අර්ථ කථනය පරිච්ඡේදය සූරා තාහා - රුමේනියානු පරිවර්තනය - පාරිශුද්ධ අල් කුර්ආනයේ විශ්ව කෝෂය

TA-HA

වාක්‍යය: 1

طه

1. Ta, Ha.

වාක්‍යය: 2

مَآ أَنزَلۡنَا عَلَيۡكَ ٱلۡقُرۡءَانَ لِتَشۡقَىٰٓ

2. Noi nu ţi‑am pogorât Coranul pentru ca tu să fii nefericit,(2)

(2) Pentru ca tu să te osteneşti din pricina regretului pentru ei şi pentru necredinţa neamului tău; „nefericit” cu sensul de „obosit”.

වාක්‍යය: 3

إِلَّا تَذۡكِرَةٗ لِّمَن يَخۡشَىٰ

3. Ci ca o vestire pentru acela care se teme [de Allah],

වාක්‍යය: 4

تَنزِيلٗا مِّمَّنۡ خَلَقَ ٱلۡأَرۡضَ وَٱلسَّمَٰوَٰتِ ٱلۡعُلَى

4. [Şi ca] o revelaţie de la Acela care a creat pământul şi cerurile cele înalte.

වාක්‍යය: 5

ٱلرَّحۡمَٰنُ عَلَى ٱلۡعَرۡشِ ٱسۡتَوَىٰ

5. Cel Milostiv care s‑a aşezat pe Tron,

වාක්‍යය: 6

لَهُۥ مَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَمَا فِي ٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَيۡنَهُمَا وَمَا تَحۡتَ ٱلثَّرَىٰ

6. Ale Lui sunt cele din ceruri şi cele de pre pământ, precum şi cele care se află între cele două şi sub ţărână.(3)

(3) Toate sunt sub autoritatea Lui, fără să se poată schimba nimic fără voia Sa.

වාක්‍යය: 7

وَإِن تَجۡهَرۡ بِٱلۡقَوۡلِ فَإِنَّهُۥ يَعۡلَمُ ٱلسِّرَّ وَأَخۡفَى

7. Şi dacă tu rosteşti vorbele cu glas tare, El ştie, [neîndoielnic], taina şi ceea ce este chiar şi mai ascuns(4).

(4) Cum ar fi gândurile, căci cunoaşterea Lui cuprinde totul, adică atât ceea ce este vizibil, cât şi ceea ce este ascuns şi tăinuit.

වාක්‍යය: 8

ٱللَّهُ لَآ إِلَٰهَ إِلَّا هُوَۖ لَهُ ٱلۡأَسۡمَآءُ ٱلۡحُسۡنَىٰ

8. Allah! Nu există altă divinitate în afară de El! Ale Lui sunt numele cele mai frumoase(5)!

(5) Cele nouăzeci şi nouă de epitete.

වාක්‍යය: 9

وَهَلۡ أَتَىٰكَ حَدِيثُ مُوسَىٰٓ

9. Oare ai aflat tu istoria lui Moise?

වාක්‍යය: 10

إِذۡ رَءَا نَارٗا فَقَالَ لِأَهۡلِهِ ٱمۡكُثُوٓاْ إِنِّيٓ ءَانَسۡتُ نَارٗا لَّعَلِّيٓ ءَاتِيكُم مِّنۡهَا بِقَبَسٍ أَوۡ أَجِدُ عَلَى ٱلنَّارِ هُدٗى

10. Când a văzut el un foc şi a zis către familia lui: „Rămâneţi [aici]! Eu văd un foc! Poate că o să vă aduc un tăciune de la el sau voi afla la foc călăuzire!”.

වාක්‍යය: 11

فَلَمَّآ أَتَىٰهَا نُودِيَ يَٰمُوسَىٰٓ

11. Şi când a ajuns la el(6), a fost el strigat: „O, Moise!

(6) La foc.

වාක්‍යය: 12

إِنِّيٓ أَنَا۠ رَبُّكَ فَٱخۡلَعۡ نَعۡلَيۡكَ إِنَّكَ بِٱلۡوَادِ ٱلۡمُقَدَّسِ طُوٗى

12. Eu sunt Stăpânul tău! Scoate‑ţi încălţările tale, căci tu te afli în valea cea sfântă, Tuwa!

වාක්‍යය: 13

وَأَنَا ٱخۡتَرۡتُكَ فَٱسۡتَمِعۡ لِمَا يُوحَىٰٓ

13. Eu te‑am ales(7), deci ascultă la ceea ce ţi se revelează!

(7) Pentru proorocire.

වාක්‍යය: 14

إِنَّنِيٓ أَنَا ٱللَّهُ لَآ إِلَٰهَ إِلَّآ أَنَا۠ فَٱعۡبُدۡنِي وَأَقِمِ ٱلصَّلَوٰةَ لِذِكۡرِيٓ

14. Eu sunt Allah şi nu există altă divinitatea în afară de Mine! Aşadar, venerează‑Mă(8) şi împlineşte Rugăciunea [As‑Salat], pentru pomenirea Mea(9)!

(8) Numai pe Mine.
(9) Pentru a Mă pomeni pe Mine cu inima, cu limba şi cu toată fiinţa ta.

වාක්‍යය: 15

إِنَّ ٱلسَّاعَةَ ءَاتِيَةٌ أَكَادُ أُخۡفِيهَا لِتُجۡزَىٰ كُلُّ نَفۡسِۭ بِمَا تَسۡعَىٰ

15. Ceasul va sosi – de‑abia îl mai ţin ascuns – pentru ca fiecare suflet să fie răsplătit după cum se osteneşte!

වාක්‍යය: 16

فَلَا يَصُدَّنَّكَ عَنۡهَا مَن لَّا يُؤۡمِنُ بِهَا وَٱتَّبَعَ هَوَىٰهُ فَتَرۡدَىٰ

16. Şi să nu te abată de la el(10) acela care nu crede în el şi urmează poftei sale, pentru ca să nu pieri!

(10) De la credinţa la sosirea acestui Ceas, adică a Învierii.

වාක්‍යය: 17

وَمَا تِلۡكَ بِيَمِينِكَ يَٰمُوسَىٰ

17. Dar ce este aceea din [mâna ta] dreaptă, Moise?”

වාක්‍යය: 18

قَالَ هِيَ عَصَايَ أَتَوَكَّؤُاْ عَلَيۡهَا وَأَهُشُّ بِهَا عَلَىٰ غَنَمِي وَلِيَ فِيهَا مَـَٔارِبُ أُخۡرَىٰ

18. A răspuns el(11): „Acesta este toiagul meu, pe care mă sprijin şi cu care scutur frunze pentru oile mele şi de la care mai am şi alte foloase”.

(11) Moise.

වාක්‍යය: 19

قَالَ أَلۡقِهَا يَٰمُوسَىٰ

19. A zis(12): „Aruncă‑l, Moise!”

(12) Allah.

වාක්‍යය: 20

فَأَلۡقَىٰهَا فَإِذَا هِيَ حَيَّةٞ تَسۡعَىٰ

20. L‑a aruncat şi iată‑l [preschimbat într‑] un şarpe ce se târa.

වාක්‍යය: 21

قَالَ خُذۡهَا وَلَا تَخَفۡۖ سَنُعِيدُهَا سِيرَتَهَا ٱلۡأُولَىٰ

21. A zis(13): „Ia‑l, fără să te temi, căci Noi îl vom readuce la prima sa stare!(14)

(13) Allah. (14) Îl vom face din nou toiag, cum a fost iniţial.

වාක්‍යය: 22

وَٱضۡمُمۡ يَدَكَ إِلَىٰ جَنَاحِكَ تَخۡرُجۡ بَيۡضَآءَ مِنۡ غَيۡرِ سُوٓءٍ ءَايَةً أُخۡرَىٰ

22. Şi strânge mâna ta la subsuoară! Ea va ieşi albă, fără nici o vătămare – o altă minune,

වාක්‍යය: 23

لِنُرِيَكَ مِنۡ ءَايَٰتِنَا ٱلۡكُبۡرَى

23. Pentru ca să‑ţi arătăm [şi altele] din minunile Noastre cele mai mari!

වාක්‍යය: 24

ٱذۡهَبۡ إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ إِنَّهُۥ طَغَىٰ

24. Şi purcede tu către Faraon,(15) căci el întrece orice măsură!”

(15) Porneşte către el şi cheamă‑l să se închine Mie, avertizându‑l asupra răzbunării Mele.

වාක්‍යය: 25

قَالَ رَبِّ ٱشۡرَحۡ لِي صَدۡرِي

25. A zis(16): „Doamne, deschide‑mi mie pieptul(17)

(16) Moise. (17) Pentru a pătrunde mesajul în inima mea.

වාක්‍යය: 26

وَيَسِّرۡ لِيٓ أَمۡرِي

26. Şi uşurează‑mi mie lucrul [ce trebuie să‑l împlinesc]

වාක්‍යය: 27

وَٱحۡلُلۡ عُقۡدَةٗ مِّن لِّسَانِي

27. Şi dezleagă‑mi nodul limbii mele(18),

(18) Pentru a putea vorbi în limba lui Faraon.

වාක්‍යය: 28

يَفۡقَهُواْ قَوۡلِي

28. Pentru ca ei să priceapă vorbele mele!

වාක්‍යය: 29

وَٱجۡعَل لِّي وَزِيرٗا مِّنۡ أَهۡلِي

29. Şi dă‑mi mie un sfetnic din familia mea(19),

(19) Care să mă ajute în transmiterea mesajului.

වාක්‍යය: 30

هَٰرُونَ أَخِي

30. Pe Aaron, fratele meu,

වාක්‍යය: 31

ٱشۡدُدۡ بِهِۦٓ أَزۡرِي

31. Sporind prin el forţa mea

වාක්‍යය: 32

وَأَشۡرِكۡهُ فِيٓ أَمۡرِي

32. Şi fă‑l pe el părtaş la lucrul meu(20),

(20) La transmiterea mesajului.

වාක්‍යය: 33

كَيۡ نُسَبِّحَكَ كَثِيرٗا

33. Pentru ca noi să Te lăudăm mereu

වාක්‍යය: 34

وَنَذۡكُرَكَ كَثِيرًا

34. Şi să Te pomenim mereu!

වාක්‍යය: 35

إِنَّكَ كُنتَ بِنَا بَصِيرٗا

35. Iar Tu întotdeauna ne‑ai văzut pe noi, [ştiind astfel tot ceea ce noi facem](21)!”

(21) Cunoscându‑ne foarte bine.

වාක්‍යය: 36

قَالَ قَدۡ أُوتِيتَ سُؤۡلَكَ يَٰمُوسَىٰ

36. A zis(22): „Cererea ta a fost împlinită, Moise!

(22) Allah.

වාක්‍යය: 37

وَلَقَدۡ مَنَنَّا عَلَيۡكَ مَرَّةً أُخۡرَىٰٓ

37. Şi Noi ţi‑am mai dăruit graţia Noastră şi altă dată,

වාක්‍යය: 38

إِذۡ أَوۡحَيۡنَآ إِلَىٰٓ أُمِّكَ مَا يُوحَىٰٓ

38. Când i‑am revelat mamei tale ceea ce a fost revelat:

වාක්‍යය: 39

أَنِ ٱقۡذِفِيهِ فِي ٱلتَّابُوتِ فَٱقۡذِفِيهِ فِي ٱلۡيَمِّ فَلۡيُلۡقِهِ ٱلۡيَمُّ بِٱلسَّاحِلِ يَأۡخُذۡهُ عَدُوّٞ لِّي وَعَدُوّٞ لَّهُۥۚ وَأَلۡقَيۡتُ عَلَيۡكَ مَحَبَّةٗ مِّنِّي وَلِتُصۡنَعَ عَلَىٰ عَيۡنِيٓ

39. „Aşează‑l pe el într‑un sicriaş şi aruncă‑l pe el în valuri, pentru ca apoi apa fluviului să‑l arunce la mal, de unde îl va lua un duşman al Meu şi duşman al lui!” Şi am pogorât asupra ta dragostea Mea [şi să fi iubit şi de ceilalţi], pentru ca tu să fii crescut sub ochii Mei.(23)

(23) Am făcut ca tu să fii iubit de oameni.

වාක්‍යය: 40

إِذۡ تَمۡشِيٓ أُخۡتُكَ فَتَقُولُ هَلۡ أَدُلُّكُمۡ عَلَىٰ مَن يَكۡفُلُهُۥۖ فَرَجَعۡنَٰكَ إِلَىٰٓ أُمِّكَ كَيۡ تَقَرَّ عَيۡنُهَا وَلَا تَحۡزَنَۚ وَقَتَلۡتَ نَفۡسٗا فَنَجَّيۡنَٰكَ مِنَ ٱلۡغَمِّ وَفَتَنَّٰكَ فُتُونٗاۚ فَلَبِثۡتَ سِنِينَ فِيٓ أَهۡلِ مَدۡيَنَ ثُمَّ جِئۡتَ عَلَىٰ قَدَرٖ يَٰمُوسَىٰ

40. Şi iată cum sora ta mergea, [urmându‑te], şi a zis ea: „Să vă arăt eu pe cineva care să‑l întreţină(24) şi să‑l crească?” Şi te‑am înapoiat Noi mamei tale, pentru ca ea să se bucure şi să nu mai fie mâhnită! [Şi atunci când] ai ucis un suflet,(25) Noi te‑am mântuit de întristare. Şi te‑am încercat Noi în fel şi chip. Apoi tu ai rămas ani în şir printre neamul din Madyan(26). Apoi ai venit [aici], aşa cum a fost orânduiala, Moise!

(24) Să‑l alăpteze. (25) Un egiptean din neamul lui Faraon, când a venit în ajutorul unui israelit. (26) În compania profetului Şuayb.

වාක්‍යය: 41

وَٱصۡطَنَعۡتُكَ لِنَفۡسِي

41. Şi te‑am ales Eu pentru [slujirea] Mea.(27)

(27) Te‑am făcut profet onorat şi binecuvântat.

වාක්‍යය: 42

ٱذۡهَبۡ أَنتَ وَأَخُوكَ بِـَٔايَٰتِي وَلَا تَنِيَا فِي ذِكۡرِي

42. Pleacă tu împreună cu fratele tău, cu minunile Mele, şi să nu încetaţi să Mă pomeniţi pe Mine!

වාක්‍යය: 43

ٱذۡهَبَآ إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ إِنَّهُۥ طَغَىٰ

43. Duceţi‑vă la Faraon,(28) căci el a întrecut orice măsură!

(28) Porunca este adresată lui Moise şi lui Aaron.

වාක්‍යය: 44

فَقُولَا لَهُۥ قَوۡلٗا لَّيِّنٗا لَّعَلَّهُۥ يَتَذَكَّرُ أَوۡ يَخۡشَىٰ

44. Şi spuneţi‑i lui vorbe blânde! Poate că el îşi va aduce aminte sau se va teme(29)!”

(29) De pedeapsa Mea.

වාක්‍යය: 45

قَالَا رَبَّنَآ إِنَّنَا نَخَافُ أَن يَفۡرُطَ عَلَيۡنَآ أَوۡ أَن يَطۡغَىٰ

45. Au zis ei(30): „Doamne, ne e frică să nu ne pedepsească degrabă şi să nu întreacă măsura(31)”.

(30) Moise şi Aaron. (31) Şi să poruncească uciderea noastră.

වාක්‍යය: 46

قَالَ لَا تَخَافَآۖ إِنَّنِي مَعَكُمَآ أَسۡمَعُ وَأَرَىٰ

46. A zis(32): „Nu vă fie frică! Eu sunt lângă voi. Aud şi văd.

(32) Allah.

වාක්‍යය: 47

فَأۡتِيَاهُ فَقُولَآ إِنَّا رَسُولَا رَبِّكَ فَأَرۡسِلۡ مَعَنَا بَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ وَلَا تُعَذِّبۡهُمۡۖ قَدۡ جِئۡنَٰكَ بِـَٔايَةٖ مِّن رَّبِّكَۖ وَٱلسَّلَٰمُ عَلَىٰ مَنِ ٱتَّبَعَ ٱلۡهُدَىٰٓ

47. Deci mergeţi la el şi ziceţi: „Noi suntem solii Domnului tău. Trimite‑i pe fiii lui Israel împreună cu noi şi nu‑i mai chinui!(33) Venim la tine cu un semn de la Domnul tău. Pacea asupra aceluia care urmează calea cea dreaptă!

(33) Slobozeşte‑i din robie.

වාක්‍යය: 48

إِنَّا قَدۡ أُوحِيَ إِلَيۡنَآ أَنَّ ٱلۡعَذَابَ عَلَىٰ مَن كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰ

48. Ni s‑a revelat nouă că osânda este pentru acela care tăgăduieşte credinţa şi îi întoarce spatele”!

වාක්‍යය: 49

قَالَ فَمَن رَّبُّكُمَا يَٰمُوسَىٰ

49. Atunci a zis(34): „Şi cine este Domnul vostru, Moise?”

(34) Faraon.

වාක්‍යය: 50

قَالَ رَبُّنَا ٱلَّذِيٓ أَعۡطَىٰ كُلَّ شَيۡءٍ خَلۡقَهُۥ ثُمَّ هَدَىٰ

50. I‑a răspuns el(35): „Domnul nostru este acela care a dat fiecăruia firea sa şi apoi l‑a călăuzit(36)”.

(35) Moise. (36) L‑a călăuzit către ceea ce îi este de folos.

වාක්‍යය: 51

قَالَ فَمَا بَالُ ٱلۡقُرُونِ ٱلۡأُولَىٰ

51. Atunci l‑a întrebat(37): „Şi ce spui despre neamurile cele vechi?”

(37) Faraon.

වාක්‍යය: 52

قَالَ عِلۡمُهَا عِندَ رَبِّي فِي كِتَٰبٖۖ لَّا يَضِلُّ رَبِّي وَلَا يَنسَى

52. I‑a răspuns(38): „Ştiinţa despre ele se află la Domnul meu într‑o carte(39). Domnul meu nu greşeşte şi nu uită.

(38) Moise. (39) Tabla păstrată.

වාක්‍යය: 53

ٱلَّذِي جَعَلَ لَكُمُ ٱلۡأَرۡضَ مَهۡدٗا وَسَلَكَ لَكُمۡ فِيهَا سُبُلٗا وَأَنزَلَ مِنَ ٱلسَّمَآءِ مَآءٗ فَأَخۡرَجۡنَا بِهِۦٓ أَزۡوَٰجٗا مِّن نَّبَاتٖ شَتَّىٰ

53. El este acela care v‑a făcut pământul ca leagăn(40) şi v‑a făcut vouă pe el drumuri şi a pogorât apa din cer.” Şi prin ea am făcut să răsară soiuri de felurite plante.

(40) Aşternut sau pat.

වාක්‍යය: 54

كُلُواْ وَٱرۡعَوۡاْ أَنۡعَٰمَكُمۡۚ إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَٰتٖ لِّأُوْلِي ٱلنُّهَىٰ

54. Mâncaţi şi lăsaţi să pască vitele voastre(41)! Întru aceasta sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte.

(41) Din ele.

වාක්‍යය: 55

۞ مِنۡهَا خَلَقۡنَٰكُمۡ وَفِيهَا نُعِيدُكُمۡ وَمِنۡهَا نُخۡرِجُكُمۡ تَارَةً أُخۡرَىٰ

55. Din el(42) v‑am creat(43), în el vă vom întoarce şi din el vă vom scoate încă o dată”.

(42) Din pământ. (43) L‑am creat pe strămoşul vostru Adam.

වාක්‍යය: 56

وَلَقَدۡ أَرَيۡنَٰهُ ءَايَٰتِنَا كُلَّهَا فَكَذَّبَ وَأَبَىٰ

56. Şi i‑am arătat Noi(44) toate semnele Noastre, însă el le‑a tăgăduit şi nu a voit [să creadă](45).

(44) Lui Faraon. (45) Să creadă în Allah Cel Unic.

වාක්‍යය: 57

قَالَ أَجِئۡتَنَا لِتُخۡرِجَنَا مِنۡ أَرۡضِنَا بِسِحۡرِكَ يَٰمُوسَىٰ

57. Şi a zis el(46): „Ai venit la noi ca să ne scoţi din pământul nostru cu vrăjile tale, Moise!

(46) Faraon.

වාක්‍යය: 58

فَلَنَأۡتِيَنَّكَ بِسِحۡرٖ مِّثۡلِهِۦ فَٱجۡعَلۡ بَيۡنَنَا وَبَيۡنَكَ مَوۡعِدٗا لَّا نُخۡلِفُهُۥ نَحۡنُ وَلَآ أَنتَ مَكَانٗا سُوٗى

58. Îţi vom aduce şi noi vrăji asemenea lor. Deci hotărăşte între noi şi tine o întâlnire de la care să nu lipsim nici noi, nici tu, într‑un loc convenabil!”

වාක්‍යය: 59

قَالَ مَوۡعِدُكُمۡ يَوۡمُ ٱلزِّينَةِ وَأَن يُحۡشَرَ ٱلنَّاسُ ضُحٗى

59. A zis(47): „Întâlnirea cu voi va fi în ziua de sărbătoare şi lumea să se adune dimineaţa!”

(47) Moise.

වාක්‍යය: 60

فَتَوَلَّىٰ فِرۡعَوۡنُ فَجَمَعَ كَيۡدَهُۥ ثُمَّ أَتَىٰ

60. Şi a plecat Faraon, a adunat vicleşugul său(48) şi apoi s‑a întors [la întâlnire].

(48) Vrăjitorii şi obiectele cu care să viclenească împotriva lui Moise.

වාක්‍යය: 61

قَالَ لَهُم مُّوسَىٰ وَيۡلَكُمۡ لَا تَفۡتَرُواْ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبٗا فَيُسۡحِتَكُم بِعَذَابٖۖ وَقَدۡ خَابَ مَنِ ٱفۡتَرَىٰ

61. Le‑a zis Moise: „Vai vouă! Nu născociţi minciună împotriva lui Allah, căci vă va nimici cu pedeapsa Lui! Iar aceia care vor născoci, vor pierde!”

වාක්‍යය: 62

فَتَنَٰزَعُوٓاْ أَمۡرَهُم بَيۡنَهُمۡ وَأَسَرُّواْ ٱلنَّجۡوَىٰ

62. Şi au discutat ei între ei(49) despre lucrul lor, dar au ţinut aceasta într‑ascuns.

(49) Vrăjitorii.

වාක්‍යය: 63

قَالُوٓاْ إِنۡ هَٰذَٰنِ لَسَٰحِرَٰنِ يُرِيدَانِ أَن يُخۡرِجَاكُم مِّنۡ أَرۡضِكُم بِسِحۡرِهِمَا وَيَذۡهَبَا بِطَرِيقَتِكُمُ ٱلۡمُثۡلَىٰ

63. Apoi au zis ei(50): „Aceştia sunt doi vrăjitori care voiesc să vă alunge din pământul vostru cu farmecele lor şi să vă ia rânduiala voastră cea desăvârşită.

(50) Când vorbeau într‑ascuns.

වාක්‍යය: 64

فَأَجۡمِعُواْ كَيۡدَكُمۡ ثُمَّ ٱئۡتُواْ صَفّٗاۚ وَقَدۡ أَفۡلَحَ ٱلۡيَوۡمَ مَنِ ٱسۡتَعۡلَىٰ

64. Adunaţi‑vă, aşadar, vicleşugul vostru şi veniţi într‑un singur rând, căci astăzi va izbândi acela care va fi deasupra!”

වාක්‍යය: 65

قَالُواْ يَٰمُوسَىٰٓ إِمَّآ أَن تُلۡقِيَ وَإِمَّآ أَن نَّكُونَ أَوَّلَ مَنۡ أَلۡقَىٰ

65. Apoi au zis(51): „O, Moise, arunci tu [primul, toiagul tău] sau vom fi noi primii care aruncă?”

(51) Vrăjitorii şi Faraon.

වාක්‍යය: 66

قَالَ بَلۡ أَلۡقُواْۖ فَإِذَا حِبَالُهُمۡ وَعِصِيُّهُمۡ يُخَيَّلُ إِلَيۡهِ مِن سِحۡرِهِمۡ أَنَّهَا تَسۡعَىٰ

66. El(52) a zis: „Ba aruncaţi voi!” Şi i s‑a părut lui că funiile şi toiegele lor(53) se târăsc în urma vrăjii lor.

(52) Moise. (53) Pe care le‑au aruncat ei.

වාක්‍යය: 67

فَأَوۡجَسَ فِي نَفۡسِهِۦ خِيفَةٗ مُّوسَىٰ

67. Şi Moise a simţit oarecare teamă în sufletul său.

වාක්‍යය: 68

قُلۡنَا لَا تَخَفۡ إِنَّكَ أَنتَ ٱلۡأَعۡلَىٰ

68. Atunci i‑am zis Noi: „Nu te teme, căci tu vei fi deasupra!

වාක්‍යය: 69

وَأَلۡقِ مَا فِي يَمِينِكَ تَلۡقَفۡ مَا صَنَعُوٓاْۖ إِنَّمَا صَنَعُواْ كَيۡدُ سَٰحِرٖۖ وَلَا يُفۡلِحُ ٱلسَّاحِرُ حَيۡثُ أَتَىٰ

69. Aruncă ce ai în dreapta ta şi aceasta va înghiţi ce au făcut ei, căci ei au făcut doar vicleşug de vrăjitor, iar vrăjitorul nu va izbândi, oriunde ar fi el!”.

වාක්‍යය: 70

فَأُلۡقِيَ ٱلسَّحَرَةُ سُجَّدٗا قَالُوٓاْ ءَامَنَّا بِرَبِّ هَٰرُونَ وَمُوسَىٰ

70. Şi vrăjitorii s‑au aruncat, prosternându‑se, şi au zis: „Noi credem în Domnul lui Aaron şi Moise!”.

වාක්‍යය: 71

قَالَ ءَامَنتُمۡ لَهُۥ قَبۡلَ أَنۡ ءَاذَنَ لَكُمۡۖ إِنَّهُۥ لَكَبِيرُكُمُ ٱلَّذِي عَلَّمَكُمُ ٱلسِّحۡرَۖ فَلَأُقَطِّعَنَّ أَيۡدِيَكُمۡ وَأَرۡجُلَكُم مِّنۡ خِلَٰفٖ وَلَأُصَلِّبَنَّكُمۡ فِي جُذُوعِ ٱلنَّخۡلِ وَلَتَعۡلَمُنَّ أَيُّنَآ أَشَدُّ عَذَابٗا وَأَبۡقَىٰ

71. A zis(54): „Credeţi în el înainte ca eu să vă îngădui? El este mai marele vostru, care v‑a învăţat vrăjitoria! Eu vă voi tăia mâinile şi picioarele voastre în cruciş şi vă voi răstigni de trunchiurile palmierilor şi astfel veţi şti voi care dintre noi este mai aspru şi mai statornic în chin!”

(54) Faraon.

වාක්‍යය: 72

قَالُواْ لَن نُّؤۡثِرَكَ عَلَىٰ مَا جَآءَنَا مِنَ ٱلۡبَيِّنَٰتِ وَٱلَّذِي فَطَرَنَاۖ فَٱقۡضِ مَآ أَنتَ قَاضٍۖ إِنَّمَا تَقۡضِي هَٰذِهِ ٱلۡحَيَوٰةَ ٱلدُّنۡيَآ

72. Au zis ei: „Noi nu te putem ţine mai presus(55) decât dovezile limpezi care ne‑au venit(56) şi decât Cel care ne‑a creat! Hotărăşte ceea ce vrei să hotărăşti, dar tu nu vei hotărî decât în această viaţă a lumii!

(55) Nu te putem prefera. (56) De la Allah, prin intermediul lui Moise.

වාක්‍යය: 73

إِنَّآ ءَامَنَّا بِرَبِّنَا لِيَغۡفِرَ لَنَا خَطَٰيَٰنَا وَمَآ أَكۡرَهۡتَنَا عَلَيۡهِ مِنَ ٱلسِّحۡرِۗ وَٱللَّهُ خَيۡرٞ وَأَبۡقَىٰٓ

73. Noi credem în Domnul nostru, pentru ca El să ne ierte păcatele noastre şi vrăjitoria la care ne‑ai nevoit!” Iar Allah este mai bun [la răsplată] şi mai statornic [la pedeapsă].

වාක්‍යය: 74

إِنَّهُۥ مَن يَأۡتِ رَبَّهُۥ مُجۡرِمٗا فَإِنَّ لَهُۥ جَهَنَّمَ لَا يَمُوتُ فِيهَا وَلَا يَحۡيَىٰ

74. Cel ce vine nelegiuit la Domnul său, acela va avea parte de Gheena, în care el nici nu va muri, dar nici nu va trăi.

වාක්‍යය: 75

وَمَن يَأۡتِهِۦ مُؤۡمِنٗا قَدۡ عَمِلَ ٱلصَّٰلِحَٰتِ فَأُوْلَٰٓئِكَ لَهُمُ ٱلدَّرَجَٰتُ ٱلۡعُلَىٰ

75. Iar aceia care vin la El credincioşi şi care au săvârşit fapte bune, aceia vor avea treptele cele mai înalte,

වාක්‍යය: 76

جَنَّٰتُ عَدۡنٖ تَجۡرِي مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَٰرُ خَٰلِدِينَ فِيهَاۚ وَذَٰلِكَ جَزَآءُ مَن تَزَكَّىٰ

76. Grădinile Edenului, pe sub care curg pâraie. Veşnic vor avea ei sălaş în ele, căci aceasta este răsplata acelora care s‑au curăţit(57)”.

(57) De necredinţă şi de păcate.

වාක්‍යය: 77

وَلَقَدۡ أَوۡحَيۡنَآ إِلَىٰ مُوسَىٰٓ أَنۡ أَسۡرِ بِعِبَادِي فَٱضۡرِبۡ لَهُمۡ طَرِيقٗا فِي ٱلۡبَحۡرِ يَبَسٗا لَّا تَخَٰفُ دَرَكٗا وَلَا تَخۡشَىٰ

77. I‑am revelat Noi lui Moise: „Purcede noaptea cu robii Mei şi croieşte‑le lor un drum uscat prin mare! Nu‑ţi fie teamă că vei fi ajuns din urmă(58) şi nu‑ţi fie frică!”

(58) De Faraon şi de oastea lui.

වාක්‍යය: 78

فَأَتۡبَعَهُمۡ فِرۡعَوۡنُ بِجُنُودِهِۦ فَغَشِيَهُم مِّنَ ٱلۡيَمِّ مَا غَشِيَهُمۡ

78. Şi a pornit Faraon pe urma lor cu oştenii săi, dar marea i‑a cuprins pe ei şi i‑a acoperit cu totul.

වාක්‍යය: 79

وَأَضَلَّ فِرۡعَوۡنُ قَوۡمَهُۥ وَمَا هَدَىٰ

79. Însă Faraon a dus poporul său în rătăcire(59) şi nu l‑a călăuzit pe drumul cel bun.

(59) La pieire.

වාක්‍යය: 80

يَٰبَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ قَدۡ أَنجَيۡنَٰكُم مِّنۡ عَدُوِّكُمۡ وَوَٰعَدۡنَٰكُمۡ جَانِبَ ٱلطُّورِ ٱلۡأَيۡمَنَ وَنَزَّلۡنَا عَلَيۡكُمُ ٱلۡمَنَّ وَٱلسَّلۡوَىٰ

80. O, fii ai lui Israel, Noi v‑am mântuit de vrăjmaşul vostru(60) şi v‑am orânduit vouă întâlnire la coasta cea din dreapta a Muntelui! Şi am pogorât asupra voastră mana şi prepeliţele!

(60) De Faraon şi de neamul lui.

වාක්‍යය: 81

كُلُواْ مِن طَيِّبَٰتِ مَا رَزَقۡنَٰكُمۡ وَلَا تَطۡغَوۡاْ فِيهِ فَيَحِلَّ عَلَيۡكُمۡ غَضَبِيۖ وَمَن يَحۡلِلۡ عَلَيۡهِ غَضَبِي فَقَدۡ هَوَىٰ

81. „Mâncaţi din bunătăţile cu care v‑am înzestrat, însă nu întreceţi măsura întru aceasta, ca să nu vă lovească mânia Mea, căci, cel pe care‑l loveşte mânia Mea, este pierdut!

වාක්‍යය: 82

وَإِنِّي لَغَفَّارٞ لِّمَن تَابَ وَءَامَنَ وَعَمِلَ صَٰلِحٗا ثُمَّ ٱهۡتَدَىٰ

82. Eu sunt iertător cu acela care se căieşte,(61) crede şi împlineşte fapte bune şi apoi se lasă călăuzit pe calea cea bună”.

(61) Se căieşte pentru necredinţa, idolatria, păcatele sau ipocrizia sa.

වාක්‍යය: 83

۞ وَمَآ أَعۡجَلَكَ عَن قَوۡمِكَ يَٰمُوسَىٰ

83. „Şi de ce te‑ai grăbit [să te îndepărtezi] de neamul tău, Moise?”

වාක්‍යය: 84

قَالَ هُمۡ أُوْلَآءِ عَلَىٰٓ أَثَرِي وَعَجِلۡتُ إِلَيۡكَ رَبِّ لِتَرۡضَىٰ

84. A zis(62): „Ei sunt pe urmele mele şi eu am grăbit spre Tine, Doamne, pentru ca să fii mulţumit”(63).

(62) Moise. (63) Să fii mulţumit de mine pentru că m‑am grăbit să mă supun poruncii Tale şi să fiu credincios făgăduinţei.

වාක්‍යය: 85

قَالَ فَإِنَّا قَدۡ فَتَنَّا قَوۡمَكَ مِنۢ بَعۡدِكَ وَأَضَلَّهُمُ ٱلسَّامِرِيُّ

85. A zis(64): „Noi am pus neamul tău la încercare, după tine(65), şi As‑Samiri(66) l‑a dus pe el în rătăcire”.

(64) Allah. (65) După plecarea ta la întâlnirea cu Mine. (66) As Samiri – un nume de origine egipteană cu sensul de „străinul”, probabil o poreclă dată evreilor aflaţi în Egipt, sau un nume derivat de la numele oraşului Samaria din Palestina.

වාක්‍යය: 86

فَرَجَعَ مُوسَىٰٓ إِلَىٰ قَوۡمِهِۦ غَضۡبَٰنَ أَسِفٗاۚ قَالَ يَٰقَوۡمِ أَلَمۡ يَعِدۡكُمۡ رَبُّكُمۡ وَعۡدًا حَسَنًاۚ أَفَطَالَ عَلَيۡكُمُ ٱلۡعَهۡدُ أَمۡ أَرَدتُّمۡ أَن يَحِلَّ عَلَيۡكُمۡ غَضَبٞ مِّن رَّبِّكُمۡ فَأَخۡلَفۡتُم مَّوۡعِدِي

86. Atunci s‑a întors Moise la neamul său, mânios şi mâhnit, şi a zis: „O, neam al meu! Nu v‑a făcut Domnul vostru frumoasă făgăduire?(67) Legământul a fost prea lung pentru voi(68) sau aţi vrut să se abată asupra voastră mânia Domnului vostru şi de aceea aţi călcat făgăduinţa(69) făcută mie?”

(67) Promisiunea de a‑i revela Tora pentru a se întoarce la ei cu ea. (68) Timpul cât am lipsit de la voi. (69) Făgăduinţa de a rămâne statornici în religia mea până când mă voi întoarce.

වාක්‍යය: 87

قَالُواْ مَآ أَخۡلَفۡنَا مَوۡعِدَكَ بِمَلۡكِنَا وَلَٰكِنَّا حُمِّلۡنَآ أَوۡزَارٗا مِّن زِينَةِ ٱلۡقَوۡمِ فَقَذَفۡنَٰهَا فَكَذَٰلِكَ أَلۡقَى ٱلسَّامِرِيُّ

87. Ei au zis: „Noi nu am călcat făgăduinţa dată ţie cu voia noastră(70), însă noi am fost încărcaţi cu sarcini de podoabe ale neamului [lui Faraon] şi le‑am aruncat noi [în foc](71) şi asemenea le‑a aruncat şi As‑Samiri”.

(70) Ci datorită vicleniei lui As‑Samiri. (71) Pentru a le topi.

වාක්‍යය: 88

فَأَخۡرَجَ لَهُمۡ عِجۡلٗا جَسَدٗا لَّهُۥ خُوَارٞ فَقَالُواْ هَٰذَآ إِلَٰهُكُمۡ وَإِلَٰهُ مُوسَىٰ فَنَسِيَ

88. Şi le‑a scos(72) lor un viţel – un corp [neînsufleţit] cu muget – şi ei au zis(73): „Acesta este Domnul vostru şi Domnul lui Moise, însă el l‑a uitat”(74).

(72) Le‑a modelat. (73) As‑Samiri şi cei care au fost ademeniţi de el. (74) Moise a uitat de el şi s‑a dus să‑L caute pe Muntele Tor.

වාක්‍යය: 89

أَفَلَا يَرَوۡنَ أَلَّا يَرۡجِعُ إِلَيۡهِمۡ قَوۡلٗا وَلَا يَمۡلِكُ لَهُمۡ ضَرّٗا وَلَا نَفۡعٗا

89. Oare n‑au văzut ei că el nu le răspundea cu nici o vorbă şi că el nu avea putere să le facă lor un rău sau să le fie spre folos?

වාක්‍යය: 90

وَلَقَدۡ قَالَ لَهُمۡ هَٰرُونُ مِن قَبۡلُ يَٰقَوۡمِ إِنَّمَا فُتِنتُم بِهِۦۖ وَإِنَّ رَبَّكُمُ ٱلرَّحۡمَٰنُ فَٱتَّبِعُونِي وَأَطِيعُوٓاْ أَمۡرِي

90. Şi le zisese şi Aaron mai înainte(75): „O, neam al meu! Voi aţi fost numai ispitiţi prin aceasta(76)! Însă Domnul vostru cu adevărat este Cel Milostiv. Aşadar, urmaţi‑mă şi ascultaţi de porunca mea!(77)”

(75) Adică înainte de revenirea lui Moise la ei. (76) Aţi rătăcit, închinându‑vă lui. (77) În ceea ce priveşte adorarea lui Allah şi respingerea viţelului.

වාක්‍යය: 91

قَالُواْ لَن نَّبۡرَحَ عَلَيۡهِ عَٰكِفِينَ حَتَّىٰ يَرۡجِعَ إِلَيۡنَا مُوسَىٰ

91. Dar ei au răspuns: „Vom rămâne adoratori ai lui până ce se va întoarce Moise la noi”.

වාක්‍යය: 92

قَالَ يَٰهَٰرُونُ مَا مَنَعَكَ إِذۡ رَأَيۡتَهُمۡ ضَلُّوٓاْ

92. A zis(78), atunci: „Ce te‑a împiedicat, Aaron, când i‑ai văzut că ei se duc în rătăcire,(79)

(78) Moise. (79) Prin adorarea viţelului.

වාක්‍යය: 93

أَلَّا تَتَّبِعَنِۖ أَفَعَصَيۡتَ أَمۡرِي

93. Să vii după mine?(80) Te‑ai răzvrătit şi tu împotriva poruncii mele(81)?!”

(80) Să alergi după mine şi să‑mi spui ce s‑a întâmplat. (81) De a‑mi ţine locul în absenţă şi de a rezolva treburile neamului.

වාක්‍යය: 94

قَالَ يَبۡنَؤُمَّ لَا تَأۡخُذۡ بِلِحۡيَتِي وَلَا بِرَأۡسِيٓۖ إِنِّي خَشِيتُ أَن تَقُولَ فَرَّقۡتَ بَيۡنَ بَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ وَلَمۡ تَرۡقُبۡ قَوۡلِي

94. A zis(82): „O, fiu al mamei mele! Nu mă apuca nici de barbă, nici de [părul din] cap! Mie mi‑a fost teamă să nu zici: Tu i‑ai dezbinat pe fiii lui Israel şi nu ai aşteptat porunca mea(83)!”

(82) Aaron. (83) Lăsându‑i fără păstor şi nerămânând în mijlocul lor.

වාක්‍යය: 95

قَالَ فَمَا خَطۡبُكَ يَٰسَٰمِرِيُّ

95. A zis(84): „Şi care a fost socoteala ta, o, As‑Samiri?(85)”

(84) Moise. (85) De ce ai făcut acest lucru?

වාක්‍යය: 96

قَالَ بَصُرۡتُ بِمَا لَمۡ يَبۡصُرُواْ بِهِۦ فَقَبَضۡتُ قَبۡضَةٗ مِّنۡ أَثَرِ ٱلرَّسُولِ فَنَبَذۡتُهَا وَكَذَٰلِكَ سَوَّلَتۡ لِي نَفۡسِي

96. A răspuns(86): „Eu am văzut ceea ce ei nu au văzut: am luat o mână [de ţărână] de pe urma trimisului(87) şi am aruncat‑o [în foc]. Aşa mi‑a spus sufletul meu”.

(86) As‑Samiri. (87) Gavriil, în opinia majorităţii comentatorilor.

වාක්‍යය: 97

قَالَ فَٱذۡهَبۡ فَإِنَّ لَكَ فِي ٱلۡحَيَوٰةِ أَن تَقُولَ لَا مِسَاسَۖ وَإِنَّ لَكَ مَوۡعِدٗا لَّن تُخۡلَفَهُۥۖ وَٱنظُرۡ إِلَىٰٓ إِلَٰهِكَ ٱلَّذِي ظَلۡتَ عَلَيۡهِ عَاكِفٗاۖ لَّنُحَرِّقَنَّهُۥ ثُمَّ لَنَنسِفَنَّهُۥ فِي ٱلۡيَمِّ نَسۡفًا

97. A zis(88): „Du‑te! În această viaţă vei spune tu [la toată lumea]: „Nu mă atingeţi!”(89) Şi vei avea tu o întâlnire de la care nu vei putea lipsi.(90) Şi priveşte la Domnul tău, căruia i‑ai rămas credincios! Noi îl vom preface în pulbere şi‑l vom risipi în mare”.

(88) Moise. (89) Şi i‑a zis Moise: Pleacă! Eşti alungat din tabăra credincioşilor! Nu te va atinge nimeni cu un bine şi nici tu nu vei atinge pe nimeni! [Aceasta era o pedeapsă curentă la neamul lui Israel: omul era îndepărtat şi se dădea de veste că el este pângărit, pentru ca nimeni să nu se mai apropie de el]. (90) Aluzie la judecată.

වාක්‍යය: 98

إِنَّمَآ إِلَٰهُكُمُ ٱللَّهُ ٱلَّذِي لَآ إِلَٰهَ إِلَّا هُوَۚ وَسِعَ كُلَّ شَيۡءٍ عِلۡمٗا

98. Ci Domnul vostru este numai Allah, afară de care nu există altă divinitate. Iar El le cuprinde pe toate cu ştiinţa.

වාක්‍යය: 99

كَذَٰلِكَ نَقُصُّ عَلَيۡكَ مِنۡ أَنۢبَآءِ مَا قَدۡ سَبَقَۚ وَقَدۡ ءَاتَيۡنَٰكَ مِن لَّدُنَّا ذِكۡرٗا

99. Astfel îţi povestim Noi istorisiri despre cele care au trecut şi îţi dăm Noi ţie o pomenire(91) d in p artea N oastră.(92)

(91) Coranul este numit Pomenire (dhikr) pentru că în el sunt pomenite toate cele de care au nevoie oamenii în legătură cu religia şi cu viaţa lor, precum şi toate binefacerile lui Allah. (92) Allah i se adresează lui Muhammed – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască!

වාක්‍යය: 100

مَّنۡ أَعۡرَضَ عَنۡهُ فَإِنَّهُۥ يَحۡمِلُ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ وِزۡرًا

100. Iar aceia care se îndepărtează de el [Coran] vor purta în Ziua Învierii o povară(93).

(93) O pedeapsă grea.

වාක්‍යය: 101

خَٰلِدِينَ فِيهِۖ وَسَآءَ لَهُمۡ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ حِمۡلٗا

101. Şi veşnic vor fi ei într‑aceasta(94). Şi ce grea povară vor avea ei în Ziua Învierii!

(94) În chinurile neîntrerupte.

වාක්‍යය: 102

يَوۡمَ يُنفَخُ فِي ٱلصُّورِۚ وَنَحۡشُرُ ٱلۡمُجۡرِمِينَ يَوۡمَئِذٖ زُرۡقٗا

102. Ziua în care se va sufla în trâmbiţă şi‑i vom aduna pe cei nelegiuiţi, învineţiţi!

වාක්‍යය: 103

يَتَخَٰفَتُونَ بَيۡنَهُمۡ إِن لَّبِثۡتُمۡ إِلَّا عَشۡرٗا

103. Şi ei vor şuşoti între ei: „Voi nu aţi zăbovit decât zece [zile]”!

වාක්‍යය: 104

نَّحۡنُ أَعۡلَمُ بِمَا يَقُولُونَ إِذۡ يَقُولُ أَمۡثَلُهُمۡ طَرِيقَةً إِن لَّبِثۡتُمۡ إِلَّا يَوۡمٗا

104. Noi ştim mai bine ceea ce spun ei, când va zice cel cu purtarea cea mai aleasă dintre ei: „Voi nu aţi zăbovit decât o zi!”

වාක්‍යය: 105

وَيَسۡـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلۡجِبَالِ فَقُلۡ يَنسِفُهَا رَبِّي نَسۡفٗا

105. Te întreabă despre munţi. Spune(95): „Domnul meu îi va face praf, risipindu‑i,

(95) O, Muhammed!

වාක්‍යය: 106

فَيَذَرُهَا قَاعٗا صَفۡصَفٗا

106. Şi îi va lăsa(96) ca pe un şes neted,

(96) Va lăsa locurile pe care s‑au aflat ei.

වාක්‍යය: 107

لَّا تَرَىٰ فِيهَا عِوَجٗا وَلَآ أَمۡتٗا

107. În care nu vei vedea ridicătură sau adâncitură.

වාක්‍යය: 108

يَوۡمَئِذٖ يَتَّبِعُونَ ٱلدَّاعِيَ لَا عِوَجَ لَهُۥۖ وَخَشَعَتِ ٱلۡأَصۡوَاتُ لِلرَّحۡمَٰنِ فَلَا تَسۡمَعُ إِلَّا هَمۡسٗا

108. În Ziua aceea îl vor urma pe cel care cheamă, fără abatere,(97) iar glasurile vor coborî smerite înaintea Celui Milostiv [Ar‑Rahman] şi nu vei auzi decât o şoaptă.

(97) Vor răspunde celui care îi cheamă la adunarea Învierii şi vor veni spre el din toate părţile. Iar cel care‑i cheamă este îngerul Israfil, care va suna în trâmbiţă în Ziua Învierii.

වාක්‍යය: 109

يَوۡمَئِذٖ لَّا تَنفَعُ ٱلشَّفَٰعَةُ إِلَّا مَنۡ أَذِنَ لَهُ ٱلرَّحۡمَٰنُ وَرَضِيَ لَهُۥ قَوۡلٗا

109. În Ziua aceea nu va fi de folos mijlocirea, decât de la acela căruia Cel Milostiv [Ar‑Rahman] îi va îngădui şi a cărui vorbă o va găsi plăcută.

වාක්‍යය: 110

يَعۡلَمُ مَا بَيۡنَ أَيۡدِيهِمۡ وَمَا خَلۡفَهُمۡ وَلَا يُحِيطُونَ بِهِۦ عِلۡمٗا

110. El ştie ceea ce se află în faţa lor şi ceea ce se află în urma lor, în vreme ce ei nu‑L cuprind cu ştiinţa.

වාක්‍යය: 111

۞ وَعَنَتِ ٱلۡوُجُوهُ لِلۡحَيِّ ٱلۡقَيُّومِۖ وَقَدۡ خَابَ مَنۡ حَمَلَ ظُلۡمٗا

111. Feţele se vor pleca umilite în faţa Celui Veşnic Viu [şi] Atotputernic [Al‑Hayy, Al‑Qayyum] şi nefericit va fi acela care va purta o nedreptate.

වාක්‍යය: 112

وَمَن يَعۡمَلۡ مِنَ ٱلصَّٰلِحَٰتِ وَهُوَ مُؤۡمِنٞ فَلَا يَخَافُ ظُلۡمٗا وَلَا هَضۡمٗا

112. Dar acela care săvârşeşte fapte bune şi este dreptcredincios nu are a se teme de nedreptate sau de oprimare.

වාක්‍යය: 113

وَكَذَٰلِكَ أَنزَلۡنَٰهُ قُرۡءَانًا عَرَبِيّٗا وَصَرَّفۡنَا فِيهِ مِنَ ٱلۡوَعِيدِ لَعَلَّهُمۡ يَتَّقُونَ أَوۡ يُحۡدِثُ لَهُمۡ ذِكۡرٗا

113. Astfel l‑am pogorât Noi: un Coran în [limba] arabă. Şi am desluşit în el ameninţările,(98) pentru ca să fie ei cu teamă(99) şi pentru ca să le trezească lor amintirea.

(98) Prin numeroase expresii, directe sau aluzive, prin numeroase pilde şi prin prezentarea de dovezi. (99) De necredinţă şi de păcate.

වාක්‍යය: 114

فَتَعَٰلَى ٱللَّهُ ٱلۡمَلِكُ ٱلۡحَقُّۗ وَلَا تَعۡجَلۡ بِٱلۡقُرۡءَانِ مِن قَبۡلِ أَن يُقۡضَىٰٓ إِلَيۡكَ وَحۡيُهُۥۖ وَقُل رَّبِّ زِدۡنِي عِلۡمٗا

114. Şi mai presus [de toate] este Allah – Regele, Adevărul [Al‑Malik, al‑Haqq]! Nu te grăbi cu [recitarea] Coranului mai înainte de a ţi se încheia revelarea lui! Şi spune: „Doamne, sporeşte‑mi mie ştiinţa!”

වාක්‍යය: 115

وَلَقَدۡ عَهِدۡنَآ إِلَىٰٓ ءَادَمَ مِن قَبۡلُ فَنَسِيَ وَلَمۡ نَجِدۡ لَهُۥ عَزۡمٗا

115. Noi am încheiat un legământ cu Adam mai înainte,(100) însă el l‑a uitat şi Noi nu am aflat în el tărie(101).

(100) Legământul făcut cu Adam ca el să nu se apropie de pomul oprit. (101) Tăria de a ţine legământul.

වාක්‍යය: 116

وَإِذۡ قُلۡنَا لِلۡمَلَٰٓئِكَةِ ٱسۡجُدُواْ لِأٓدَمَ فَسَجَدُوٓاْ إِلَّآ إِبۡلِيسَ أَبَىٰ

116. Şi când Noi le‑am zis îngerilor: „Prosternaţi‑vă dinaintea lui Adam!”(102), s‑au prosternat ei, afară de Iblis, care s‑a împotrivit.

(102) În semn de respect şi nu în semn de adorare a lui.

වාක්‍යය: 117

فَقُلۡنَا يَٰٓـَٔادَمُ إِنَّ هَٰذَا عَدُوّٞ لَّكَ وَلِزَوۡجِكَ فَلَا يُخۡرِجَنَّكُمَا مِنَ ٱلۡجَنَّةِ فَتَشۡقَىٰٓ

117. Atunci am zis Noi: „O, Adam, acesta vă este vrăjmaş ţie şi soaţei tale. [Fiţi cu grijă] să nu vă scoată pe voi din Rai şi să fii tu nefericit(103)!

(103) Pe pământ.

වාක්‍යය: 118

إِنَّ لَكَ أَلَّا تَجُوعَ فِيهَا وَلَا تَعۡرَىٰ

118. El(104) este pentru tine; pentru ca să nu‑ţi fie foame în el şi să nu fii gol,

(104) Raiul.

වාක්‍යය: 119

وَأَنَّكَ لَا تَظۡمَؤُاْ فِيهَا وَلَا تَضۡحَىٰ

119. Pentru ca să nu‑ţi fie ţie sete în el şi să nu te lovească dogoarea soarelui”.

වාක්‍යය: 120

فَوَسۡوَسَ إِلَيۡهِ ٱلشَّيۡطَٰنُ قَالَ يَٰٓـَٔادَمُ هَلۡ أَدُلُّكَ عَلَىٰ شَجَرَةِ ٱلۡخُلۡدِ وَمُلۡكٖ لَّا يَبۡلَىٰ

120. Şi l‑a ispitit pe el Şeitan, zicându‑i: „O, Adam, vrei tu să‑ţi arăt pomul veşniciei(105) şi împărăţia care nu piere?”

(105) Cel care mănâncă din el va fi veşnic nemuritor.

වාක්‍යය: 121

فَأَكَلَا مِنۡهَا فَبَدَتۡ لَهُمَا سَوۡءَٰتُهُمَا وَطَفِقَا يَخۡصِفَانِ عَلَيۡهِمَا مِن وَرَقِ ٱلۡجَنَّةِۚ وَعَصَىٰٓ ءَادَمُ رَبَّهُۥ فَغَوَىٰ

121. Şi au mâncat ei doi din el şi li s‑a arătat goliciunea lor şi au început să coasă, pentru a se acoperi, frunze din Rai. Adam s‑a revoltat, aşadar, împotriva Domnului său(106) şi a ajuns în rătăcire.

(106) Încălcând porunca pe care i‑o dăduse.

වාක්‍යය: 122

ثُمَّ ٱجۡتَبَٰهُ رَبُّهُۥ فَتَابَ عَلَيۡهِ وَهَدَىٰ

122. Apoi l‑a ales pe el Domnul său, l‑a iertat pe el şi l‑a călăuzit.

වාක්‍යය: 123

قَالَ ٱهۡبِطَا مِنۡهَا جَمِيعَۢاۖ بَعۡضُكُمۡ لِبَعۡضٍ عَدُوّٞۖ فَإِمَّا يَأۡتِيَنَّكُم مِّنِّي هُدٗى فَمَنِ ٱتَّبَعَ هُدَايَ فَلَا يَضِلُّ وَلَا يَشۡقَىٰ

123. El a zis:(107) „Coborâţi amândoi din el [din Paradis]! Vă veţi fi toţi duşmani unul altuia!(108) Apoi, dacă va mai veni la voi o călăuzire din partea Mea,(109) acela care va urma calea Mea cea dreaptă nu va rătăci şi nu va fi nefericit(110).

(107) Allah i‑a zis lui Adam, după ce a primit căinţa lui. (108) Voi oamenii sau, într‑o altă interpretare, oamenii şi Iblis care ispiteşte la fapte rele. (109) O carte şi un profet. (110) Nici în această lume, nici în Viaţa de Apoi.

වාක්‍යය: 124

وَمَنۡ أَعۡرَضَ عَن ذِكۡرِي فَإِنَّ لَهُۥ مَعِيشَةٗ ضَنكٗا وَنَحۡشُرُهُۥ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ أَعۡمَىٰ

124. Însă acela care se va îndepărta de la Pomenirea Mea(111) va avea parte de o viaţă grea şi în Ziua Învierii îl vom aduce pe el orb la adunare.

(111) De la Mesajul Meu.

වාක්‍යය: 125

قَالَ رَبِّ لِمَ حَشَرۡتَنِيٓ أَعۡمَىٰ وَقَدۡ كُنتُ بَصِيرٗا

125. El va zice: „Doamne, de ce m‑ai adus pe mine orb, la adunare, după ce mai înainte am fost eu bine‑văzător(112)?”

(112) În viaţa lumească.

වාක්‍යය: 126

قَالَ كَذَٰلِكَ أَتَتۡكَ ءَايَٰتُنَا فَنَسِيتَهَاۖ وَكَذَٰلِكَ ٱلۡيَوۡمَ تُنسَىٰ

126. Îi va zice lui(113): „Aşa cum versetele Noastre au venit la tine, iar tu le‑ai uitat, aşa şi tu eşti astăzi uitat!”

(113) Allah Preaînaltul.

වාක්‍යය: 127

وَكَذَٰلِكَ نَجۡزِي مَنۡ أَسۡرَفَ وَلَمۡ يُؤۡمِنۢ بِـَٔايَٰتِ رَبِّهِۦۚ وَلَعَذَابُ ٱلۡأٓخِرَةِ أَشَدُّ وَأَبۡقَىٰٓ

127. Astfel îl răsplătim Noi pe cel care întrece măsura şi nu crede în semnele Domnului său, iar osânda din Lumea de Apoi va fi mai aspră şi mai îndelungată.

වාක්‍යය: 128

أَفَلَمۡ يَهۡدِ لَهُمۡ كَمۡ أَهۡلَكۡنَا قَبۡلَهُم مِّنَ ٱلۡقُرُونِ يَمۡشُونَ فِي مَسَٰكِنِهِمۡۚ إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَٰتٖ لِّأُوْلِي ٱلنُّهَىٰ

128. Oare nu le foloseşte lor(114) spre bună călăuzire câte neamuri au fost nimicite mai înainte de ei, în ale căror case merg ei [acum]? Întru aceasta sunt semne pentru cei care au minte.

(114) Neamului Qurayş.

වාක්‍යය: 129

وَلَوۡلَا كَلِمَةٞ سَبَقَتۡ مِن رَّبِّكَ لَكَانَ لِزَامٗا وَأَجَلٞ مُّسَمّٗى

129. Şi de n‑ar fi fost un cuvânt de la Domnul tău mai înainte, [pedeapsa] ar fi venit numaidecât, dar este un termen deja hotărât.

වාක්‍යය: 130

فَٱصۡبِرۡ عَلَىٰ مَا يَقُولُونَ وَسَبِّحۡ بِحَمۡدِ رَبِّكَ قَبۡلَ طُلُوعِ ٱلشَّمۡسِ وَقَبۡلَ غُرُوبِهَاۖ وَمِنۡ ءَانَآيِٕ ٱلَّيۡلِ فَسَبِّحۡ وَأَطۡرَافَ ٱلنَّهَارِ لَعَلَّكَ تَرۡضَىٰ

130. Rabdă ceea ce ei spun(115) şi înalţă laudă Domnului tău; înainte de răsăritul soarelui, înainte de asfinţitul lui şi în ceasurile nopţii laudă‑L, şi la capetele zilei(116), poate că astfel vei fi tu mulţumit!

(115) Vorbele de batjocură şi minciuna. (116) Repetare a rugăciunilor din zori şi de la asfinţit.

වාක්‍යය: 131

وَلَا تَمُدَّنَّ عَيۡنَيۡكَ إِلَىٰ مَا مَتَّعۡنَا بِهِۦٓ أَزۡوَٰجٗا مِّنۡهُمۡ زَهۡرَةَ ٱلۡحَيَوٰةِ ٱلدُّنۡيَا لِنَفۡتِنَهُمۡ فِيهِۚ وَرِزۡقُ رَبِّكَ خَيۡرٞ وَأَبۡقَىٰ

131. Şi nu privi am dat ca plăcere trecătoare unora dintre ei(117) şi ca strălucire a vieţii din această lume, pentru a‑i încerca pe ei prin aceasta! Ceea ce Allah îţi dă(118) va fi mai bun şi mai dăinuitor.

(117) Unor necredincioşi. (118) Ca răsplată în Viaţa de Apoi.

වාක්‍යය: 132

وَأۡمُرۡ أَهۡلَكَ بِٱلصَّلَوٰةِ وَٱصۡطَبِرۡ عَلَيۡهَاۖ لَا نَسۡـَٔلُكَ رِزۡقٗاۖ نَّحۡنُ نَرۡزُقُكَۗ وَٱلۡعَٰقِبَةُ لِلتَّقۡوَىٰ

132. Şi porunceşte neamului tău Rugăciunea [As‑Salat] şi fii statornic în ea! Noi nu‑ţi cerem câştig, fiindcă Noi îţi dăm câştig ţie, iar urmarea bună este a evlaviei.

වාක්‍යය: 133

وَقَالُواْ لَوۡلَا يَأۡتِينَا بِـَٔايَةٖ مِّن رَّبِّهِۦٓۚ أَوَلَمۡ تَأۡتِهِم بَيِّنَةُ مَا فِي ٱلصُّحُفِ ٱلۡأُولَىٰ

133. Şi zic ei: „De ce nu ne aduce el un semn de la Domnul său?”(119) Dar oare nu a venit la ei dovadă limpede care se află în scripturile de mai înainte de el?

(119) Revine cererea de a li se aduce minuni, asupra căreia s‑a insistat şi în 17:90‑91.

වාක්‍යය: 134

وَلَوۡ أَنَّآ أَهۡلَكۡنَٰهُم بِعَذَابٖ مِّن قَبۡلِهِۦ لَقَالُواْ رَبَّنَا لَوۡلَآ أَرۡسَلۡتَ إِلَيۡنَا رَسُولٗا فَنَتَّبِعَ ءَايَٰتِكَ مِن قَبۡلِ أَن نَّذِلَّ وَنَخۡزَىٰ

134. Dar dacă Noi i‑am fi nimicit printr‑o pedeapsă mai înainte de el,(120) atunci ar fi zis ei: „Doamne, de ce nu ne‑ai trimis Tu un Profet, ca să fi putut urma semnele înainte ca noi să fi fost umiliţi şi loviţi de ruşine?”

(120) Înainte de venirea lui Muhammed – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – sau înainte de revelarea Coranului.

වාක්‍යය: 135

قُلۡ كُلّٞ مُّتَرَبِّصٞ فَتَرَبَّصُواْۖ فَسَتَعۡلَمُونَ مَنۡ أَصۡحَٰبُ ٱلصِّرَٰطِ ٱلسَّوِيِّ وَمَنِ ٱهۡتَدَىٰ

135. Spune(121): „Fiecare este în aşteptare. Deci aşteptaţi şi voi! Şi veţi şti voi(122) cine sunt cei care se află pe drumul cel drept şi cine a fost bine călăuzit”.(123)

(121) Necredincioşilor răzvrătiţi. (122) În curând. (123) Adică Profetul şi aderenţii Săi sau idolatrii şi adepţii lor?