අර්ථ කථනය පරිච්ඡේදය සූරා යූනුස් - රුමේනියානු පරිවර්තනය - පාරිශුද්ධ අල් කුර්ආනයේ විශ්ව කෝෂය

YUNUS

වාක්‍යය: 1

الٓرۚ تِلۡكَ ءَايَٰتُ ٱلۡكِتَٰبِ ٱلۡحَكِيمِ

1. Alif, Lam, Ra’.(2) Acestea sunt versetele Cărţii pline de Înţelepciune(3).

(2) Vezi nota la 2:1.
(3) Coranul.

වාක්‍යය: 2

أَكَانَ لِلنَّاسِ عَجَبًا أَنۡ أَوۡحَيۡنَآ إِلَىٰ رَجُلٖ مِّنۡهُمۡ أَنۡ أَنذِرِ ٱلنَّاسَ وَبَشِّرِ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوٓاْ أَنَّ لَهُمۡ قَدَمَ صِدۡقٍ عِندَ رَبِّهِمۡۗ قَالَ ٱلۡكَٰفِرُونَ إِنَّ هَٰذَا لَسَٰحِرٞ مُّبِينٌ

2. Le este oamenilor de mirare că Noi am revelat unui bărbat dintre ei: „Să‑i previi pe oameni şi să‑i binevesteşti pe cei care cred că ei vor avea loc meritat la Domnul lor!”? Cei necredincioşi zic: „Acesta este un vrăjitor vădit!”.

වාක්‍යය: 3

إِنَّ رَبَّكُمُ ٱللَّهُ ٱلَّذِي خَلَقَ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ فِي سِتَّةِ أَيَّامٖ ثُمَّ ٱسۡتَوَىٰ عَلَى ٱلۡعَرۡشِۖ يُدَبِّرُ ٱلۡأَمۡرَۖ مَا مِن شَفِيعٍ إِلَّا مِنۢ بَعۡدِ إِذۡنِهِۦۚ ذَٰلِكُمُ ٱللَّهُ رَبُّكُمۡ فَٱعۡبُدُوهُۚ أَفَلَا تَذَكَّرُونَ

3. Domnul vostru este Allah care a creat cerurile şi pământul în şase zile, apoi s‑a înălţat pe Tron. El orânduieşte toate lucrurile şi nu este mijlocitor în [Ziua de Apoi] decât cu voia Lui. Acesta este Allah, Stăpânul vostru! Adoraţi‑L pe El(4), aşadar! Voi nu chibzuiţi?

(4) Adoraţi‑L numai pe El, în calitate de divinitate unică!

වාක්‍යය: 4

إِلَيۡهِ مَرۡجِعُكُمۡ جَمِيعٗاۖ وَعۡدَ ٱللَّهِ حَقًّاۚ إِنَّهُۥ يَبۡدَؤُاْ ٱلۡخَلۡقَ ثُمَّ يُعِيدُهُۥ لِيَجۡزِيَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ بِٱلۡقِسۡطِۚ وَٱلَّذِينَ كَفَرُواْ لَهُمۡ شَرَابٞ مِّنۡ حَمِيمٖ وَعَذَابٌ أَلِيمُۢ بِمَا كَانُواْ يَكۡفُرُونَ

4. La El este întoarcerea voastră, a tuturor(5), făgăduinţa lui Allah [ce se va împlini] cu adevărat! El este Cel care înfăptuieşte prima oară, apoi o face din nou(6), pentru a‑i răsplăti cu dreptate pe cei care cred şi săvârşesc fapte bune. Cât despre cei care nu cred, ei vor avea parte de o băutură din apă clocotită şi de chin dureros, pentru că nu au crezut.

(5) Prin moarte sau înviere. (6) După moarte.

වාක්‍යය: 5

هُوَ ٱلَّذِي جَعَلَ ٱلشَّمۡسَ ضِيَآءٗ وَٱلۡقَمَرَ نُورٗا وَقَدَّرَهُۥ مَنَازِلَ لِتَعۡلَمُواْ عَدَدَ ٱلسِّنِينَ وَٱلۡحِسَابَۚ مَا خَلَقَ ٱللَّهُ ذَٰلِكَ إِلَّا بِٱلۡحَقِّۚ يُفَصِّلُ ٱلۡأٓيَٰتِ لِقَوۡمٖ يَعۡلَمُونَ

5. El este Cel care a făcut Soarele ca o lumină strălucitoare şi Luna ca o lumină şi El i‑a orânduit treptele,(7) pentru ca voi să cunoaşteţi numărul anilor şi socotirea [vremii](8). Nu le‑a făcut Allah pe acestea decât pentru [un scop] adevărat. El desluşeşte semnele pentru oamenii care pricep.

(7) Într o altă interpretare este vorba de rotirea Soarelui şi a Lunii, de succedarea zilei cu noaptea şi de fazele Lunii.
(8) Adică a lunilor şi a zilelor.

වාක්‍යය: 6

إِنَّ فِي ٱخۡتِلَٰفِ ٱلَّيۡلِ وَٱلنَّهَارِ وَمَا خَلَقَ ٱللَّهُ فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ لَأٓيَٰتٖ لِّقَوۡمٖ يَتَّقُونَ

6. În succedarea nopţii şi zilei şi în cele pe care Allah le‑a făcut în ceruri şi pe pământ(9) sunt semne pentru oamenii care au frică [de Allah].

(9) Adică Soarele, Luna, stelele, pomii, animalele, munţii, mările etc.

වාක්‍යය: 7

إِنَّ ٱلَّذِينَ لَا يَرۡجُونَ لِقَآءَنَا وَرَضُواْ بِٱلۡحَيَوٰةِ ٱلدُّنۡيَا وَٱطۡمَأَنُّواْ بِهَا وَٱلَّذِينَ هُمۡ عَنۡ ءَايَٰتِنَا غَٰفِلُونَ

7. Cei care nu nădăjduiesc în întâlnirea cu Noi(10) şi sunt mulţumiţi de viaţa lumească şi se simt în siguranţă în ea, precum şi aceia care sunt nepăsători faţă de semnele Noastre,

(10) Nu se aşteaptă la răsplată, pentru că ei neagă învierea după moarte.

වාක්‍යය: 8

أُوْلَٰٓئِكَ مَأۡوَىٰهُمُ ٱلنَّارُ بِمَا كَانُواْ يَكۡسِبُونَ

8. Aceştia vor avea ca sălaş Focul, pentru ceea ce ei au agonisit(11).

(11) Pentru faptele pe care le‑au săvârşit.

වාක්‍යය: 9

إِنَّ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ يَهۡدِيهِمۡ رَبُّهُم بِإِيمَٰنِهِمۡۖ تَجۡرِي مِن تَحۡتِهِمُ ٱلۡأَنۡهَٰرُ فِي جَنَّٰتِ ٱلنَّعِيمِ

9. Cei care cred şi săvârşesc fapte bune, pe ei îi va călăuzi Domnul pentru evlavia lor(12). Vor curge pâraie pe sub ei în Grădinile plăcerii.

(12) Pentru a ajunge în Paradis.

වාක්‍යය: 10

دَعۡوَىٰهُمۡ فِيهَا سُبۡحَٰنَكَ ٱللَّهُمَّ وَتَحِيَّتُهُمۡ فِيهَا سَلَٰمٞۚ وَءَاخِرُ دَعۡوَىٰهُمۡ أَنِ ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ رَبِّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

10. Rugăciunea lor în ele va fi „Mărire Ţie, o, Allah!”, iar salutul lor în ele va fi „Pace [vouă]!”, iar sfârşitul rugăciunii lor va fi „Laudă lui Allah, Domnul lumilor!”

වාක්‍යය: 11

۞ وَلَوۡ يُعَجِّلُ ٱللَّهُ لِلنَّاسِ ٱلشَّرَّ ٱسۡتِعۡجَالَهُم بِٱلۡخَيۡرِ لَقُضِيَ إِلَيۡهِمۡ أَجَلُهُمۡۖ فَنَذَرُ ٱلَّذِينَ لَا يَرۡجُونَ لِقَآءَنَا فِي طُغۡيَٰنِهِمۡ يَعۡمَهُونَ

11. Dacă Allah ar grăbi răul pentru oameni(13) cu repeziciunea cu care ei cer binele, sorocul lor ar fi hotărât.(14) Dar Noi îi lăsăm pe cei care nu nădăjduiesc în întâlnire cu Noi să bâjbâiască în nelegiuirea lor.

(13) Pentru aceia care nu se aşteaptă la întâlnirea cu El. (14) Adică ar fi fost pierduţi.

වාක්‍යය: 12

وَإِذَا مَسَّ ٱلۡإِنسَٰنَ ٱلضُّرُّ دَعَانَا لِجَنۢبِهِۦٓ أَوۡ قَاعِدًا أَوۡ قَآئِمٗا فَلَمَّا كَشَفۡنَا عَنۡهُ ضُرَّهُۥ مَرَّ كَأَن لَّمۡ يَدۡعُنَآ إِلَىٰ ضُرّٖ مَّسَّهُۥۚ كَذَٰلِكَ زُيِّنَ لِلۡمُسۡرِفِينَ مَا كَانُواْ يَعۡمَلُونَ

12. Atunci când pe om îl loveşte o nenorocire, el Ne cheamă pe Noi,(15) de este el culcat pe o parte, aşezat jos sau în picioare. Dar după ce l‑am scăpat de nenorocire, el merge mai departe, ca şi cum nici nu Ne‑ar fi chemat pentru nenorocirea care l‑a lovit. Aşa le sunt împodobite celor nelegiuiţi, [faptele] pe care ei le‑au săvârşit.

(15) Îl invocă pe Allah pentru a‑l izbăvi de ea.

වාක්‍යය: 13

وَلَقَدۡ أَهۡلَكۡنَا ٱلۡقُرُونَ مِن قَبۡلِكُمۡ لَمَّا ظَلَمُواْ وَجَآءَتۡهُمۡ رُسُلُهُم بِٱلۡبَيِّنَٰتِ وَمَا كَانُواْ لِيُؤۡمِنُواْۚ كَذَٰلِكَ نَجۡزِي ٱلۡقَوۡمَ ٱلۡمُجۡرِمِينَ

13. Noi am făcut să piară neamurile de dinaintea voastră, când ele au fost nelegiuite. Şi cu toate că au venit la ele trimişii lor cu semne desluşite, ele nu au crezut. Astfel îi răsplătim Noi pe marii păcătoşi(16).

(16) Nimicindu‑i.

වාක්‍යය: 14

ثُمَّ جَعَلۡنَٰكُمۡ خَلَٰٓئِفَ فِي ٱلۡأَرۡضِ مِنۢ بَعۡدِهِمۡ لِنَنظُرَ كَيۡفَ تَعۡمَلُونَ

14. Apoi v‑am făcut pe voi urmaşi ai lor pe pământ, pentru a vedea ce faceţi voi(17).

(17) Din fapte bune sau rele şi să vă răsplătim, în funcţie de ele.

වාක්‍යය: 15

وَإِذَا تُتۡلَىٰ عَلَيۡهِمۡ ءَايَاتُنَا بَيِّنَٰتٖ قَالَ ٱلَّذِينَ لَا يَرۡجُونَ لِقَآءَنَا ٱئۡتِ بِقُرۡءَانٍ غَيۡرِ هَٰذَآ أَوۡ بَدِّلۡهُۚ قُلۡ مَا يَكُونُ لِيٓ أَنۡ أُبَدِّلَهُۥ مِن تِلۡقَآيِٕ نَفۡسِيٓۖ إِنۡ أَتَّبِعُ إِلَّا مَا يُوحَىٰٓ إِلَيَّۖ إِنِّيٓ أَخَافُ إِنۡ عَصَيۡتُ رَبِّي عَذَابَ يَوۡمٍ عَظِيمٖ

15. Şi când li se citesc lor versetele Noastre desluşite, zic aceia care nu nădăjduiesc în întâlnirea cu Noi(18): „Adu un alt Coran decât acesta!” sau „Schimbă‑l!”. Spune: „Nu am eu căderea să‑l schimb cu de la mine putere! Eu nu fac decât să urmez ceea ce îmi este revelat. Eu mă tem, dacă mă răzvrătesc împotriva Stăpânului meu, de osânda unei Zile cumplite(19)!”

(18) Cei care nu cred în Viaţa de Apoi. (19) Ziua Judecăţii de Apoi.

වාක්‍යය: 16

قُل لَّوۡ شَآءَ ٱللَّهُ مَا تَلَوۡتُهُۥ عَلَيۡكُمۡ وَلَآ أَدۡرَىٰكُم بِهِۦۖ فَقَدۡ لَبِثۡتُ فِيكُمۡ عُمُرٗا مِّن قَبۡلِهِۦٓۚ أَفَلَا تَعۡقِلُونَ

16. Spune: „Dacă Allah ar fi voit, eu nu vi l‑aş fi citit şi El nu vi l‑ar fi făcut cunoscut vouă(20), căci doară eu am rămas printre voi vreme îndelungată înainte de el.(21) Voi nu pricepeţi?!”

(20) Prin intermediul meu. (21) Profetul a trăit printre ei patruzeci de ani, înainte de a începe propovăduirea.

වාක්‍යය: 17

فَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّنِ ٱفۡتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبًا أَوۡ كَذَّبَ بِـَٔايَٰتِهِۦٓۚ إِنَّهُۥ لَا يُفۡلِحُ ٱلۡمُجۡرِمُونَ

17. Şi cine este mai nelegiuit decât acela care plăsmuieşte minciuni împotriva lui Allah şi ia versetele Sale drept minciuni? Dar păcătoşii nu vor izbândi!

වාක්‍යය: 18

وَيَعۡبُدُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ مَا لَا يَضُرُّهُمۡ وَلَا يَنفَعُهُمۡ وَيَقُولُونَ هَٰٓؤُلَآءِ شُفَعَٰٓؤُنَا عِندَ ٱللَّهِۚ قُلۡ أَتُنَبِّـُٔونَ ٱللَّهَ بِمَا لَا يَعۡلَمُ فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَلَا فِي ٱلۡأَرۡضِۚ سُبۡحَٰنَهُۥ وَتَعَٰلَىٰ عَمَّا يُشۡرِكُونَ

18. Ei adoră în locul lui Allah ceea ce nu le face lor nici rău şi nu le aduce lor nici folos(22) şi zic ei: „Aceştia sunt mijlocitorii noştri la Allah!” Spune: „Îi vestiţi voi lui Allah ceea ce El nu ştie din ceruri şi de pre pământ?” Allah Preamăritul şi Preaslăvitul este deasupra celor asociaţi [Lui].

(22) Idolii care sunt ciopliţi din piatră.

වාක්‍යය: 19

وَمَا كَانَ ٱلنَّاسُ إِلَّآ أُمَّةٗ وَٰحِدَةٗ فَٱخۡتَلَفُواْۚ وَلَوۡلَا كَلِمَةٞ سَبَقَتۡ مِن رَّبِّكَ لَقُضِيَ بَيۡنَهُمۡ فِيمَا فِيهِ يَخۡتَلِفُونَ

19. Oamenii nu au fost decât o singură comunitate(23) şi apoi s‑au deosebit ei. Şi de n‑ar fi fost un cuvânt rostit mai înainte de Domnul tău(24), ar fi fost hotărât(25) pentru ei [lucrul] asupra căruia ei au avut păreri deosebite.

(23) Au avut aceeaşi credinţă şi o divinitate unică. (24) În legătură cu amânarea pedepsei celei mai mari până în Ziua Învierii. (25) Degrabă.

වාක්‍යය: 20

وَيَقُولُونَ لَوۡلَآ أُنزِلَ عَلَيۡهِ ءَايَةٞ مِّن رَّبِّهِۦۖ فَقُلۡ إِنَّمَا ٱلۡغَيۡبُ لِلَّهِ فَٱنتَظِرُوٓاْ إِنِّي مَعَكُم مِّنَ ٱلۡمُنتَظِرِينَ

20. Ei zic: „De ce nu i se trimite lui un semn(26) de la Domnul său?” Spune: „Cele neştiute sunt numai la Allah! Aşteptaţi şi voi fi şi eu împreună cu voi printre cei care aşteaptă(27) [hotărârea lui Allah]!”

(26) Asemănător cu semnele trimise profeţilor anteriori, cum au fost toiagul lui Moise sau cămila lui Salih. (27) Aceste lucruri sunt cunoscute numai de Allah şi semnele se arată numai când voieşte Allah şi nu când voiesc eu sau când voiţi voi.

වාක්‍යය: 21

وَإِذَآ أَذَقۡنَا ٱلنَّاسَ رَحۡمَةٗ مِّنۢ بَعۡدِ ضَرَّآءَ مَسَّتۡهُمۡ إِذَا لَهُم مَّكۡرٞ فِيٓ ءَايَاتِنَاۚ قُلِ ٱللَّهُ أَسۡرَعُ مَكۡرًاۚ إِنَّ رُسُلَنَا يَكۡتُبُونَ مَا تَمۡكُرُونَ

21. Şi când le‑am dat Noi oamenilor să guste îndurare, după o nenorocire care i‑a lovit, iată că ei au avut pricină împotriva versetelor Noastre.(28) Spune: „Allah este şi mai priceput(29). Trimişii Noştri scriu ceea ce voi vicleniţi!”(30)

(28) Dacă iese la iveală idolatria lor ascunsă, după ce, în timpul când i‑a lovit o nenorocire, au mărturisit credinţa. (29) În alegerea rapidă a răsplăţii şi a pedepselor. (30) Trimişii sunt aici îngerii care consemnează actele fiecărui om şi le prezintă lui Allah în Ziua Judecăţii de Apoi.

වාක්‍යය: 22

هُوَ ٱلَّذِي يُسَيِّرُكُمۡ فِي ٱلۡبَرِّ وَٱلۡبَحۡرِۖ حَتَّىٰٓ إِذَا كُنتُمۡ فِي ٱلۡفُلۡكِ وَجَرَيۡنَ بِهِم بِرِيحٖ طَيِّبَةٖ وَفَرِحُواْ بِهَا جَآءَتۡهَا رِيحٌ عَاصِفٞ وَجَآءَهُمُ ٱلۡمَوۡجُ مِن كُلِّ مَكَانٖ وَظَنُّوٓاْ أَنَّهُمۡ أُحِيطَ بِهِمۡ دَعَوُاْ ٱللَّهَ مُخۡلِصِينَ لَهُ ٱلدِّينَ لَئِنۡ أَنجَيۡتَنَا مِنۡ هَٰذِهِۦ لَنَكُونَنَّ مِنَ ٱلشَّٰكِرِينَ

22. El este Cel care vă ajută să umblaţi pe uscat şi pe mare. Dar când sunt ei în corăbii, mânate de vânturi prielnice, bucurându‑se de ele, asupra lor se abate vânt năprasnic şi se năpustesc peste ei talazuri din toate părţile şi îşi închipuie că sunt ei cuprinşi, atunci Îl cheamă ei [numai] pe Allah, cu credinţă în religia Lui: „De ne vei mântui de aceasta, vom fi noi printre aceia care Îţi aduc mulţumire!(31)”

(31) Printre cei care Te adoră, socotindu‑Te Unic.

වාක්‍යය: 23

فَلَمَّآ أَنجَىٰهُمۡ إِذَا هُمۡ يَبۡغُونَ فِي ٱلۡأَرۡضِ بِغَيۡرِ ٱلۡحَقِّۗ يَٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ إِنَّمَا بَغۡيُكُمۡ عَلَىٰٓ أَنفُسِكُمۖ مَّتَٰعَ ٱلۡحَيَوٰةِ ٱلدُّنۡيَاۖ ثُمَّ إِلَيۡنَا مَرۡجِعُكُمۡ فَنُنَبِّئُكُم بِمَا كُنتُمۡ تَعۡمَلُونَ

23. Şi după ce i‑a mântuit El, iată‑i pe ei cum se poartă siluitori pe pământ, fără dreptate. O, oameni(32)! [Să ştiţi că] siluirea voastră este împotriva sufletelor voastre! Însă aceasta este o plăcere [trecătoare] a vieţii pământeşti, pentru că apoi întoarcerea voastră va fi la Noi(33) şi atunci vă vom vesti Noi ceea ce aţi făcut.

(32) Care uitaţi. (33) În Ziua Judecăţii de Apoi.

වාක්‍යය: 24

إِنَّمَا مَثَلُ ٱلۡحَيَوٰةِ ٱلدُّنۡيَا كَمَآءٍ أَنزَلۡنَٰهُ مِنَ ٱلسَّمَآءِ فَٱخۡتَلَطَ بِهِۦ نَبَاتُ ٱلۡأَرۡضِ مِمَّا يَأۡكُلُ ٱلنَّاسُ وَٱلۡأَنۡعَٰمُ حَتَّىٰٓ إِذَآ أَخَذَتِ ٱلۡأَرۡضُ زُخۡرُفَهَا وَٱزَّيَّنَتۡ وَظَنَّ أَهۡلُهَآ أَنَّهُمۡ قَٰدِرُونَ عَلَيۡهَآ أَتَىٰهَآ أَمۡرُنَا لَيۡلًا أَوۡ نَهَارٗا فَجَعَلۡنَٰهَا حَصِيدٗا كَأَن لَّمۡ تَغۡنَ بِٱلۡأَمۡسِۚ كَذَٰلِكَ نُفَصِّلُ ٱلۡأٓيَٰتِ لِقَوۡمٖ يَتَفَكَّرُونَ

24. Iar viaţa lumească este asemenea apei pe care Noi o pogorâm din cer, cu care se amestecă plantele pământului din care mănâncă oamenii şi vitele, în aşa fel încât pământul îşi ia podoaba(34) ş i s e î mpodobeşte(35). Dar când sălăşluitorii săi cred că ei sunt stăpâni peste el(36), iată că peste el vine porunca Noastră(37), în timpul nopţii sau în timpul zilei, şi îl prefacem în mirişte, ca şi cum în ajun n‑ar fi fost plin de bogăţie. Astfel tâlcuim Noi semnele pentru un neam [de oameni] care cugetă.

(34) Devine frumos, splendid.(35) Cu fel de fel de plante, flori şi fructe. (36) Şi pregătiţi să culeagă roadele. (37) Pedeapsa Noastră.

වාක්‍යය: 25

وَٱللَّهُ يَدۡعُوٓاْ إِلَىٰ دَارِ ٱلسَّلَٰمِ وَيَهۡدِي مَن يَشَآءُ إِلَىٰ صِرَٰطٖ مُّسۡتَقِيمٖ

25. Allah cheamă la Casa Păcii [Paradis, Rai] şi‑l călăuzeşte pe cel care voieşte El pe un drum drept.

වාක්‍යය: 26

۞ لِّلَّذِينَ أَحۡسَنُواْ ٱلۡحُسۡنَىٰ وَزِيَادَةٞۖ وَلَا يَرۡهَقُ وُجُوهَهُمۡ قَتَرٞ وَلَا ذِلَّةٌۚ أُوْلَٰٓئِكَ أَصۡحَٰبُ ٱلۡجَنَّةِۖ هُمۡ فِيهَا خَٰلِدُونَ

26. Cei care fac bine vor avea parte de cea mai bună [răsplată](38), şi încă şi mai mult(39), iar chipurile lor nu vor fi acoperite nici de negreală, nici de umilinţă. Aceştia vor fi oaspeţii Raiului şi ei în el vor petrece veşnic.

(38) Aici cu sensul de Paradis. (39) Conform unor interpretări, Profetul s‑ar referi, în acest verset, la faptul că, dincolo de Paradis, dreptcredincioşii ar putea vedea chipul lui Allah, ca răsplată supremă pentru ei.

වාක්‍යය: 27

وَٱلَّذِينَ كَسَبُواْ ٱلسَّيِّـَٔاتِ جَزَآءُ سَيِّئَةِۭ بِمِثۡلِهَا وَتَرۡهَقُهُمۡ ذِلَّةٞۖ مَّا لَهُم مِّنَ ٱللَّهِ مِنۡ عَاصِمٖۖ كَأَنَّمَآ أُغۡشِيَتۡ وُجُوهُهُمۡ قِطَعٗا مِّنَ ٱلَّيۡلِ مُظۡلِمًاۚ أُوْلَٰٓئِكَ أَصۡحَٰبُ ٱلنَّارِۖ هُمۡ فِيهَا خَٰلِدُونَ

27. Cei care agonisesc fapte rele(40) vor avea parte de răsplată rea, pe măsura lor, şi îi va acoperi umilinţa şi nu vor avea ei apărător de Allah(41), ca şi cum chipurile lor ar fi acoperite cu bucăţi întunecoase de noapte. Iar aceştia vor fi oaspeţii Focului şi în el vor avea ei sălaş veşnic.

(40) Cei care săvârşesc păcate.
(41) De pedeapsa lui Allah.

වාක්‍යය: 28

وَيَوۡمَ نَحۡشُرُهُمۡ جَمِيعٗا ثُمَّ نَقُولُ لِلَّذِينَ أَشۡرَكُواْ مَكَانَكُمۡ أَنتُمۡ وَشُرَكَآؤُكُمۡۚ فَزَيَّلۡنَا بَيۡنَهُمۡۖ وَقَالَ شُرَكَآؤُهُم مَّا كُنتُمۡ إِيَّانَا تَعۡبُدُونَ

28. [Şi aminteşte‑le tu] de Ziua în care îi vom aduna pe ei toţi(42) şi apoi le vom zice Noi celor care I‑au făcut semeni [lui Allah]: „La locul vostru, împreună cu asociaţii voştri!” Şi‑i vom despărţi pe unii de alţii(43), iar asociaţii lor vor zice: „Nu ne‑aţi adorat pe noi!

(42) Adică pe idolatri împreună cu idolii pe care i adoră.
(43) Pe idolatri de idolii lor şi ei se vor lua la ceartă.

වාක්‍යය: 29

فَكَفَىٰ بِٱللَّهِ شَهِيدَۢا بَيۡنَنَا وَبَيۡنَكُمۡ إِن كُنَّا عَنۡ عِبَادَتِكُمۡ لَغَٰفِلِينَ

29. Allah este de ajuns ca martor între noi şi între voi. Iar noi am fost nepăsători faţă de adorarea voastră!(44)”

(44) Nu v‑am poruncit să ne adoraţi şi nici nu am dorit acest lucru.

වාක්‍යය: 30

هُنَالِكَ تَبۡلُواْ كُلُّ نَفۡسٖ مَّآ أَسۡلَفَتۡۚ وَرُدُّوٓاْ إِلَى ٱللَّهِ مَوۡلَىٰهُمُ ٱلۡحَقِّۖ وَضَلَّ عَنۡهُم مَّا كَانُواْ يَفۡتَرُونَ

30. Acolo(45) va cerca fiecare suflet [urmările] celor săvârşite mai înainte. Iar ei vor fi întorşi la Allah – Domnul lor Cel Adevărat – şi se va îndepărta de ei(46) ceea ce au născocit.

(45) În momentul acela, atunci. (46) Se vor ascunde, vor dispărea.

වාක්‍යය: 31

قُلۡ مَن يَرۡزُقُكُم مِّنَ ٱلسَّمَآءِ وَٱلۡأَرۡضِ أَمَّن يَمۡلِكُ ٱلسَّمۡعَ وَٱلۡأَبۡصَٰرَ وَمَن يُخۡرِجُ ٱلۡحَيَّ مِنَ ٱلۡمَيِّتِ وَيُخۡرِجُ ٱلۡمَيِّتَ مِنَ ٱلۡحَيِّ وَمَن يُدَبِّرُ ٱلۡأَمۡرَۚ فَسَيَقُولُونَ ٱللَّهُۚ فَقُلۡ أَفَلَا تَتَّقُونَ

31. Spune: „Cine vă dă vouă hrană îndestulătoare din cer şi de pe pământ(47) ş i c ine e ste s tăpân p este auz ş i p este văz(48) şi‑l scoate pe cel cu viaţă din cel fără viaţă şi‑l scoate pe cel fără viaţă din cel cu viaţă şi Cel care orânduieşte toate lucrurile(49)?” Vor răspunde ei: „Allah!” Atunci spune: „Oare nu vă este vouă frică(50)?”

(47) Din ploaia căzută din cer şi plantele de pe pământ. (48) Cine a creat auzul şi văzul şi vi le apără? (49) Întreaga fire. (50) De mânia Lui, adorând pe altcineva decât pe El, în mod nedrept?

වාක්‍යය: 32

فَذَٰلِكُمُ ٱللَّهُ رَبُّكُمُ ٱلۡحَقُّۖ فَمَاذَا بَعۡدَ ٱلۡحَقِّ إِلَّا ٱلضَّلَٰلُۖ فَأَنَّىٰ تُصۡرَفُونَ

32. Acesta este Allah, Domnul vostru Cel Adevărat! Şi ce se află dincolo de Adevăr decât numai rătăcirea?(51) Şi cum de puteţi voi fi îndepărtaţi?(52)

(51) Nu există cale de mijloc între Adevăr şi rătăcire; sau Allah Cel Unic, sau idolatria! (52) De la Adevăr, când recunoaşteţi că Allah este Creatorul întregii firi?

වාක්‍යය: 33

كَذَٰلِكَ حَقَّتۡ كَلِمَتُ رَبِّكَ عَلَى ٱلَّذِينَ فَسَقُوٓاْ أَنَّهُمۡ لَا يُؤۡمِنُونَ

33. Aşa(53) se adevereşte cuvântul(54) Domnului tău împotriva acelora care sunt nelegiuiţi că, într‑adevăr, ei nu vor crede!

(53) Pentru ceea ce a fost menţionat mai înainte. (54) Ameninţarea.

වාක්‍යය: 34

قُلۡ هَلۡ مِن شُرَكَآئِكُم مَّن يَبۡدَؤُاْ ٱلۡخَلۡقَ ثُمَّ يُعِيدُهُۥۚ قُلِ ٱللَّهُ يَبۡدَؤُاْ ٱلۡخَلۡقَ ثُمَّ يُعِيدُهُۥۖ فَأَنَّىٰ تُؤۡفَكُونَ

34. Spune: „Oare se află printre asociaţii voştri vreunul care să creeze o făptură şi să o readucă [la viaţă după moarte]?” Spune: „Allah creează făptura şi apoi o readuce! Cum de puteţi voi să staţi departe?(55)”

(55) Şi să credeţi în altcineva decât în El?

වාක්‍යය: 35

قُلۡ هَلۡ مِن شُرَكَآئِكُم مَّن يَهۡدِيٓ إِلَى ٱلۡحَقِّۚ قُلِ ٱللَّهُ يَهۡدِي لِلۡحَقِّۗ أَفَمَن يَهۡدِيٓ إِلَى ٱلۡحَقِّ أَحَقُّ أَن يُتَّبَعَ أَمَّن لَّا يَهِدِّيٓ إِلَّآ أَن يُهۡدَىٰۖ فَمَا لَكُمۡ كَيۡفَ تَحۡكُمُونَ

35. Spune: „Oare se află printre asociaţii voştri cineva care să călăuzească spre Adevăr?” Spune: „Allah călăuzeşte spre Adevăr! Şi oare cel care călăuzeşte spre Adevăr este mai vrednic să fie urmat sau cel care nu călăuzeşte(56), decât dacă este el însuşi călăuzit? Ce este cu voi? Cum de judecaţi astfel?(57)”

(56) Cum sunt idolii.
(57) Adică greşit, făcându i pe idoli egali ai lui Allah.

වාක්‍යය: 36

وَمَا يَتَّبِعُ أَكۡثَرُهُمۡ إِلَّا ظَنًّاۚ إِنَّ ٱلظَّنَّ لَا يُغۡنِي مِنَ ٱلۡحَقِّ شَيۡـًٔاۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَلِيمُۢ بِمَا يَفۡعَلُونَ

36. Cei mai mulţi dintre ei nu urmează decât bănuieli.(58) Dar bănuielile nu ajută cu nimic faţă de Adevăr. Iar Allah este bine ştiutor a ceea ce faceţi voi!

(58) Care nu se bazează pe o dovadă, atunci cînd îi adoră pe idoli.

වාක්‍යය: 37

وَمَا كَانَ هَٰذَا ٱلۡقُرۡءَانُ أَن يُفۡتَرَىٰ مِن دُونِ ٱللَّهِ وَلَٰكِن تَصۡدِيقَ ٱلَّذِي بَيۡنَ يَدَيۡهِ وَتَفۡصِيلَ ٱلۡكِتَٰبِ لَا رَيۡبَ فِيهِ مِن رَّبِّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

37. Acest Coran nu poate să fie nicicum născocit, fără de Allah,(59) ci este confirmarea celor de dinaintea lui şi tâlcuirea orânduielilor(60). Nu este nici o îndoială că el este venit de la Stăpânul Lumilor.(61)

(59) El este revelat de Allah şi nu poate fi creat de om, având în vedere inimitabilitatea sa. (60) Ce trebuie urmate. (61) Nu este nici o îndoială în legătură cu faptul că el a fost revelat de Allah.

වාක්‍යය: 38

أَمۡ يَقُولُونَ ٱفۡتَرَىٰهُۖ قُلۡ فَأۡتُواْ بِسُورَةٖ مِّثۡلِهِۦ وَٱدۡعُواْ مَنِ ٱسۡتَطَعۡتُم مِّن دُونِ ٱللَّهِ إِن كُنتُمۡ صَٰدِقِينَ

38. Sau spun ei: „L‑a născocit [Muhammed]!”. Spune: „Aduceţi voi o sură asemănătoare lui şi chemaţi pe cine puteţi,(62) afară de Allah, dacă voi sunteţi întru adevăr!”

(62) Chemaţi în ajutorul vostru.

වාක්‍යය: 39

بَلۡ كَذَّبُواْ بِمَا لَمۡ يُحِيطُواْ بِعِلۡمِهِۦ وَلَمَّا يَأۡتِهِمۡ تَأۡوِيلُهُۥۚ كَذَٰلِكَ كَذَّبَ ٱلَّذِينَ مِن قَبۡلِهِمۡۖ فَٱنظُرۡ كَيۡفَ كَانَ عَٰقِبَةُ ٱلظَّٰلِمِينَ

39. Însă ei, dimpotrivă, luaseră drept minciună ceea ce nu putuseră cuprinde prin cunoaşterea lor, căci nu le venise încă tâlcuirea lui. Aşa au ţinut de minciună şi cei de dinaintea lor(63) şi priveşte care a fost sfârşitul nelegiuiţilor!

(63) Semnele profeţilor.

වාක්‍යය: 40

وَمِنۡهُم مَّن يُؤۡمِنُ بِهِۦ وَمِنۡهُم مَّن لَّا يُؤۡمِنُ بِهِۦۚ وَرَبُّكَ أَعۡلَمُ بِٱلۡمُفۡسِدِينَ

40. Unii dintre ei cred în el, iar alţii dintre ei nu cred în el. Dar Domnul tău îi cunoaşte cel mai bine pe cei care fac stricăciune.

වාක්‍යය: 41

وَإِن كَذَّبُوكَ فَقُل لِّي عَمَلِي وَلَكُمۡ عَمَلُكُمۡۖ أَنتُم بَرِيٓـُٔونَ مِمَّآ أَعۡمَلُ وَأَنَا۠ بَرِيٓءٞ مِّمَّا تَعۡمَلُونَ

41. Iar dacă te învinuiesc pe tine de minciună, atunci spune: „A mea este fapta mea şi a voastră este fapta voastră!(64) Voi nu sunteţi răspunzători de ceea ce fac eu, iar eu nu sunt răspunzător de ceea ce faceţi voi!”

(64) Fiecare va fi răsplătit după faptele sale.

වාක්‍යය: 42

وَمِنۡهُم مَّن يَسۡتَمِعُونَ إِلَيۡكَۚ أَفَأَنتَ تُسۡمِعُ ٱلصُّمَّ وَلَوۡ كَانُواْ لَا يَعۡقِلُونَ

42. Unii dintre ei ascultă la tine(65), dar poţi tu să‑i faci să audă pe surzi, când ei nu pricep?

(65) Atunci când le citeşti Coranul.

වාක්‍යය: 43

وَمِنۡهُم مَّن يَنظُرُ إِلَيۡكَۚ أَفَأَنتَ تَهۡدِي ٱلۡعُمۡيَ وَلَوۡ كَانُواْ لَا يُبۡصِرُونَ

43. Unii dintre ei privesc la tine, dar poţi tu să‑i călăuzeşti pe orbi, când ei nu văd?(66)

(66) Văd dovezile limpezi ale profeţiei tale, dar ei sunt ca şi orbi.

වාක්‍යය: 44

إِنَّ ٱللَّهَ لَا يَظۡلِمُ ٱلنَّاسَ شَيۡـٔٗا وَلَٰكِنَّ ٱلنَّاسَ أَنفُسَهُمۡ يَظۡلِمُونَ

44. Allah nu‑i nedreptăţeşte pe oameni întru nimic, ci oamenii înşişi sunt nedrepţi faţă de ei(67).

(67) Prin necredinţă şi prin tăgăduirea lor.

වාක්‍යය: 45

وَيَوۡمَ يَحۡشُرُهُمۡ كَأَن لَّمۡ يَلۡبَثُوٓاْ إِلَّا سَاعَةٗ مِّنَ ٱلنَّهَارِ يَتَعَارَفُونَ بَيۡنَهُمۡۚ قَدۡ خَسِرَ ٱلَّذِينَ كَذَّبُواْ بِلِقَآءِ ٱللَّهِ وَمَا كَانُواْ مُهۡتَدِينَ

45. Şi [în] Ziua în care El îi va aduna, va fi ca şi cum ei nu ar fi rămas [în viaţă] decât un ceas dintr‑o zi, în care s‑au cunoscut între ei, şi vor pierde aceia care au tăgăduit întâlnirea cu Allah(68) şi nu au fost călăuziţi.

(68) Au tăgăduit învierea de după moarte.

වාක්‍යය: 46

وَإِمَّا نُرِيَنَّكَ بَعۡضَ ٱلَّذِي نَعِدُهُمۡ أَوۡ نَتَوَفَّيَنَّكَ فَإِلَيۡنَا مَرۡجِعُهُمۡ ثُمَّ ٱللَّهُ شَهِيدٌ عَلَىٰ مَا يَفۡعَلُونَ

46. Şi fie că îţi arătăm o parte din cele cu care îi ameninţăm pe ei, fie că te luăm pe tine la Noi [mai înainte], căci la Noi este întoarcerea lor. Şi Allah este martor pentru ceea ce ei săvârşesc.(69)

(69) Dacă nu vezi pedeapsa lor în timpul vieţii tale, o vei vedea în Ziua Judecăţii de Apoi, când vei fi tu însuţi martor împotriva tăgăduitorilor şi pentru cei credincioşi.

වාක්‍යය: 47

وَلِكُلِّ أُمَّةٖ رَّسُولٞۖ فَإِذَا جَآءَ رَسُولُهُمۡ قُضِيَ بَيۡنَهُم بِٱلۡقِسۡطِ وَهُمۡ لَا يُظۡلَمُونَ

47. Fiecare comunitate are un trimis(70), iar când vine trimisul lor, se face judecată între ei cu dreptate, iar ei nu vor fi nedreptăţiţi.

(70) Care i‑a fost trimis pentru a o călăuzi.

වාක්‍යය: 48

وَيَقُولُونَ مَتَىٰ هَٰذَا ٱلۡوَعۡدُ إِن كُنتُمۡ صَٰدِقِينَ

48. Ei zic: „Şi când se împlineşte această promisiune(71), dacă voi sunteţi întru adevăr?(72)”

(71) Excluzând‑o şi luând‑o în derâdere.

වාක්‍යය: 49

قُل لَّآ أَمۡلِكُ لِنَفۡسِي ضَرّٗا وَلَا نَفۡعًا إِلَّا مَا شَآءَ ٱللَّهُۗ لِكُلِّ أُمَّةٍ أَجَلٌۚ إِذَا جَآءَ أَجَلُهُمۡ فَلَا يَسۡتَـٔۡخِرُونَ سَاعَةٗ وَلَا يَسۡتَقۡدِمُونَ

49. Spune: „Eu nu am nici o putere spre dăunarea sau spre folosul meu, afară de ceea ce voieşte Allah.(73) Fiecare comunitate are un soroc şi când le soseşte sorocul, ei nu‑l pot întârzia nici măcar cu un ceas şi nici nu‑l pot grăbi”.

(72) Dacă voi aveţi dreptate când vorbiţi despre faptul că ea se va întâmpla? (73) Eu nu am nimic, nici pentru mine, nici pentru voi, ci toate lucrurile sunt în mâinile lui Allah şi numai El poate să grăbească sau să întârzie pedeapsa voastră.

වාක්‍යය: 50

قُلۡ أَرَءَيۡتُمۡ إِنۡ أَتَىٰكُمۡ عَذَابُهُۥ بَيَٰتًا أَوۡ نَهَارٗا مَّاذَا يَسۡتَعۡجِلُ مِنۡهُ ٱلۡمُجۡرِمُونَ

50. Spune: „Vedeţi?!(74) Dacă va veni osânda Lui(75) – în timpul nopţii sau în timpul zilei – ce ar putea păcătoşii să grăbească din ea?”

(74) Spuneţi‑mi! (75) Care voi voiţi să vină mai degrabă.

වාක්‍යය: 51

أَثُمَّ إِذَا مَا وَقَعَ ءَامَنتُم بِهِۦٓۚ ءَآلۡـَٰٔنَ وَقَدۡ كُنتُم بِهِۦ تَسۡتَعۡجِلُونَ

51. „Şi atunci când va veni, veţi crede voi în ea? Acum credeţi voi în ceea ce aţi voit să grăbiţi?”(76)

(76) O asemenea cerere de grăbire nu vine de la un om care are judecată, căci nu se grăbesc decât lucrurile dorite.

වාක්‍යය: 52

ثُمَّ قِيلَ لِلَّذِينَ ظَلَمُواْ ذُوقُواْ عَذَابَ ٱلۡخُلۡدِ هَلۡ تُجۡزَوۡنَ إِلَّا بِمَا كُنتُمۡ تَكۡسِبُونَ

52. Apoi li se va zice celor care au fost nedrepţi(77): „Gustaţi voi chinul cel veşnic! Sunteţi voi răsplătiţi cu altceva decât cu ceea ce v‑aţi agonisit(78)?

(77) Idolatrilor. (78) Răsplata pentru ceea ce aţi spus şi aţi săvârşit în această lume.

වාක්‍යය: 53

۞ وَيَسۡتَنۢبِـُٔونَكَ أَحَقٌّ هُوَۖ قُلۡ إِي وَرَبِّيٓ إِنَّهُۥ لَحَقّٞۖ وَمَآ أَنتُم بِمُعۡجِزِينَ

53. Şi ei îţi cer ţie desluşire: „Acest lucru este adevărat?”(79) Spune: „Da! [Jur] pe Domnul meu, acest lucru este adevărat! Şi voi nu‑l veţi putea împiedica!”

(79) Întrebarea se referă la pedeapsă.

වාක්‍යය: 54

وَلَوۡ أَنَّ لِكُلِّ نَفۡسٖ ظَلَمَتۡ مَا فِي ٱلۡأَرۡضِ لَٱفۡتَدَتۡ بِهِۦۗ وَأَسَرُّواْ ٱلنَّدَامَةَ لَمَّا رَأَوُاْ ٱلۡعَذَابَۖ وَقُضِيَ بَيۡنَهُم بِٱلۡقِسۡطِ وَهُمۡ لَا يُظۡلَمُونَ

54. Şi dacă fiecare suflet care a fost nedrept ar avea tot ceea ce se află pe pământ, l‑ar oferi ca răscumpărare. Ei îşi vor ascunde căinţa, când vor vedea chinul. Dar se va judeca între ei cu dreptate şi ei nu vor fi nedreptăţiţi(80).

(80) Prin pedeapsa primită, căci a fost pedepsită nelegiuirea lor.

වාක්‍යය: 55

أَلَآ إِنَّ لِلَّهِ مَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۗ أَلَآ إِنَّ وَعۡدَ ٱللَّهِ حَقّٞ وَلَٰكِنَّ أَكۡثَرَهُمۡ لَا يَعۡلَمُونَ

55. Într‑adevăr, ale lui Allah sunt cele din ceruri şi de pre pământ! Într‑adevăr, făgăduinţa lui Allah este de netăgăduit(81)! Dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu!

(81) Promisiunea în legătură cu Învierea şi răsplata.

වාක්‍යය: 56

هُوَ يُحۡيِۦ وَيُمِيتُ وَإِلَيۡهِ تُرۡجَعُونَ

56. El este Cel care dă viaţă şi Cel care dă moarte şi la El vă veţi întoarce(82)!

(82) În Ziua de Apoi, şi vă va răsplăti după faptele voastre.

වාක්‍යය: 57

يَٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ قَدۡ جَآءَتۡكُم مَّوۡعِظَةٞ مِّن رَّبِّكُمۡ وَشِفَآءٞ لِّمَا فِي ٱلصُّدُورِ وَهُدٗى وَرَحۡمَةٞ لِّلۡمُؤۡمِنِينَ

57. O, oameni! V‑a venit vouă îndemn(83) de la Domnul vostru şi tămăduire pentru ceea ce este în piepturi,(84) călăuzire şi îndurare pentru dreptcredincioşi!

(83) Coranul. (84) Tămăduire pentru îndoieli, ipocrizie, ranchiună.

වාක්‍යය: 58

قُلۡ بِفَضۡلِ ٱللَّهِ وَبِرَحۡمَتِهِۦ فَبِذَٰلِكَ فَلۡيَفۡرَحُواْ هُوَ خَيۡرٞ مِّمَّا يَجۡمَعُونَ

58. Spune: „De harul lui Allah şi de îndurarea Sa(85) să se bucure, căci ele sunt mai bune decât toate cele care se strâng!(86)”

(85) Coranul şi Islamul. (86) Averi.

වාක්‍යය: 59

قُلۡ أَرَءَيۡتُم مَّآ أَنزَلَ ٱللَّهُ لَكُم مِّن رِّزۡقٖ فَجَعَلۡتُم مِّنۡهُ حَرَامٗا وَحَلَٰلٗا قُلۡ ءَآللَّهُ أَذِنَ لَكُمۡۖ أَمۡ عَلَى ٱللَّهِ تَفۡتَرُونَ

59. Spune: „Vedeţi ce v‑a pogorât(87) Allah drept mijloace de vieţuire?! Iar voi aţi interzis o parte dintre ele şi aţi îngăduit [o altă parte]”. Spune: „Allah v‑a îngăduit vouă acestea sau voi născociţi împotriva lui Allah?”

(87) A creat.

වාක්‍යය: 60

وَمَا ظَنُّ ٱلَّذِينَ يَفۡتَرُونَ عَلَى ٱللَّهِ ٱلۡكَذِبَ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِۗ إِنَّ ٱللَّهَ لَذُو فَضۡلٍ عَلَى ٱلنَّاسِ وَلَٰكِنَّ أَكۡثَرَهُمۡ لَا يَشۡكُرُونَ

60. Şi ce părere vor avea în Ziua Învierii aceia care au născocit minciuni împotriva lui Allah? Allah este dătător de har oamenilor(88), dar cei mai mulţi dintre ei nu sunt mulţumitori.

(88) Prin revelaţia Sa şi prin învăţătura Sa despre ceea ce este permis şi ceea ce este interzis, precum şi prin amânarea pedepsei pentru a lăsa timp pentru căinţă şi îndreptare.

වාක්‍යය: 61

وَمَا تَكُونُ فِي شَأۡنٖ وَمَا تَتۡلُواْ مِنۡهُ مِن قُرۡءَانٖ وَلَا تَعۡمَلُونَ مِنۡ عَمَلٍ إِلَّا كُنَّا عَلَيۡكُمۡ شُهُودًا إِذۡ تُفِيضُونَ فِيهِۚ وَمَا يَعۡزُبُ عَن رَّبِّكَ مِن مِّثۡقَالِ ذَرَّةٖ فِي ٱلۡأَرۡضِ وَلَا فِي ٱلسَّمَآءِ وَلَآ أَصۡغَرَ مِن ذَٰلِكَ وَلَآ أَكۡبَرَ إِلَّا فِي كِتَٰبٖ مُّبِينٍ

61. Tu nu vei fi în nici o împrejurare, nu vei recita nici un fragment(89) din Coran şi voi nu veţi împlini nici o faptă fără ca Noi să fim martori în clipa când o săvârşiţi. Domnului tău nu‑i va scăpa nici cât greutatea unui fir de colb – nici de pe pământ, nici din cer –, nici cât [o greutate] mai mică [decât aceasta] şi nici mai mare, fără ca acestea să [fie înscrise] într‑o carte limpede.

(89) Sură sau verset.

වාක්‍යය: 62

أَلَآ إِنَّ أَوۡلِيَآءَ ٱللَّهِ لَا خَوۡفٌ عَلَيۡهِمۡ وَلَا هُمۡ يَحۡزَنُونَ

62. Într‑adevăr, aliaţii lui Allah nu au a se teme şi nici nu vor fi mâhniţi

වාක්‍යය: 63

ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَكَانُواْ يَتَّقُونَ

63. Aceia care cred şi care au frică [de Allah]!

වාක්‍යය: 64

لَهُمُ ٱلۡبُشۡرَىٰ فِي ٱلۡحَيَوٰةِ ٱلدُّنۡيَا وَفِي ٱلۡأٓخِرَةِۚ لَا تَبۡدِيلَ لِكَلِمَٰتِ ٱللَّهِۚ ذَٰلِكَ هُوَ ٱلۡفَوۡزُ ٱلۡعَظِيمُ

64. Pentru ei este bună veste(90) în această viaţă lumească, la fel ca şi în Lumea de Apoi. Cuvintele(91) lui Allah [nu vor cunoaşte] nici o schimbare. Aceasta este marea izbândă(92).

(90) Vestirea Paradisului. (91) Promisiunile Lui. (92) Paradisul şi izbăvirea lor de Foc.

වාක්‍යය: 65

وَلَا يَحۡزُنكَ قَوۡلُهُمۡۘ إِنَّ ٱلۡعِزَّةَ لِلَّهِ جَمِيعًاۚ هُوَ ٱلسَّمِيعُ ٱلۡعَلِيمُ

65. Să nu te întristeze vorbele lor! Puterea întreagă este a lui Allah(93)! El este Cel care Aude Totul [As‑Sami’](94), Bineştiutor [Al‑’Alim](95).

(93) Şi El îi va învinge şi te va ajuta să izbândeşti asupra lor. (94) Tot ceea ce spun ei despre tine şi‑i răsplăteşte după fapte. (95) A ceea ce trebuie să facă cu ei.

වාක්‍යය: 66

أَلَآ إِنَّ لِلَّهِ مَن فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَمَن فِي ٱلۡأَرۡضِۗ وَمَا يَتَّبِعُ ٱلَّذِينَ يَدۡعُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ شُرَكَآءَۚ إِن يَتَّبِعُونَ إِلَّا ٱلظَّنَّ وَإِنۡ هُمۡ إِلَّا يَخۡرُصُونَ

66. Într‑adevăr, ai lui Allah sunt atât cei din cer, cât şi cei de pre pământ.(96) Şi ce urmează aceia care invocă semeni în locul lui Allah? Ei nu urmează decât bănuieli(97) şi nu fac ei altceva decât să mintă(98).

(96) Şi ei nu pot face nimic fără voia Lui. (97) Presupuneri fără nici un suport real. (98) În ceea ce pun pe seama lui Allah.

වාක්‍යය: 67

هُوَ ٱلَّذِي جَعَلَ لَكُمُ ٱلَّيۡلَ لِتَسۡكُنُواْ فِيهِ وَٱلنَّهَارَ مُبۡصِرًاۚ إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَٰتٖ لِّقَوۡمٖ يَسۡمَعُونَ

67. El este Cel care v‑a făcut vouă noaptea să vă odihniţi în ea şi ziua ca să [vă îngăduie să] vedeţi.(99) Iar în aceasta sunt semne pentru un neam care aude.(100)

(99) Plină de lumină, pentru ca să puteţi vedea. (100) Care reflectează asupra celor pe care le aude.

වාක්‍යය: 68

قَالُواْ ٱتَّخَذَ ٱللَّهُ وَلَدٗاۗ سُبۡحَٰنَهُۥۖ هُوَ ٱلۡغَنِيُّۖ لَهُۥ مَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَمَا فِي ٱلۡأَرۡضِۚ إِنۡ عِندَكُم مِّن سُلۡطَٰنِۭ بِهَٰذَآۚ أَتَقُولُونَ عَلَى ٱللَّهِ مَا لَا تَعۡلَمُونَ

68. Ei zic: „Allah şi‑a luat un fiu!” Preaslăvitul este îndeajuns de Înstărit [Al‑Ghaniyy]. Ale Lui sunt [toate] cele din ceruri şi cele de pre pământ. Voi nu aveţi nici o dovadă pentru acest lucru. Spuneţi voi împotriva lui Allah ceea ce nu ştiţi?

වාක්‍යය: 69

قُلۡ إِنَّ ٱلَّذِينَ يَفۡتَرُونَ عَلَى ٱللَّهِ ٱلۡكَذِبَ لَا يُفۡلِحُونَ

69. Spune: „Aceia care născocesc pe seama lui Allah minciuni(101) nu vor izbuti!”

(101) Despre faptul că Dumnezeu ar fi avut un fiu şi despre idoli pe care îi asociază Lui.

වාක්‍යය: 70

مَتَٰعٞ فِي ٱلدُّنۡيَا ثُمَّ إِلَيۡنَا مَرۡجِعُهُمۡ ثُمَّ نُذِيقُهُمُ ٱلۡعَذَابَ ٱلشَّدِيدَ بِمَا كَانُواْ يَكۡفُرُونَ

70. Plăcere trecătoare este în această lume. Apoi la Noi este întoarcerea lor(102), iar Noi îi vom face atunci să guste chinul aspru pentru că ei nu au crezut(103).

(102) Prin moarte. (103) Pentru necredinţa lor.

වාක්‍යය: 71

۞ وَٱتۡلُ عَلَيۡهِمۡ نَبَأَ نُوحٍ إِذۡ قَالَ لِقَوۡمِهِۦ يَٰقَوۡمِ إِن كَانَ كَبُرَ عَلَيۡكُم مَّقَامِي وَتَذۡكِيرِي بِـَٔايَٰتِ ٱللَّهِ فَعَلَى ٱللَّهِ تَوَكَّلۡتُ فَأَجۡمِعُوٓاْ أَمۡرَكُمۡ وَشُرَكَآءَكُمۡ ثُمَّ لَا يَكُنۡ أَمۡرُكُمۡ عَلَيۡكُمۡ غُمَّةٗ ثُمَّ ٱقۡضُوٓاْ إِلَيَّ وَلَا تُنظِرُونِ

71. Istoriseşte‑le lor povestea lui Noe, când el a zis neamului său: „O, neam al meu! Dacă vă este prea grea şederea mea [printre voi] şi pomenirea de către mine a semnelor lui Allah, atunci să ştiţi că eu în Allah mă încred! Înţelegeţi‑vă, aşadar, cu asociaţii voştri(104) şi nu ascundeţi planurile voastre! Apoi luaţi hotărârea în privinţa mea(105), fără să‑mi mai daţi vreun răgaz!

(104) Pentru a încerca să mă ucideţi. (105) În legătură cu răul pe care doriţi să mi‑l faceţi.

වාක්‍යය: 72

فَإِن تَوَلَّيۡتُمۡ فَمَا سَأَلۡتُكُم مِّنۡ أَجۡرٍۖ إِنۡ أَجۡرِيَ إِلَّا عَلَى ٱللَّهِۖ وَأُمِرۡتُ أَنۡ أَكُونَ مِنَ ٱلۡمُسۡلِمِينَ

72. Iar de vă veţi lepăda voi(106), eu nu v‑am cerut răsplată, căci răsplata mea nu este decât la Allah şi mie mi s‑a poruncit să fiu dintre cei supuşi voinţei lui Allah [musulmani]!”(107)

(106) Dacă vă veţi lepăda de credinţa în ceea ce v‑am adus. (107) Cei supuşi numai faţă de credinţa în Allah.

වාක්‍යය: 73

فَكَذَّبُوهُ فَنَجَّيۡنَٰهُ وَمَن مَّعَهُۥ فِي ٱلۡفُلۡكِ وَجَعَلۡنَٰهُمۡ خَلَٰٓئِفَ وَأَغۡرَقۡنَا ٱلَّذِينَ كَذَّبُواْ بِـَٔايَٰتِنَاۖ فَٱنظُرۡ كَيۡفَ كَانَ عَٰقِبَةُ ٱلۡمُنذَرِينَ

73. Dar ei l‑au socotit mincinos(108). Şi l‑am mântuit Noi(109) laolaltă cu cei care au crezut cu el în corabie şi i‑am făcut pe ei urmaşi.(110) Iar pe aceia care au ţinut semnele noastre drept minciuni i‑am înecat. Deci priveşte cum a fost urmarea celor preveniţi!

(108) Pe Noe [şi de aceea am trimis potopul peste ei]. (109) De la înec. (110) Ai celor înecaţi. Allah i‑a făcut pe credincioşi urmaşi ai oamenilor din ţara lor, după ce i‑a prăpădit pe cei care n‑au crezut, prin potop.

වාක්‍යය: 74

ثُمَّ بَعَثۡنَا مِنۢ بَعۡدِهِۦ رُسُلًا إِلَىٰ قَوۡمِهِمۡ فَجَآءُوهُم بِٱلۡبَيِّنَٰتِ فَمَا كَانُواْ لِيُؤۡمِنُواْ بِمَا كَذَّبُواْ بِهِۦ مِن قَبۡلُۚ كَذَٰلِكَ نَطۡبَعُ عَلَىٰ قُلُوبِ ٱلۡمُعۡتَدِينَ

74. Apoi am trimis Noi, după el(111), trimişi la neamurile lor şi le‑am adus semne desluşite(112), însă ei nu au crezut în ceea ce luaseră drept minciună mai înainte. Şi astfel pecetluim Noi inimile celor care întrec măsura.

(111) După Noe. (112) Care dovedeau sinceritatea lor.

වාක්‍යය: 75

ثُمَّ بَعَثۡنَا مِنۢ بَعۡدِهِم مُّوسَىٰ وَهَٰرُونَ إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ وَمَلَإِيْهِۦ بِـَٔايَٰتِنَا فَٱسۡتَكۡبَرُواْ وَكَانُواْ قَوۡمٗا مُّجۡرِمِينَ

75. După aceea i‑am trimis Noi, după ei(113), pe Moise şi pe Aaron cu semnele Noastre la Faraon şi căpeteniile sale, însă ei s‑au arătat îngâmfaţi şi au fost un neam de criminali.

(113) După acei trimişi.

වාක්‍යය: 76

فَلَمَّا جَآءَهُمُ ٱلۡحَقُّ مِنۡ عِندِنَا قَالُوٓاْ إِنَّ هَٰذَا لَسِحۡرٞ مُّبِينٞ

76. Şi când a ajuns la ei Adevărul(114) din partea Noastră, zis‑au ei: „Aceasta este vrăjitorie învederată”.

(114) Semnele şi minunile evidente.

වාක්‍යය: 77

قَالَ مُوسَىٰٓ أَتَقُولُونَ لِلۡحَقِّ لَمَّا جَآءَكُمۡۖ أَسِحۡرٌ هَٰذَا وَلَا يُفۡلِحُ ٱلسَّٰحِرُونَ

77. A zis Moise: „Spuneţi voi despre Adevăr, după ce a venit el la voi, că aceasta este vrăjitorie? Atunci [aflaţi] că vrăjitorii nu vor izbândi!”

වාක්‍යය: 78

قَالُوٓاْ أَجِئۡتَنَا لِتَلۡفِتَنَا عَمَّا وَجَدۡنَا عَلَيۡهِ ءَابَآءَنَا وَتَكُونَ لَكُمَا ٱلۡكِبۡرِيَآءُ فِي ٱلۡأَرۡضِ وَمَا نَحۡنُ لَكُمَا بِمُؤۡمِنِينَ

78. Au răspuns ei(115): „Ai venit la noi ca să ne abaţi de la cele în care i‑am găsit pe părinţii noştri(116), pentru ca voi doi să aveţi puterea pe acest pământ(117)? Dar noi nu credem în voi!”

(115) Lui Moise. (116) Credinţa în idoli. (117) Aici este vorba de pământul Egiptului.

වාක්‍යය: 79

وَقَالَ فِرۡعَوۡنُ ٱئۡتُونِي بِكُلِّ سَٰحِرٍ عَلِيمٖ

79. Şi a zis Faraon: „Aduceţi‑mi pe toţi vrăjitorii învăţaţi(118)!”

(118) Pricepuţi în arta magiei.

වාක්‍යය: 80

فَلَمَّا جَآءَ ٱلسَّحَرَةُ قَالَ لَهُم مُّوسَىٰٓ أَلۡقُواْ مَآ أَنتُم مُّلۡقُونَ

80. Şi când au venit vrăjitorii, le‑a zis Moise: „Aruncaţi ceea ce aveţi voi de aruncat(119)!”

(119) Funiile şi toiegele lor.

වාක්‍යය: 81

فَلَمَّآ أَلۡقَوۡاْ قَالَ مُوسَىٰ مَا جِئۡتُم بِهِ ٱلسِّحۡرُۖ إِنَّ ٱللَّهَ سَيُبۡطِلُهُۥٓ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يُصۡلِحُ عَمَلَ ٱلۡمُفۡسِدِينَ

81. Şi când au aruncat ei, le‑a zis Moise: „Ceea ce aţi adus voi este vrăjitorie! Dar Allah o va zădărnici(120), căci Allah nu încurajează fapta celor care aduc stricăciune!

(120) Prin minunea mea.

වාක්‍යය: 82

وَيُحِقُّ ٱللَّهُ ٱلۡحَقَّ بِكَلِمَٰتِهِۦ وَلَوۡ كَرِهَ ٱلۡمُجۡرِمُونَ

82. Şi [face Allah să triumfe] Adevărul prin cuvintele Sale(121), chiar dacă păcătoşilor nu le place!”

(121) Prin argumentele Sale.

වාක්‍යය: 83

فَمَآ ءَامَنَ لِمُوسَىٰٓ إِلَّا ذُرِّيَّةٞ مِّن قَوۡمِهِۦ عَلَىٰ خَوۡفٖ مِّن فِرۡعَوۡنَ وَمَلَإِيْهِمۡ أَن يَفۡتِنَهُمۡۚ وَإِنَّ فِرۡعَوۡنَ لَعَالٖ فِي ٱلۡأَرۡضِ وَإِنَّهُۥ لَمِنَ ٱلۡمُسۡرِفِينَ

83. Şi nu a crezut în [mesajul lui] Moise decât un grup de oameni din neamul lui [Faraon]. Şi apoi le‑a fost teamă ca Faraon şi căpeteniile sale să nu‑i silească [la necredinţă] căci Faraon era un tiran puternic peste acest pământ(122) şi era dintre cei necumpătaţi(123).

(122) Pământul Egiptului. (123) Care fac mult rău şi multă stricăciune şi nedreptăţi.

වාක්‍යය: 84

وَقَالَ مُوسَىٰ يَٰقَوۡمِ إِن كُنتُمۡ ءَامَنتُم بِٱللَّهِ فَعَلَيۡهِ تَوَكَّلُوٓاْ إِن كُنتُم مُّسۡلِمِينَ

84. Şi a zis Moise: „O, neam al meu! Dacă voi credeţi în Allah, încredeţi‑vă în El, dacă sunteţi supuşi [lui Allah, musulmani]!”

වාක්‍යය: 85

فَقَالُواْ عَلَى ٱللَّهِ تَوَكَّلۡنَا رَبَّنَا لَا تَجۡعَلۡنَا فِتۡنَةٗ لِّلۡقَوۡمِ ٱلظَّٰلِمِينَ

85. Şi au răspuns ei: „În Allah ne încredem! Doamne, nu ne face pre noi [ţintă a] urgisirii neamului de nelegiuiţi!

වාක්‍යය: 86

وَنَجِّنَا بِرَحۡمَتِكَ مِنَ ٱلۡقَوۡمِ ٱلۡكَٰفِرِينَ

86. Şi izbăveşte‑ne pre noi, cu mila Ta, de neamul de necredincioşi!”

වාක්‍යය: 87

وَأَوۡحَيۡنَآ إِلَىٰ مُوسَىٰ وَأَخِيهِ أَن تَبَوَّءَا لِقَوۡمِكُمَا بِمِصۡرَ بُيُوتٗا وَٱجۡعَلُواْ بُيُوتَكُمۡ قِبۡلَةٗ وَأَقِيمُواْ ٱلصَّلَوٰةَۗ وَبَشِّرِ ٱلۡمُؤۡمِنِينَ

87. Şi noi le‑am revelat lui Moise şi fratelui său: „Pregătiţi case pentru neamul vostru în Egipt şi faceţi în casele voastre loc de rugăciune şi împliniţi Rugăciunea [As‑Salat]! Şi binevesteşte credincioşilor(124)!”

(124) Izbânda în această lume şi Paradisul în Lumea de Apoi.

වාක්‍යය: 88

وَقَالَ مُوسَىٰ رَبَّنَآ إِنَّكَ ءَاتَيۡتَ فِرۡعَوۡنَ وَمَلَأَهُۥ زِينَةٗ وَأَمۡوَٰلٗا فِي ٱلۡحَيَوٰةِ ٱلدُّنۡيَا رَبَّنَا لِيُضِلُّواْ عَن سَبِيلِكَۖ رَبَّنَا ٱطۡمِسۡ عَلَىٰٓ أَمۡوَٰلِهِمۡ وَٱشۡدُدۡ عَلَىٰ قُلُوبِهِمۡ فَلَا يُؤۡمِنُواْ حَتَّىٰ يَرَوُاْ ٱلۡعَذَابَ ٱلۡأَلِيمَ

88. Şi a zis Moise: „Doamne! Tu ai dăruit lui Faraon şi căpeteniilor sale podoabe(125) şi averi în această viaţă, Doamne, ca să‑i rătăcească [pe oameni] de la drumul Tău! Doamne, nimiceşte averile lor şi pecetluieşte inimile lor ca să nu creadă ei până ce nu vor vedea chinul cel dureros!”

(125) Veşminte şi obiecte de podoabă.

වාක්‍යය: 89

قَالَ قَدۡ أُجِيبَت دَّعۡوَتُكُمَا فَٱسۡتَقِيمَا وَلَا تَتَّبِعَآنِّ سَبِيلَ ٱلَّذِينَ لَا يَعۡلَمُونَ

89. A zis [Allah]: „I s‑a răspuns rugăminţii voastre.(126) Mergeţi pe calea cea dreaptă şi nu urmaţi calea celor care nu ştiu(127)!”

(126) Se adresează lui Moise şi lui Aaron. (127) Calea lui Faraon, a neamului său şi a idolatrilor.

වාක්‍යය: 90

۞ وَجَٰوَزۡنَا بِبَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ ٱلۡبَحۡرَ فَأَتۡبَعَهُمۡ فِرۡعَوۡنُ وَجُنُودُهُۥ بَغۡيٗا وَعَدۡوًاۖ حَتَّىٰٓ إِذَآ أَدۡرَكَهُ ٱلۡغَرَقُ قَالَ ءَامَنتُ أَنَّهُۥ لَآ إِلَٰهَ إِلَّا ٱلَّذِيٓ ءَامَنَتۡ بِهِۦ بَنُوٓاْ إِسۡرَٰٓءِيلَ وَأَنَا۠ مِنَ ٱلۡمُسۡلِمِينَ

90. Noi i‑am trecut pe fiii lui Israel prin mare(128). Şi i‑au urmărit pe ei Faraon şi oştenii săi ca să‑i prigonească şi să‑i nimicească. Iar când l‑a ajuns pe el înecul(129) a zis(130): „Eu cred că nu există altă divinitate în afară de cel în care cred fiii lui Israel şi eu sunt [acum] printre cei supuşi [musulmani](131)!”

(128) Am despărţit apele mării, încât ei să poată merge pe uscat, pentru a scăpa de Faraon şi de neamul său. (129) După ce Allah a adus apele mării la loc. (130) Faraon, voind să fie mântuit de înec. (131) Credinţei în Allah.

වාක්‍යය: 91

ءَآلۡـَٰٔنَ وَقَدۡ عَصَيۡتَ قَبۡلُ وَكُنتَ مِنَ ٱلۡمُفۡسِدِينَ

91. [A zis Allah]: „Acuma?!(132) După ce mai înainte tu te‑ai răzvrătit şi ai fost dintre stricători?!

(132) Acum crezi şi te supui, pentru a scăpa de înec?

වාක්‍යය: 92

فَٱلۡيَوۡمَ نُنَجِّيكَ بِبَدَنِكَ لِتَكُونَ لِمَنۡ خَلۡفَكَ ءَايَةٗۚ وَإِنَّ كَثِيرٗا مِّنَ ٱلنَّاسِ عَنۡ ءَايَٰتِنَا لَغَٰفِلُونَ

92. Astăzi te mântuim Noi, cu trupul tău(133), pentru ca să fii un semn(134) pentru cei [care vor veni] în urma ta!(135)” Însă mulţi dintre oameni sunt nepăsători faţă de semnele noastre(136)!

(133) Salvăm trupul tău dar fără suflet. (134) Pildă. (135) Dintre neamurile de necredincioşi. (136) Nu cugetă la ele şi nu le iau drept pildă.

වාක්‍යය: 93

وَلَقَدۡ بَوَّأۡنَا بَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ مُبَوَّأَ صِدۡقٖ وَرَزَقۡنَٰهُم مِّنَ ٱلطَّيِّبَٰتِ فَمَا ٱخۡتَلَفُواْ حَتَّىٰ جَآءَهُمُ ٱلۡعِلۡمُۚ إِنَّ رَبَّكَ يَقۡضِي بَيۡنَهُمۡ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ فِيمَا كَانُواْ فِيهِ يَخۡتَلِفُونَ

93. Şi Noi le‑am pregătit fiilor lui Israel locuinţă sigură(137), şi le‑am dat lor hrană din bunătăţi. Şi ei nu s‑au certat(138) până ce nu a venit la ei ştiinţa. Dar Domnul tău va judeca între ei în Ziua Învierii cu privire la cele întru care nu s‑au înţeles ei.

(137) I‑am aşezat într‑un loc bun. (138) Nu s‑au despărţit în diferite doctrine asupra religiei lor.

වාක්‍යය: 94

فَإِن كُنتَ فِي شَكّٖ مِّمَّآ أَنزَلۡنَآ إِلَيۡكَ فَسۡـَٔلِ ٱلَّذِينَ يَقۡرَءُونَ ٱلۡكِتَٰبَ مِن قَبۡلِكَۚ لَقَدۡ جَآءَكَ ٱلۡحَقُّ مِن رَّبِّكَ فَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡمُمۡتَرِينَ

94. Iar dacă tu ai îndoială asupra celor pe care ţi le‑am trimis(139), atunci întreabă‑i pe cei care au citit Cartea revelată(140) mai înainte de tine. Ţi‑a venit Adevărul de la Domnul tău(141)! Aşadar, nu fi printre cei care au îndoieli!

(139) Istorisirile despre Moise, Faraon şi fiii lui Israel. (140) Tora şi Evanghelia. (141) Coranul.

වාක්‍යය: 95

وَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلَّذِينَ كَذَّبُواْ بِـَٔايَٰتِ ٱللَّهِ فَتَكُونَ مِنَ ٱلۡخَٰسِرِينَ

95. Şi să nu fii printre aceia care ţin de mincinoase semnele lui Allah, căci vei fi printre cei pierduţi!

වාක්‍යය: 96

إِنَّ ٱلَّذِينَ حَقَّتۡ عَلَيۡهِمۡ كَلِمَتُ رَبِّكَ لَا يُؤۡمِنُونَ

96. Aceia împotriva cărora se va adeveri cuvântul [de ameninţare al] Domnului tău(142) nu cred,

(142) Porunca de a fi pedepsiţi.

වාක්‍යය: 97

وَلَوۡ جَآءَتۡهُمۡ كُلُّ ءَايَةٍ حَتَّىٰ يَرَوُاْ ٱلۡعَذَابَ ٱلۡأَلِيمَ

97. Chiar dacă le‑ar veni lor toate semnele(143), până ce nu vor vedea osândă dureroasă.

(143) Dovezile clare.

වාක්‍යය: 98

فَلَوۡلَا كَانَتۡ قَرۡيَةٌ ءَامَنَتۡ فَنَفَعَهَآ إِيمَٰنُهَآ إِلَّا قَوۡمَ يُونُسَ لَمَّآ ءَامَنُواْ كَشَفۡنَا عَنۡهُمۡ عَذَابَ ٱلۡخِزۡيِ فِي ٱلۡحَيَوٰةِ ٱلدُّنۡيَا وَمَتَّعۡنَٰهُمۡ إِلَىٰ حِينٖ

98. Şi nu a fost nici o cetate căreia credinţa să‑i fi fost de folos, [când i‑a venit pedeapsa], în afară de cetatea neamului lui Iona, care, după ce a crezut, i‑a mântuit [pe locuitorii ei] de chinul ruşinii în viaţa lumească şi le‑am dat Noi lor bucurie până la un timp.

වාක්‍යය: 99

وَلَوۡ شَآءَ رَبُّكَ لَأٓمَنَ مَن فِي ٱلۡأَرۡضِ كُلُّهُمۡ جَمِيعًاۚ أَفَأَنتَ تُكۡرِهُ ٱلنَّاسَ حَتَّىٰ يَكُونُواْ مُؤۡمِنِينَ

99. Şi de‑ar fi voit Domnul tău, toţi cei de pe pământ ar fi crezut laolaltă! Şi oare tu îi sileşti pe oameni ca să fie credincioşi?

වාක්‍යය: 100

وَمَا كَانَ لِنَفۡسٍ أَن تُؤۡمِنَ إِلَّا بِإِذۡنِ ٱللَّهِۚ وَيَجۡعَلُ ٱلرِّجۡسَ عَلَى ٱلَّذِينَ لَا يَعۡقِلُونَ

100. Nu poate nici un suflet să creadă, decât cu voia lui Allah. Şi El va trimite pedeapsă împotriva acelora care nu pricep(144).

(144) Semnele şi dovezile.

වාක්‍යය: 101

قُلِ ٱنظُرُواْ مَاذَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۚ وَمَا تُغۡنِي ٱلۡأٓيَٰتُ وَٱلنُّذُرُ عَن قَوۡمٖ لَّا يُؤۡمِنُونَ

101. Spune: „Priviţi(145) la cele care sunt în ceruri şi pre pământ!(146)” Însă nici semnele şi nici prevenitorii(147) nu sunt de ajuns(148) pentru un neam [al celor] care nu cred!

(145) Chibzuiţi. (146) Semnele din cer şi de pe pământ care dovedesc unicitatea şi puterea Lui. (147) Trimişii care au avertizat. (148) Nu folosesc.

වාක්‍යය: 102

فَهَلۡ يَنتَظِرُونَ إِلَّا مِثۡلَ أَيَّامِ ٱلَّذِينَ خَلَوۡاْ مِن قَبۡلِهِمۡۚ قُلۡ فَٱنتَظِرُوٓاْ إِنِّي مَعَكُم مِّنَ ٱلۡمُنتَظِرِينَ

102. Şi oare aşteaptă ei altceva decât zile asemănătoare cu ale acelora de dinaintea lor?(149) Spune: „Aşteptaţi, aşadar(150)! Voi fi şi eu printre cei care aşteaptă laolaltă cu voi!”

(149) Neamurile de necredincioşi care i‑au socotit pe trimişii lor mincinoşi.(150) Ca să vedeţi sfârşitul vostru!

වාක්‍යය: 103

ثُمَّ نُنَجِّي رُسُلَنَا وَٱلَّذِينَ ءَامَنُواْۚ كَذَٰلِكَ حَقًّا عَلَيۡنَا نُنجِ ٱلۡمُؤۡمِنِينَ

103. Atunci îi vom mântui Noi pe trimişii Noştri şi pe cei care au crezut.(151) Aşa este datoria Noastră, să‑i mântuim pe dreptcredincioşi!

(151) Adică vom nimici neamurile de necredincioşi şi apoi îi vom izbăvi pe profeţii pe care i‑am trimis la ele şi pe aceia dintre fiii lor care au crezut în ei.

වාක්‍යය: 104

قُلۡ يَٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ إِن كُنتُمۡ فِي شَكّٖ مِّن دِينِي فَلَآ أَعۡبُدُ ٱلَّذِينَ تَعۡبُدُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ وَلَٰكِنۡ أَعۡبُدُ ٱللَّهَ ٱلَّذِي يَتَوَفَّىٰكُمۡۖ وَأُمِرۡتُ أَنۡ أَكُونَ مِنَ ٱلۡمُؤۡمِنِينَ

104. Spune: „O, oameni! Dacă sunteţi cu îndoială asupra religiei mele, atunci [să ştiţi că] eu nu voi adora pe cei pe care îi adoraţi în afară de Allah, ci Îl voi adora pe Allah Cel care vă va lua la Sine(152), căci mie mi s‑a poruncit să fiu dintre dreptcredincioşi.

(152) Lipsindu‑vă de viaţă.

වාක්‍යය: 105

وَأَنۡ أَقِمۡ وَجۡهَكَ لِلدِّينِ حَنِيفٗا وَلَا تَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡمُشۡرِكِينَ

105. Şi [mi s‑a zis mie]: „Ridică‑ţi faţa(153) către religia adevărată şi nu fi dintre idolatri!(154)

(153) Metaforă pentru întreaga fiinţă. (154) Îndepărtându‑te de religiile false. (155) Nu adora.

වාක්‍යය: 106

وَلَا تَدۡعُ مِن دُونِ ٱللَّهِ مَا لَا يَنفَعُكَ وَلَا يَضُرُّكَۖ فَإِن فَعَلۡتَ فَإِنَّكَ إِذٗا مِّنَ ٱلظَّٰلِمِينَ

106. Şi nu chema(155) în locul lui Allah ceea ce nu‑ţi este spre folos(156) şi nici spre stricăciune(157), căci de vei face [aceasta](158), vei fi [tu] dintre cei nelegiuiţi!”

(156) Nici în această viaţă, nici în Viaţa de Apoi. (157) Dacă nu‑l adori. (158) De‑l vei adora.

වාක්‍යය: 107

وَإِن يَمۡسَسۡكَ ٱللَّهُ بِضُرّٖ فَلَا كَاشِفَ لَهُۥٓ إِلَّا هُوَۖ وَإِن يُرِدۡكَ بِخَيۡرٖ فَلَا رَآدَّ لِفَضۡلِهِۦۚ يُصِيبُ بِهِۦ مَن يَشَآءُ مِنۡ عِبَادِهِۦۚ وَهُوَ ٱلۡغَفُورُ ٱلرَّحِيمُ

107. Şi dacă Allah te atinge cu un rău, [să ştii că] nu este cine să‑l îndepărteze decât numai El! Iar dacă El îţi voieşte un bine, nu este nimeni care să poată respinge harul Său. El îi atinge cu aceasta pe cei care voieşte El dintre robii Săi, iar El este Iertător, Îndurător [Al‑Ghafur, Ar‑Rahim].

වාක්‍යය: 108

قُلۡ يَٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ قَدۡ جَآءَكُمُ ٱلۡحَقُّ مِن رَّبِّكُمۡۖ فَمَنِ ٱهۡتَدَىٰ فَإِنَّمَا يَهۡتَدِي لِنَفۡسِهِۦۖ وَمَن ضَلَّ فَإِنَّمَا يَضِلُّ عَلَيۡهَاۖ وَمَآ أَنَا۠ عَلَيۡكُم بِوَكِيلٖ

108. Spune(159): „O, oameni! V‑a venit Adevărul(160) de la Domnul vostru şi acela care se călăuzeşte, este călăuzit doar pentru sine, iar acela care rătăceşte, el duce în rătăcire numai sufletul său! Iar eu nu sunt păzitor peste voi!(161)

(159) Necredincioşilor. (160) Coranul. (161) Însărcinat să vă păzesc de necredinţă şi să vă constrâng la credinţă. Expresia aceasta revine frecvent în Coran, pentru a sublinia ideea că Profetul nu este răspunzător de faptele oamenilor.

වාක්‍යය: 109

وَٱتَّبِعۡ مَا يُوحَىٰٓ إِلَيۡكَ وَٱصۡبِرۡ حَتَّىٰ يَحۡكُمَ ٱللَّهُۚ وَهُوَ خَيۡرُ ٱلۡحَٰكِمِينَ

109. Şi urmează ceea ce‑ţi este revelat şi fii cu răbdare până ce Allah va judeca(162), fiindcă El este cel mai bun dintre judecători!”

(162) Şi va hotărî izbânda ta asupra lor.