăciunea de după‑amiază (asr), de la mijlocul celor cinci rugăciuni zilnice şi de la mijlocul intervalului dintre amiază şi asfinţit.

Verset: 239

فَإِنۡ خِفۡتُمۡ فَرِجَالًا أَوۡ رُكۡبَانٗاۖ فَإِذَآ أَمِنتُمۡ فَٱذۡكُرُواْ ٱللَّهَ كَمَا عَلَّمَكُم مَّا لَمۡ تَكُونُواْ تَعۡلَمُونَ

239. De vă temeţi [de ceva], [rugaţi‑vă] mergând pe jos sau călare, iar când sunteţi iarăşi în siguranţă, pomeniţi‑L pe Allah(194), aşa cum El v‑a învăţat, ceea ce voi nu ştiaţi(195)!

(194) Împliniţi Rugăciunile voastre în mod normal.(195) Cele două versete (238, 239) vin ca o paranteză, pentru a aminti că nici în timpul momentelor de bucurie din viaţă, nici în timpul luptelor, nu trebuie uitat Allah.

Verset: 240

وَٱلَّذِينَ يُتَوَفَّوۡنَ مِنكُمۡ وَيَذَرُونَ أَزۡوَٰجٗا وَصِيَّةٗ لِّأَزۡوَٰجِهِم مَّتَٰعًا إِلَى ٱلۡحَوۡلِ غَيۡرَ إِخۡرَاجٖۚ فَإِنۡ خَرَجۡنَ فَلَا جُنَاحَ عَلَيۡكُمۡ فِي مَا فَعَلۡنَ فِيٓ أَنفُسِهِنَّ مِن مَّعۡرُوفٖۗ وَٱللَّهُ عَزِيزٌ حَكِيمٞ

240. Aceia dintre voi care se săvârşesc din viaţă şi lasă după ei soţii [trebuie să lase] o îndemnare [moştenitorilor] pentru soţiile lor, [prevăzând] întreţinerea pentru un an, fără scoaterea din casă(196). Dacă ele pleacă [de bună voie], voi nu aveţi nici un păcat pentru ceea ce fac ele cu ele însele, după cuviinţă. Allah este Atotputernic, Înţelept [‘Aziz, Hakim].

(196) Nimeni nu are voie să le scoată din casele lor, vreme de un an, fără voia lor, asigurându‑li‑se hrana şi îmbrăcămintea. Această prescripţie este anulată de versetele anterioare, respectiv de versetul 234.

Verset: 241

وَلِلۡمُطَلَّقَٰتِ مَتَٰعُۢ بِٱلۡمَعۡرُوفِۖ حَقًّا عَلَى ٱلۡمُتَّقِينَ

241. Celor divorţate să fie dăruite după cuviinţă(197). Aceasta este o obligaţie pentru cei care au frică [de Allah].

(197) Pe lângă dotă, femeile divorţate au dreptul şi la un dar din partea foştilor soţi.

Verset: 242

كَذَٰلِكَ يُبَيِّنُ ٱللَّهُ لَكُمۡ ءَايَٰتِهِۦ لَعَلَّكُمۡ تَعۡقِلُونَ

242. Astfel vă face Allah semnele Sale învederate, pentru ca voi să pricepeţi!

Verset: 243

۞ أَلَمۡ تَرَ إِلَى ٱلَّذِينَ خَرَجُواْ مِن دِيَٰرِهِمۡ وَهُمۡ أُلُوفٌ حَذَرَ ٱلۡمَوۡتِ فَقَالَ لَهُمُ ٱللَّهُ مُوتُواْ ثُمَّ أَحۡيَٰهُمۡۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَذُو فَضۡلٍ عَلَى ٱلنَّاسِ وَلَٰكِنَّ أَكۡثَرَ ٱلنَّاسِ لَا يَشۡكُرُونَ

243. Nu i‑ai văzut pe aceia care au părăsit casele lor – cu toate că erau cu miile – de teama morţii? Apoi Allah le‑a zis: „Muriţi!” Apoi i‑a readus la viaţă. Allah este mărinimos cu oamenii, dar cei mai mulţi oameni sunt nemulţumitori.

Verset: 244

وَقَٰتِلُواْ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ وَٱعۡلَمُوٓاْ أَنَّ ٱللَّهَ سَمِيعٌ عَلِيمٞ

244. Aşadar, luptaţi pe calea lui Allah şi să ştiţi că Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim].

Verset: 245

مَّن ذَا ٱلَّذِي يُقۡرِضُ ٱللَّهَ قَرۡضًا حَسَنٗا فَيُضَٰعِفَهُۥ لَهُۥٓ أَضۡعَافٗا كَثِيرَةٗۚ وَٱللَّهُ يَقۡبِضُ وَيَبۡصُۜطُ وَإِلَيۡهِ تُرۡجَعُونَ

245. Cine este acela care Îi dă lui Allah un împrumut bun? El i‑l va înmulţi [în Viaţa de Apoi] de mai multe ori, căci Allah micşorează sau măreşte [darul Său] şi voi la El vă veţi întoarce.

Verset: 246

أَلَمۡ تَرَ إِلَى ٱلۡمَلَإِ مِنۢ بَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ مِنۢ بَعۡدِ مُوسَىٰٓ إِذۡ قَالُواْ لِنَبِيّٖ لَّهُمُ ٱبۡعَثۡ لَنَا مَلِكٗا نُّقَٰتِلۡ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِۖ قَالَ هَلۡ عَسَيۡتُمۡ إِن كُتِبَ عَلَيۡكُمُ ٱلۡقِتَالُ أَلَّا تُقَٰتِلُواْۖ قَالُواْ وَمَا لَنَآ أَلَّا نُقَٰتِلَ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ وَقَدۡ أُخۡرِجۡنَا مِن دِيَٰرِنَا وَأَبۡنَآئِنَاۖ فَلَمَّا كُتِبَ عَلَيۡهِمُ ٱلۡقِتَالُ تَوَلَّوۡاْ إِلَّا قَلِيلٗا مِّنۡهُمۡۚ وَٱللَّهُ عَلِيمُۢ بِٱلظَّٰلِمِينَ

246. N‑ai văzut tu adunarea căpeteniilor fiilor lui Israel, când după [vremea lui] Moise, i‑au zis unuia dintre profeţii lor: „Alege‑ne nouă un rege, ca să luptăm pe calea lui Allah!”? Le‑a zis el: „Şi dacă nu luptaţi, după ce vi s‑a poruncit lupta?” I‑au răspuns: „Ce am avea ca să nu luptăm pentru Allah, când noi am fost alungaţi din căminele noastre, de lângă copiii noştri?” Dar când le‑a fost poruncită lupta, ei au întors spatele, afară de puţini dintre ei. Însă Allah îi cunoaşte bine pe cei nelegiuiţi!

Verset: 247

وَقَالَ لَهُمۡ نَبِيُّهُمۡ إِنَّ ٱللَّهَ قَدۡ بَعَثَ لَكُمۡ طَالُوتَ مَلِكٗاۚ قَالُوٓاْ أَنَّىٰ يَكُونُ لَهُ ٱلۡمُلۡكُ عَلَيۡنَا وَنَحۡنُ أَحَقُّ بِٱلۡمُلۡكِ مِنۡهُ وَلَمۡ يُؤۡتَ سَعَةٗ مِّنَ ٱلۡمَالِۚ قَالَ إِنَّ ٱللَّهَ ٱصۡطَفَىٰهُ عَلَيۡكُمۡ وَزَادَهُۥ بَسۡطَةٗ فِي ٱلۡعِلۡمِ وَٱلۡجِسۡمِۖ وَٱللَّهُ يُؤۡتِي مُلۡكَهُۥ مَن يَشَآءُۚ وَٱللَّهُ وَٰسِعٌ عَلِيمٞ

247. Şi le‑a zis profetul lor(198): „Allah vi l‑a trimis vouă pe Talut(199) ca rege!”. Au răspuns ei: „Cum să cârmuiască el peste noi, când noi suntem mai vrednici de domnie decât el? El nu a fost dăruit nici cu bogăţie din belşug”. Le‑a zis: „Allah l‑a ales pe el peste voi şi l‑a înzestrat cu prisos de învăţătură şi putere trupească!” Iar Allah dă [din] stăpânirea Lui cui voieşte El, căci Allah este Cel cu Har Nemărginit [şi] El este Atoateştiutor [Wasi’, ‘Alim].

(198) Samuel.(199) Numele biblic a lui Talut este Saul.

Verset: 248

وَقَالَ لَهُمۡ نَبِيُّهُمۡ إِنَّ ءَايَةَ مُلۡكِهِۦٓ أَن يَأۡتِيَكُمُ ٱلتَّابُوتُ فِيهِ سَكِينَةٞ مِّن رَّبِّكُمۡ وَبَقِيَّةٞ مِّمَّا تَرَكَ ءَالُ مُوسَىٰ وَءَالُ هَٰرُونَ تَحۡمِلُهُ ٱلۡمَلَٰٓئِكَةُۚ إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَةٗ لَّكُمۡ إِن كُنتُم مُّؤۡمِنِينَ

248. Şi profetul lor le‑a zis: „Un semn al stăpânirii sale este acela că va veni la voi cu chivotul în care se află chezăşia liniştii trimise de Domnul vostru(200), laolaltă cu rămăşiţele lăsate de neamul lui Moise şi de neamul lui Harun(201), purtat de îngeri. În aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteţi credincioşi!”.

(200) Este vorba de chivotul în care Moise punea Tora când pornea la luptă şi îl aşeza în faţa oştii pentru a aduce liniştea şi încrederea în sufletele luptătorilor. (201) Numele arab al lui Aaron. Prin rămăşiţe sunt avute în vedere toiagul şi veşmintele lui Moise, precum şi unele table cu Tora.

Verset: 249

فَلَمَّا فَصَلَ طَالُوتُ بِٱلۡجُنُودِ قَالَ إِنَّ ٱللَّهَ مُبۡتَلِيكُم بِنَهَرٖ فَمَن شَرِبَ مِنۡهُ فَلَيۡسَ مِنِّي وَمَن لَّمۡ يَطۡعَمۡهُ فَإِنَّهُۥ مِنِّيٓ إِلَّا مَنِ ٱغۡتَرَفَ غُرۡفَةَۢ بِيَدِهِۦۚ فَشَرِبُواْ مِنۡهُ إِلَّا قَلِيلٗا مِّنۡهُمۡۚ فَلَمَّا جَاوَزَهُۥ هُوَ وَٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ مَعَهُۥ قَالُواْ لَا طَاقَةَ لَنَا ٱلۡيَوۡمَ بِجَالُوتَ وَجُنُودِهِۦۚ قَالَ ٱلَّذِينَ يَظُنُّونَ أَنَّهُم مُّلَٰقُواْ ٱللَّهِ كَم مِّن فِئَةٖ قَلِيلَةٍ غَلَبَتۡ فِئَةٗ كَثِيرَةَۢ بِإِذۡنِ ٱللَّهِۗ وَٱللَّهُ مَعَ ٱلصَّٰبِرِينَ

249. Şi când a purces Talut cu oştenii lui, a zis el: Iată, Allah voieşte să vă încerce cu un râu; acela care va bea nu va mai fi de partea mea, iar acela care nu va gusta din el va fi de partea mea, afară de cei care vor lua o sorbitură cu căuşul palmei lor. Ei însă au băut din el, afară de puţini dintre ei. După ce au trecut, el şi cei ce crezură împreună cu el, au zis ei: „N‑avem astăzi putere faţă de Jalut(202) şi de oştenii săi!” Dar au zis şi cei care erau convinşi că Îl vor întâlni pe Allah: „De câte ori nu a învins o oştire mai puţin numeroasă o oştire mai mare, cu voia lui Allah, căci Allah este cu cei statornici!”.

(202) Numele arab al lui Goliat.

Verset: 250

وَلَمَّا بَرَزُواْ لِجَالُوتَ وَجُنُودِهِۦ قَالُواْ رَبَّنَآ أَفۡرِغۡ عَلَيۡنَا صَبۡرٗا وَثَبِّتۡ أَقۡدَامَنَا وَٱنصُرۡنَا عَلَى ٱلۡقَوۡمِ ٱلۡكَٰفِرِينَ

250. Şi când au ieşit înaintea lui Jalut şi a oştenilor săi, au zis ei: „Doamne, revarsă asupra noastră statornicie, întăreşte picioarele noastre şi ajută‑ne pe noi să înfrângem acest neam de necredincioşi!”

Verset: 251

فَهَزَمُوهُم بِإِذۡنِ ٱللَّهِ وَقَتَلَ دَاوُۥدُ جَالُوتَ وَءَاتَىٰهُ ٱللَّهُ ٱلۡمُلۡكَ وَٱلۡحِكۡمَةَ وَعَلَّمَهُۥ مِمَّا يَشَآءُۗ وَلَوۡلَا دَفۡعُ ٱللَّهِ ٱلنَّاسَ بَعۡضَهُم بِبَعۡضٖ لَّفَسَدَتِ ٱلۡأَرۡضُ وَلَٰكِنَّ ٱللَّهَ ذُو فَضۡلٍ عَلَى ٱلۡعَٰلَمِينَ

251. Şi i‑au înfrânt cu îngăduinţa lui Allah, şi Dawud(203) l‑a omorât pe Jalut, iar Allah i‑a dăruit [lui Dawud] cârmuirea şi înţelepciunea(204) ş i l ‑a învăţat ceea ce a voit El. Şi dacă Allah nu i‑ar ţine pe oameni în frâu, unul prin altul(205), pământul ar fi stricat. Dar Allah este darnic cu toate lumile!

(203) Numele arab al lui David.(204) Profeţia.(205) Aluzie la necesitatea existenţei unui echilibru între diversele puteri pe pământ.

Verset: 252

تِلۡكَ ءَايَٰتُ ٱللَّهِ نَتۡلُوهَا عَلَيۡكَ بِٱلۡحَقِّۚ وَإِنَّكَ لَمِنَ ٱلۡمُرۡسَلِينَ

252. Acestea sunt versetele lui Allah, pe care Noi Ţi le recităm [Muhammed] întru adevăr. Şi tu eşti [neîndoielnic] dintre trimişi!(206)

(206) Aici Allah se adresează direct profetului Muhammed.

Verset: 253

۞ تِلۡكَ ٱلرُّسُلُ فَضَّلۡنَا بَعۡضَهُمۡ عَلَىٰ بَعۡضٖۘ مِّنۡهُم مَّن كَلَّمَ ٱللَّهُۖ وَرَفَعَ بَعۡضَهُمۡ دَرَجَٰتٖۚ وَءَاتَيۡنَا عِيسَى ٱبۡنَ مَرۡيَمَ ٱلۡبَيِّنَٰتِ وَأَيَّدۡنَٰهُ بِرُوحِ ٱلۡقُدُسِۗ وَلَوۡ شَآءَ ٱللَّهُ مَا ٱقۡتَتَلَ ٱلَّذِينَ مِنۢ بَعۡدِهِم مِّنۢ بَعۡدِ مَا جَآءَتۡهُمُ ٱلۡبَيِّنَٰتُ وَلَٰكِنِ ٱخۡتَلَفُواْ فَمِنۡهُم مَّنۡ ءَامَنَ وَمِنۡهُم مَّن كَفَرَۚ وَلَوۡ شَآءَ ٱللَّهُ مَا ٱقۡتَتَلُواْ وَلَٰكِنَّ ٱللَّهَ يَفۡعَلُ مَا يُرِيدُ

253. Printre aceşti trimişi, Noi i‑am pus pe unii înaintea altora: unora dintre ei le‑a vorbit Allah(207), pe alţii i‑a ridicat mai sus cu câteva trepte(208). I‑am dat lui Isus, fiul Mariei, semne limpezi(209) şi l‑am întărit pre el prin duhul sfânt. Şi de‑ar fi voit Allah, nu s‑ar fi războit cei de după ei(210), în urma semnelor limpezi pe care le‑au avut. Dar ei s‑au dezbinat; unii dintre ei au crezut, iar alţii dintre ei au tăgăduit. Şi de‑ar fi voit Allah, ei nu s‑ar fi războit, dar Allah face ceea ce voieşte El.(211)

(207) Este vorba de Moise.(208) Este vorba de profetul Muhammed – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – plasat deasupra tuturor celorlalţi prin numeroasele semne pe care le‑a primit, precum şi despre Avraam.(209) Cum sunt lecuirea bolnavilor şi învierea morţilor.(210) După profeţi.(211) Chestiunea voinţei lui Allah este neclară pentru mulţi. Cei tendenţioşi dintre ei întreabă de ce nu intervine Allah pentru a împiedica apariţia de neînţelegeri între oameni, dacă poate să facă acest lucru. Răspunsul pentru aceştia este că Allah, dacă ar fi vrut să‑i creeze pe oameni fără voinţă şi fără libertatea care să le dea posibilitatea de a alege ceea ce voiesc, ar fi putut s‑o facă, aşa cum a creat mineralele, animalele şi îngerii, dar El l‑a făcut pe om cu gândire, pentru a putea distinge binele de rău şi i‑a dat libertatea de a‑l alege pe cel care a voit dintre cele două. Iar de n‑ar fi fost astfel, i‑ar fi dat lui voinţa cu care să poată să meargă pe calea pe care a ales‑o fără nici o oprelişte. Şi l‑a înzestrat pe el cu simţuri care să‑i dea posibilitatea să aleagă la faţa locului şi prin aceasta l‑a înnobilat pe el. De această alegere depind răsplata şi pedeapsa. Omul poate să creadă din convingere sau poate să nu creadă, fără oprelişte, urmând să suporte urmările necredinţei sale, precum ticăloşia acestei vieţi sau suferinţa fără seamăn a Vieţii de Apoi. Omul trebuie să cugete la căile de a se salva de primejdii, dacă nu‑i va folosi întrebarea: „De ce m‑a creat Allah astfel?”

Verset: 254

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓاْ أَنفِقُواْ مِمَّا رَزَقۡنَٰكُم مِّن قَبۡلِ أَن يَأۡتِيَ يَوۡمٞ لَّا بَيۡعٞ فِيهِ وَلَا خُلَّةٞ وَلَا شَفَٰعَةٞۗ وَٱلۡكَٰفِرُونَ هُمُ ٱلظَّٰلِمُونَ

254. O, voi cei care credeţi! Daţi [milostenie] din ceea ce Noi v‑am dăruit înainte de a veni o Zi în care nu va mai fi de folos nici negoţ(212), nici legătură [de prietenie] şi nici mijlocire! Necredincioşii sunt nelegiuiţi!

(212) Posibilitatea de răscumpărare.

Verset: 255

ٱللَّهُ لَآ إِلَٰهَ إِلَّا هُوَ ٱلۡحَيُّ ٱلۡقَيُّومُۚ لَا تَأۡخُذُهُۥ سِنَةٞ وَلَا نَوۡمٞۚ لَّهُۥ مَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَمَا فِي ٱلۡأَرۡضِۗ مَن ذَا ٱلَّذِي يَشۡفَعُ عِندَهُۥٓ إِلَّا بِإِذۡنِهِۦۚ يَعۡلَمُ مَا بَيۡنَ أَيۡدِيهِمۡ وَمَا خَلۡفَهُمۡۖ وَلَا يُحِيطُونَ بِشَيۡءٖ مِّنۡ عِلۡمِهِۦٓ إِلَّا بِمَا شَآءَۚ وَسِعَ كُرۡسِيُّهُ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضَۖ وَلَا يَـُٔودُهُۥ حِفۡظُهُمَاۚ وَهُوَ ٱلۡعَلِيُّ ٱلۡعَظِيمُ

255. Allah! Nu există divinitate afară de El, Cel Viu, Veşnicul [Al‑Qayyum](213)! Nici aţipirea, nici somnul nu‑L cuprind! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pre pământ! Cine este acela care ar putea mijloci la El fără de îngăduinţa Lui? El le ştie pe cele din faţa lor şi pe cele din urma lor(214). Şi ei nu pricep nimic din ştiinţa Sa în afară de ceea ce El voieşte. Tronul Lui(215) se întinde peste ceruri şi peste pământ şi nu‑I este grea păzirea lor(216). El este Preaînaltul, Măreţul [Al‑Aliyy, Al’Azim]!

(213) Cuvânt prin care va apărea tradus epitetul lui Allah Al‑Qayyum, care mai înseamnă şi „Cel care nu are nevoie de nimic, în vreme ce toate au nevoie de El; Cel care nu depinde de nimeni, în vreme ce totul depinde de El”. (214) El le ştie pe cele din această lume şi pe cele din Lumea de Apoi. (215) Versetul 255 se numeşte „versetul Tronului”, după acest cuvânt kursiy, care înseamnă „tron, jilţ”, dar pe care unii comentatori îl interpretează şi ca însemnând Ştiinţa lui Allah. (216) A cerului şi a pământului.

Verset: 256

لَآ إِكۡرَاهَ فِي ٱلدِّينِۖ قَد تَّبَيَّنَ ٱلرُّشۡدُ مِنَ ٱلۡغَيِّۚ فَمَن يَكۡفُرۡ بِٱلطَّٰغُوتِ وَيُؤۡمِنۢ بِٱللَّهِ فَقَدِ ٱسۡتَمۡسَكَ بِٱلۡعُرۡوَةِ ٱلۡوُثۡقَىٰ لَا ٱنفِصَامَ لَهَاۗ وَٱللَّهُ سَمِيعٌ عَلِيمٌ

256. Nu este silire la credinţă! Răzvedită este deosebirea dintre calea cea dreaptă şi rătăcire, iar acela care se leapădă de Taghut(217) şi crede în Allah, acela s‑a prins de cea mai trainică toartă [Islamul], care nu se sparge niciodată(218). Şi Allah este Cel care Aude totul, Atoateştiutor [Sami’, ‘Alim].

(217) După unii comentatori, prin At‑Taghut se au în vedere diavolii, idolii şi toate falsele divinităţi. Tocmai de aceea, în versetul următor, cuvântul este folosit cu sens de plural. (218) Metaforă pentru legătura cea mai trainică.

Verset: 257

ٱللَّهُ وَلِيُّ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ يُخۡرِجُهُم مِّنَ ٱلظُّلُمَٰتِ إِلَى ٱلنُّورِۖ وَٱلَّذِينَ كَفَرُوٓاْ أَوۡلِيَآؤُهُمُ ٱلطَّٰغُوتُ يُخۡرِجُونَهُم مِّنَ ٱلنُّورِ إِلَى ٱلظُّلُمَٰتِۗ أُوْلَٰٓئِكَ أَصۡحَٰبُ ٱلنَّارِۖ هُمۡ فِيهَا خَٰلِدُونَ

257. Allah este ocrotitorul celor care cred; El îi scoate din întunecimi la Lumină, în vreme ce acelora care nu cred le sunt ocrotitori Taghuţii, care‑i scot de la Lumină la întunecimi şi aceştia sunt oaspeţii Focului şi în el vor rămâne veşnic.

Verset: 258

أَلَمۡ تَرَ إِلَى ٱلَّذِي حَآجَّ إِبۡرَٰهِـۧمَ فِي رَبِّهِۦٓ أَنۡ ءَاتَىٰهُ ٱللَّهُ ٱلۡمُلۡكَ إِذۡ قَالَ إِبۡرَٰهِـۧمُ رَبِّيَ ٱلَّذِي يُحۡيِۦ وَيُمِيتُ قَالَ أَنَا۠ أُحۡيِۦ وَأُمِيتُۖ قَالَ إِبۡرَٰهِـۧمُ فَإِنَّ ٱللَّهَ يَأۡتِي بِٱلشَّمۡسِ مِنَ ٱلۡمَشۡرِقِ فَأۡتِ بِهَا مِنَ ٱلۡمَغۡرِبِ فَبُهِتَ ٱلَّذِي كَفَرَۗ وَٱللَّهُ لَا يَهۡدِي ٱلۡقَوۡمَ ٱلظَّٰلِمِينَ

258. Oare nu l‑ai văzut pe acela care s‑a certat cu Avraam în legătură cu existenţa Domnului său, după ce Allah i‑a dat stăpânia(219)? Şi a zis Avraam: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”. Şi i‑a răspuns el: „Şi eu pot să dau viaţa şi să iau viaţa!”. Atunci a zis Avraam: „Allah face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă‑l tu să vină de la Apus!” Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu‑i călăuzeşte pe cei nelegiuiţi.

(219) Nimrod, după unii comentatori. Aluzie la faptul că, devenind rege, el a socotit că este atotputernic şi, în consecinţă, a tăgăduit existenţa lui Allah.

Verset: 259

أَوۡ كَٱلَّذِي مَرَّ عَلَىٰ قَرۡيَةٖ وَهِيَ خَاوِيَةٌ عَلَىٰ عُرُوشِهَا قَالَ أَنَّىٰ يُحۡيِۦ هَٰذِهِ ٱللَّهُ بَعۡدَ مَوۡتِهَاۖ فَأَمَاتَهُ ٱللَّهُ مِاْئَةَ عَامٖ ثُمَّ بَعَثَهُۥۖ قَالَ كَمۡ لَبِثۡتَۖ قَالَ لَبِثۡتُ يَوۡمًا أَوۡ بَعۡضَ يَوۡمٖۖ قَالَ بَل لَّبِثۡتَ مِاْئَةَ عَامٖ فَٱنظُرۡ إِلَىٰ طَعَامِكَ وَشَرَابِكَ لَمۡ يَتَسَنَّهۡۖ وَٱنظُرۡ إِلَىٰ حِمَارِكَ وَلِنَجۡعَلَكَ ءَايَةٗ لِّلنَّاسِۖ وَٱنظُرۡ إِلَى ٱلۡعِظَامِ كَيۡفَ نُنشِزُهَا ثُمَّ نَكۡسُوهَا لَحۡمٗاۚ فَلَمَّا تَبَيَّنَ لَهُۥ قَالَ أَعۡلَمُ أَنَّ ٱللَّهَ عَلَىٰ كُلِّ شَيۡءٖ قَدِيرٞ

259. Sau ca acela care a trecut pe lângă o cetate pustiită până în temelii şi care a întrebat: „Cum o va readuce Allah la viaţă după moartea ei?” Allah l‑a lăsat atunci pe el fără viaţă o sută de ani, apoi l‑a înviat şi i‑a zis: „Cât ai stat tu [aşa]?” I‑a răspuns: „Am rămas o zi sau o parte dintr‑o zi.” I‑a zis [Allah]: „Ba ai stat o sută de ani şi uită‑te la mâncarea ta şi băutura ta! Nu s‑au stricat! Şi uită‑te la asinul tău! Şi te vom face pe tine un semn pentru oameni. Uită‑te la aceste oase [ale asinului] cum le îmbinăm şi apoi le îmbrăcăm cu carne!” Şi când i s‑a arătat lui desluşit aceasta, a zis: „Eu ştiu că Allah este peste toate Atotputernic!”

Verset: 260

وَإِذۡ قَالَ إِبۡرَٰهِـۧمُ رَبِّ أَرِنِي كَيۡفَ تُحۡيِ ٱلۡمَوۡتَىٰۖ قَالَ أَوَلَمۡ تُؤۡمِنۖ قَالَ بَلَىٰ وَلَٰكِن لِّيَطۡمَئِنَّ قَلۡبِيۖ قَالَ فَخُذۡ أَرۡبَعَةٗ مِّنَ ٱلطَّيۡرِ فَصُرۡهُنَّ إِلَيۡكَ ثُمَّ ٱجۡعَلۡ عَلَىٰ كُلِّ جَبَلٖ مِّنۡهُنَّ جُزۡءٗا ثُمَّ ٱدۡعُهُنَّ يَأۡتِينَكَ سَعۡيٗاۚ وَٱعۡلَمۡ أَنَّ ٱللَّهَ عَزِيزٌ حَكِيمٞ

260. Şi [adu‑ţi aminte când] Avraam a zis: „Doamne, arată‑mi mie cum îi readuci la viaţă pe cei morţi?!”, I‑a răspuns: „Tot nu crezi?” El i‑a zis: „Ba da! Ci numai să se liniştească inima mea!” El [Allah] i‑a zis atunci: „Ia patru păsări şi taie‑le mărunt, apoi pune pe fiecare munte o bucată din ele, apoi cheamă‑le şi ele vor veni la tine în grabă. Şi să ştii că Allah este Atotputernic, Înţelept [‘Aziz, Hakim]!”

Verset: 261

مَّثَلُ ٱلَّذِينَ يُنفِقُونَ أَمۡوَٰلَهُمۡ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ كَمَثَلِ حَبَّةٍ أَنۢبَتَتۡ سَبۡعَ سَنَابِلَ فِي كُلِّ سُنۢبُلَةٖ مِّاْئَةُ حَبَّةٖۗ وَٱللَّهُ يُضَٰعِفُ لِمَن يَشَآءُۚ وَٱللَّهُ وَٰسِعٌ عَلِيمٌ

261. Pilda acelora care dau [din] averea lor pe calea lui Allah este ca pilda grăuntelui care face şapte spice şi în fiecare spic sunt o sută de grăunţe, căci Allah înmulţeşte [răsplata] celui care voieşte El. Allah este Cel cu Har Nemărginit [şi] Atoateştiutor [Wasi’, ‘Alim].

Verset: 262

ٱلَّذِينَ يُنفِقُونَ أَمۡوَٰلَهُمۡ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ ثُمَّ لَا يُتۡبِعُونَ مَآ أَنفَقُواْ مَنّٗا وَلَآ أَذٗى لَّهُمۡ أَجۡرُهُمۡ عِندَ رَبِّهِمۡ وَلَا خَوۡفٌ عَلَيۡهِمۡ وَلَا هُمۡ يَحۡزَنُونَ

262. Aceia care dau [din] averea lor pe calea lui Allah şi nu vin, după darul făcut, să se laude cu el şi nici cu necăjire, aceia au răsplată de la Domnul lor şi teamă pentru ei nu va fi şi nici nu vor cunoaşte ei mâhnirea.

Verset: 263

۞ قَوۡلٞ مَّعۡرُوفٞ وَمَغۡفِرَةٌ خَيۡرٞ مِّن صَدَقَةٖ يَتۡبَعُهَآ أَذٗىۗ وَٱللَّهُ غَنِيٌّ حَلِيمٞ

263. O vorbă cuviincioasă şi de iertare este mai bună decât o milostenie după care urmează necăjirea. Iar Allah este Înstărit Îndeajuns [şi] Blând [Ghaniyy, Halim].

Verset: 264

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ لَا تُبۡطِلُواْ صَدَقَٰتِكُم بِٱلۡمَنِّ وَٱلۡأَذَىٰ كَٱلَّذِي يُنفِقُ مَالَهُۥ رِئَآءَ ٱلنَّاسِ وَلَا يُؤۡمِنُ بِٱللَّهِ وَٱلۡيَوۡمِ ٱلۡأٓخِرِۖ فَمَثَلُهُۥ كَمَثَلِ صَفۡوَانٍ عَلَيۡهِ تُرَابٞ فَأَصَابَهُۥ وَابِلٞ فَتَرَكَهُۥ صَلۡدٗاۖ لَّا يَقۡدِرُونَ عَلَىٰ شَيۡءٖ مِّمَّا كَسَبُواْۗ وَٱللَّهُ لَا يَهۡدِي ٱلۡقَوۡمَ ٱلۡكَٰفِرِينَ

264. O, voi, cei care credeţi! Nu faceţi deşarte milosteniile voastre prin pomenirea lor şi prin necăjire, ca acela care cheltuieşte din averea lui de ochii lumii, fără să creadă în Allah şi în Ziua de Apoi, căci pilda lui este ca pilda unei stânci acoperite de colb peste care vine o ploaie abundentă şi o lasă goală. Ei nu au nici un folos din ceea ce au dobândit. Allah nu‑i călăuzeşte pe cei necredincioşi.

Verset: 265

وَمَثَلُ ٱلَّذِينَ يُنفِقُونَ أَمۡوَٰلَهُمُ ٱبۡتِغَآءَ مَرۡضَاتِ ٱللَّهِ وَتَثۡبِيتٗا مِّنۡ أَنفُسِهِمۡ كَمَثَلِ جَنَّةِۭ بِرَبۡوَةٍ أَصَابَهَا وَابِلٞ فَـَٔاتَتۡ أُكُلَهَا ضِعۡفَيۡنِ فَإِن لَّمۡ يُصِبۡهَا وَابِلٞ فَطَلّٞۗ وَٱللَّهُ بِمَا تَعۡمَلُونَ بَصِيرٌ

265. Iar pilda acelora care cheltuiesc din averea lor [drept milostenie], în căutarea mulţumirii lui Allah şi întăririi sufletelor lor, este ca pilda unei grădini de pe o colină peste care vine o ploaie abundentă şi dă roade de două ori mai multe, iar dacă nu vine peste ea ploaie [îi este de‑ajuns] atunci numai o roureală. Allah vede tot ceea ce voi făptuiţi [Basir].

Verset: 266

أَيَوَدُّ أَحَدُكُمۡ أَن تَكُونَ لَهُۥ جَنَّةٞ مِّن نَّخِيلٖ وَأَعۡنَابٖ تَجۡرِي مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَٰرُ لَهُۥ فِيهَا مِن كُلِّ ٱلثَّمَرَٰتِ وَأَصَابَهُ ٱلۡكِبَرُ وَلَهُۥ ذُرِّيَّةٞ ضُعَفَآءُ فَأَصَابَهَآ إِعۡصَارٞ فِيهِ نَارٞ فَٱحۡتَرَقَتۡۗ كَذَٰلِكَ يُبَيِّنُ ٱللَّهُ لَكُمُ ٱلۡأٓيَٰتِ لَعَلَّكُمۡ تَتَفَكَّرُونَ

266. Oare doreşte vreunul dintre voi să aibă o grădină de curmali şi viţă de vie pe sub care să curgă pâraie, cu tot felul de roade în ea, şi să‑l ajungă bătrâneţea pe când copiii lui sunt încă mici şi să se abată asupra ei vijelie cu foc şi ea să fie mistuită [de flăcări]? Astfel vă arată Allah semnele, poate că voi o să cugetaţi.

Verset: 267

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓاْ أَنفِقُواْ مِن طَيِّبَٰتِ مَا كَسَبۡتُمۡ وَمِمَّآ أَخۡرَجۡنَا لَكُم مِّنَ ٱلۡأَرۡضِۖ وَلَا تَيَمَّمُواْ ٱلۡخَبِيثَ مِنۡهُ تُنفِقُونَ وَلَسۡتُم بِـَٔاخِذِيهِ إِلَّآ أَن تُغۡمِضُواْ فِيهِۚ وَٱعۡلَمُوٓاْ أَنَّ ٱللَّهَ غَنِيٌّ حَمِيدٌ

267. O, voi, cei care credeţi! Faceţi milostenie din lucrurile bune pe care le‑aţi dobândit şi din [roadele] cele pe care le‑am făcut să crească pentru voi din pământ şi nu vă întoarceţi spre lucrurile rele ca să faceţi din ele milostenie, când nici voi înşivă nu le‑aţi primi decât dacă aţi fi cu ochii închişi! Şi să ştiţi că Allah este Înstărit Îndeajuns [şi] Vrednic de Laudă [Ghaniyy, Hamid]!

Verset: 268

ٱلشَّيۡطَٰنُ يَعِدُكُمُ ٱلۡفَقۡرَ وَيَأۡمُرُكُم بِٱلۡفَحۡشَآءِۖ وَٱللَّهُ يَعِدُكُم مَّغۡفِرَةٗ مِّنۡهُ وَفَضۡلٗاۗ وَٱللَّهُ وَٰسِعٌ عَلِيمٞ

268. Şeitan vă ameninţă cu sărăcia şi vă porunceşte lucruri urâte, în vreme ce Allah vă făgăduieşte iertare şi har, căci Allah este Cel cu Har Nemărginit, Atoateştiutor [Wasi’, ‘Alim].

Verset: 269

يُؤۡتِي ٱلۡحِكۡمَةَ مَن يَشَآءُۚ وَمَن يُؤۡتَ ٱلۡحِكۡمَةَ فَقَدۡ أُوتِيَ خَيۡرٗا كَثِيرٗاۗ وَمَا يَذَّكَّرُ إِلَّآ أُوْلُواْ ٱلۡأَلۡبَٰبِ

269. El dăruieşte înţelepciune cui voieşte El, iar cel care a fost dăruit cu înţelepciune, acela a fost dăruit cu un mare bine, dar [acest lucru] nu‑l pricep decât cei ageri la minte.

Verset: 270

وَمَآ أَنفَقۡتُم مِّن نَّفَقَةٍ أَوۡ نَذَرۡتُم مِّن نَّذۡرٖ فَإِنَّ ٱللَّهَ يَعۡلَمُهُۥۗ وَمَا لِلظَّٰلِمِينَ مِنۡ أَنصَارٍ

270. Ceea ce ne daţi ca milostenie şi jurămintele prin care vă legaţi [să faceţi ceva bun](220), acestea Allah le ştie, iar cei nelegiuiţi(221) nu vor avea pe nimeni ca sprijinitori.

(220) Aceste jurăminte trebuie să se împlinească.(221) Aici, cei care nu dau Dania.

Verset: 271

إِن تُبۡدُواْ ٱلصَّدَقَٰتِ فَنِعِمَّا هِيَۖ وَإِن تُخۡفُوهَا وَتُؤۡتُوهَا ٱلۡفُقَرَآءَ فَهُوَ خَيۡرٞ لَّكُمۡۚ وَيُكَفِّرُ عَنكُم مِّن سَيِّـَٔاتِكُمۡۗ وَٱللَّهُ بِمَا تَعۡمَلُونَ خَبِيرٞ

271. Dacă daţi milosteniile mărturisit, binefaceri sunt ele, dar dacă nu le faceţi cunoscute şi le daţi săracilor, atunci ele vor fi încă şi mai bune pentru voi şi vă vor ispăşi pentru o parte dintre păcatele voastre, căci Allah este Bineştiutor [Khabir] a ceea ce faceţi voi.

Verset: 272

۞ لَّيۡسَ عَلَيۡكَ هُدَىٰهُمۡ وَلَٰكِنَّ ٱللَّهَ يَهۡدِي مَن يَشَآءُۗ وَمَا تُنفِقُواْ مِنۡ خَيۡرٖ فَلِأَنفُسِكُمۡۚ وَمَا تُنفِقُونَ إِلَّا ٱبۡتِغَآءَ وَجۡهِ ٱللَّهِۚ وَمَا تُنفِقُواْ مِنۡ خَيۡرٖ يُوَفَّ إِلَيۡكُمۡ وَأَنتُمۡ لَا تُظۡلَمُونَ

272. Nu e treaba ta, [o, Muhammed], călăuzirea lor [a celor nelegiuiţi pe calea cea bună], căci Allah călăuzeşte pe cine voieşte El şi orice bunuri daţi voi ele sunt pentru sufletele voastre. Voi nu daţi decât căutând Faţa lui Allah(222). Şi pentru toate bunurile pe care le dăruiţi veţi fi răsplătiţi [din timp]. Şi voi nu veţi fi nedreptăţiţi.

(222) Aici se are în vedere Mulţumirea Lui.

Verset: 273

لِلۡفُقَرَآءِ ٱلَّذِينَ أُحۡصِرُواْ فِي سَبِيلِ ٱللَّهِ لَا يَسۡتَطِيعُونَ ضَرۡبٗا فِي ٱلۡأَرۡضِ يَحۡسَبُهُمُ ٱلۡجَاهِلُ أَغۡنِيَآءَ مِنَ ٱلتَّعَفُّفِ تَعۡرِفُهُم بِسِيمَٰهُمۡ لَا يَسۡـَٔلُونَ ٱلنَّاسَ إِلۡحَافٗاۗ وَمَا تُنفِقُواْ مِنۡ خَيۡرٖ فَإِنَّ ٱللَّهَ بِهِۦ عَلِيمٌ

273. [Daţi milostenie] pentru cei nevoiaşi, care se străduiesc pe calea lui Allah şi nu pot umbla prin lume(223)! Cel neştiutor îi socoteşte înstăriţi din cauza pioşeniei lor. Îi cunoşti după semnul lor, căci ei nu cer de la oameni cu stăruinţă. Şi orice bine pe care îl dăruiţi, desigur Allah îl ştie, căci El este Atoateştiutor [Alim].

(223) Să umble pentru a face negoţ.

Verset: 274

ٱلَّذِينَ يُنفِقُونَ أَمۡوَٰلَهُم بِٱلَّيۡلِ وَٱلنَّهَارِ سِرّٗا وَعَلَانِيَةٗ فَلَهُمۡ أَجۡرُهُمۡ عِندَ رَبِّهِمۡ وَلَا خَوۡفٌ عَلَيۡهِمۡ وَلَا هُمۡ يَحۡزَنُونَ

274. Cei care dăruiesc din bunurile lor [milostenie] noaptea şi ziua, în taină şi făţiş, au răsplata lor la Domnul lor şi ei nu au a se teme şi nici nu vor fi ei mâhniţi.

Verset: 275

ٱلَّذِينَ يَأۡكُلُونَ ٱلرِّبَوٰاْ لَا يَقُومُونَ إِلَّا كَمَا يَقُومُ ٱلَّذِي يَتَخَبَّطُهُ ٱلشَّيۡطَٰنُ مِنَ ٱلۡمَسِّۚ ذَٰلِكَ بِأَنَّهُمۡ قَالُوٓاْ إِنَّمَا ٱلۡبَيۡعُ مِثۡلُ ٱلرِّبَوٰاْۗ وَأَحَلَّ ٱللَّهُ ٱلۡبَيۡعَ وَحَرَّمَ ٱلرِّبَوٰاْۚ فَمَن جَآءَهُۥ مَوۡعِظَةٞ مِّن رَّبِّهِۦ فَٱنتَهَىٰ فَلَهُۥ مَا سَلَفَ وَأَمۡرُهُۥٓ إِلَى ٱللَّهِۖ وَمَنۡ عَادَ فَأُوْلَٰٓئِكَ أَصۡحَٰبُ ٱلنَّارِۖ هُمۡ فِيهَا خَٰلِدُونَ

275. Cei care mănâncă din camătă nu se vor ridica [în Ziua de Apoi] decât aşa cum se poticneşte cel atins de Şeitan şi această [pedeapsă] pentru că ei zic: „Şi negustoria e ca şi camăta”, în vreme ce Allah a îngăduit negoţul, dar El a oprit camăta. Cei cărora le vine povaţă de la Domnul lor şi se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte şi lucrul lor este la Allah [pentru judecată], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspeţii Focului şi ei în el vor rămâne veşnic.

Verset: 276

يَمۡحَقُ ٱللَّهُ ٱلرِّبَوٰاْ وَيُرۡبِي ٱلصَّدَقَٰتِۗ وَٱللَّهُ لَا يُحِبُّ كُلَّ كَفَّارٍ أَثِيمٍ

276. Allah nimiceşte camăta şi sporeşte milosteniile. Allah nu‑l iubeşte pe necredinciosul păcătos!

Verset: 277

إِنَّ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ وَأَقَامُواْ ٱلصَّلَوٰةَ وَءَاتَوُاْ ٱلزَّكَوٰةَ لَهُمۡ أَجۡرُهُمۡ عِندَ رَبِّهِمۡ وَلَا خَوۡفٌ عَلَيۡهِمۡ وَلَا هُمۡ يَحۡزَنُونَ

277. Cei care cred şi plinesc fapte bune, fac Rugăciunea [As‑Salat] şi dau Dania [Az‑Zakat], au răsplata lor de la Domnul lor şi pentru ei nu este teamă şi nici nu vor fi ei mâhniţi.

Verset: 278

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ ٱتَّقُواْ ٱللَّهَ وَذَرُواْ مَا بَقِيَ مِنَ ٱلرِّبَوٰٓاْ إِن كُنتُم مُّؤۡمِنِينَ

278. O, voi, cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah şi lipsiţi‑vă de restul de camătă ce v‑a mai rămas [la oameni], dacă sunteţi credincioşi!

Verset: 279

فَإِن لَّمۡ تَفۡعَلُواْ فَأۡذَنُواْ بِحَرۡبٖ مِّنَ ٱللَّهِ وَرَسُولِهِۦۖ وَإِن تُبۡتُمۡ فَلَكُمۡ رُءُوسُ أَمۡوَٰلِكُمۡ لَا تَظۡلِمُونَ وَلَا تُظۡلَمُونَ

279. Dacă nu o veţi face, vi se vesteşte război din partea lui Allah şi a Trimisului Său. Însă dacă vă veţi căi, veţi avea banii voştri [mai puţin camăta]. Nu nedreptăţiţi şi nu veţi fi nedreptăţiţi(224)!

(224) Motivul revelării acestui verset a fost că atunci când s‑a interzis camăta unii oameni au spus: „Profetule, dar sunt unii dintre noi care au împrumutat deja.” Şi atunci s‑a pogorât versetul.

Verset: 280

وَإِن كَانَ ذُو عُسۡرَةٖ فَنَظِرَةٌ إِلَىٰ مَيۡسَرَةٖۚ وَأَن تَصَدَّقُواْ خَيۡرٞ لَّكُمۡ إِن كُنتُمۡ تَعۡلَمُونَ

280. Aceluia care este strâmtorat să i se dea păsuire până îi va fi uşor, iar să faceţi milostenie e şi mai bine pentru voi, dacă ştiţi!(225)

(225) Dacă debitorul este în jenă financiară, creditorul trebuie să îl aştepte până când va dispune de banii necesari, dar şi mai potrivit este să‑l scutească de restituirea datoriei.

Verset: 281

وَٱتَّقُواْ يَوۡمٗا تُرۡجَعُونَ فِيهِ إِلَى ٱللَّهِۖ ثُمَّ تُوَفَّىٰ كُلُّ نَفۡسٖ مَّا كَسَبَتۡ وَهُمۡ لَا يُظۡلَمُونَ

281. Şi fiţi cu frică de Ziua în care vă veţi întoarce la Allah, când fiecare suflet va fi răsplătit după ceea ce a agonisit, iar ei [oamenii] nu vor fi nedreptăţiţi.

Verset: 282

يَٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓاْ إِذَا تَدَايَنتُم بِدَيۡنٍ إِلَىٰٓ أَجَلٖ مُّسَمّٗى فَٱكۡتُبُوهُۚ وَلۡيَكۡتُب بَّيۡنَكُمۡ كَاتِبُۢ بِٱلۡعَدۡلِۚ وَلَا يَأۡبَ كَاتِبٌ أَن يَكۡتُبَ كَمَا عَلَّمَهُ ٱللَّهُۚ فَلۡيَكۡتُبۡ وَلۡيُمۡلِلِ ٱلَّذِي عَلَيۡهِ ٱلۡحَقُّ وَلۡيَتَّقِ ٱللَّهَ رَبَّهُۥ وَلَا يَبۡخَسۡ مِنۡهُ شَيۡـٔٗاۚ فَإِن كَانَ ٱلَّذِي عَلَيۡهِ ٱلۡحَقُّ سَفِيهًا أَوۡ ضَعِيفًا أَوۡ لَا يَسۡتَطِيعُ أَن يُمِلَّ هُوَ فَلۡيُمۡلِلۡ وَلِيُّهُۥ بِٱلۡعَدۡلِۚ وَٱسۡتَشۡهِدُواْ شَهِيدَيۡنِ مِن رِّجَالِكُمۡۖ فَإِن لَّمۡ يَكُونَا رَجُلَيۡنِ فَرَجُلٞ وَٱمۡرَأَتَانِ مِمَّن تَرۡضَوۡنَ مِنَ ٱلشُّهَدَآءِ أَن تَضِلَّ إِحۡدَىٰهُمَا فَتُذَكِّرَ إِحۡدَىٰهُمَا ٱلۡأُخۡرَىٰۚ وَلَا يَأۡبَ ٱلشُّهَدَآءُ إِذَا مَا دُعُواْۚ وَلَا تَسۡـَٔمُوٓاْ أَن تَكۡتُبُوهُ صَغِيرًا أَوۡ كَبِيرًا إِلَىٰٓ أَجَلِهِۦۚ ذَٰلِكُمۡ أَقۡسَطُ عِندَ ٱللَّهِ وَأَقۡوَمُ لِلشَّهَٰدَةِ وَأَدۡنَىٰٓ أَلَّا تَرۡتَابُوٓاْ إِلَّآ أَن تَكُونَ تِجَٰرَةً حَاضِرَةٗ تُدِيرُونَهَا بَيۡنَكُمۡ فَلَيۡسَ عَلَيۡكُمۡ جُنَاحٌ أَلَّا تَكۡتُبُوهَاۗ وَأَشۡهِدُوٓاْ إِذَا تَبَايَعۡتُمۡۚ وَلَا يُضَآرَّ كَاتِبٞ وَلَا شَهِيدٞۚ وَإِن تَفۡعَلُواْ فَإِنَّهُۥ فُسُوقُۢ بِكُمۡۗ وَٱتَّقُواْ ٱللَّهَۖ وَيُعَلِّمُكُمُ ٱللَّهُۗ وَٱللَّهُ بِكُلِّ شَيۡءٍ عَلِيمٞ

282. O, voi, cei care credeţi! Dacă voi contractaţi o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnaţi‑o în scris! Şi să o însemne, între voi, un scrib cu dreptate! Scribul nu are voie să refuze a scrie, aşa cum l‑a învăţat Allah. Aşadar, el trebuie să scrie aşa cum îi dictează datornicul, care trebuie să fie cu frică de Allah, Stăpânul său, şi să nu micşoreze [valoarea datoriei] cu nimic! Dar dacă datornicul este fără judecată sau slab sau nu poate dicta el, atunci să dicteze tutorelui său, cu dreptate. Şi luaţi drept martori doi dintre bărbaţii voştri, iar dacă nu sunt doi bărbaţi, [luaţi] un bărbat şi două muieri, dintre aceia pe care îi acceptaţi ca martori, aşa încât, dacă va greşi una dintre ele, să‑şi amintească una celeilalte! Martorii nu au voie să se împotrivească, dacă sunt chemaţi. Şi să nu vă fie urât să însemnaţi datoria, mică de va fi ori mare, împreună cu termenul ei! Aşa este mai drept pentru voi faţă de Allah şi mai de ajutor pentru mărturie şi mai aproape de a vă ajuta să nu aveţi bănuieli. Dar dacă este un negoţ pentru ceva prezent, pe care îl conveniţi între voi [pe loc], atunci nu este nici un păcat dacă nu‑l însemnaţi în scris, dar luaţi martori, atunci când faceţi negoţ între voi! Dar să nu fie păgubit nici un scrib sau martor, căci de veţi face [asta] înseamnă că ticăloşia este în voi! Şi fiţi cu frică de Allah şi Allah vă învaţă, căci Allah este Atoateştiutor [‘Alim].

Verset: 283

۞ وَإِن كُنتُمۡ عَلَىٰ سَفَرٖ وَلَمۡ تَجِدُواْ كَاتِبٗا فَرِهَٰنٞ مَّقۡبُوضَةٞۖ فَإِنۡ أَمِنَ بَعۡضُكُم بَعۡضٗا فَلۡيُؤَدِّ ٱلَّذِي ٱؤۡتُمِنَ أَمَٰنَتَهُۥ وَلۡيَتَّقِ ٱللَّهَ رَبَّهُۥۗ وَلَا تَكۡتُمُواْ ٱلشَّهَٰدَةَۚ وَمَن يَكۡتُمۡهَا فَإِنَّهُۥٓ ءَاثِمٞ قَلۡبُهُۥۗ وَٱللَّهُ بِمَا تَعۡمَلُونَ عَلِيمٞ

283. Şi dacă sunteţi într‑o călătorie şi nu găsiţi un scrib, atunci un zălog primit [este de ajuns]. Iar dacă aveţi încredere unul în altul, atunci să înapoieze lucrul întrebuinţat cel căruia i s‑a încredinţat şi să se teamă de Allah, Domnul său! Să nu ascundeţi mărturia(226); cel care ascunde are o inimă păcătoasă şi Allah este Ştiutor [’Alim] al celor pe care voi le făptuiţi!

(226) Să nu refuzaţi să faceţi mărturie.

Verset: 284

لِّلَّهِ مَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَمَا فِي ٱلۡأَرۡضِۗ وَإِن تُبۡدُواْ مَا فِيٓ أَنفُسِكُمۡ أَوۡ تُخۡفُوهُ يُحَاسِبۡكُم بِهِ ٱللَّهُۖ فَيَغۡفِرُ لِمَن يَشَآءُ وَيُعَذِّبُ مَن يَشَآءُۗ وَٱللَّهُ عَلَىٰ كُلِّ شَيۡءٖ قَدِيرٌ

284. Ale lui Allah sunt toate din ceruri şi de pre pământ. Şi dacă arătaţi sau ascundeţi ceea ce este în sufletele voastre, Allah vă va cere socoteală pentru acest lucru. Apoi El îl va ierta pe cel care El va voi şi îl va chinui pe cel care El va voi. Allah este cu putere peste toate!

Verset: 285

ءَامَنَ ٱلرَّسُولُ بِمَآ أُنزِلَ إِلَيۡهِ مِن رَّبِّهِۦ وَٱلۡمُؤۡمِنُونَۚ كُلٌّ ءَامَنَ بِٱللَّهِ وَمَلَٰٓئِكَتِهِۦ وَكُتُبِهِۦ وَرُسُلِهِۦ لَا نُفَرِّقُ بَيۡنَ أَحَدٖ مِّن رُّسُلِهِۦۚ وَقَالُواْ سَمِعۡنَا وَأَطَعۡنَاۖ غُفۡرَانَكَ رَبَّنَا وَإِلَيۡكَ ٱلۡمَصِيرُ

285. Trimisul a crezut în ceea ce i‑a fost pogorât de la Domnul său, asemenea şi dreptcredincioşii. Fiecare [dintre ei] a crezut în Allah, în îngerii Lui, în scripturile Lui şi în trimişii Lui. [Şi ei zic]: „Noi nu facem nici o deosebire între vreunul dintre trimişii Săi”. Şi ei au zis: „Noi auzim şi ne supunem! Iertarea Ta [o implorăm], Doamne, şi la Tine este întoarcerea!”

Verset: 286

لَا يُكَلِّفُ ٱللَّهُ نَفۡسًا إِلَّا وُسۡعَهَاۚ لَهَا مَا كَسَبَتۡ وَعَلَيۡهَا مَا ٱكۡتَسَبَتۡۗ رَبَّنَا لَا تُؤَاخِذۡنَآ إِن نَّسِينَآ أَوۡ أَخۡطَأۡنَاۚ رَبَّنَا وَلَا تَحۡمِلۡ عَلَيۡنَآ إِصۡرٗا كَمَا حَمَلۡتَهُۥ عَلَى ٱلَّذِينَ مِن قَبۡلِنَاۚ رَبَّنَا وَلَا تُحَمِّلۡنَا مَا لَا طَاقَةَ لَنَا بِهِۦۖ وَٱعۡفُ عَنَّا وَٱغۡفِرۡ لَنَا وَٱرۡحَمۡنَآۚ أَنتَ مَوۡلَىٰنَا فَٱنصُرۡنَا عَلَى ٱلۡقَوۡمِ ٱلۡكَٰفِرِينَ

286. Allah nu impune nici unui suflet decât ceea ce este în putinţa lui. El are ca răsplată ceea ce şi‑a agonisit [faptele bune] şi împotriva lui ceea ce a dobândit [faptele rele]. Doamne, nu ne pedepsi pe noi, dacă am uitat sau am greşit! Doamne, nu ne împovăra pe noi cu grea povară, aşa cum i‑ai împovărat pe cei dinaintea noastră. Doamne, nu ne împovăra pe noi cu ceea ce nu putem îndura! Şi şterge‑ne nouă greşalele noastre şi iartă‑ne pre noi şi fii milostiv cu noi! Tu eşti Ocrotitorul nostru, ajută‑ne pe noi să izbândim asupra celor necredincioşi!