4. Faraon a devenit prea semeţ pe pământ(4). A împărţit neamul lui în trepte(5) şi se purta cu trufie, slăbind o ceată dintre ei(6), măcelărindu‑i pe fiii lor şi lăsându‑le în viaţă doar pe copilele lor(7). El era dintre făcătorii de stricăciune.
(4) Pe pământul Egiptului.
(5) În categorii şi grupuri, în ceea ce priveşte slujirea lui şi supunerea faţă de el.
(6) Pe fiii lui Israel.
(7) Pentru a le reduce numărul şi pentru a le folosi pe ele ca slujnice.
5. Însă Noi am dorit să Ne arătăm îndurarea faţă de aceia care au fost socotiţi slabi pe pământ şi să‑i facem pe ei pilde [de credinţă](8) şi să‑i facem pe ei moştenitori(9).
(8) Modele de urmat, în ceea ce priveşte religia, după ce au fost slujitori supuşi.
(9) Ai regatului duşmanului lor.
6. Şi să le dăm lor putere pe pământ şi să le arătăm lui Faraon, lui Haman(10) şi oştenilor lor lucrurile de care lor le‑a fost teamă [să nu se întâmple](11)
(10) Vizir şi sfetnic al lui Faraon.
(11) Că le va lua regatul şi îi va nimici, ca pedeapsă pentru stricăciunea şi tirania lor.
7. Şi i‑am revelat Noi mamei lui Moise(12): „Alăptează‑l! Iar dacă te temi pentru el(13), aruncă‑l în mare(14)! Şi nu‑ţi fie teamă şi nu fi mâhnită, căci Noi îl vom întoarce pe el la tine şi‑l vom face pe el [unul] dintre trimişi!”
(12) După ce l a născut pe el în condiţiile acelea vitrege.
(13) De oştenii lui Faraon care i ucid pe prunci.
(14) În apa Nilului.
9. Şi a zis soţia lui Faraon(17): „[Acest copil] va fi o bucurie pentru mine şi pentru tine! Nu‑l ucideţi! S‑ar putea să ne fie de folos sau îl vom lua noi ca fiu! Însă ei nu presimţeau(18)!
(16) Şi i‑a pedepsit Allah, făcându‑i să‑l crească pe acela care le va fi duşman şi le va pricinui pieirea. (17) I‑a zis lui Faraon, când l‑a scos pe Moise din sicriaş. (18) Ce va ajunge el să facă.
10. Şi inima maicii lui Moise a devenit goală(19). Şi puţin a lipsit ca ea să nu dea totul în vileag, dacă Noi nu i‑am fi întărit inima(20) pentru ca ea să fie dintre cei credincioşi(21)
(19) De spaimă, când a aflat că el a căzut în mâinile lui Faraon. (20) Nu i‑am fi inspirat răbdare. (21) Cei care cred în făgăduinţa lui Allah (că el va fi adus înapoi la ea).
12. Şi Noi l‑am oprit pe el mai înainte de aceasta de la doici. Şi a zis [sora lui Moise]: „Să vă duc eu la stăpânii unei case, care să‑l îngrijească pentru voi şi care să‑i fie lui buni sfătuitori?”
13. Şi astfel l‑am adus Noi înapoi la mama lui, pentru ca ea să se bucure(24) ş i s ă n u fi e m âhnită(25) şi pentru ca să ştie că făgăduinţa lui Allah este adevărată. Dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu.
(24) De vederea lui. (25) Din pricina despărţirii de el.
14. Şi când a ajuns el la vârsta bărbăţiei şi era pe deplin format, i‑am dat lui înţelepciune şi ştiinţă. Astfel îi răsplătim Noi pe făcătorii de bine.
15. Şi a intrat el în cetate(26) într‑un moment de neatenţie a locuitorilor ei. Şi a găsit în ea doi bărbaţi care se certau între ei: unul era din tabăra lui(27), iar celălalt era dintre duşmanii lui(28). Cel din tabăra lui l‑a chemat în ajutor(29) împotriva celui dintre duşmanii lui. Şi l‑a lovit Moise [cu pumnul] şi l‑a ucis pe el(30). Şi a zis el: „Aceasta este o faptă a lui Şeitan;(31) el este un duşman învederat care duce la rătăcire!”
(26) Venind din palatul lui Faraon. (27) Din adepţii religiei sale, adică fiii lui Israel. (28) Dintre egipteni. (29) Pentru că era nedreptăţit. (30) I‑a dat un singur pumn şi el a căzut şi a murit. (31) Moise se căieşte pentru fapta sa, pricinuită de Şeitan, care i‑a stârnit mânia.
16. A zis el: „Doamne, eu am fost nedrept faţă de mine însumi(32). Deci iartă‑mă pe mine!” Şi l‑a iertat pentru că El este Iertător, Îndurător [Al‑Ghafur, Ar‑Rahim].
18. În dimineaţa următoare, pândea el prin cetate speriat(33). Şi iată‑l pe cel care în ajun îl chemase în ajutor, strigându‑l [din nou] în ajutor(34). Însă Moise i‑a zis: „Fără îndoială, tu eşti în rătăcire deplină!”
(33) Aşteptându‑se la răzbunarea celui ucis şi la urmărirea lui. (34) Împotriva unui alt egiptean.
19. Dar când a vrut să‑l lovească pe cel care le era duşman amândurora(35), a zis el:(36) „O, Moise! Voieşti tu să mă ucizi pe mine, aşa cum ai ucis ieri un suflet? Tu nu voieşti decât să fii un tiran pe pământ şi nu voieşti să fii dintre cei împăciuitori!”
(35) Lui Moise şi israelitului. (36) După unii comentatori, egipteanul, după alţii, israelitul.
20. Şi a venit un bărbat de la capătul cetăţii, alergând, şi a zis: „O, Moise! Cârmuitorii pun la cale să te omoare. Deci fugi [din cetate]! Eu îţi sunt bun sfătuitor!”
23. Şi când a ajuns la apa de la Madyan,(40) a găsit acolo o mulţime de oameni care adăpau [vitele]. Şi în afară de ei, a găsit el şi două femei care‑şi ţineau departe [turma lor](41). Şi le‑a întrebat el: „Care este necazul vostru?” Au răspuns ele: „Noi nu vom putea să adăpăm până ce nu s‑au dus păstorii, iar tatăl nostru este tare bătrân!(42)”
(40) Izvorul unde erau adăpate vitele. (41) Întrucât nu puteau ajunge la izvor, din pricina păstorilor mai puternici decât ele. (42) Şi nu poate să iasă el cu vitele şi să le aducă la locul de adăpat.
25. Apoi a venit la el una dintre cele două [copile], mergând cu sfială, şi i‑a zis: „Tatăl meu te cheamă să‑ţi dea o răsplată pentru că ne‑ai adăpat nouă [turma]”. Şi când a venit [Moise] la el şi i‑a istorisit povestea,(44) i‑a zis: „Nu te teme, căci ai scăpat de neamul de nelegiuiţi!”(45)
(44) I‑a povestit tot ceea ce i s‑a întâmplat până ce a fost nevoit să fugă din Egipt. (45) Ai părăsit pământul lor şi ei nu au nici o putere pe pământul nostru.
27. I‑a zis lui: „Eu voiesc să‑ţi dau de nevastă una din aceste două copile ale mele, cu condiţia să mă slujeşti opt ani. Iar de vei împlini zece, aceasta este de la tine,(46) căci eu nu voiesc să te împovărez, ci mă vei afla pe mine – dacă va voi Allah – printre făcătorii de bine(47)”.
(46) Rămâne la alegerea ta. (47) Printre cei care îşi respectă promisiunile făcute şi se vor purta bine cu tine.
28. A zis(48): „Aşa să fie între tine şi mine!(49) Şi oricare dintre cele două termene le voi împlini, nu va fi nedreptate asupra mea.(50) Iar Allah ne este Chezaş(51) pentru ceea ce vorbim!”
(48) Moise. (49) Ne‑am înţeles şi vom respecta înţelegerea făcută amândoi. (50) Dacă voi cere ceva în plus, pentru timpul peste termenul de opt ani, sau dacă voi pleca împreună cu familia, înainte de împlinirea a zece ani. (51) Martor păzitor.
29. Când Moise a împlinit termenul şi a purces cu familia sa, a zărit un foc dinspre Munte şi a zis familiei sale: „Rămâneţi aici! Eu văd un foc. Poate că o să vă aduc o veste de la el(52) sau un tăciune din foc, ca să vă încălziţi!”
31. Aruncă toiagul tău! Şi când l‑a văzut mişcându‑se ca un şarpe, s‑a întors şi a luat‑o la fugă, fără să se mai uite înapoi. „O, Moise! Apropie‑te şi nu te teme, căci tu eşti dintre cei aflaţi în siguranţă!(53)
32. Vâră‑ţi mâna prin deschizătura cămăşii tale şi ea va ieşi albă, neatinsă de nici un rău! Şi strânge braţul către tine pentru ca să nu‑ţi fie frică! Acestea sunt(54) două semne de la Domnul tău pentru Faraon şi pentru dregătorii lui. Ei sunt un neam de nelegiuiţi!”
34. Însă fratele meu Aaron este mai limpede decât mine la limbă(56). Trimite‑l cu mine spre ajutor, ca să adeverească spusele mele, căci mă tem să nu mă socotească mincinos!”
35. A zis [Allah]: „Vom întări braţul tău, [trimiţându‑l şi pe] fratele tău şi vă vom da vouă putere, astfel încât ei să nu ajungă la voi(57). Cu semnele Noastre veţi fi voi şi cei care vă urmează pe voi biruitori”.
36. Şi când a venit Moise la ei cu semnele(58) Noastre desluşite, au zis ei: „Aceasta nu este decât fermecătură născocită! Noi n‑am auzit de aceasta la strămoşii noştri cei mai vechi!(59)”
(58) Minunile. (59) Să se fi întâmplat în vremea lor.
37. Moise a zis: „Domnul meu ştie mai bine cine a venit cu îndreptare de la El şi a cui va fi Casa cea de veci(60)! Nelegiuiţii nicicum nu vor izbândi!”
38. A zis Faraon: „O, dregători ai mei! Eu nu ştiu altă divinitate pentru voi, afară de mine! O, Haman! Arde pentru mine lut(61) şi înalţă‑mi mie un turn(62)! Poate astfel voi ajunge eu la Domnul lui Moise, pe care eu îl socotesc dintre mincinoşi!(63)”
(61) Fă cărămidă arsă. (62) Un palat înalt. (63) Pe Moise.
43. Şi i‑am dat Noi lui Moise Cartea(66) – după ce am nimicit neamurile de mai înainte – ca dovezi limpezi pentru oameni, călăuzire şi îndurare, pentru ca ei să ia aminte.
45. Însă Noi am făcut să se ivească generaţii(69) şi vremea care s‑a scurs peste ele a fost lungă. Tu nu ai locuit printre oamenii din Madyan ca să reciţi [neamului tău] versetele Noastre, dar Noi te‑am trimis pe [tine ca] mesager.
46. Tu nu ai fost nici la coasta Muntelui Tor, când Noi am strigat(70), dar [Noi ţi‑am revelat], ca o îndurare de la Domnul tău, pentru ca tu să îndemni un neam cărora nu le‑a venit un prevenitor mai înainte de tine, pentru ca ei să ia aminte(71).
(70) Când l‑am chemat pe Moise. (71) Că te‑am trimis pe tine cu Coranul.
47. [Noi trimitem mesageri] pentru ca, dacă se abate asupra lor o nenorocire(72), pentru ceea ce au făcut mâinile lor mai înainte(73), să nu zică ei: „Doamne, de ce nu ai trimis Tu un profet la noi, ca să urmăm semnele Tale şi să fim noi printre dreptcredincioşi?”
(72) Pedeapsă. (73) Din necredinţă şi stricăciune.
48. Dar când le‑a venit lor Adevărul din partea Noastră, au zis ei: „Dacă măcar i s‑ar fi trimis şi lui asemenea cu ceea ce i‑a fost trimis lui Moise!”(74) Dar oare nu au tăgăduit ei ceea ce i s‑a trimis lui Moise mai înainte? Zic ei: „Două fermecătorii(75) care se ajută una pe alta!” Şi mai zic: „Noi nu credem în nici una!”
(74) Adică minuni, cum a fost schimbarea toiagului în şarpe, despicarea mării etc. (75) Tora şi Coranul, conform cu unele interpretări; Moise şi Aaron, după alte interpretări.
50. Iar de nu‑ţi vor răspunde(79), să ştii că ei urmează doar poftele lor! Şi cine este mai rătăcit decât acela care urmează poftei sale fără o călăuzire de la Allah? Allah nu călăuzeşte neamul de nelegiuiţi.
(79) Aducând această Carte sau urmându‑le pe cele două existente.
53. Şi când li se recită lor(84) zic ei: „Noi credem în el. Acesta este Adevărul de la Domnul nostru. Şi noi am fost supuşi [lui Allah] înainte de [venirea] lui”;(85)
(84) Coranul. (85) Încă înainte de revelarea Coranului erau supuşi lui Allah Cel Unic, aşa încât unii creştini din Mekka au îmbrăţişat Islamul înainte de higera – migrarea Profetului la Medina, iar la Medina s‑au convertit la Islam unii iudei. De notat că toate versetele din această sură au fost revelate înainte de higera, cu excepţia versetelor 52‑55, care i‑au fost revelate lui Muhammed după higera.
54. Aceştia(86) vor fi dăruiţi cu răsplată de două ori, pentru că ei sunt statornici şi pentru că ei resping fapta rea prin fapta bună şi fac milostenie din cele cu care i‑am înzestrat,
(86) Cei menţionaţi în cele două versete anterioare, adică iudeii şi creştinii care au îmbrăţişat Islamul şi care vor primi o răsplată dublă pentru că au crezut atât în cărţile lor cât şi în Coran.
55. Iar când aud ei vorbele grele se îndepărtează de ele şi zic: „Noi avem parte de faptele noastre şi voi aveţi parte de faptele voastre! Pacea asupra voastră!(87) Noi nu‑i căutăm pe cei proşti!”(88).
(87) Formulă de salut rostită ca semn al îndepărtării de cei ignoranţi care rostesc astfel de vorbe. (88) Nu dorim împrietenirea cu ei sau să ne certăm cu ei.
56. Tu, [Muhammed], nu călăuzeşti pe cine‑ţi place(89), ci Allah călăuzeşte pe cine voieşte şi El îi cunoaşte mai bine pe cei ce se lasă călăuziţi.(90)
(89) Tu, Muhammed, nu poţi să‑i aduci la Islam pe toţi pe care ai voi să‑i aduci. (90) Când i‑a sosit sorocul lui Abu Talib, Trimisul lui Allah – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – i‑a zis lui: Spune, unchiule: „Nu este alt dumnezeu în afară de Allah! şi eu voi face mărturie despre aceasta pentru tine în Ziua Învierii”. Iar Abu Talib i‑a răspuns: „Dacă cei din neamul Qurayş nu m‑ar ocărî, zicând că teama m‑a împins la aceasta, ţi‑aş aduce bucurie în suflet spunând ceea ce doreşti”. Atunci Allah a revelat acest verset.
57. Şi ei zic: „Dacă am urma călăuzirea cea bună împreună cu tine, am fi noi smulşi din pământul nostru(91)!” Dar oare nu le‑am stabilit Noi un loc sacru şi sigur, în care se aduc roade de toate soiurile, spre folos din partea Noastră? Însă cei mai mulţi dintre ei nu ştiu.
58. Şi câte cetăţi am nimicit Noi, după ce s‑au semeţit în viaţa lor! Şi iată casele care nu au mai fost locuite după ei decât de puţini şi Noi suntem moştenitorii [lor](92).
59. Însă Domnul tău nu nimiceşte cetăţile mai înainte de a fi trimis un mesager la mama lor,(93) care să le citească versetele Noastre. Şi Noi nu am făcut să piară cetăţile decât dacă locuitorii lor au fost nelegiuiţi.
(93) Cea mai importantă şi cea mai mare aşezare dintre ele, de obicei un oraş de care depind satele din jur şi în care se află reşedinţa cârmuitorilor urmaţi.
60. Şi tot ceea ce vi s‑a dat vouă dintre lucruri este numai plăcere trecătoare a acestei vieţi şi podoabă a ei, pe când ceea ce este la Allah este mai bun şi este veşnic. Voi nu pricepeţi?
61. Oare acela căruia i‑am făcut Noi frumoasă făgăduinţă(94), pe care el o primeşte, este la fel ca acela căruia Noi i‑am dăruit bucuriile vieţii lumeşti şi care în Ziua Învierii se va afla printre cei aduşi [pentru pedeapsă]?(95)”
(94) Datorită credinţei şi faptelor sale bune. (95) Aduşi de către îngeri pentru judecată şi pedeapsa Infernului.
63. [Atunci] vor zice aceia împotriva cărora se va rosti cuvântul: „Doamne, aceştia sunt cei pe care i‑am dus în rătăcire. Şi i‑am dus pe ei în rătăcire, precum şi noi am fost în rătăcire. Însă noi ne dezvinovăţim înaintea Ta.(96) Ei nu ne‑au adorat pe noi(97)”.
(96) Ne dezvinovăţim pentru necredinţă şi păcate. (97) Ci au crezut în dorinţele şi poftele lor.
64. Şi se va spune [atunci]: „Chemaţi‑i pe asociaţii voştri(98)!” Şi ei îi vor chema, dar nu le vor răspunde. Şi ei vor vedea chinul şi atunci vor dori ei să fi fost bine călăuziţi(99).
(98) Ca să mijlocească pentru voi. (99) Pentru a fi salvaţi de pedeapsa cea mare.
68. Şi Domnul tău creează ceea ce voieşte şi alege, însă ei nu vor avea alegere(103). Mărire lui Allah! El este mai presus de ceea ce‑I asociază Lui!(104)
(103) Ci numai Allah îi va alege pe profeţi. (104) De idolii şi semenii lor pe care i‑au născocit şi care nu au capacitatea de a alege.
70. Şi El este Allah. Nu există altă divinitate în afară de El! A Lui este lauda atât în această lume cât şi în Lumea de Apoi şi la El este judecata şi la El veţi fi aduşi înapoi(107)!
71. Spune: „Ce credeţi voi? Dacă Allah ar aşterne peste voi o noapte nesfârşită până în Ziua Învierii, care dumnezeu afară de Allah v‑ar aduce vouă o lumină? Oare voi nu auziţi?”
72. Spune: „Ce credeţi voi! Dacă Allah ar aşterne peste voi o zi nesfârşită până în Ziua Învierii, care dumnezeu afară de Allah v‑ar aduce vouă o noapte ca să vă odihniţi în timpul ei? Oare voi nu vedeţi?
75. Şi vom scoate Noi din fiecare comunitate un martor(109) şi vom zice(110): „Aduceţi dovada voastră!” Şi vor şti ei că Adevărul este la Allah şi că s‑au îndepărtat de ei acelea pe care ei le‑au plăsmuit.
(109) Acesta va fi profetul comunităţii respective. (110) Fiecăreia din aceste comunităţi.
76. Qarun(111) a fost din neamul lui Moise, însă el s‑a răzvrătit împotriva lor. Şi i‑am dat Noi atâtea comori, încât numai cheile lui apăsau greu asupra unei cete de [bărbaţi] vânjoşi. Şi când i‑a zis lui neamul său: „Nu te semeţi, fiindcă Allah nu‑i iubeşte pe cei care se semeţesc,
77. Ci caută cu ceea ce ţi‑a dăruit Allah Casa cea veşnică! Şi nu uita partea ta din această viaţă!(112) Şi fă bine, aşa după cum şi Allah ţi‑a făcut ţie bine! Şi nu umbla după stricăciune pe pământ, fiindcă Allah nu‑i iubeşte pe cei care fac stricăciune”,
(112) Acest verset îi invită pe drept‑credincioşi să ia din viaţă ceea ce este bun şi ceea ce îi înalţă, fără a manifesta o pietate exagerată.
78. A zis el: „Mie mi s‑a dat ceea ce am numai pentru ştiinţa pe care eu o stăpânesc!(113)” Oare el nu ştia că Allah a nimicit înainte de el dintre neamuri pe cine era mai puternic decât el şi adunase mai multe bunuri? Iar nelegiuiţii nu sunt întrebaţi pentru păcatele lor(114)!
(113) Priceperea de a face comerţ şi de a agonisi. (114) Înainte de a fi nimiciţi, pentru că Allah le ştie pe toate.
79. Şi a ieşit el(115) dinaintea neamului său cu toată podoaba sa. Cei care voiau viaţa lumească au zis atunci: „O, de‑am avea şi noi asemenea cu ceea ce i s‑a dat lui Qarun! El este [un om] cu mare noroc!”
80. Însă aceia cărora le‑a fost dăruită ştiinţa au zis: „Vai vouă! Răsplata lui Allah este mai bună(116) pentru aceia care cred şi săvârşesc fapte bune!” Însă ea [răsplata] nu va fi primită decât de către cei statornici(117).
(116) Decât ceea ce doriţi voi.(117) Care şi stăpânesc lucrurile şi nu aleargă după bogăţiile şi podoabele acestei lumi.
81 . Noi am făcut ca pământul să‑l înghită pe el şi casa lui şi nu a avut el nici o ceată care să‑l sprijine împotriva lui Allah(118) şi nu a fost el dintre cei în stare să se ajute pe ei înşişi.
82. Şi cei care doriseră ieri să fie în locul lui au zis în dimineaţa următoare: „Vai! Într‑adevăr Allah măreşte câştigul(119) aceluia care voieşte El dintre robii Săi sau îl micşorează(120). Dacă Allah nu ar fi fost milostiv cu noi, ar fi [lăsat pământul] să ne înghită(121) şi pe noi. Vai! Într‑adevăr necredincioşii nu izbândesc!”
(119) Dă din belşug. (120) Îl reduce. (121) Aşa cum l‑a înghiţit pe el.
83. Această Casă de Veci o facem Noi pentru aceia care nu voiesc fală pe pământ, nici stricăciune. Iar sfârşitul [bun] este al acelora care au frică(122).
84. Cel ce vine cu faptă bună va avea parte de ceva şi mai bun decât ea, iar cel ce vine cu faptă rea [să ştie că] cei care săvârşesc fapte rele nu vor fi răsplătiţi decât după ceea ce au săvârşit.
85. Acela care ţi‑a prescris Coranul(123) te va aduce înapoi la locul unde [tu vrei] să te întorci.(124) Spune: „Domnul meu ştie mai bine cine vine cu călăuzirea şi cine este în rătăcire răzvedită!”
(123) Ţi l‑a revelat şi ţi‑a prescris să te călăuzeşti după el şi să‑l transmiţi celorlalţi oameni. (124) Interpretări diferite: Mekka, imediat ce vei fi victorios; locul cel promis, după moarte.
87. Şi ei să nu te abată de la versetele lui Allah,(126) după ce ele ţi‑au fost trimise ţie, şi cheamă la Domnul tău(127) şi nu fi tu dintre politeişti!
(126) Să nu te abată şi să nu te împiedice idolatrii de la recitarea versetelor lui Allah şi de la transmiterea lor. (127) Cheamă la adorarea exclusivă a Lui.
88. Şi nu chema alături de Allah alt dumnezeu, căci nu există altă divinitate în afară de El! Totul va pieri în afară de Chipul Său. La El este judecata şi la El veţi fi aduşi înapoi(128)!
Contents of the translations can be downloaded and re-published, with the following terms and conditions:
1. No modification, addition, or deletion of the content.
2. Clearly referring to the publisher and the source (QuranEnc.com).
3. Mentioning the version number when re-publishing the translation.
4. Keeping the transcript information inside the document.
5. Notifying the source (QuranEnc.com) of any note on the translation.
6. Updating the translation according to the latest version issued from the source (QuranEnc.com).
7. Inappropriate advertisements must not be included when displaying translations of the meanings of the Noble Quran.
සෙවීමේ ප්රතිඵල:
API specs
Endpoints:
Sura translation
GET / https://quranenc.com/api/v1/translation/sura/{translation_key}/{sura_number} description: get the specified translation (by its translation_key) for the speicified sura (by its number)
Parameters: translation_key: (the key of the currently selected translation) sura_number: [1-114] (Sura number in the mosshaf which should be between 1 and 114)
Returns:
json object containing array of objects, each object contains the "sura", "aya", "translation" and "footnotes".
GET / https://quranenc.com/api/v1/translation/aya/{translation_key}/{sura_number}/{aya_number} description: get the specified translation (by its translation_key) for the speicified aya (by its number sura_number and aya_number)
Parameters: translation_key: (the key of the currently selected translation) sura_number: [1-114] (Sura number in the mosshaf which should be between 1 and 114) aya_number: [1-...] (Aya number in the sura)
Returns:
json object containing the "sura", "aya", "translation" and "footnotes".