අර්ථ කථනය පරිච්ඡේදය සූරා ඉබ්රාහීම් - රුමේනියානු පරිවර්තනය - පාරිශුද්ධ අල් කුර්ආනයේ විශ්ව කෝෂය

IBRAHIM

වාක්‍යය: 1

الٓرۚ كِتَٰبٌ أَنزَلۡنَٰهُ إِلَيۡكَ لِتُخۡرِجَ ٱلنَّاسَ مِنَ ٱلظُّلُمَٰتِ إِلَى ٱلنُّورِ بِإِذۡنِ رَبِّهِمۡ إِلَىٰ صِرَٰطِ ٱلۡعَزِيزِ ٱلۡحَمِيدِ

1. Alif. Lam. Ra.(2) [Aceasta este] o Carte pe care Noi ţi‑am pogorât‑o pentru ca tu să‑i scoţi pe oameni din întuneric la lumină(3) – cu voia Domnului lor – pe drumul Celui Puternic [şi] Vrednic de Laudă [Al‑’Aziz, al‑Hamid].

(2) Vezi în legătură cu aceste litere nota la 2:1.
(3) Adică din rătăcire la calea cea dreaptă, la credinţă.

වාක්‍යය: 2

ٱللَّهِ ٱلَّذِي لَهُۥ مَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَمَا فِي ٱلۡأَرۡضِۗ وَوَيۡلٞ لِّلۡكَٰفِرِينَ مِنۡ عَذَابٖ شَدِيدٍ

2. Allah este Acela căruia Îi aparţin toate cele din ceruri şi de pre pământ. Şi vai celor necredincioşi pentru chinul cel aspru!(4)

(4) Pedeapsa din Ziua Judecăţii de Apoi.

වාක්‍යය: 3

ٱلَّذِينَ يَسۡتَحِبُّونَ ٱلۡحَيَوٰةَ ٱلدُّنۡيَا عَلَى ٱلۡأٓخِرَةِ وَيَصُدُّونَ عَن سَبِيلِ ٱللَّهِ وَيَبۡغُونَهَا عِوَجًاۚ أُوْلَٰٓئِكَ فِي ضَلَٰلِۭ بَعِيدٖ

3. Aceia cărora le place această viaţă mai mult decât Viaţa de Apoi şi‑i împiedică [pe oameni] de la calea lui Allah(5) şi caută să le‑o strâmbe, aceia se află într‑o rătăcire adâncă!

(5) De la credinţa în Allah.

වාක්‍යය: 4

وَمَآ أَرۡسَلۡنَا مِن رَّسُولٍ إِلَّا بِلِسَانِ قَوۡمِهِۦ لِيُبَيِّنَ لَهُمۡۖ فَيُضِلُّ ٱللَّهُ مَن يَشَآءُ وَيَهۡدِي مَن يَشَآءُۚ وَهُوَ ٱلۡعَزِيزُ ٱلۡحَكِيمُ

4. Şi Noi nu am trimis nici un profet decât cu limba neamului său, pentru ca să le facă limpede [revelaţia](6) şi Allah împinge în rătăcire pe cine voieşte El(7) şi călăuzeşte pe cine voieşte El, căci El este cel Puternic [şi] Înţelept [Al‑’Aziz, al‑Hakim].

(6) Să înţeleagă chemarea lui şi să nu aibă nici un argument împotriva lui Allah.
(7) Din cauza refuzului omului de a căuta şi de a urma Adevărul.

වාක්‍යය: 5

وَلَقَدۡ أَرۡسَلۡنَا مُوسَىٰ بِـَٔايَٰتِنَآ أَنۡ أَخۡرِجۡ قَوۡمَكَ مِنَ ٱلظُّلُمَٰتِ إِلَى ٱلنُّورِ وَذَكِّرۡهُم بِأَيَّىٰمِ ٱللَّهِۚ إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَٰتٖ لِّكُلِّ صَبَّارٖ شَكُورٖ

5. Noi l‑am trimis pe Moise cu semnele Noastre(8), [zicându‑i]: „Scoate neamul tău din întuneric la lumină(9) şi adu‑le lor aminte de zilele lui Allah!”(10) Întru aceasta(11) sunt semne pentru toţi cei răbdători şi mulţumitori(12).

(8) Cu minunile Noastre.
(9) Din rătăcire la credinţă.
(10) Şi avertizează i pe ei asupra pedepsei care a căzut înainte de ei peste neamurile rătăcite, precum neamurile lui Noe şi Lot.
(11) În această reamintire. (12) Aceia care îndură încercările prin care trec şi aceia care I aduc lui Allah mulţumire pentru binefacerile Sale.

වාක්‍යය: 6

وَإِذۡ قَالَ مُوسَىٰ لِقَوۡمِهِ ٱذۡكُرُواْ نِعۡمَةَ ٱللَّهِ عَلَيۡكُمۡ إِذۡ أَنجَىٰكُم مِّنۡ ءَالِ فِرۡعَوۡنَ يَسُومُونَكُمۡ سُوٓءَ ٱلۡعَذَابِ وَيُذَبِّحُونَ أَبۡنَآءَكُمۡ وَيَسۡتَحۡيُونَ نِسَآءَكُمۡۚ وَفِي ذَٰلِكُم بَلَآءٞ مِّن رَّبِّكُمۡ عَظِيمٞ

6. [Şi adu‑ţi aminte] când Moise a zis neamului său: „Aduceţi‑vă aminte de binefacerea lui Allah asupra voastră, când El v‑a izbăvit de clanul lui Faraon care v‑a supus la rău chin, i‑a măcelărit pe fiii voştri(13) şi le‑a lăsat în viaţă pe muierile voastre(14)! Şi în aceasta a fost pentru voi mare încercare de la Domnul vostru!”

(13) Pe pruncii nou‑născuţi.(14) Pe fiicele voastre pentru a le folosi ca slujnice.

වාක්‍යය: 7

وَإِذۡ تَأَذَّنَ رَبُّكُمۡ لَئِن شَكَرۡتُمۡ لَأَزِيدَنَّكُمۡۖ وَلَئِن كَفَرۡتُمۡ إِنَّ عَذَابِي لَشَدِيدٞ

7. Şi când Domnul vostru a vestit: „Dacă veţi fi mulţumitori(15), vă voi înmulţi [binefacerile Mele], iar de veţi fi nemulţumitori(16), pedeapsa Mea va fi aspră!”

(15) Pentru binefacerile Mele.(16) Dacă nu veţi recunoaşte binefacerile Mele.

වාක්‍යය: 8

وَقَالَ مُوسَىٰٓ إِن تَكۡفُرُوٓاْ أَنتُمۡ وَمَن فِي ٱلۡأَرۡضِ جَمِيعٗا فَإِنَّ ٱللَّهَ لَغَنِيٌّ حَمِيدٌ

8. Şi a zis Moise(17): „Dacă voi şi toţi cei de pre pământ sunteţi nerecunoscători, [atunci aflaţi] că Allah Îşi este Sieşi Deajuns(18) [şi] că El este Cel Bogat, Vrednic de Laudă [Gany, Hamid]!”

(17) Neamului său.(18) Şi nu are nevoie de mulţumirile voastre.

වාක්‍යය: 9

أَلَمۡ يَأۡتِكُمۡ نَبَؤُاْ ٱلَّذِينَ مِن قَبۡلِكُمۡ قَوۡمِ نُوحٖ وَعَادٖ وَثَمُودَ وَٱلَّذِينَ مِنۢ بَعۡدِهِمۡ لَا يَعۡلَمُهُمۡ إِلَّا ٱللَّهُۚ جَآءَتۡهُمۡ رُسُلُهُم بِٱلۡبَيِّنَٰتِ فَرَدُّوٓاْ أَيۡدِيَهُمۡ فِيٓ أَفۡوَٰهِهِمۡ وَقَالُوٓاْ إِنَّا كَفَرۡنَا بِمَآ أُرۡسِلۡتُم بِهِۦ وَإِنَّا لَفِي شَكّٖ مِّمَّا تَدۡعُونَنَآ إِلَيۡهِ مُرِيبٖ

9. Nu v‑a venit vouă vestea despre cei de dinaintea voastră: neamul lui Noe(19) şi neamul ’Ad(20) şi neamul Thamud(21) şi cei de după ei şi pe care numai Allah îi ştie? Trimişii lor au venit la ei cu semne limpezi, însă ei şi‑au dus mâinile la gurile lor(22) şi au zis: „Noi nu credem [în mesajul] cu care aţi fost trimişi şi suntem într‑o îndoială tulburătoare în privinţa aceleia la care ne chemaţi”.

(19) Cel numeros.(20) Cel puternic.(21) Cel cu multe cetăţi. (22) Există interpretări diferite ale acestui gest: unii îl interpretează ca însemnând mişcarea degetelor de furie împotriva trimişilor lui Allah şi a mesajelor lor, alţii ca semn al izbucnirii în râs, ca batjocură, alţii ca îndemn la tăcere adresat trimişilor, alţii ca semn al dezaprobării, uimirii şi dispreţului.

වාක්‍යය: 10

۞ قَالَتۡ رُسُلُهُمۡ أَفِي ٱللَّهِ شَكّٞ فَاطِرِ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۖ يَدۡعُوكُمۡ لِيَغۡفِرَ لَكُم مِّن ذُنُوبِكُمۡ وَيُؤَخِّرَكُمۡ إِلَىٰٓ أَجَلٖ مُّسَمّٗىۚ قَالُوٓاْ إِنۡ أَنتُمۡ إِلَّا بَشَرٞ مِّثۡلُنَا تُرِيدُونَ أَن تَصُدُّونَا عَمَّا كَانَ يَعۡبُدُ ءَابَآؤُنَا فَأۡتُونَا بِسُلۡطَٰنٖ مُّبِينٖ

10. Trimişii lor au zis: „Aveţi voi îndoială în privinţa lui Allah, Creatorul cerurilor şi al pământului, care vă cheamă(23) ca să vă ierte pentru o parte din păcatele voastre şi vă dă vouă răgaz până la un termen hotărât?”(24) Şi au răspuns [necredincioşii]: „Voi nu sunteţi decât nişte oameni ca şi noi şi voiţi să ne abateţi de la ceea ce adorau părinţii noştri! Aduceţi‑ne o dovadă desluşită(25)!”

(23) La credinţă.(24) Vă va lăsa să vă bucuraţi de viaţă până la termenul hotărât pentru sfârşitul vieţii fiecăruia în această lume.(25) Minune clară, pentru ceea ce vă cerem noi.

වාක්‍යය: 11

قَالَتۡ لَهُمۡ رُسُلُهُمۡ إِن نَّحۡنُ إِلَّا بَشَرٞ مِّثۡلُكُمۡ وَلَٰكِنَّ ٱللَّهَ يَمُنُّ عَلَىٰ مَن يَشَآءُ مِنۡ عِبَادِهِۦۖ وَمَا كَانَ لَنَآ أَن نَّأۡتِيَكُم بِسُلۡطَٰنٍ إِلَّا بِإِذۡنِ ٱللَّهِۚ وَعَلَى ٱللَّهِ فَلۡيَتَوَكَّلِ ٱلۡمُؤۡمِنُونَ

11. Le‑au răspuns trimişii lor: „Într‑adevăr, noi nu suntem decât nişte oameni ca şi voi, însă Allah binecuvântează pe cine voieşte El dintre robii Săi(26). Nu ne revine nouă să vă aducem dovadă, decât numai cu îngăduinţa lui Allah(27) şi în Allah trebuie să se încreadă dreptcredincioşii(28)!

(26) Făcându‑l trimis şi prooroc.(27) Din porunca şi cu voinţa Lui.(28) În legătură cu toate aspectele.

වාක්‍යය: 12

وَمَا لَنَآ أَلَّا نَتَوَكَّلَ عَلَى ٱللَّهِ وَقَدۡ هَدَىٰنَا سُبُلَنَاۚ وَلَنَصۡبِرَنَّ عَلَىٰ مَآ ءَاذَيۡتُمُونَاۚ وَعَلَى ٱللَّهِ فَلۡيَتَوَكَّلِ ٱلۡمُتَوَكِّلُونَ

12. Şi cum să nu ne încredem noi în Allah,(29) când El ne‑a călăuzit pe căile noastre [pe care trebuia să le urmăm](30)? Însă noi vom îndura orice durere ne veţi aduce(31)! Şi în Allah trebuie să se încreadă cei care se încred!”

(29) Ce justificare am avea să nu ne încredem în Allah? (30) Fiecare dintre noi.(31) Prin vorbele şi faptele noastre.

වාක්‍යය: 13

وَقَالَ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ لِرُسُلِهِمۡ لَنُخۡرِجَنَّكُم مِّنۡ أَرۡضِنَآ أَوۡ لَتَعُودُنَّ فِي مِلَّتِنَاۖ فَأَوۡحَىٰٓ إِلَيۡهِمۡ رَبُّهُمۡ لَنُهۡلِكَنَّ ٱلظَّٰلِمِينَ

13. Dar cei care nu credeau au zis către trimişii lor: „Noi vă vom alunga din ţara noastră, dacă nu vă întoarceţi(32) la religia noastră!” Dar Domnul lor le‑a revelat(33): „Noi îi vom nimici pe cei nelegiuiţi

(32) Adică dacă nu veţi deveni adepţi ai religiei noastre, căci profeţii nu au fost niciodată în religia idolatrilor.
(33) Trimişilor Săi.

වාක්‍යය: 14

وَلَنُسۡكِنَنَّكُمُ ٱلۡأَرۡضَ مِنۢ بَعۡدِهِمۡۚ ذَٰلِكَ لِمَنۡ خَافَ مَقَامِي وَخَافَ وَعِيدِ

14. Şi vă vom stabili pe voi pe acest pământ, după ei! Aceasta pentru aceia care se tem de prezenţa Mea şi se tem de ameninţarea Mea”(34).

(34) Aceştia fiind dreptcredincioşii, prin prezenţă înţelegându‑se înfăţişarea dinaintea lui Allah în Ziua Judecăţii.

වාක්‍යය: 15

وَٱسۡتَفۡتَحُواْ وَخَابَ كُلُّ جَبَّارٍ عَنِيدٖ

15. Ei au cerut [de la Allah] victoria, însă fiecare trufaş(35) îndărătnic a fost înfrânt,

(35) Care refuză să se supună lui Allah şi să‑L adore.

වාක්‍යය: 16

مِّن وَرَآئِهِۦ جَهَنَّمُ وَيُسۡقَىٰ مِن مَّآءٖ صَدِيدٖ

16. În urma lui se află Gheena(36) şi va fi el adăpat cu apă de puroi(37),

(36) Pe el îl aşteaptă Infernul.(37) Puroi amestecat cu sânge care curge din trupurile oaspeţilor Infernului.

වාක්‍යය: 17

يَتَجَرَّعُهُۥ وَلَا يَكَادُ يُسِيغُهُۥ وَيَأۡتِيهِ ٱلۡمَوۡتُ مِن كُلِّ مَكَانٖ وَمَا هُوَ بِمَيِّتٖۖ وَمِن وَرَآئِهِۦ عَذَابٌ غَلِيظٞ

17. Pe care el o va sorbi cu înghiţituri mici şi abia o va putea înghiţi. Şi moartea vine la el din toate părţile, însă el nu va fi mort(38) şi va avea el [parte de] osândă dureroasă.

(38) Îl va cuprinde groaza şi nu va avea linişte.

වාක්‍යය: 18

مَّثَلُ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ بِرَبِّهِمۡۖ أَعۡمَٰلُهُمۡ كَرَمَادٍ ٱشۡتَدَّتۡ بِهِ ٱلرِّيحُ فِي يَوۡمٍ عَاصِفٖۖ لَّا يَقۡدِرُونَ مِمَّا كَسَبُواْ عَلَىٰ شَيۡءٖۚ ذَٰلِكَ هُوَ ٱلضَّلَٰلُ ٱلۡبَعِيدُ

18. Pilda acelora care nu cred în Domnul lor este că faptele lor sunt ca cenuşa(39) în care suflă vântul cu putere într‑o zi furtunoasă. Ei nu vor avea nici un folos(40) din ceea ce agonisesc(41). Aceasta este rătăcire adâncă.

(39) Faptele bune ale necredincioşilor nu vor avea nici o valoare; ele sunt ca cenuşa pe care o spulberă vântul, fără să lase nici o urmă. (40) În Ziua de Apoi.(41) Nu vor primi nici o răsplată.

වාක්‍යය: 19

أَلَمۡ تَرَ أَنَّ ٱللَّهَ خَلَقَ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ بِٱلۡحَقِّۚ إِن يَشَأۡ يُذۡهِبۡكُمۡ وَيَأۡتِ بِخَلۡقٖ جَدِيدٖ

19. Oare nu vezi că Allah a creat cerurile şi pământul în adevăr? Dacă El ar vrea, v‑ar face să dispăreţi şi ar aduce făpturi noi(42),

(42) În locul vostru.

වාක්‍යය: 20

وَمَا ذَٰلِكَ عَلَى ٱللَّهِ بِعَزِيزٖ

20. Căci acest lucru nu este greu pentru Allah!(43)

(43) Căci El este Atotputernic.

වාක්‍යය: 21

وَبَرَزُواْ لِلَّهِ جَمِيعٗا فَقَالَ ٱلضُّعَفَٰٓؤُاْ لِلَّذِينَ ٱسۡتَكۡبَرُوٓاْ إِنَّا كُنَّا لَكُمۡ تَبَعٗا فَهَلۡ أَنتُم مُّغۡنُونَ عَنَّا مِنۡ عَذَابِ ٱللَّهِ مِن شَيۡءٖۚ قَالُواْ لَوۡ هَدَىٰنَا ٱللَّهُ لَهَدَيۡنَٰكُمۡۖ سَوَآءٌ عَلَيۡنَآ أَجَزِعۡنَآ أَمۡ صَبَرۡنَا مَا لَنَا مِن مَّحِيصٖ

21. Şi toţi se vor înfăţişa dinaintea lui Allah(44) şi vor zice cei slabi către cei care s‑au arătat îngâmfaţi(45): „Noi v‑am urmat pe voi!(46) Puteţi voi să ne fiţi de vreun folos împotriva osândei lui Allah?” Şi vor zice ei(47): „Dacă ne‑ar fi călăuzit Allah, v‑am fi călăuzit şi noi. Acum e totuna de suntem mâhniţi ori răbdăm, căci nu este pentru noi scăpare!”.

(44) În Ziua Judecăţii de Apoi.
(45) Căpeteniile necredincioşilor care au fost îngâmfate faţă de trimişii lor.
(46) Şi am împlinit poruncile voastre.
(47) Cei îngâmfaţi.

වාක්‍යය: 22

وَقَالَ ٱلشَّيۡطَٰنُ لَمَّا قُضِيَ ٱلۡأَمۡرُ إِنَّ ٱللَّهَ وَعَدَكُمۡ وَعۡدَ ٱلۡحَقِّ وَوَعَدتُّكُمۡ فَأَخۡلَفۡتُكُمۡۖ وَمَا كَانَ لِيَ عَلَيۡكُم مِّن سُلۡطَٰنٍ إِلَّآ أَن دَعَوۡتُكُمۡ فَٱسۡتَجَبۡتُمۡ لِيۖ فَلَا تَلُومُونِي وَلُومُوٓاْ أَنفُسَكُمۖ مَّآ أَنَا۠ بِمُصۡرِخِكُمۡ وَمَآ أَنتُم بِمُصۡرِخِيَّ إِنِّي كَفَرۡتُ بِمَآ أَشۡرَكۡتُمُونِ مِن قَبۡلُۗ إِنَّ ٱلظَّٰلِمِينَ لَهُمۡ عَذَابٌ أَلِيمٞ

22. Şi când totul va fi hotărât,(48) va zice Şeitan: „Allah v‑a făcut vouă o făgăduinţă adevărată(49). V‑am făgăduit şi eu, însă eu nu mi‑am ţinut cuvântul dat vouă. Eu nu am avut nici o putere(50) asupra voastră, decât că eu v‑am chemat, iar voi mi‑aţi răspuns. Deci nu mă mustraţi, ci mustraţi‑vă pe voi înşivă! Eu nu vă pot fi de nici un ajutor, şi nici voi nu‑mi puteţi fi de nici un ajutor. Eu mă socotesc nevinovat de faptul că voi m‑aţi făcut cândva asociat [al lui Allah]!(51)” Nelegiuiţii [politeiştii] vor avea parte de osândă dureroasă.

(48) Ca urmare a intrării dreptcredincioşilor în Paradis şi a păcătoşilor în Infern.
(49) Prin intermediul trimişilor.
(50) Argument sau dovadă.
(51) Mă socotesc nevinovat şi faţă de El şi faţă de voi, şi nu mai există nici o legătură între mine şi între voi.

වාක්‍යය: 23

وَأُدۡخِلَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ جَنَّٰتٖ تَجۡرِي مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَٰرُ خَٰلِدِينَ فِيهَا بِإِذۡنِ رَبِّهِمۡۖ تَحِيَّتُهُمۡ فِيهَا سَلَٰمٌ

23. Cei care cred(52) şi săvârşesc fapte bune vor fi duşi să intre în grădini pe sub care curg pâraie şi în ele vor sălăşlui veşnic – cu voia Stăpânului lor. Iar salutul lor în ele va fi: „Pace [vouă]!”(53)

(52) În Allah, în Trimisul Său şi în Cartea Sa.
(53) Îngerii îi vor saluta cu expresia „Pace vouă!”.

වාක්‍යය: 24

أَلَمۡ تَرَ كَيۡفَ ضَرَبَ ٱللَّهُ مَثَلٗا كَلِمَةٗ طَيِّبَةٗ كَشَجَرَةٖ طَيِّبَةٍ أَصۡلُهَا ثَابِتٞ وَفَرۡعُهَا فِي ٱلسَّمَآءِ

24. Nu vezi ce pildă a dat Allah pentru cuvântul bun?(54) El este ca un pom bun, cu rădăcina neclintită şi cu ramuri [ce se înalţă] în cer!

(54) Prin cuvântul bun se înţelege tot ceea ce dovedeşte Adevărul, cum ar fi proclamarea unicităţii lui Allah, Islamul sau Coranul.

වාක්‍යය: 25

تُؤۡتِيٓ أُكُلَهَا كُلَّ حِينِۭ بِإِذۡنِ رَبِّهَاۗ وَيَضۡرِبُ ٱللَّهُ ٱلۡأَمۡثَالَ لِلنَّاسِ لَعَلَّهُمۡ يَتَذَكَّرُونَ

25. El dă fructe(55) tot timpul – cu voia Domnului său. Şi Allah dă pilde oamenilor pentru ca ei să‑şi aducă aminte.

(55) Fructe comestibile.

වාක්‍යය: 26

وَمَثَلُ كَلِمَةٍ خَبِيثَةٖ كَشَجَرَةٍ خَبِيثَةٍ ٱجۡتُثَّتۡ مِن فَوۡقِ ٱلۡأَرۡضِ مَا لَهَا مِن قَرَارٖ

26. Iar pilda unui cuvânt rău(56) este ca un pom rău care a fost smuls de pe faţa pământului şi care nu mai are pic de statornicie.

(56) Cuvântul mincinos care îndeamnă la necredinţă şi rătăcire.

වාක්‍යය: 27

يُثَبِّتُ ٱللَّهُ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ بِٱلۡقَوۡلِ ٱلثَّابِتِ فِي ٱلۡحَيَوٰةِ ٱلدُّنۡيَا وَفِي ٱلۡأٓخِرَةِۖ وَيُضِلُّ ٱللَّهُ ٱلظَّٰلِمِينَۚ وَيَفۡعَلُ ٱللَّهُ مَا يَشَآءُ

27. Allah îi întăreşte(57) pe cei care cred cu vorbe hotărâte(58) atât în viaţa aceasta, cât şi în Viaţa de Apoi. Allah îi duce în rătăcire pe cei nelegiuiţi şi Allah face ceea ce voieşte.

(57) Cu argumente puternice.(58) În cuvântul cel bun menţionat în versetul

වාක්‍යය: 28

۞ أَلَمۡ تَرَ إِلَى ٱلَّذِينَ بَدَّلُواْ نِعۡمَتَ ٱللَّهِ كُفۡرٗا وَأَحَلُّواْ قَوۡمَهُمۡ دَارَ ٱلۡبَوَارِ

28. Nu i‑ai văzut pe cei care au schimbat îndurarea lui Allah cu necredinţa(59) ş i a u a dus n eamul l or î n c asa p ieirii(60),

(59) Şi nu au crezut în Trimisul lor care i‑a chemat la binefacerea credinţei în Allah Cel Unic.(60) I‑au împins la rătăcire, împreună cu ei, şi la pieire.

වාක්‍යය: 29

جَهَنَّمَ يَصۡلَوۡنَهَاۖ وَبِئۡسَ ٱلۡقَرَارُ

29. În Gheena, în care o să ardă?(61) Şi ce rău sălaş!

(61) Gheena este casa pieirii, în care îi vor cuprinde flăcările.

වාක්‍යය: 30

وَجَعَلُواْ لِلَّهِ أَندَادٗا لِّيُضِلُّواْ عَن سَبِيلِهِۦۗ قُلۡ تَمَتَّعُواْ فَإِنَّ مَصِيرَكُمۡ إِلَى ٱلنَّارِ

30. Şi i‑au făcut lui Allah semeni(62) care să‑i ducă în rătăcire [pe oameni] de la calea Lui(63). Spune:(64) „Veseliţi‑vă [în această viaţă], căci sfârşitul vostru va fi în Foc!”

(62) Din idolii pe care i‑au adorat.(63) De la adorarea numai a Lui.(64) Ameninţare adresată celor rătăciţi şi celor care împing la rătăcire.

වාක්‍යය: 31

قُل لِّعِبَادِيَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ يُقِيمُواْ ٱلصَّلَوٰةَ وَيُنفِقُواْ مِمَّا رَزَقۡنَٰهُمۡ سِرّٗا وَعَلَانِيَةٗ مِّن قَبۡلِ أَن يَأۡتِيَ يَوۡمٞ لَّا بَيۡعٞ فِيهِ وَلَا خِلَٰلٌ

31. Spune robilor Mei care cred să împlinească Rugăciunea [As‑Salat] şi să dăruiască într‑ascuns şi pe faţă din ceea ce le‑am dat spre vieţuire, înainte de a veni Ziua(65) în care nu va fi nici răscumpărare, nici prietenie.(66)

(65) Ziua Învierii.(66) Nu va putea mijloci nimeni pentru cineva.

වාක්‍යය: 32

ٱللَّهُ ٱلَّذِي خَلَقَ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ وَأَنزَلَ مِنَ ٱلسَّمَآءِ مَآءٗ فَأَخۡرَجَ بِهِۦ مِنَ ٱلثَّمَرَٰتِ رِزۡقٗا لَّكُمۡۖ وَسَخَّرَ لَكُمُ ٱلۡفُلۡكَ لِتَجۡرِيَ فِي ٱلۡبَحۡرِ بِأَمۡرِهِۦۖ وَسَخَّرَ لَكُمُ ٱلۡأَنۡهَٰرَ

32. Allah este Cel care a creat cerurile şi pământul şi a pogorât din cer(67) apa(68), cu care scoate pentru voi din roade mijloc de vieţuire. El a supus pentru voi corăbiile care plutesc pe mare, la porunca Sa(69), şi a supus pentru voi râurile

(67) Din norii cerului.(68) Ploaia.(69) Cu voia Lui.

වාක්‍යය: 33

وَسَخَّرَ لَكُمُ ٱلشَّمۡسَ وَٱلۡقَمَرَ دَآئِبَيۡنِۖ وَسَخَّرَ لَكُمُ ٱلَّيۡلَ وَٱلنَّهَارَ

33. Şi a supus pentru voi Soarele şi Luna, amândouă urmându‑şi cursul fără oprire, şi a supus pentru voi noaptea şi ziua(70).

(70) Care se succed, pentru a vă orândui viaţa şi odihna.

වාක්‍යය: 34

وَءَاتَىٰكُم مِّن كُلِّ مَا سَأَلۡتُمُوهُۚ وَإِن تَعُدُّواْ نِعۡمَتَ ٱللَّهِ لَا تُحۡصُوهَآۗ إِنَّ ٱلۡإِنسَٰنَ لَظَلُومٞ كَفَّارٞ

34. Şi v‑a dat El din toate câte le‑aţi cerut(71). Şi de aţi socoti binefacerile lui Allah, nu le‑aţi putea număra(72). Dar omul este cu adevărat nelegiuit şi necredincios(73).

(71) Dintre cele de care aţi avut nevoie pentru ameliorarea situaţiei voastre. (72) Atât de multe sunt aceste binefaceri.(73) Faţă de aceste binefaceri nenumărate.

වාක්‍යය: 35

وَإِذۡ قَالَ إِبۡرَٰهِيمُ رَبِّ ٱجۡعَلۡ هَٰذَا ٱلۡبَلَدَ ءَامِنٗا وَٱجۡنُبۡنِي وَبَنِيَّ أَن نَّعۡبُدَ ٱلۡأَصۡنَامَ

35. Şi a zis Avraam: „Doamne, fă această ţară un loc sigur(74) şi fereşte‑mă pe mine(75) şi pe fiii(76) mei să nu‑i adorăm pe idoli!

(74) Lipsit de orice rău.(75) Ţine mă departe!
(76) Pe urmaşii mei.

වාක්‍යය: 36

رَبِّ إِنَّهُنَّ أَضۡلَلۡنَ كَثِيرٗا مِّنَ ٱلنَّاسِۖ فَمَن تَبِعَنِي فَإِنَّهُۥ مِنِّيۖ وَمَنۡ عَصَانِي فَإِنَّكَ غَفُورٞ رَّحِيمٞ

36. Doamne, ei(77) i‑au dus în rătăcire pre mulţi oameni(78). Cel ce mă va urma(79) va fi dintre ai mei, iar cel ce nu mi se va supune..., Tu eşti Iertător, Îndurător [Gafur, Rahim].(80)

(77) Idolii.
(78) Au fost cauza ducerii lor în rătăcire.
(79) Fiind credincios ca şi mine.
(80) Şi îi va ierta pe cei care voieşti Tu. Însă Avraam a spus acest lucru înainte ca Domnul său să i spună că nu va ierta niciodată păcatul celor care I vor face asociaţi, oricine ar fi ei.

වාක්‍යය: 37

رَّبَّنَآ إِنِّيٓ أَسۡكَنتُ مِن ذُرِّيَّتِي بِوَادٍ غَيۡرِ ذِي زَرۡعٍ عِندَ بَيۡتِكَ ٱلۡمُحَرَّمِ رَبَّنَا لِيُقِيمُواْ ٱلصَّلَوٰةَ فَٱجۡعَلۡ أَفۡـِٔدَةٗ مِّنَ ٱلنَّاسِ تَهۡوِيٓ إِلَيۡهِمۡ وَٱرۡزُقۡهُم مِّنَ ٱلثَّمَرَٰتِ لَعَلَّهُمۡ يَشۡكُرُونَ

37. Doamne, eu am aşezat o parte din urmaşii mei(81) î ntr‑o vale f ără verdeaţă(82), în apropiere de Casa Ta cea Sfântă. Doamne, pentru a împlini ei Rugăciunea [As‑Salat]! Şi fă inimile unor oameni să încline cu dragoste către ei şi dă‑le lor din roade spre vieţuire, poate că ei vor fi mulţumitori.(83)

(81) Este vorba de Ismail şi de urmaşii săi.
(82) Valea aridă în care se află Mekka.
(83) Prin mulţumire înţelegându se adorarea lui Allah Cel Unic.

වාක්‍යය: 38

رَبَّنَآ إِنَّكَ تَعۡلَمُ مَا نُخۡفِي وَمَا نُعۡلِنُۗ وَمَا يَخۡفَىٰ عَلَى ٱللَّهِ مِن شَيۡءٖ فِي ٱلۡأَرۡضِ وَلَا فِي ٱلسَّمَآءِ

38. Doamne, Tu ştii şi ce ţinem ascuns şi ce lăsăm să se vadă, căci nu‑I este nimic ascuns lui Allah, nici de pre pământ şi nici din cer.

වාක්‍යය: 39

ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ ٱلَّذِي وَهَبَ لِي عَلَى ٱلۡكِبَرِ إِسۡمَٰعِيلَ وَإِسۡحَٰقَۚ إِنَّ رَبِّي لَسَمِيعُ ٱلدُّعَآءِ

39. Laudă lui Allah, care mi i‑a dat mie, în ciuda bătrâneţelor mele, pe Ismail şi pe Isaac!(84) Domnul meu este cel care aude rugăciunile(85).

(84) Pentru a mi succeda la propovăduirea credinţei în Allah Cel Unic.
(85) Şi le răspunde.

වාක්‍යය: 40

رَبِّ ٱجۡعَلۡنِي مُقِيمَ ٱلصَّلَوٰةِ وَمِن ذُرِّيَّتِيۚ رَبَّنَا وَتَقَبَّلۡ دُعَآءِ

40. Doamne, fă ca eu să împlinesc Rugăciunea [As‑Salat] cu sârguinţă(86), ca şi o parte din urmaşii mei! Şi primeşte ruga mea, Doamne!

(86) Statornic în adorarea Ta.

වාක්‍යය: 41

رَبَّنَا ٱغۡفِرۡ لِي وَلِوَٰلِدَيَّ وَلِلۡمُؤۡمِنِينَ يَوۡمَ يَقُومُ ٱلۡحِسَابُ

41. Doamne, iartă‑mi mie şi părinţilor mei(87) şi dreptcredincioşilor în Ziua când se va face socoteala(88)!”.

(87) Avraam ar fi adresat această rugă înainte de a se fi convins de necredinţa lui.

වාක්‍යය: 42

وَلَا تَحۡسَبَنَّ ٱللَّهَ غَٰفِلًا عَمَّا يَعۡمَلُ ٱلظَّٰلِمُونَۚ إِنَّمَا يُؤَخِّرُهُمۡ لِيَوۡمٖ تَشۡخَصُ فِيهِ ٱلۡأَبۡصَٰرُ

42. Să nu crezi că Allah nu este cu luare aminte la ceea ce săvârşesc nelegiuiţii, însă El doar le dă lor răgaz până într‑o zi în care privirile lor vor fi împietrite [de spaimă].

වාක්‍යය: 43

مُهۡطِعِينَ مُقۡنِعِي رُءُوسِهِمۡ لَا يَرۡتَدُّ إِلَيۡهِمۡ طَرۡفُهُمۡۖ وَأَفۡـِٔدَتُهُمۡ هَوَآءٞ

43. În vreme ce ei vor alerga cu capetele ridicate, cu ochii rătăciţi şi cu inimile goale(89).

(88) Ziua Judecăţii de Apoi.

වාක්‍යය: 44

وَأَنذِرِ ٱلنَّاسَ يَوۡمَ يَأۡتِيهِمُ ٱلۡعَذَابُ فَيَقُولُ ٱلَّذِينَ ظَلَمُواْ رَبَّنَآ أَخِّرۡنَآ إِلَىٰٓ أَجَلٖ قَرِيبٖ نُّجِبۡ دَعۡوَتَكَ وَنَتَّبِعِ ٱلرُّسُلَۗ أَوَلَمۡ تَكُونُوٓاْ أَقۡسَمۡتُم مِّن قَبۡلُ مَا لَكُم مِّن زَوَالٖ

44. Prevesteşte‑i pe oameni despre Ziua în care va veni peste ei osânda(90) şi în care cei ce au fost nelegiuiţi vor zice: „Doamne, păsuieşte‑ne pe noi pentru un termen scurt(91), ca să răspundem chemării Tale(92) şi să‑i urmăm pe trimişi!(93)” Dar oare n‑aţi jurat voi mai înainte că voi nu veţi avea scăpătare?(94)

(89) Lipsite de orice putere, din pricina spaimei.
(90) Ziua Judecăţii de Apoi.
(91) Întoarce ne pe noi la viaţă şi dă ne un răgaz pentru scurtă vreme!
(92) Prin recunoaşterea unicităţii Tale.
(93) Să urmăm rânduielile la care au chemat.
(94) Oare nu aţi jurat voi în lumea trecătoare că voi nu veţi trece din lumea aceea în Lumea cea Veşnică unde veţi primi răsplata?

වාක්‍යය: 45

وَسَكَنتُمۡ فِي مَسَٰكِنِ ٱلَّذِينَ ظَلَمُوٓاْ أَنفُسَهُمۡ وَتَبَيَّنَ لَكُمۡ كَيۡفَ فَعَلۡنَا بِهِمۡ وَضَرَبۡنَا لَكُمُ ٱلۡأَمۡثَالَ

45. Voi locuiţi în sălaşurile celor care au fost nelegiuiţi faţă de ei înşişi şi vi s‑a arătat vouă limpede ce am făcut cu ei.(95) Şi v‑am dat vouă pilde.

(95) Cum au fost neamurile ‘Ad şi Thamud, ale căror urme le vedeţi şi ale căror istorii le‑aţi auzit.

වාක්‍යය: 46

وَقَدۡ مَكَرُواْ مَكۡرَهُمۡ وَعِندَ ٱللَّهِ مَكۡرُهُمۡ وَإِن كَانَ مَكۡرُهُمۡ لِتَزُولَ مِنۡهُ ٱلۡجِبَالُ

46. Au plăsmuit ei vicleşug(96), însă vicleşugul lor este la Allah(97), chiar de‑ar fi vicleşugul lor [într‑atât de puternic] încât să dispară munţii.

(96) Împotriva profetului Muhammed.(97) Răsplata pentru vicleşugul lor.

වාක්‍යය: 47

فَلَا تَحۡسَبَنَّ ٱللَّهَ مُخۡلِفَ وَعۡدِهِۦ رُسُلَهُۥٓۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَزِيزٞ ذُو ٱنتِقَامٖ

47. Şi să nu socoteşti că Allah nu‑şi ţine făgăduinţa făcută trimişilor Săi!(98) Allah este Puternic [Al‑’Aziz] cu Răzbunare(99),

(98) Făgăduinţa de a‑i ajuta pe ei şi de a‑i pedepsi pe adversarii lor.(99) Şi de a se răzbuna pe duşmanii Săi.

වාක්‍යය: 48

يَوۡمَ تُبَدَّلُ ٱلۡأَرۡضُ غَيۡرَ ٱلۡأَرۡضِ وَٱلسَّمَٰوَٰتُۖ وَبَرَزُواْ لِلَّهِ ٱلۡوَٰحِدِ ٱلۡقَهَّارِ

48. În ziua în care pământul va fi schimbat cu un altul, ca şi cerurile,(100) ş i e i [ oamenii] s e v or î nfăţişa(101) dinaintea lui Allah Cel Unic, Biruitorul [Al‑Wahid, Al‑Qahhar](102).

(100) Ca urmare a schimbărilor şi semnelor cosmice, cum sunt mişcarea munţilor, explozia mărilor şi despicarea cerului.(101) Ieşind din morminte.(102) Care‑i va judeca şi‑i va răsplăti după faptele lor.

වාක්‍යය: 49

وَتَرَى ٱلۡمُجۡرِمِينَ يَوۡمَئِذٖ مُّقَرَّنِينَ فِي ٱلۡأَصۡفَادِ

49. Şi în ziua aceea îi vei vedea pe păcătoşi legaţi unii de alţii cu lanţuri(103),

(103) Legaţi unii de alţii, după categorii de nelegiuiri şi stricăciuni.

වාක්‍යය: 50

سَرَابِيلُهُم مِّن قَطِرَانٖ وَتَغۡشَىٰ وُجُوهَهُمُ ٱلنَّارُ

50. Iar straiele lor vor fi din catran şi focul le va acoperi chipurile.

වාක්‍යය: 51

لِيَجۡزِيَ ٱللَّهُ كُلَّ نَفۡسٖ مَّا كَسَبَتۡۚ إِنَّ ٱللَّهَ سَرِيعُ ٱلۡحِسَابِ

51. [Toate acestea] pentru ca Allah să răsplătească fiecare suflet după ce şi‑a agonisit. Allah este, neîndoielnic, repede la socotire.(104)

(104) Allah va judeca repede toate făpturile, pentru păcatele săvârşite, în Ziua Învierii.

වාක්‍යය: 52

هَٰذَا بَلَٰغٞ لِّلنَّاسِ وَلِيُنذَرُواْ بِهِۦ وَلِيَعۡلَمُوٓاْ أَنَّمَا هُوَ إِلَٰهٞ وَٰحِدٞ وَلِيَذَّكَّرَ أُوْلُواْ ٱلۡأَلۡبَٰبِ

52. Aceasta(105) este o vestire pentru oameni,(106) pentru ca să fie preveniţi(107) prin ea şi pentru ca să ştie că El este un Dumnezeu Unic(108) şi să ia aminte cei înzestraţi cu judecată!

(105) Coranul.(106) Este suficient pentru oameni, datorită învăţăturilor pe care le conţine, vestirii oamenilor şi călăuzirii lor.(107) Pentru a lua aminte şi a trage învăţături din nelegiuirile săvârşite de cei de dinaintea lor.(108) Şi că nu există altă divinitate în afară de El.