Traduction des sens Sourate AL-QASAS - Traduction roumaine - Encyclopédie du Noble Coran

AL-QASAS

Verset: 1

طسٓمٓ

1. Ta’, Sin, Mim.(2)

(2) Vezi 2:1.

Verset: 2

تِلۡكَ ءَايَٰتُ ٱلۡكِتَٰبِ ٱلۡمُبِينِ

2. Acestea sunt versetele Cărţii celei limpezi.

Verset: 3

نَتۡلُواْ عَلَيۡكَ مِن نَّبَإِ مُوسَىٰ وَفِرۡعَوۡنَ بِٱلۡحَقِّ لِقَوۡمٖ يُؤۡمِنُونَ

3. Noi îţi recităm(3) în tot adevărul, din povestea lui Moise cu Faraon, pentru [a preveni] un neam [de oameni] care cred.

(3) Ţie, Muhammed, prin intermediul arhanghelului Gavriil.

Verset: 4

إِنَّ فِرۡعَوۡنَ عَلَا فِي ٱلۡأَرۡضِ وَجَعَلَ أَهۡلَهَا شِيَعٗا يَسۡتَضۡعِفُ طَآئِفَةٗ مِّنۡهُمۡ يُذَبِّحُ أَبۡنَآءَهُمۡ وَيَسۡتَحۡيِۦ نِسَآءَهُمۡۚ إِنَّهُۥ كَانَ مِنَ ٱلۡمُفۡسِدِينَ

4. Faraon a devenit prea semeţ pe pământ(4). A împărţit neamul lui în trepte(5) şi se purta cu trufie, slăbind o ceată dintre ei(6), măcelărindu‑i pe fiii lor şi lăsându‑le în viaţă doar pe copilele lor(7). El era dintre făcătorii de stricăciune.

(4) Pe pământul Egiptului.
(5) În categorii şi grupuri, în ceea ce priveşte slujirea lui şi supunerea faţă de el.
(6) Pe fiii lui Israel.
(7) Pentru a le reduce numărul şi pentru a le folosi pe ele ca slujnice.

Verset: 5

وَنُرِيدُ أَن نَّمُنَّ عَلَى ٱلَّذِينَ ٱسۡتُضۡعِفُواْ فِي ٱلۡأَرۡضِ وَنَجۡعَلَهُمۡ أَئِمَّةٗ وَنَجۡعَلَهُمُ ٱلۡوَٰرِثِينَ

5. Însă Noi am dorit să Ne arătăm îndurarea faţă de aceia care au fost socotiţi slabi pe pământ şi să‑i facem pe ei pilde [de credinţă](8) şi să‑i facem pe ei moştenitori(9).

(8) Modele de urmat, în ceea ce priveşte religia, după ce au fost slujitori supuşi.
(9) Ai regatului duşmanului lor.

Verset: 6

وَنُمَكِّنَ لَهُمۡ فِي ٱلۡأَرۡضِ وَنُرِيَ فِرۡعَوۡنَ وَهَٰمَٰنَ وَجُنُودَهُمَا مِنۡهُم مَّا كَانُواْ يَحۡذَرُونَ

6. Şi să le dăm lor putere pe pământ şi să le arătăm lui Faraon, lui Haman(10) şi oştenilor lor lucrurile de care lor le‑a fost teamă [să nu se întâmple](11)

(10) Vizir şi sfetnic al lui Faraon.
(11) Că le va lua regatul şi îi va nimici, ca pedeapsă pentru stricăciunea şi tirania lor.

Verset: 7

وَأَوۡحَيۡنَآ إِلَىٰٓ أُمِّ مُوسَىٰٓ أَنۡ أَرۡضِعِيهِۖ فَإِذَا خِفۡتِ عَلَيۡهِ فَأَلۡقِيهِ فِي ٱلۡيَمِّ وَلَا تَخَافِي وَلَا تَحۡزَنِيٓۖ إِنَّا رَآدُّوهُ إِلَيۡكِ وَجَاعِلُوهُ مِنَ ٱلۡمُرۡسَلِينَ

7. Şi i‑am revelat Noi mamei lui Moise(12): „Alăptează‑l! Iar dacă te temi pentru el(13), aruncă‑l în mare(14)! Şi nu‑ţi fie teamă şi nu fi mâhnită, căci Noi îl vom întoarce pe el la tine şi‑l vom face pe el [unul] dintre trimişi!”

(12) După ce l a născut pe el în condiţiile acelea vitrege.
(13) De oştenii lui Faraon care i ucid pe prunci.
(14) În apa Nilului.

Verset: 8

فَٱلۡتَقَطَهُۥٓ ءَالُ فِرۡعَوۡنَ لِيَكُونَ لَهُمۡ عَدُوّٗا وَحَزَنًاۗ إِنَّ فِرۡعَوۡنَ وَهَٰمَٰنَ وَجُنُودَهُمَا كَانُواْ خَٰطِـِٔينَ

8. Şi clanul lui Faraon l‑a cules, ca să le fie lor duşman şi [motiv de] tristeţe!(15) Faraon, Haman şi oştenii lor erau ei păcătoşi.(16)

(15) Prin faptul că le va pricinui moartea.

Verset: 9

وَقَالَتِ ٱمۡرَأَتُ فِرۡعَوۡنَ قُرَّتُ عَيۡنٖ لِّي وَلَكَۖ لَا تَقۡتُلُوهُ عَسَىٰٓ أَن يَنفَعَنَآ أَوۡ نَتَّخِذَهُۥ وَلَدٗا وَهُمۡ لَا يَشۡعُرُونَ

9. Şi a zis soţia lui Faraon(17): „[Acest copil] va fi o bucurie pentru mine şi pentru tine! Nu‑l ucideţi! S‑ar putea să ne fie de folos sau îl vom lua noi ca fiu! Însă ei nu presimţeau(18)!

(16) Şi i‑a pedepsit Allah, făcându‑i să‑l crească pe acela care le va fi duşman şi le va pricinui pieirea. (17) I‑a zis lui Faraon, când l‑a scos pe Moise din sicriaş. (18) Ce va ajunge el să facă.

Verset: 10

وَأَصۡبَحَ فُؤَادُ أُمِّ مُوسَىٰ فَٰرِغًاۖ إِن كَادَتۡ لَتُبۡدِي بِهِۦ لَوۡلَآ أَن رَّبَطۡنَا عَلَىٰ قَلۡبِهَا لِتَكُونَ مِنَ ٱلۡمُؤۡمِنِينَ

10. Şi inima maicii lui Moise a devenit goală(19). Şi puţin a lipsit ca ea să nu dea totul în vileag, dacă Noi nu i‑am fi întărit inima(20) pentru ca ea să fie dintre cei credincioşi(21)

(19) De spaimă, când a aflat că el a căzut în mâinile lui Faraon. (20) Nu i‑am fi inspirat răbdare. (21) Cei care cred în făgăduinţa lui Allah (că el va fi adus înapoi la ea).

Verset: 11

وَقَالَتۡ لِأُخۡتِهِۦ قُصِّيهِۖ فَبَصُرَتۡ بِهِۦ عَن جُنُبٖ وَهُمۡ لَا يَشۡعُرُونَ

11. Şi i‑a zis ea surorii lui(22): „Urmăreşte‑l!” Şi a privit ea la el de la distanţă, fără ca ei să‑şi dea seama(23).

(22) Surorii lui Moise. (23) Că ea îl cunoaşte.

Verset: 12

۞ وَحَرَّمۡنَا عَلَيۡهِ ٱلۡمَرَاضِعَ مِن قَبۡلُ فَقَالَتۡ هَلۡ أَدُلُّكُمۡ عَلَىٰٓ أَهۡلِ بَيۡتٖ يَكۡفُلُونَهُۥ لَكُمۡ وَهُمۡ لَهُۥ نَٰصِحُونَ

12. Şi Noi l‑am oprit pe el mai înainte de aceasta de la doici. Şi a zis [sora lui Moise]: „Să vă duc eu la stăpânii unei case, care să‑l îngrijească pentru voi şi care să‑i fie lui buni sfătuitori?”

Verset: 13

فَرَدَدۡنَٰهُ إِلَىٰٓ أُمِّهِۦ كَيۡ تَقَرَّ عَيۡنُهَا وَلَا تَحۡزَنَ وَلِتَعۡلَمَ أَنَّ وَعۡدَ ٱللَّهِ حَقّٞ وَلَٰكِنَّ أَكۡثَرَهُمۡ لَا يَعۡلَمُونَ

13. Şi astfel l‑am adus Noi înapoi la mama lui, pentru ca ea să se bucure(24) ş i s ă n u fi e m âhnită(25) şi pentru ca să ştie că făgăduinţa lui Allah este adevărată. Dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu.

(24) De vederea lui. (25) Din pricina despărţirii de el.

Verset: 14

وَلَمَّا بَلَغَ أَشُدَّهُۥ وَٱسۡتَوَىٰٓ ءَاتَيۡنَٰهُ حُكۡمٗا وَعِلۡمٗاۚ وَكَذَٰلِكَ نَجۡزِي ٱلۡمُحۡسِنِينَ

14. Şi când a ajuns el la vârsta bărbăţiei şi era pe deplin format, i‑am dat lui înţelepciune şi ştiinţă. Astfel îi răsplătim Noi pe făcătorii de bine.

Verset: 15

وَدَخَلَ ٱلۡمَدِينَةَ عَلَىٰ حِينِ غَفۡلَةٖ مِّنۡ أَهۡلِهَا فَوَجَدَ فِيهَا رَجُلَيۡنِ يَقۡتَتِلَانِ هَٰذَا مِن شِيعَتِهِۦ وَهَٰذَا مِنۡ عَدُوِّهِۦۖ فَٱسۡتَغَٰثَهُ ٱلَّذِي مِن شِيعَتِهِۦ عَلَى ٱلَّذِي مِنۡ عَدُوِّهِۦ فَوَكَزَهُۥ مُوسَىٰ فَقَضَىٰ عَلَيۡهِۖ قَالَ هَٰذَا مِنۡ عَمَلِ ٱلشَّيۡطَٰنِۖ إِنَّهُۥ عَدُوّٞ مُّضِلّٞ مُّبِينٞ

15. Şi a intrat el în cetate(26) într‑un moment de neatenţie a locuitorilor ei. Şi a găsit în ea doi bărbaţi care se certau între ei: unul era din tabăra lui(27), iar celălalt era dintre duşmanii lui(28). Cel din tabăra lui l‑a chemat în ajutor(29) împotriva celui dintre duşmanii lui. Şi l‑a lovit Moise [cu pumnul] şi l‑a ucis pe el(30). Şi a zis el: „Aceasta este o faptă a lui Şeitan;(31) el este un duşman învederat care duce la rătăcire!”

(26) Venind din palatul lui Faraon. (27) Din adepţii religiei sale, adică fiii lui Israel. (28) Dintre egipteni. (29) Pentru că era nedreptăţit. (30) I‑a dat un singur pumn şi el a căzut şi a murit. (31) Moise se căieşte pentru fapta sa, pricinuită de Şeitan, care i‑a stârnit mânia.

Verset: 16

قَالَ رَبِّ إِنِّي ظَلَمۡتُ نَفۡسِي فَٱغۡفِرۡ لِي فَغَفَرَ لَهُۥٓۚ إِنَّهُۥ هُوَ ٱلۡغَفُورُ ٱلرَّحِيمُ

16. A zis el: „Doamne, eu am fost nedrept faţă de mine însumi(32). Deci iartă‑mă pe mine!” Şi l‑a iertat pentru că El este Iertător, Îndurător [Al‑Ghafur, Ar‑Rahim].

(32) Prin faptul că l‑am ucis.

Verset: 17

قَالَ رَبِّ بِمَآ أَنۡعَمۡتَ عَلَيَّ فَلَنۡ أَكُونَ ظَهِيرٗا لِّلۡمُجۡرِمِينَ

17. A mai zis el: „Doamne, pentru că Tu ai revărsat graţia Ta asupra mea, eu nu voi fi susţinător al nelegiuiţilor!”

Verset: 18

فَأَصۡبَحَ فِي ٱلۡمَدِينَةِ خَآئِفٗا يَتَرَقَّبُ فَإِذَا ٱلَّذِي ٱسۡتَنصَرَهُۥ بِٱلۡأَمۡسِ يَسۡتَصۡرِخُهُۥۚ قَالَ لَهُۥ مُوسَىٰٓ إِنَّكَ لَغَوِيّٞ مُّبِينٞ

18. În dimineaţa următoare, pândea el prin cetate speriat(33). Şi iată‑l pe cel care în ajun îl chemase în ajutor, strigându‑l [din nou] în ajutor(34). Însă Moise i‑a zis: „Fără îndoială, tu eşti în rătăcire deplină!”

(33) Aşteptându‑se la răzbunarea celui ucis şi la urmărirea lui. (34) Împotriva unui alt egiptean.

Verset: 19

فَلَمَّآ أَنۡ أَرَادَ أَن يَبۡطِشَ بِٱلَّذِي هُوَ عَدُوّٞ لَّهُمَا قَالَ يَٰمُوسَىٰٓ أَتُرِيدُ أَن تَقۡتُلَنِي كَمَا قَتَلۡتَ نَفۡسَۢا بِٱلۡأَمۡسِۖ إِن تُرِيدُ إِلَّآ أَن تَكُونَ جَبَّارٗا فِي ٱلۡأَرۡضِ وَمَا تُرِيدُ أَن تَكُونَ مِنَ ٱلۡمُصۡلِحِينَ

19. Dar când a vrut să‑l lovească pe cel care le era duşman amândurora(35), a zis el:(36) „O, Moise! Voieşti tu să mă ucizi pe mine, aşa cum ai ucis ieri un suflet? Tu nu voieşti decât să fii un tiran pe pământ şi nu voieşti să fii dintre cei împăciuitori!”

(35) Lui Moise şi israelitului. (36) După unii comentatori, egipteanul, după alţii, israelitul.

Verset: 20

وَجَآءَ رَجُلٞ مِّنۡ أَقۡصَا ٱلۡمَدِينَةِ يَسۡعَىٰ قَالَ يَٰمُوسَىٰٓ إِنَّ ٱلۡمَلَأَ يَأۡتَمِرُونَ بِكَ لِيَقۡتُلُوكَ فَٱخۡرُجۡ إِنِّي لَكَ مِنَ ٱلنَّٰصِحِينَ

20. Şi a venit un bărbat de la capătul cetăţii, alergând, şi a zis: „O, Moise! Cârmuitorii pun la cale să te omoare. Deci fugi [din cetate]! Eu îţi sunt bun sfătuitor!”

Verset: 21

فَخَرَجَ مِنۡهَا خَآئِفٗا يَتَرَقَّبُۖ قَالَ رَبِّ نَجِّنِي مِنَ ٱلۡقَوۡمِ ٱلظَّٰلِمِينَ

21. Şi a ieşit din ea, aşteptând cu frică(37). A zis el: „Doamne, mântuieşte‑mă pe mine de neamul de nelegiuiţi!”

(37) Să nu fie ajuns din urmă de cei care îl căutau.

Verset: 22

وَلَمَّا تَوَجَّهَ تِلۡقَآءَ مَدۡيَنَ قَالَ عَسَىٰ رَبِّيٓ أَن يَهۡدِيَنِي سَوَآءَ ٱلسَّبِيلِ

22. Şi când s‑a îndreptat către Madyan(38), a zis el: „Poate că Domnul meu mă va călăuzi pe drumul cel drept!(39)”

(38) Cetatea lui Şuayb. (39) Aici, drumul fără obstacole, care să‑l conducă la salvare.

Verset: 23

وَلَمَّا وَرَدَ مَآءَ مَدۡيَنَ وَجَدَ عَلَيۡهِ أُمَّةٗ مِّنَ ٱلنَّاسِ يَسۡقُونَ وَوَجَدَ مِن دُونِهِمُ ٱمۡرَأَتَيۡنِ تَذُودَانِۖ قَالَ مَا خَطۡبُكُمَاۖ قَالَتَا لَا نَسۡقِي حَتَّىٰ يُصۡدِرَ ٱلرِّعَآءُۖ وَأَبُونَا شَيۡخٞ كَبِيرٞ

23. Şi când a ajuns la apa de la Madyan,(40) a găsit acolo o mulţime de oameni care adăpau [vitele]. Şi în afară de ei, a găsit el şi două femei care‑şi ţineau departe [turma lor](41). Şi le‑a întrebat el: „Care este necazul vostru?” Au răspuns ele: „Noi nu vom putea să adăpăm până ce nu s‑au dus păstorii, iar tatăl nostru este tare bătrân!(42)”

(40) Izvorul unde erau adăpate vitele. (41) Întrucât nu puteau ajunge la izvor, din pricina păstorilor mai puternici decât ele. (42) Şi nu poate să iasă el cu vitele şi să le aducă la locul de adăpat.

Verset: 24

فَسَقَىٰ لَهُمَا ثُمَّ تَوَلَّىٰٓ إِلَى ٱلظِّلِّ فَقَالَ رَبِّ إِنِّي لِمَآ أَنزَلۡتَ إِلَيَّ مِنۡ خَيۡرٖ فَقِيرٞ

24. Şi a adăpat pentru ele(43), apoi s‑a întors la umbră şi a zis: „Doamne, eu am mare nevoie de binele pe care îl faci să coboare asupra mea!”

(43) Turma lor (N.T.)

Verset: 25

فَجَآءَتۡهُ إِحۡدَىٰهُمَا تَمۡشِي عَلَى ٱسۡتِحۡيَآءٖ قَالَتۡ إِنَّ أَبِي يَدۡعُوكَ لِيَجۡزِيَكَ أَجۡرَ مَا سَقَيۡتَ لَنَاۚ فَلَمَّا جَآءَهُۥ وَقَصَّ عَلَيۡهِ ٱلۡقَصَصَ قَالَ لَا تَخَفۡۖ نَجَوۡتَ مِنَ ٱلۡقَوۡمِ ٱلظَّٰلِمِينَ

25. Apoi a venit la el una dintre cele două [copile], mergând cu sfială, şi i‑a zis: „Tatăl meu te cheamă să‑ţi dea o răsplată pentru că ne‑ai adăpat nouă [turma]”. Şi când a venit [Moise] la el şi i‑a istorisit povestea,(44) i‑a zis: „Nu te teme, căci ai scăpat de neamul de nelegiuiţi!”(45)

(44) I‑a povestit tot ceea ce i s‑a întâmplat până ce a fost nevoit să fugă din Egipt. (45) Ai părăsit pământul lor şi ei nu au nici o putere pe pământul nostru.

Verset: 26

قَالَتۡ إِحۡدَىٰهُمَا يَٰٓأَبَتِ ٱسۡتَـٔۡجِرۡهُۖ إِنَّ خَيۡرَ مَنِ ٱسۡتَـٔۡجَرۡتَ ٱلۡقَوِيُّ ٱلۡأَمِينُ

26. A zis una dintre ele: „Tată, ia‑l cu simbrie, căci cel mai bun pe care‑l poţi lua cu simbrie este cel puternic şi vrednic de încredere!”

Verset: 27

قَالَ إِنِّيٓ أُرِيدُ أَنۡ أُنكِحَكَ إِحۡدَى ٱبۡنَتَيَّ هَٰتَيۡنِ عَلَىٰٓ أَن تَأۡجُرَنِي ثَمَٰنِيَ حِجَجٖۖ فَإِنۡ أَتۡمَمۡتَ عَشۡرٗا فَمِنۡ عِندِكَۖ وَمَآ أُرِيدُ أَنۡ أَشُقَّ عَلَيۡكَۚ سَتَجِدُنِيٓ إِن شَآءَ ٱللَّهُ مِنَ ٱلصَّٰلِحِينَ

27. I‑a zis lui: „Eu voiesc să‑ţi dau de nevastă una din aceste două copile ale mele, cu condiţia să mă slujeşti opt ani. Iar de vei împlini zece, aceasta este de la tine,(46) căci eu nu voiesc să te împovărez, ci mă vei afla pe mine – dacă va voi Allah – printre făcătorii de bine(47)”.

(46) Rămâne la alegerea ta. (47) Printre cei care îşi respectă promisiunile făcute şi se vor purta bine cu tine.

Verset: 28

قَالَ ذَٰلِكَ بَيۡنِي وَبَيۡنَكَۖ أَيَّمَا ٱلۡأَجَلَيۡنِ قَضَيۡتُ فَلَا عُدۡوَٰنَ عَلَيَّۖ وَٱللَّهُ عَلَىٰ مَا نَقُولُ وَكِيلٞ

28. A zis(48): „Aşa să fie între tine şi mine!(49) Şi oricare dintre cele două termene le voi împlini, nu va fi nedreptate asupra mea.(50) Iar Allah ne este Chezaş(51) pentru ceea ce vorbim!”

(48) Moise. (49) Ne‑am înţeles şi vom respecta înţelegerea făcută amândoi. (50) Dacă voi cere ceva în plus, pentru timpul peste termenul de opt ani, sau dacă voi pleca împreună cu familia, înainte de împlinirea a zece ani. (51) Martor păzitor.

Verset: 29

۞ فَلَمَّا قَضَىٰ مُوسَى ٱلۡأَجَلَ وَسَارَ بِأَهۡلِهِۦٓ ءَانَسَ مِن جَانِبِ ٱلطُّورِ نَارٗاۖ قَالَ لِأَهۡلِهِ ٱمۡكُثُوٓاْ إِنِّيٓ ءَانَسۡتُ نَارٗا لَّعَلِّيٓ ءَاتِيكُم مِّنۡهَا بِخَبَرٍ أَوۡ جَذۡوَةٖ مِّنَ ٱلنَّارِ لَعَلَّكُمۡ تَصۡطَلُونَ

29. Când Moise a împlinit termenul şi a purces cu familia sa, a zărit un foc dinspre Munte şi a zis familiei sale: „Rămâneţi aici! Eu văd un foc. Poate că o să vă aduc o veste de la el(52) sau un tăciune din foc, ca să vă încălziţi!”

(52) În legătură cu drumul rătăcit.

Verset: 30

فَلَمَّآ أَتَىٰهَا نُودِيَ مِن شَٰطِيِٕ ٱلۡوَادِ ٱلۡأَيۡمَنِ فِي ٱلۡبُقۡعَةِ ٱلۡمُبَٰرَكَةِ مِنَ ٱلشَّجَرَةِ أَن يَٰمُوسَىٰٓ إِنِّيٓ أَنَا ٱللَّهُ رَبُّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

30. Şi când a ajuns la el, a fost strigat din partea dreaptă a văii, dinspre pomul din locul binecuvântat: „O, Moise! Eu sunt Allah, Stăpânul lumilor!

Verset: 31

وَأَنۡ أَلۡقِ عَصَاكَۚ فَلَمَّا رَءَاهَا تَهۡتَزُّ كَأَنَّهَا جَآنّٞ وَلَّىٰ مُدۡبِرٗا وَلَمۡ يُعَقِّبۡۚ يَٰمُوسَىٰٓ أَقۡبِلۡ وَلَا تَخَفۡۖ إِنَّكَ مِنَ ٱلۡأٓمِنِينَ

31. Aruncă toiagul tău! Şi când l‑a văzut mişcându‑se ca un şarpe, s‑a întors şi a luat‑o la fugă, fără să se mai uite înapoi. „O, Moise! Apropie‑te şi nu te teme, căci tu eşti dintre cei aflaţi în siguranţă!(53)

(53) Nu ai de ce să te temi.

Verset: 32

ٱسۡلُكۡ يَدَكَ فِي جَيۡبِكَ تَخۡرُجۡ بَيۡضَآءَ مِنۡ غَيۡرِ سُوٓءٖ وَٱضۡمُمۡ إِلَيۡكَ جَنَاحَكَ مِنَ ٱلرَّهۡبِۖ فَذَٰنِكَ بُرۡهَٰنَانِ مِن رَّبِّكَ إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ وَمَلَإِيْهِۦٓۚ إِنَّهُمۡ كَانُواْ قَوۡمٗا فَٰسِقِينَ

32. Vâră‑ţi mâna prin deschizătura cămăşii tale şi ea va ieşi albă, neatinsă de nici un rău! Şi strânge braţul către tine pentru ca să nu‑ţi fie frică! Acestea sunt(54) două semne de la Domnul tău pentru Faraon şi pentru dregătorii lui. Ei sunt un neam de nelegiuiţi!”

(54) Minunile cu toiagul şi cu mâna.

Verset: 33

قَالَ رَبِّ إِنِّي قَتَلۡتُ مِنۡهُمۡ نَفۡسٗا فَأَخَافُ أَن يَقۡتُلُونِ

33. A zis(55): „Doamne, eu am ucis un suflet de‑al lor şi mă tem ca ei să nu mă ucidă!

(55) Moise.

Verset: 34

وَأَخِي هَٰرُونُ هُوَ أَفۡصَحُ مِنِّي لِسَانٗا فَأَرۡسِلۡهُ مَعِيَ رِدۡءٗا يُصَدِّقُنِيٓۖ إِنِّيٓ أَخَافُ أَن يُكَذِّبُونِ

34. Însă fratele meu Aaron este mai limpede decât mine la limbă(56). Trimite‑l cu mine spre ajutor, ca să adeverească spusele mele, căci mă tem să nu mă socotească mincinos!”

(56) Mai elocvent decât mine.

Verset: 35

قَالَ سَنَشُدُّ عَضُدَكَ بِأَخِيكَ وَنَجۡعَلُ لَكُمَا سُلۡطَٰنٗا فَلَا يَصِلُونَ إِلَيۡكُمَا بِـَٔايَٰتِنَآۚ أَنتُمَا وَمَنِ ٱتَّبَعَكُمَا ٱلۡغَٰلِبُونَ

35. A zis [Allah]: „Vom întări braţul tău, [trimiţându‑l şi pe] fratele tău şi vă vom da vouă putere, astfel încât ei să nu ajungă la voi(57). Cu semnele Noastre veţi fi voi şi cei care vă urmează pe voi biruitori”.

(57) Pentru a vă pricinui vreun rău.

Verset: 36

فَلَمَّا جَآءَهُم مُّوسَىٰ بِـَٔايَٰتِنَا بَيِّنَٰتٖ قَالُواْ مَا هَٰذَآ إِلَّا سِحۡرٞ مُّفۡتَرٗى وَمَا سَمِعۡنَا بِهَٰذَا فِيٓ ءَابَآئِنَا ٱلۡأَوَّلِينَ

36. Şi când a venit Moise la ei cu semnele(58) Noastre desluşite, au zis ei: „Aceasta nu este decât fermecătură născocită! Noi n‑am auzit de aceasta la strămoşii noştri cei mai vechi!(59)”

(58) Minunile. (59) Să se fi întâmplat în vremea lor.

Verset: 37

وَقَالَ مُوسَىٰ رَبِّيٓ أَعۡلَمُ بِمَن جَآءَ بِٱلۡهُدَىٰ مِنۡ عِندِهِۦ وَمَن تَكُونُ لَهُۥ عَٰقِبَةُ ٱلدَّارِۚ إِنَّهُۥ لَا يُفۡلِحُ ٱلظَّٰلِمُونَ

37. Moise a zis: „Domnul meu ştie mai bine cine a venit cu îndreptare de la El şi a cui va fi Casa cea de veci(60)! Nelegiuiţii nicicum nu vor izbândi!”

(60) Paradisul.

Verset: 38

وَقَالَ فِرۡعَوۡنُ يَٰٓأَيُّهَا ٱلۡمَلَأُ مَا عَلِمۡتُ لَكُم مِّنۡ إِلَٰهٍ غَيۡرِي فَأَوۡقِدۡ لِي يَٰهَٰمَٰنُ عَلَى ٱلطِّينِ فَٱجۡعَل لِّي صَرۡحٗا لَّعَلِّيٓ أَطَّلِعُ إِلَىٰٓ إِلَٰهِ مُوسَىٰ وَإِنِّي لَأَظُنُّهُۥ مِنَ ٱلۡكَٰذِبِينَ

38. A zis Faraon: „O, dregători ai mei! Eu nu ştiu altă divinitate pentru voi, afară de mine! O, Haman! Arde pentru mine lut(61) şi înalţă‑mi mie un turn(62)! Poate astfel voi ajunge eu la Domnul lui Moise, pe care eu îl socotesc dintre mincinoşi!(63)”

(61) Fă cărămidă arsă. (62) Un palat înalt. (63) Pe Moise.

Verset: 39

وَٱسۡتَكۡبَرَ هُوَ وَجُنُودُهُۥ فِي ٱلۡأَرۡضِ بِغَيۡرِ ٱلۡحَقِّ وَظَنُّوٓاْ أَنَّهُمۡ إِلَيۡنَا لَا يُرۡجَعُونَ

39. Şi s‑au purtat el şi oştenii lui cu semeţie pe pământ, pe nedrept, şi şi‑au închipuit ei că nu vor fi întorşi la Noi.

Verset: 40

فَأَخَذۡنَٰهُ وَجُنُودَهُۥ فَنَبَذۡنَٰهُمۡ فِي ٱلۡيَمِّۖ فَٱنظُرۡ كَيۡفَ كَانَ عَٰقِبَةُ ٱلظَّٰلِمِينَ

40. Însă Noi i‑am prins pe el şi pe oştenii lui şi i‑am aruncat pe ei în mare(64). Priveşte, deci, care este sfârşitul nelegiuiţilor!

(64) I‑am înecat în mare.

Verset: 41

وَجَعَلۡنَٰهُمۡ أَئِمَّةٗ يَدۡعُونَ إِلَى ٱلنَّارِۖ وَيَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ لَا يُنصَرُونَ

41. Şi i‑am făcut Noi călăuzitori către Foc, iar în Ziua Învierii nu vor fi ei ajutaţi.

Verset: 42

وَأَتۡبَعۡنَٰهُمۡ فِي هَٰذِهِ ٱلدُّنۡيَا لَعۡنَةٗۖ وَيَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ هُم مِّنَ ٱلۡمَقۡبُوحِينَ

42. Şi am făcut Noi să‑i urmărească în această lume un blestem, iar în Ziua Învierii vor fi ei ruşinaţi(65).

(65) Şi alungaţi, ei fiind blestemaţi de toată lumea care aude de nelegiuirile lor.

Verset: 43

وَلَقَدۡ ءَاتَيۡنَا مُوسَى ٱلۡكِتَٰبَ مِنۢ بَعۡدِ مَآ أَهۡلَكۡنَا ٱلۡقُرُونَ ٱلۡأُولَىٰ بَصَآئِرَ لِلنَّاسِ وَهُدٗى وَرَحۡمَةٗ لَّعَلَّهُمۡ يَتَذَكَّرُونَ

43. Şi i‑am dat Noi lui Moise Cartea(66) – după ce am nimicit neamurile de mai înainte – ca dovezi limpezi pentru oameni, călăuzire şi îndurare, pentru ca ei să ia aminte.

(66) Tora.

Verset: 44

وَمَا كُنتَ بِجَانِبِ ٱلۡغَرۡبِيِّ إِذۡ قَضَيۡنَآ إِلَىٰ مُوسَى ٱلۡأَمۡرَ وَمَا كُنتَ مِنَ ٱلشَّٰهِدِينَ

44. Tu(67) nu ai fost pe coasta de apus, când i‑am dat lui Moise porunca(68), şi nici n‑ai fost printre martori.

(67) O, Muhammed! (68) Tora.

Verset: 45

وَلَٰكِنَّآ أَنشَأۡنَا قُرُونٗا فَتَطَاوَلَ عَلَيۡهِمُ ٱلۡعُمُرُۚ وَمَا كُنتَ ثَاوِيٗا فِيٓ أَهۡلِ مَدۡيَنَ تَتۡلُواْ عَلَيۡهِمۡ ءَايَٰتِنَا وَلَٰكِنَّا كُنَّا مُرۡسِلِينَ

45. Însă Noi am făcut să se ivească generaţii(69) şi vremea care s‑a scurs peste ele a fost lungă. Tu nu ai locuit printre oamenii din Madyan ca să reciţi [neamului tău] versetele Noastre, dar Noi te‑am trimis pe [tine ca] mesager.

(69) Între vremea lui Moise şi vremea ta.

Verset: 46

وَمَا كُنتَ بِجَانِبِ ٱلطُّورِ إِذۡ نَادَيۡنَا وَلَٰكِن رَّحۡمَةٗ مِّن رَّبِّكَ لِتُنذِرَ قَوۡمٗا مَّآ أَتَىٰهُم مِّن نَّذِيرٖ مِّن قَبۡلِكَ لَعَلَّهُمۡ يَتَذَكَّرُونَ

46. Tu nu ai fost nici la coasta Muntelui Tor, când Noi am strigat(70), dar [Noi ţi‑am revelat], ca o îndurare de la Domnul tău, pentru ca tu să îndemni un neam cărora nu le‑a venit un prevenitor mai înainte de tine, pentru ca ei să ia aminte(71).

(70) Când l‑am chemat pe Moise. (71) Că te‑am trimis pe tine cu Coranul.

Verset: 47

وَلَوۡلَآ أَن تُصِيبَهُم مُّصِيبَةُۢ بِمَا قَدَّمَتۡ أَيۡدِيهِمۡ فَيَقُولُواْ رَبَّنَا لَوۡلَآ أَرۡسَلۡتَ إِلَيۡنَا رَسُولٗا فَنَتَّبِعَ ءَايَٰتِكَ وَنَكُونَ مِنَ ٱلۡمُؤۡمِنِينَ

47. [Noi trimitem mesageri] pentru ca, dacă se abate asupra lor o nenorocire(72), pentru ceea ce au făcut mâinile lor mai înainte(73), să nu zică ei: „Doamne, de ce nu ai trimis Tu un profet la noi, ca să urmăm semnele Tale şi să fim noi printre dreptcredincioşi?”

(72) Pedeapsă. (73) Din necredinţă şi stricăciune.

Verset: 48

فَلَمَّا جَآءَهُمُ ٱلۡحَقُّ مِنۡ عِندِنَا قَالُواْ لَوۡلَآ أُوتِيَ مِثۡلَ مَآ أُوتِيَ مُوسَىٰٓۚ أَوَلَمۡ يَكۡفُرُواْ بِمَآ أُوتِيَ مُوسَىٰ مِن قَبۡلُۖ قَالُواْ سِحۡرَانِ تَظَٰهَرَا وَقَالُوٓاْ إِنَّا بِكُلّٖ كَٰفِرُونَ

48. Dar când le‑a venit lor Adevărul din partea Noastră, au zis ei: „Dacă măcar i s‑ar fi trimis şi lui asemenea cu ceea ce i‑a fost trimis lui Moise!”(74) Dar oare nu au tăgăduit ei ceea ce i s‑a trimis lui Moise mai înainte? Zic ei: „Două fermecătorii(75) care se ajută una pe alta!” Şi mai zic: „Noi nu credem în nici una!”

(74) Adică minuni, cum a fost schimbarea toiagului în şarpe, despicarea mării etc. (75) Tora şi Coranul, conform cu unele interpretări; Moise şi Aaron, după alte interpretări.

Verset: 49

قُلۡ فَأۡتُواْ بِكِتَٰبٖ مِّنۡ عِندِ ٱللَّهِ هُوَ أَهۡدَىٰ مِنۡهُمَآ أَتَّبِعۡهُ إِن كُنتُمۡ صَٰدِقِينَ

49. Spune(76): „Aduceţi voi o carte de la Allah mai bună pentru călăuzire decât acestea două(77) şi eu o voi urma, dacă voi veţi fi întru adevăr!(78)”

(76) Celor care tăgăduiesc. (77) Decât Tora şi Coranul. (78) Când spuneţi că ele sunt farmece.

Verset: 50

فَإِن لَّمۡ يَسۡتَجِيبُواْ لَكَ فَٱعۡلَمۡ أَنَّمَا يَتَّبِعُونَ أَهۡوَآءَهُمۡۚ وَمَنۡ أَضَلُّ مِمَّنِ ٱتَّبَعَ هَوَىٰهُ بِغَيۡرِ هُدٗى مِّنَ ٱللَّهِۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يَهۡدِي ٱلۡقَوۡمَ ٱلظَّٰلِمِينَ

50. Iar de nu‑ţi vor răspunde(79), să ştii că ei urmează doar poftele lor! Şi cine este mai rătăcit decât acela care urmează poftei sale fără o călăuzire de la Allah? Allah nu călăuzeşte neamul de nelegiuiţi.

(79) Aducând această Carte sau urmându‑le pe cele două existente.

Verset: 51

۞ وَلَقَدۡ وَصَّلۡنَا لَهُمُ ٱلۡقَوۡلَ لَعَلَّهُمۡ يَتَذَكَّرُونَ

51. Noi am făcut să ajungă la ei Cuvântul(80) [în f ragmente t rimise u nul după a ltul],(81) pentru ca ei să ia aminte.

(80) Coranul. (81) Făgăduinţe şi ameninţări, povestiri şi parabole, după cum au impus înţelepciunea şi împrejurările.

Verset: 52

ٱلَّذِينَ ءَاتَيۡنَٰهُمُ ٱلۡكِتَٰبَ مِن قَبۡلِهِۦ هُم بِهِۦ يُؤۡمِنُونَ

52. Aceia cărora Noi le‑am dat Cartea mai înainte de el(82), aceia cred în el;(83)

(82) De Coran. (83) Acest verset face aluzie la oamenii Cărţii care au îmbrăţişat Islamul.

Verset: 53

وَإِذَا يُتۡلَىٰ عَلَيۡهِمۡ قَالُوٓاْ ءَامَنَّا بِهِۦٓ إِنَّهُ ٱلۡحَقُّ مِن رَّبِّنَآ إِنَّا كُنَّا مِن قَبۡلِهِۦ مُسۡلِمِينَ

53. Şi când li se recită lor(84) zic ei: „Noi credem în el. Acesta este Adevărul de la Domnul nostru. Şi noi am fost supuşi [lui Allah] înainte de [venirea] lui”;(85)

(84) Coranul. (85) Încă înainte de revelarea Coranului erau supuşi lui Allah Cel Unic, aşa încât unii creştini din Mekka au îmbrăţişat Islamul înainte de higera – migrarea Profetului la Medina, iar la Medina s‑au convertit la Islam unii iudei. De notat că toate versetele din această sură au fost revelate înainte de higera, cu excepţia versetelor 52‑55, care i‑au fost revelate lui Muhammed după higera.

Verset: 54

أُوْلَٰٓئِكَ يُؤۡتَوۡنَ أَجۡرَهُم مَّرَّتَيۡنِ بِمَا صَبَرُواْ وَيَدۡرَءُونَ بِٱلۡحَسَنَةِ ٱلسَّيِّئَةَ وَمِمَّا رَزَقۡنَٰهُمۡ يُنفِقُونَ

54. Aceştia(86) vor fi dăruiţi cu răsplată de două ori, pentru că ei sunt statornici şi pentru că ei resping fapta rea prin fapta bună şi fac milostenie din cele cu care i‑am înzestrat,

(86) Cei menţionaţi în cele două versete anterioare, adică iudeii şi creştinii care au îmbrăţişat Islamul şi care vor primi o răsplată dublă pentru că au crezut atât în cărţile lor cât şi în Coran.

Verset: 55

وَإِذَا سَمِعُواْ ٱللَّغۡوَ أَعۡرَضُواْ عَنۡهُ وَقَالُواْ لَنَآ أَعۡمَٰلُنَا وَلَكُمۡ أَعۡمَٰلُكُمۡ سَلَٰمٌ عَلَيۡكُمۡ لَا نَبۡتَغِي ٱلۡجَٰهِلِينَ

55. Iar când aud ei vorbele grele se îndepărtează de ele şi zic: „Noi avem parte de faptele noastre şi voi aveţi parte de faptele voastre! Pacea asupra voastră!(87) Noi nu‑i căutăm pe cei proşti!”(88).

(87) Formulă de salut rostită ca semn al îndepărtării de cei ignoranţi care rostesc astfel de vorbe. (88) Nu dorim împrietenirea cu ei sau să ne certăm cu ei.

Verset: 56

إِنَّكَ لَا تَهۡدِي مَنۡ أَحۡبَبۡتَ وَلَٰكِنَّ ٱللَّهَ يَهۡدِي مَن يَشَآءُۚ وَهُوَ أَعۡلَمُ بِٱلۡمُهۡتَدِينَ

56. Tu, [Muhammed], nu călăuzeşti pe cine‑ţi place(89), ci Allah călăuzeşte pe cine voieşte şi El îi cunoaşte mai bine pe cei ce se lasă călăuziţi.(90)

(89) Tu, Muhammed, nu poţi să‑i aduci la Islam pe toţi pe care ai voi să‑i aduci. (90) Când i‑a sosit sorocul lui Abu Talib, Trimisul lui Allah – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – i‑a zis lui: Spune, unchiule: „Nu este alt dumnezeu în afară de Allah! şi eu voi face mărturie despre aceasta pentru tine în Ziua Învierii”. Iar Abu Talib i‑a răspuns: „Dacă cei din neamul Qurayş nu m‑ar ocărî, zicând că teama m‑a împins la aceasta, ţi‑aş aduce bucurie în suflet spunând ceea ce doreşti”. Atunci Allah a revelat acest verset.

Verset: 57

وَقَالُوٓاْ إِن نَّتَّبِعِ ٱلۡهُدَىٰ مَعَكَ نُتَخَطَّفۡ مِنۡ أَرۡضِنَآۚ أَوَلَمۡ نُمَكِّن لَّهُمۡ حَرَمًا ءَامِنٗا يُجۡبَىٰٓ إِلَيۡهِ ثَمَرَٰتُ كُلِّ شَيۡءٖ رِّزۡقٗا مِّن لَّدُنَّا وَلَٰكِنَّ أَكۡثَرَهُمۡ لَا يَعۡلَمُونَ

57. Şi ei zic: „Dacă am urma călăuzirea cea bună împreună cu tine, am fi noi smulşi din pământul nostru(91)!” Dar oare nu le‑am stabilit Noi un loc sacru şi sigur, în care se aduc roade de toate soiurile, spre folos din partea Noastră? Însă cei mai mulţi dintre ei nu ştiu.

(91) Din Mekka.

Verset: 58

وَكَمۡ أَهۡلَكۡنَا مِن قَرۡيَةِۭ بَطِرَتۡ مَعِيشَتَهَاۖ فَتِلۡكَ مَسَٰكِنُهُمۡ لَمۡ تُسۡكَن مِّنۢ بَعۡدِهِمۡ إِلَّا قَلِيلٗاۖ وَكُنَّا نَحۡنُ ٱلۡوَٰرِثِينَ

58. Şi câte cetăţi am nimicit Noi, după ce s‑au semeţit în viaţa lor! Şi iată casele care nu au mai fost locuite după ei decât de puţini şi Noi suntem moştenitorii [lor](92).

(92) Căci pe ei nu i‑a mai urmat nimeni.

Verset: 59

وَمَا كَانَ رَبُّكَ مُهۡلِكَ ٱلۡقُرَىٰ حَتَّىٰ يَبۡعَثَ فِيٓ أُمِّهَا رَسُولٗا يَتۡلُواْ عَلَيۡهِمۡ ءَايَٰتِنَاۚ وَمَا كُنَّا مُهۡلِكِي ٱلۡقُرَىٰٓ إِلَّا وَأَهۡلُهَا ظَٰلِمُونَ

59. Însă Domnul tău nu nimiceşte cetăţile mai înainte de a fi trimis un mesager la mama lor,(93) care să le citească versetele Noastre. Şi Noi nu am făcut să piară cetăţile decât dacă locuitorii lor au fost nelegiuiţi.

(93) Cea mai importantă şi cea mai mare aşezare dintre ele, de obicei un oraş de care depind satele din jur şi în care se află reşedinţa cârmuitorilor urmaţi.

Verset: 60

وَمَآ أُوتِيتُم مِّن شَيۡءٖ فَمَتَٰعُ ٱلۡحَيَوٰةِ ٱلدُّنۡيَا وَزِينَتُهَاۚ وَمَا عِندَ ٱللَّهِ خَيۡرٞ وَأَبۡقَىٰٓۚ أَفَلَا تَعۡقِلُونَ

60. Şi tot ceea ce vi s‑a dat vouă dintre lucruri este numai plăcere trecătoare a acestei vieţi şi podoabă a ei, pe când ceea ce este la Allah este mai bun şi este veşnic. Voi nu pricepeţi?

Verset: 61

أَفَمَن وَعَدۡنَٰهُ وَعۡدًا حَسَنٗا فَهُوَ لَٰقِيهِ كَمَن مَّتَّعۡنَٰهُ مَتَٰعَ ٱلۡحَيَوٰةِ ٱلدُّنۡيَا ثُمَّ هُوَ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ مِنَ ٱلۡمُحۡضَرِينَ

61. Oare acela căruia i‑am făcut Noi frumoasă făgăduinţă(94), pe care el o primeşte, este la fel ca acela căruia Noi i‑am dăruit bucuriile vieţii lumeşti şi care în Ziua Învierii se va afla printre cei aduşi [pentru pedeapsă]?(95)”

(94) Datorită credinţei şi faptelor sale bune. (95) Aduşi de către îngeri pentru judecată şi pedeapsa Infernului.

Verset: 62

وَيَوۡمَ يُنَادِيهِمۡ فَيَقُولُ أَيۡنَ شُرَكَآءِيَ ٱلَّذِينَ كُنتُمۡ تَزۡعُمُونَ

62. Şi în Ziua când El îi va chema, le va zice: „Unde sunt aceia despre care aţi pretins că ar fi asociaţii Mei?”

Verset: 63

قَالَ ٱلَّذِينَ حَقَّ عَلَيۡهِمُ ٱلۡقَوۡلُ رَبَّنَا هَٰٓؤُلَآءِ ٱلَّذِينَ أَغۡوَيۡنَآ أَغۡوَيۡنَٰهُمۡ كَمَا غَوَيۡنَاۖ تَبَرَّأۡنَآ إِلَيۡكَۖ مَا كَانُوٓاْ إِيَّانَا يَعۡبُدُونَ

63. [Atunci] vor zice aceia împotriva cărora se va rosti cuvântul: „Doamne, aceştia sunt cei pe care i‑am dus în rătăcire. Şi i‑am dus pe ei în rătăcire, precum şi noi am fost în rătăcire. Însă noi ne dezvinovăţim înaintea Ta.(96) Ei nu ne‑au adorat pe noi(97)”.

(96) Ne dezvinovăţim pentru necredinţă şi păcate. (97) Ci au crezut în dorinţele şi poftele lor.

Verset: 64

وَقِيلَ ٱدۡعُواْ شُرَكَآءَكُمۡ فَدَعَوۡهُمۡ فَلَمۡ يَسۡتَجِيبُواْ لَهُمۡ وَرَأَوُاْ ٱلۡعَذَابَۚ لَوۡ أَنَّهُمۡ كَانُواْ يَهۡتَدُونَ

64. Şi se va spune [atunci]: „Chemaţi‑i pe asociaţii voştri(98)!” Şi ei îi vor chema, dar nu le vor răspunde. Şi ei vor vedea chinul şi atunci vor dori ei să fi fost bine călăuziţi(99).

(98) Ca să mijlocească pentru voi. (99) Pentru a fi salvaţi de pedeapsa cea mare.

Verset: 65

وَيَوۡمَ يُنَادِيهِمۡ فَيَقُولُ مَاذَآ أَجَبۡتُمُ ٱلۡمُرۡسَلِينَ

65. Şi în Ziua Aceea, El îi va chema şi le va zice: „Ce le‑aţi răspuns voi trimişilor?(100)”

(100) Care v‑au chemat să urmaţi calea cea bună.

Verset: 66

فَعَمِيَتۡ عَلَيۡهِمُ ٱلۡأَنۢبَآءُ يَوۡمَئِذٖ فَهُمۡ لَا يَتَسَآءَلُونَ

66. Dar în Ziua Aceea dovezile lor vor fi oarbe pentru ei şi ei nu se vor putea întreba unul pe altul(101).

(101) Despre răspuns, din pricina spaimei sau a imposibilităţii de a mai răspunde sau de a vorbi.

Verset: 67

فَأَمَّا مَن تَابَ وَءَامَنَ وَعَمِلَ صَٰلِحٗا فَعَسَىٰٓ أَن يَكُونَ مِنَ ٱلۡمُفۡلِحِينَ

67. Însă aceia care s‑au căit(102), au crezut şi au făcut bine, aceia vor fi printre cei care izbândesc.

(102) Pentru că au fost idolatri.

Verset: 68

وَرَبُّكَ يَخۡلُقُ مَا يَشَآءُ وَيَخۡتَارُۗ مَا كَانَ لَهُمُ ٱلۡخِيَرَةُۚ سُبۡحَٰنَ ٱللَّهِ وَتَعَٰلَىٰ عَمَّا يُشۡرِكُونَ

68. Şi Domnul tău creează ceea ce voieşte şi alege, însă ei nu vor avea alegere(103). Mărire lui Allah! El este mai presus de ceea ce‑I asociază Lui!(104)

(103) Ci numai Allah îi va alege pe profeţi. (104) De idolii şi semenii lor pe care i‑au născocit şi care nu au capacitatea de a alege.

Verset: 69

وَرَبُّكَ يَعۡلَمُ مَا تُكِنُّ صُدُورُهُمۡ وَمَا يُعۡلِنُونَ

69. Şi Domnul tău ştie ceea ce ascund piepturile lor(105) şi ceea ce ele fac deschis(106).

(105) Viclenia şi vrajba pe care o nutresc piepturile lor. (106) Vorbe şi fapte vădite.

Verset: 70

وَهُوَ ٱللَّهُ لَآ إِلَٰهَ إِلَّا هُوَۖ لَهُ ٱلۡحَمۡدُ فِي ٱلۡأُولَىٰ وَٱلۡأٓخِرَةِۖ وَلَهُ ٱلۡحُكۡمُ وَإِلَيۡهِ تُرۡجَعُونَ

70. Şi El este Allah. Nu există altă divinitate în afară de El! A Lui este lauda atât în această lume cât şi în Lumea de Apoi şi la El este judecata şi la El veţi fi aduşi înapoi(107)!

(107) Pentru judecată, după înviere.

Verset: 71

قُلۡ أَرَءَيۡتُمۡ إِن جَعَلَ ٱللَّهُ عَلَيۡكُمُ ٱلَّيۡلَ سَرۡمَدًا إِلَىٰ يَوۡمِ ٱلۡقِيَٰمَةِ مَنۡ إِلَٰهٌ غَيۡرُ ٱللَّهِ يَأۡتِيكُم بِضِيَآءٍۚ أَفَلَا تَسۡمَعُونَ

71. Spune: „Ce credeţi voi? Dacă Allah ar aşterne peste voi o noapte nesfârşită până în Ziua Învierii, care dumnezeu afară de Allah v‑ar aduce vouă o lumină? Oare voi nu auziţi?”

Verset: 72

قُلۡ أَرَءَيۡتُمۡ إِن جَعَلَ ٱللَّهُ عَلَيۡكُمُ ٱلنَّهَارَ سَرۡمَدًا إِلَىٰ يَوۡمِ ٱلۡقِيَٰمَةِ مَنۡ إِلَٰهٌ غَيۡرُ ٱللَّهِ يَأۡتِيكُم بِلَيۡلٖ تَسۡكُنُونَ فِيهِۚ أَفَلَا تُبۡصِرُونَ

72. Spune: „Ce credeţi voi! Dacă Allah ar aşterne peste voi o zi nesfârşită până în Ziua Învierii, care dumnezeu afară de Allah v‑ar aduce vouă o noapte ca să vă odihniţi în timpul ei? Oare voi nu vedeţi?

Verset: 73

وَمِن رَّحۡمَتِهِۦ جَعَلَ لَكُمُ ٱلَّيۡلَ وَٱلنَّهَارَ لِتَسۡكُنُواْ فِيهِ وَلِتَبۡتَغُواْ مِن فَضۡلِهِۦ وَلَعَلَّكُمۡ تَشۡكُرُونَ

73. Prin îndurarea Sa, El v‑a făcut noaptea şi ziua, ca să vă odihniţi şi ca să căutaţi mila Lui. Poate că voi veţi fi mulţumitori.

Verset: 74

وَيَوۡمَ يُنَادِيهِمۡ فَيَقُولُ أَيۡنَ شُرَكَآءِيَ ٱلَّذِينَ كُنتُمۡ تَزۡعُمُونَ

74. [Şi adu‑ţi aminte] Ziua când El îi va chema şi va zice(108): „Unde sunt aceia despre care aţi pretins că ar fi asociaţii Mei?”

(108) În Ziua de Apoi.

Verset: 75

وَنَزَعۡنَا مِن كُلِّ أُمَّةٖ شَهِيدٗا فَقُلۡنَا هَاتُواْ بُرۡهَٰنَكُمۡ فَعَلِمُوٓاْ أَنَّ ٱلۡحَقَّ لِلَّهِ وَضَلَّ عَنۡهُم مَّا كَانُواْ يَفۡتَرُونَ

75. Şi vom scoate Noi din fiecare comunitate un martor(109) şi vom zice(110): „Aduceţi dovada voastră!” Şi vor şti ei că Adevărul este la Allah şi că s‑au îndepărtat de ei acelea pe care ei le‑au plăsmuit.

(109) Acesta va fi profetul comunităţii respective. (110) Fiecăreia din aceste comunităţi.

Verset: 76

۞ إِنَّ قَٰرُونَ كَانَ مِن قَوۡمِ مُوسَىٰ فَبَغَىٰ عَلَيۡهِمۡۖ وَءَاتَيۡنَٰهُ مِنَ ٱلۡكُنُوزِ مَآ إِنَّ مَفَاتِحَهُۥ لَتَنُوٓأُ بِٱلۡعُصۡبَةِ أُوْلِي ٱلۡقُوَّةِ إِذۡ قَالَ لَهُۥ قَوۡمُهُۥ لَا تَفۡرَحۡۖ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يُحِبُّ ٱلۡفَرِحِينَ

76. Qarun(111) a fost din neamul lui Moise, însă el s‑a răzvrătit împotriva lor. Şi i‑am dat Noi atâtea comori, încât numai cheile lui apăsau greu asupra unei cete de [bărbaţi] vânjoşi. Şi când i‑a zis lui neamul său: „Nu te semeţi, fiindcă Allah nu‑i iubeşte pe cei care se semeţesc,

(111) Qarun este identificat cu Core din Biblie.

Verset: 77

وَٱبۡتَغِ فِيمَآ ءَاتَىٰكَ ٱللَّهُ ٱلدَّارَ ٱلۡأٓخِرَةَۖ وَلَا تَنسَ نَصِيبَكَ مِنَ ٱلدُّنۡيَاۖ وَأَحۡسِن كَمَآ أَحۡسَنَ ٱللَّهُ إِلَيۡكَۖ وَلَا تَبۡغِ ٱلۡفَسَادَ فِي ٱلۡأَرۡضِۖ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يُحِبُّ ٱلۡمُفۡسِدِينَ

77. Ci caută cu ceea ce ţi‑a dăruit Allah Casa cea veşnică! Şi nu uita partea ta din această viaţă!(112) Şi fă bine, aşa după cum şi Allah ţi‑a făcut ţie bine! Şi nu umbla după stricăciune pe pământ, fiindcă Allah nu‑i iubeşte pe cei care fac stricăciune”,

(112) Acest verset îi invită pe drept‑credincioşi să ia din viaţă ceea ce este bun şi ceea ce îi înalţă, fără a manifesta o pietate exagerată.

Verset: 78

قَالَ إِنَّمَآ أُوتِيتُهُۥ عَلَىٰ عِلۡمٍ عِندِيٓۚ أَوَلَمۡ يَعۡلَمۡ أَنَّ ٱللَّهَ قَدۡ أَهۡلَكَ مِن قَبۡلِهِۦ مِنَ ٱلۡقُرُونِ مَنۡ هُوَ أَشَدُّ مِنۡهُ قُوَّةٗ وَأَكۡثَرُ جَمۡعٗاۚ وَلَا يُسۡـَٔلُ عَن ذُنُوبِهِمُ ٱلۡمُجۡرِمُونَ

78. A zis el: „Mie mi s‑a dat ceea ce am numai pentru ştiinţa pe care eu o stăpânesc!(113)” Oare el nu ştia că Allah a nimicit înainte de el dintre neamuri pe cine era mai puternic decât el şi adunase mai multe bunuri? Iar nelegiuiţii nu sunt întrebaţi pentru păcatele lor(114)!

(113) Priceperea de a face comerţ şi de a agonisi. (114) Înainte de a fi nimiciţi, pentru că Allah le ştie pe toate.

Verset: 79

فَخَرَجَ عَلَىٰ قَوۡمِهِۦ فِي زِينَتِهِۦۖ قَالَ ٱلَّذِينَ يُرِيدُونَ ٱلۡحَيَوٰةَ ٱلدُّنۡيَا يَٰلَيۡتَ لَنَا مِثۡلَ مَآ أُوتِيَ قَٰرُونُ إِنَّهُۥ لَذُو حَظٍّ عَظِيمٖ

79. Şi a ieşit el(115) dinaintea neamului său cu toată podoaba sa. Cei care voiau viaţa lumească au zis atunci: „O, de‑am avea şi noi asemenea cu ceea ce i s‑a dat lui Qarun! El este [un om] cu mare noroc!”

(115) Core.

Verset: 80

وَقَالَ ٱلَّذِينَ أُوتُواْ ٱلۡعِلۡمَ وَيۡلَكُمۡ ثَوَابُ ٱللَّهِ خَيۡرٞ لِّمَنۡ ءَامَنَ وَعَمِلَ صَٰلِحٗاۚ وَلَا يُلَقَّىٰهَآ إِلَّا ٱلصَّٰبِرُونَ

80. Însă aceia cărora le‑a fost dăruită ştiinţa au zis: „Vai vouă! Răsplata lui Allah este mai bună(116) pentru aceia care cred şi săvârşesc fapte bune!” Însă ea [răsplata] nu va fi primită decât de către cei statornici(117).

(116) Decât ceea ce doriţi voi.(117) Care şi stăpânesc lucrurile şi nu aleargă după bogăţiile şi podoabele acestei lumi.

Verset: 81

فَخَسَفۡنَا بِهِۦ وَبِدَارِهِ ٱلۡأَرۡضَ فَمَا كَانَ لَهُۥ مِن فِئَةٖ يَنصُرُونَهُۥ مِن دُونِ ٱللَّهِ وَمَا كَانَ مِنَ ٱلۡمُنتَصِرِينَ

81 . Noi am făcut ca pământul să‑l înghită pe el şi casa lui şi nu a avut el nici o ceată care să‑l sprijine împotriva lui Allah(118) şi nu a fost el dintre cei în stare să se ajute pe ei înşişi.

(118) Pentru îndepărtarea pedepsei de la el.

Verset: 82

وَأَصۡبَحَ ٱلَّذِينَ تَمَنَّوۡاْ مَكَانَهُۥ بِٱلۡأَمۡسِ يَقُولُونَ وَيۡكَأَنَّ ٱللَّهَ يَبۡسُطُ ٱلرِّزۡقَ لِمَن يَشَآءُ مِنۡ عِبَادِهِۦ وَيَقۡدِرُۖ لَوۡلَآ أَن مَّنَّ ٱللَّهُ عَلَيۡنَا لَخَسَفَ بِنَاۖ وَيۡكَأَنَّهُۥ لَا يُفۡلِحُ ٱلۡكَٰفِرُونَ

82. Şi cei care doriseră ieri să fie în locul lui au zis în dimineaţa următoare: „Vai! Într‑adevăr Allah măreşte câştigul(119) aceluia care voieşte El dintre robii Săi sau îl micşorează(120). Dacă Allah nu ar fi fost milostiv cu noi, ar fi [lăsat pământul] să ne înghită(121) şi pe noi. Vai! Într‑adevăr necredincioşii nu izbândesc!”

(119) Dă din belşug. (120) Îl reduce. (121) Aşa cum l‑a înghiţit pe el.

Verset: 83

تِلۡكَ ٱلدَّارُ ٱلۡأٓخِرَةُ نَجۡعَلُهَا لِلَّذِينَ لَا يُرِيدُونَ عُلُوّٗا فِي ٱلۡأَرۡضِ وَلَا فَسَادٗاۚ وَٱلۡعَٰقِبَةُ لِلۡمُتَّقِينَ

83. Această Casă de Veci o facem Noi pentru aceia care nu voiesc fală pe pământ, nici stricăciune. Iar sfârşitul [bun] este al acelora care au frică(122).

(122) De Allah.

Verset: 84

مَن جَآءَ بِٱلۡحَسَنَةِ فَلَهُۥ خَيۡرٞ مِّنۡهَاۖ وَمَن جَآءَ بِٱلسَّيِّئَةِ فَلَا يُجۡزَى ٱلَّذِينَ عَمِلُواْ ٱلسَّيِّـَٔاتِ إِلَّا مَا كَانُواْ يَعۡمَلُونَ

84. Cel ce vine cu faptă bună va avea parte de ceva şi mai bun decât ea, iar cel ce vine cu faptă rea [să ştie că] cei care săvârşesc fapte rele nu vor fi răsplătiţi decât după ceea ce au săvârşit.

Verset: 85

إِنَّ ٱلَّذِي فَرَضَ عَلَيۡكَ ٱلۡقُرۡءَانَ لَرَآدُّكَ إِلَىٰ مَعَادٖۚ قُل رَّبِّيٓ أَعۡلَمُ مَن جَآءَ بِٱلۡهُدَىٰ وَمَنۡ هُوَ فِي ضَلَٰلٖ مُّبِينٖ

85. Acela care ţi‑a prescris Coranul(123) te va aduce înapoi la locul unde [tu vrei] să te întorci.(124) Spune: „Domnul meu ştie mai bine cine vine cu călăuzirea şi cine este în rătăcire răzvedită!”

(123) Ţi l‑a revelat şi ţi‑a prescris să te călăuzeşti după el şi să‑l transmiţi celorlalţi oameni. (124) Interpretări diferite: Mekka, imediat ce vei fi victorios; locul cel promis, după moarte.

Verset: 86

وَمَا كُنتَ تَرۡجُوٓاْ أَن يُلۡقَىٰٓ إِلَيۡكَ ٱلۡكِتَٰبُ إِلَّا رَحۡمَةٗ مِّن رَّبِّكَۖ فَلَا تَكُونَنَّ ظَهِيرٗا لِّلۡكَٰفِرِينَ

86. Tu nu nădăjduiai(125) să ţi se aducă ţie Cartea, decât ca o îndurare de la Domnul tău. Aşadar, nu fi niciodată un ajutor pentru necredincioşi!

(125) Nu îţi închipuiai înainte de a‑ţi fi revelat.

Verset: 87

وَلَا يَصُدُّنَّكَ عَنۡ ءَايَٰتِ ٱللَّهِ بَعۡدَ إِذۡ أُنزِلَتۡ إِلَيۡكَۖ وَٱدۡعُ إِلَىٰ رَبِّكَۖ وَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡمُشۡرِكِينَ

87. Şi ei să nu te abată de la versetele lui Allah,(126) după ce ele ţi‑au fost trimise ţie, şi cheamă la Domnul tău(127) şi nu fi tu dintre politeişti!

(126) Să nu te abată şi să nu te împiedice idolatrii de la recitarea versetelor lui Allah şi de la transmiterea lor. (127) Cheamă la adorarea exclusivă a Lui.

Verset: 88

وَلَا تَدۡعُ مَعَ ٱللَّهِ إِلَٰهًا ءَاخَرَۘ لَآ إِلَٰهَ إِلَّا هُوَۚ كُلُّ شَيۡءٍ هَالِكٌ إِلَّا وَجۡهَهُۥۚ لَهُ ٱلۡحُكۡمُ وَإِلَيۡهِ تُرۡجَعُونَ

88. Şi nu chema alături de Allah alt dumnezeu, căci nu există altă divinitate în afară de El! Totul va pieri în afară de Chipul Său. La El este judecata şi la El veţi fi aduşi înapoi(128)!

(128) Pentru judecată, în Ziua de