ترجمة معاني سورة ص - الترجمة الرومانية - موسوعة القرآن الكريم

سورة ص - SAD

آية: 1

صٓۚ وَٱلۡقُرۡءَانِ ذِي ٱلذِّكۡرِ

1. Sad. Pe Coranul cel plin de povaţă!

آية: 2

بَلِ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ فِي عِزَّةٖ وَشِقَاقٖ

2. Cei care nu au crezut sunt [mai degrabă] în îngâmfare şi schismă!

آية: 3

كَمۡ أَهۡلَكۡنَا مِن قَبۡلِهِم مِّن قَرۡنٖ فَنَادَواْ وَّلَاتَ حِينَ مَنَاصٖ

3. Câte neamuri am nimicit Noi mai înainte de ei!(2) Într‑un sfârşit ei au strigat, însă nu mai era timp pentru ei de mântuire!

(2) Am nimicit multe neamuri.

آية: 4

وَعَجِبُوٓاْ أَن جَآءَهُم مُّنذِرٞ مِّنۡهُمۡۖ وَقَالَ ٱلۡكَٰفِرُونَ هَٰذَا سَٰحِرٞ كَذَّابٌ

4. S‑au mirat ei că le‑a venit un prevenitor(3) chiar dintre ei, iar necredincioşii au zis: „Acesta este un vrăjitor mincinos,

(3) Un trimis, adică Muhammed.

آية: 5

أَجَعَلَ ٱلۡأٓلِهَةَ إِلَٰهٗا وَٰحِدًاۖ إِنَّ هَٰذَا لَشَيۡءٌ عُجَابٞ

5. Oare a făcut el din zei un Dumnezeu Unic? Acesta este un lucru uimitor!”

آية: 6

وَٱنطَلَقَ ٱلۡمَلَأُ مِنۡهُمۡ أَنِ ٱمۡشُواْ وَٱصۡبِرُواْ عَلَىٰٓ ءَالِهَتِكُمۡۖ إِنَّ هَٰذَا لَشَيۡءٞ يُرَادُ

6. Însă mai‑marii lor au pornit să zică(4): „Mergeţi voi înainte(5) şi rămâneţi statornici la zeii voştri(6)! Acesta este un lucru dorit!

(4) Notabilii din neamul Qurayş, care îi îndeamnă pe unii dintre ei să rămână la păgânism. (5) Pe calea părinţilor voştri. (6) La adorarea lor.

آية: 7

مَا سَمِعۡنَا بِهَٰذَا فِي ٱلۡمِلَّةِ ٱلۡأٓخِرَةِ إِنۡ هَٰذَآ إِلَّا ٱخۡتِلَٰقٌ

7. Noi nu am auzit despre aceasta în ultima religie!(7) Aceasta(8) nu este decât o născocire!”

(7) Religia creştină pe care au deformat‑o, afirmând că Allah este al treilea din triadă. (8) Afirmaţia despre unicitatea lui Allah.

آية: 8

أَءُنزِلَ عَلَيۡهِ ٱلذِّكۡرُ مِنۢ بَيۡنِنَاۚ بَلۡ هُمۡ فِي شَكّٖ مِّن ذِكۡرِيۚ بَل لَّمَّا يَذُوقُواْ عَذَابِ

8. Oare a fost trimisă Pomenirea(9) chiar lui, d intre noi [toţi]?(10)” Ei sunt în îndoială asupra Îndemnării Mele. Ba ei nu au gustat încă pedeapsa Mea!

(9) Coranul. (10) Cu toate că noi suntem mai bogaţi şi mai influenţi?

آية: 9

أَمۡ عِندَهُمۡ خَزَآئِنُ رَحۡمَةِ رَبِّكَ ٱلۡعَزِيزِ ٱلۡوَهَّابِ

9. Ori au ei comorile îndurării Domnului tău Cel Puternic [şi] Darnic [Al‑’Aziz, Al‑Wahhab](11)?

(11) Ca să aleagă ca profet pe cine voiesc ei?

آية: 10

أَمۡ لَهُم مُّلۡكُ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَيۡنَهُمَاۖ فَلۡيَرۡتَقُواْ فِي ٱلۡأَسۡبَٰبِ

10. Ori au ei împărăţia cerurilor şi a pământului şi a ceea ce se află între ele? Dacă‑i aşa, atunci să urce în cer(12)!

(12) Pentru a cârmui.

آية: 11

جُندٞ مَّا هُنَالِكَ مَهۡزُومٞ مِّنَ ٱلۡأَحۡزَابِ

11. Va fi pusă pe fugă oştirea celor aliaţi de acolo!(13)

(13) Necredincioşii din Mekka vor avea parte de înfrângere şi nimicire, asemenea acelora care s‑au aliat împotriva profeţilor de dinainte de tine.

آية: 12

كَذَّبَتۡ قَبۡلَهُمۡ قَوۡمُ نُوحٖ وَعَادٞ وَفِرۡعَوۡنُ ذُو ٱلۡأَوۡتَادِ

12. Mai înainte de ei(14) au învinuit de minciună şi neamurile lui Noe, lui ’Ad(15) şi lui Faraon, stăpânul ţăruşilor(16),

(14) Înainte de qurayşiţi. (15) Neamul lui Hud.(16) Cel cu oşti puternice şi cu construcţii trainice (referire probabilă la piramide).

آية: 13

وَثَمُودُ وَقَوۡمُ لُوطٖ وَأَصۡحَٰبُ لۡـَٔيۡكَةِۚ أُوْلَٰٓئِكَ ٱلۡأَحۡزَابُ

13. Şi Thamud(17) şi neamul lui Lot şi neamul din Al‑Ayka(18). Aceştia sunt aliaţii!(19)

(17) Neamul lui Salih. (18) Neamul lui Şuayb. (19) Necredincioşii care s‑au aliat împotriva trimişilor lor.

آية: 14

إِن كُلٌّ إِلَّا كَذَّبَ ٱلرُّسُلَ فَحَقَّ عِقَابِ

14. Nu a fost nici unul dintre ei care să nu‑i fi socotit, pe trimişi, mincinoşi. Aşadar, a fost dreaptă pedeapsa [Mea]!

آية: 15

وَمَا يَنظُرُ هَٰٓؤُلَآءِ إِلَّا صَيۡحَةٗ وَٰحِدَةٗ مَّا لَهَا مِن فَوَاقٖ

15. Aceştia(20) nu aşteaptă decât un singur strigăt, care va veni, fără întrerupere, [până ce îi va nimici].

(20) Necredincioşii din Mekka.

آية: 16

وَقَالُواْ رَبَّنَا عَجِّل لَّنَا قِطَّنَا قَبۡلَ يَوۡمِ ٱلۡحِسَابِ

16. Ei zic: „Doamne, grăbeşte‑ne nouă pedeapsa noastră, înainte de Ziua Judecăţii!”(21)

(21) Ei rostesc aceste vorbe în batjocură.

آية: 17

ٱصۡبِرۡ عَلَىٰ مَا يَقُولُونَ وَٱذۡكُرۡ عَبۡدَنَا دَاوُۥدَ ذَا ٱلۡأَيۡدِۖ إِنَّهُۥٓ أَوَّابٌ

17. Fii răbdător cu ceea ce spun ei(22) şi adu‑ţi aminte de robul Nostru David, cel cu putere [în adorare şi credinţă], cel care a arătat căinţă!

(22) Căci ţi s‑a promis ţie victoria, putere şi sprijin.

آية: 18

إِنَّا سَخَّرۡنَا ٱلۡجِبَالَ مَعَهُۥ يُسَبِّحۡنَ بِٱلۡعَشِيِّ وَٱلۡإِشۡرَاقِ

18. Noi am supus munţii să slăvească [pe Allah] împreună cu el, seara şi dimineaţa!(23)

(23) Adică în permanenţă.

آية: 19

وَٱلطَّيۡرَ مَحۡشُورَةٗۖ كُلّٞ لَّهُۥٓ أَوَّابٞ

19. Şi păsările cele adunate(24)! Toate(25) se vor întoarce spre El(26)!

(24) L‑au slăvit pe Allah împreună cu el. (25) Toate cele menţionate, adică David, munţii şi păsările.(26) Spre Allah.

آية: 20

وَشَدَدۡنَا مُلۡكَهُۥ وَءَاتَيۡنَٰهُ ٱلۡحِكۡمَةَ وَفَصۡلَ ٱلۡخِطَابِ

20. Şi Noi am întărit stăpânirea lui şi i‑am dat lui înţelepciunea(27) şi judecata sănătoasă în vorbire!(28)

(27) Profeţia şi ştiinţa. (28) Ştiinţa de a judeca drept atunci când se ivesc neînţelegeri între oameni.

آية: 21

۞ وَهَلۡ أَتَىٰكَ نَبَؤُاْ ٱلۡخَصۡمِ إِذۡ تَسَوَّرُواْ ٱلۡمِحۡرَابَ

21. Oare a ajuns până la tine vestea celor care se certau şi care s‑au căţărat pe zidul templului(29)?

(29) Şi au coborât la el, când îşi făcea rugăciunile.

آية: 22

إِذۡ دَخَلُواْ عَلَىٰ دَاوُۥدَ فَفَزِعَ مِنۡهُمۡۖ قَالُواْ لَا تَخَفۡۖ خَصۡمَانِ بَغَىٰ بَعۡضُنَا عَلَىٰ بَعۡضٖ فَٱحۡكُم بَيۡنَنَا بِٱلۡحَقِّ وَلَا تُشۡطِطۡ وَٱهۡدِنَآ إِلَىٰ سَوَآءِ ٱلصِّرَٰطِ

22. Când au intrat la David şi el s‑a speriat de ei(30) au zis ei: „Nu‑ţi fie frică! Noi suntem doi care ne certăm(31); unul dintre noi a fost nedrept cu celălalt. Deci judecă între noi cu dreptate şi nu fi cu strâmbătate şi călăuzeşte‑ne pe noi pe calea cea dreaptă!

(30) Când a văzut că n‑au intrat pe uşă. (31) Două persoane care se ceartă.

آية: 23

إِنَّ هَٰذَآ أَخِي لَهُۥ تِسۡعٞ وَتِسۡعُونَ نَعۡجَةٗ وَلِيَ نَعۡجَةٞ وَٰحِدَةٞ فَقَالَ أَكۡفِلۡنِيهَا وَعَزَّنِي فِي ٱلۡخِطَابِ

23. Acesta este fratele meu. El are nouăzeci şi nouă de oi, iar eu am o singură oaie. Şi mi‑a zis el: „Dă‑mi‑o în grija mea!” Şi m‑a biruit el cu vorba”.

آية: 24

قَالَ لَقَدۡ ظَلَمَكَ بِسُؤَالِ نَعۡجَتِكَ إِلَىٰ نِعَاجِهِۦۖ وَإِنَّ كَثِيرٗا مِّنَ ٱلۡخُلَطَآءِ لَيَبۡغِي بَعۡضُهُمۡ عَلَىٰ بَعۡضٍ إِلَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ وَقَلِيلٞ مَّا هُمۡۗ وَظَنَّ دَاوُۥدُ أَنَّمَا فَتَنَّٰهُ فَٱسۡتَغۡفَرَ رَبَّهُۥ وَخَرَّۤ رَاكِعٗاۤ وَأَنَابَ۩

24. A zis [David]: „El a fost nedrept cu tine, dacă ţi‑a cerut să împreuni oaia ta cu oile lui. Şi mulţi dintre cei care se asociază(32) îşi încalcă unii altora drepturile, afară de aceia care cred şi împlinesc fapte bune – dar cât de puţini sunt ei!” Şi David a socotit(33) că Noi îl punem la încercare şi s‑a rugat de iertare Domnului său şi a căzut, prosternându‑se, şi s‑a căit.(34)

(32) Fraţi sau prieteni care se asociază. (33) A ştiut. (34) David a dat sentinţa înainte de a asculta vorbele celuilalt, zicându‑i celui care a vorbit: A fost nedrept cu tine, insistând cu această cerere, dar să ştii că mulţi apropiaţi sunt nedrepţi unii cu alţii. Apoi cei doi care se certaseră au dispărut, pentru că ei fuseseră doi îngeri. David a înţeles ce se întâmplase şi şi‑a dat seama că Allah l‑a pus la o încercare. El a cerut iertare lui Allah şi a căzut în genunchi, prosternându‑se. După acest verset, dreptcredincioşii se prosternează.

آية: 25

فَغَفَرۡنَا لَهُۥ ذَٰلِكَۖ وَإِنَّ لَهُۥ عِندَنَا لَزُلۡفَىٰ وَحُسۡنَ مَـَٔابٖ

25. Şi i‑am iertat Noi aceasta(35) şi el a avut parte de loc apropiat la Noi şi de frumoasă întoarcere(36).

(35) Cele pentru care el a cerut iertare. (36) Adică în Paradis.

آية: 26

يَٰدَاوُۥدُ إِنَّا جَعَلۡنَٰكَ خَلِيفَةٗ فِي ٱلۡأَرۡضِ فَٱحۡكُم بَيۡنَ ٱلنَّاسِ بِٱلۡحَقِّ وَلَا تَتَّبِعِ ٱلۡهَوَىٰ فَيُضِلَّكَ عَن سَبِيلِ ٱللَّهِۚ إِنَّ ٱلَّذِينَ يَضِلُّونَ عَن سَبِيلِ ٱللَّهِ لَهُمۡ عَذَابٞ شَدِيدُۢ بِمَا نَسُواْ يَوۡمَ ٱلۡحِسَابِ

26. „O, David! Noi te‑am făcut pe tine urmaş(37) pe pământ. Deci judecă între oameni cu adevăr şi nu urma poftei care te abate de la calea lui Allah!” Aceia care se abat de la calea lui Allah vor avea parte de osândă aspră, pentru că au uitat de Ziua Socotirii.

(37) Împuternicit cu împlinirea voinţei şi hotărârilor Sale.

آية: 27

وَمَا خَلَقۡنَا ٱلسَّمَآءَ وَٱلۡأَرۡضَ وَمَا بَيۡنَهُمَا بَٰطِلٗاۚ ذَٰلِكَ ظَنُّ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْۚ فَوَيۡلٞ لِّلَّذِينَ كَفَرُواْ مِنَ ٱلنَّارِ

27. Noi nu am făcut în deşert cerul şi pământul şi ceea ce se află între ele. Aceasta este bănuiala celor care nu au crezut. Dar vai necredincioşilor pentru focul [care‑i aşteaptă]!

آية: 28

أَمۡ نَجۡعَلُ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ كَٱلۡمُفۡسِدِينَ فِي ٱلۡأَرۡضِ أَمۡ نَجۡعَلُ ٱلۡمُتَّقِينَ كَٱلۡفُجَّارِ

28. Oare să‑i punem Noi pe cei care cred şi împlinesc fapte bune împreună cu cei care fac stricăciuni pe pământ sau să‑i punem pe cei cu frică [de Allah] în rând cu nelegiuiţii?(38)

(38) Nu vom face astfel fiindcă ei nu sunt egali în faţa Noastră!

آية: 29

كِتَٰبٌ أَنزَلۡنَٰهُ إِلَيۡكَ مُبَٰرَكٞ لِّيَدَّبَّرُوٓاْ ءَايَٰتِهِۦ وَلِيَتَذَكَّرَ أُوْلُواْ ٱلۡأَلۡبَٰبِ

29. [Iată] o Carte binecuvântată pe care Noi ţi‑am trimis‑o, pentru ca ei să ia aminte la versetele ei şi pentru ca cei care au pricepere să chibzuiască!

آية: 30

وَوَهَبۡنَا لِدَاوُۥدَ سُلَيۡمَٰنَۚ نِعۡمَ ٱلۡعَبۡدُ إِنَّهُۥٓ أَوَّابٌ

30. Şi i l‑am dăruit Noi lui David pe Solomon, care a fost un rob prea bun şi care a fost cu căinţă!

آية: 31

إِذۡ عُرِضَ عَلَيۡهِ بِٱلۡعَشِيِّ ٱلصَّٰفِنَٰتُ ٱلۡجِيَادُ

31. Când i s‑au adus lui spre seară cai sprinteni,

آية: 32

فَقَالَ إِنِّيٓ أَحۡبَبۡتُ حُبَّ ٱلۡخَيۡرِ عَن ذِكۡرِ رَبِّي حَتَّىٰ تَوَارَتۡ بِٱلۡحِجَابِ

32. A zis el: „Eu am fost înclinat către iubirea bunurilor [din această lume] într‑atât încât [am uitat de] pomenirea Domnului meu, până ce [soarele] s‑a ascuns în spatele vălului său;(39))

(39) Până ce a asfinţit soarele sau nu a mai văzut caii din pricina întunericului nopţii.

آية: 33

رُدُّوهَا عَلَيَّۖ فَطَفِقَ مَسۡحَۢا بِٱلسُّوقِ وَٱلۡأَعۡنَاقِ

33. Aduceţi‑i înapoi la mine(40)!” Şi s‑a pornit el să le mângâie picioarele şi gâturile.(41)

(40) Caii. (41) Se dau interpretări diferite acestui verset: unii socotesc că el îi mângâia pe coapse şi pe gâturi, iar alţii socotesc că îi tăia cu sabia pentru că îl făcuseră să piardă rugăciunea de după‑amiază, oferindu‑i săracilor pentru a se hrăni cu carnea lor.

آية: 34

وَلَقَدۡ فَتَنَّا سُلَيۡمَٰنَ وَأَلۡقَيۡنَا عَلَىٰ كُرۡسِيِّهِۦ جَسَدٗا ثُمَّ أَنَابَ

34. Şi l‑am încercat Noi pe Solomon şi am aruncat pe tronul lui un trup.(42) A poi s ‑a c ăit e l(43).

(42) Şi acestui verset i se dau interpretări diferite, mai verosimilă fiind aceea după care unul dintre slujitorii săi ar fi pus stăpânire pe tron pentru scurtă vreme, însă poporul s‑ar fi revoltat împotriva acestuia şi l‑ar fi ucis, Solomon revenind la putere. (43) Şi a revenit pe tron.

آية: 35

قَالَ رَبِّ ٱغۡفِرۡ لِي وَهَبۡ لِي مُلۡكٗا لَّا يَنۢبَغِي لِأَحَدٖ مِّنۢ بَعۡدِيٓۖ إِنَّكَ أَنتَ ٱلۡوَهَّابُ

35. A zis: „Doamne, iartă‑mă pe mine şi dăruieşte‑mi mie putere cum nu se mai cuvine nimănui după mine, căci Tu eşti Cel Darnic [Al‑Wahhab]!”

آية: 36

فَسَخَّرۡنَا لَهُ ٱلرِّيحَ تَجۡرِي بِأَمۡرِهِۦ رُخَآءً حَيۡثُ أَصَابَ

36. Şi i‑am supus lui vântul, ca să alerge lin, după porunca lui, unde el voia,

آية: 37

وَٱلشَّيَٰطِينَ كُلَّ بَنَّآءٖ وَغَوَّاصٖ

37. Ca şi pe şeitani: pe toţi ziditorii şi cufundătorii,

آية: 38

وَءَاخَرِينَ مُقَرَّنِينَ فِي ٱلۡأَصۡفَادِ

38. Ca şi pe alţii legaţi în lanţuri.

آية: 39

هَٰذَا عَطَآؤُنَا فَٱمۡنُنۡ أَوۡ أَمۡسِكۡ بِغَيۡرِ حِسَابٖ

39. „Acesta este darul Nostru. Deci împarte‑l sau păstrează‑l, fără să dai nici o socoteală!”

آية: 40

وَإِنَّ لَهُۥ عِندَنَا لَزُلۡفَىٰ وَحُسۡنَ مَـَٔابٖ

40. Şi el are la Noi un loc apropiat şi frumoasă întoarcere(44).

(44) În Ziua de Apoi.

آية: 41

وَٱذۡكُرۡ عَبۡدَنَآ أَيُّوبَ إِذۡ نَادَىٰ رَبَّهُۥٓ أَنِّي مَسَّنِيَ ٱلشَّيۡطَٰنُ بِنُصۡبٖ وَعَذَابٍ

41. Adu‑ţi aminte de robul Nostru Iov, care a strigat către Domnul său: „Şeitan m‑a atins pe mine cu nenorocire şi cu suferinţă”

آية: 42

ٱرۡكُضۡ بِرِجۡلِكَۖ هَٰذَا مُغۡتَسَلُۢ بَارِدٞ وَشَرَابٞ

42. „Loveşte cu piciorul tău şi [priveşte cum iese] o apă răcoroasă pentru spălat şi pentru băut!”

آية: 43

وَوَهَبۡنَا لَهُۥٓ أَهۡلَهُۥ وَمِثۡلَهُم مَّعَهُمۡ رَحۡمَةٗ مِّنَّا وَذِكۡرَىٰ لِأُوْلِي ٱلۡأَلۡبَٰبِ

43. Şi Noi i‑am dat lui familia sa(45) şi încă pe cât ea, cu îndurare de la Noi şi ca îndemnare pentru cei care pricep.

(45) După ce a fost dispersată.

آية: 44

وَخُذۡ بِيَدِكَ ضِغۡثٗا فَٱضۡرِب بِّهِۦ وَلَا تَحۡنَثۡۗ إِنَّا وَجَدۡنَٰهُ صَابِرٗاۚ نِّعۡمَ ٱلۡعَبۡدُ إِنَّهُۥٓ أَوَّابٞ

44. „Şi ia în mâna ta un mănunchi şi loveşte cu el şi nu călca jurământul tău!” Şi Noi l‑am aflat statornic pe el! Un rob prea bun care se căieşte!

آية: 45

وَٱذۡكُرۡ عِبَٰدَنَآ إِبۡرَٰهِيمَ وَإِسۡحَٰقَ وَيَعۡقُوبَ أُوْلِي ٱلۡأَيۡدِي وَٱلۡأَبۡصَٰرِ

45. Şi adu‑ţi aminte de robii Noştri Avraam, Isaac şi Iacob – cei cu putere [în adorare şi credinţă] şi cu pricepere!

آية: 46

إِنَّآ أَخۡلَصۡنَٰهُم بِخَالِصَةٖ ذِكۡرَى ٱلدَّارِ

46. I‑am ales pe ei pentru un scop anume: vestirea mesajului despre Viaţa de Apoi.

آية: 47

وَإِنَّهُمۡ عِندَنَا لَمِنَ ٱلۡمُصۡطَفَيۡنَ ٱلۡأَخۡيَارِ

47. Ei au fost la Noi printre cei mai buni aleşi.

آية: 48

وَٱذۡكُرۡ إِسۡمَٰعِيلَ وَٱلۡيَسَعَ وَذَا ٱلۡكِفۡلِۖ وَكُلّٞ مِّنَ ٱلۡأَخۡيَارِ

48. Şi adu‑ţi aminte de Ismail, de Eliseu, şi de Dhu‑l‑Kifl, căci toţi au fost printre cei mai buni!

آية: 49

هَٰذَا ذِكۡرٞۚ وَإِنَّ لِلۡمُتَّقِينَ لَحُسۡنَ مَـَٔابٖ

49. Aceasta este o pomenire,(46) iar cei cu frică vor avea parte de frumos loc la întoarcere:

(46) Este o onoare pentru ei, fiindcă onoarea este însoţită de faimă şi de pomenire de către oameni.

آية: 50

جَنَّٰتِ عَدۡنٖ مُّفَتَّحَةٗ لَّهُمُ ٱلۡأَبۡوَٰبُ

50. Grădinile Edenului cu porţile deschise pentru ei,

آية: 51

مُتَّكِـِٔينَ فِيهَا يَدۡعُونَ فِيهَا بِفَٰكِهَةٖ كَثِيرَةٖ وَشَرَابٖ

51. Unde, rezemaţi(47), vor cere ei fructe din belşug şi băuturi(48)

(47) Pe divanuri. (48) Vor avea tot ceea ce vor cere.

آية: 52

۞ وَعِندَهُمۡ قَٰصِرَٰتُ ٱلطَّرۡفِ أَتۡرَابٌ

52. Şi vor avea ei [fecioare] frumoase, cu priviri curate(49), toate deopotrivă.

(49) Care nu se vor uita decât la perechile lor.

آية: 53

هَٰذَا مَا تُوعَدُونَ لِيَوۡمِ ٱلۡحِسَابِ

53. Aceasta este ceea ce vi se promite vouă pentru Ziua Socotirii(50).

(50) Ca răsplată.

آية: 54

إِنَّ هَٰذَا لَرِزۡقُنَا مَا لَهُۥ مِن نَّفَادٍ

54. Acesta va fi darul Nostru [pentru voi] şi el va fi fără de sfârşit.

آية: 55

هَٰذَاۚ وَإِنَّ لِلطَّٰغِينَ لَشَرَّ مَـَٔابٖ

55. Astfel va fi! Însă nelegiuiţii vor avea parte de cel mai rău loc de întoarcere(51).

(51) De cea mai rea soartă.

آية: 56

جَهَنَّمَ يَصۡلَوۡنَهَا فَبِئۡسَ ٱلۡمِهَادُ

56. Gheena în care, vor arde! Şi rău culcuş va fi ea!

آية: 57

هَٰذَا فَلۡيَذُوقُوهُ حَمِيمٞ وَغَسَّاقٞ

57. Astfel va fi! Şi vor gusta ei apă clocotită şi puroi

آية: 58

وَءَاخَرُ مِن شَكۡلِهِۦٓ أَزۡوَٰجٌ

58. Şi alte [pedepse] asemenea acesteia!

آية: 59

هَٰذَا فَوۡجٞ مُّقۡتَحِمٞ مَّعَكُمۡ لَا مَرۡحَبَۢا بِهِمۡۚ إِنَّهُمۡ صَالُواْ ٱلنَّارِ

59. [Şi atunci li se va zice nelegiuiţilor]: „Aceasta este o ceată ce intră grăbită împreună cu voi.” Iar ei [vor răspunde]: „Să nu aibă [această ceată] parte de bun venit, pentru că ea este sortită să ardă în foc!”

آية: 60

قَالُواْ بَلۡ أَنتُمۡ لَا مَرۡحَبَۢا بِكُمۡۖ أَنتُمۡ قَدَّمۡتُمُوهُ لَنَاۖ فَبِئۡسَ ٱلۡقَرَارُ

60. Ei(52) vor zice: „Ba voi nu veţi avea parte de bun venit! Voi aţi adus aceasta asupra noastră!” Ce rău culcuş va fi el!(53)

(52) Supuşii vor zice stăpânilor lor. (53) Supuşii vor zice stăpânilor lor.

آية: 61

قَالُواْ رَبَّنَا مَن قَدَّمَ لَنَا هَٰذَا فَزِدۡهُ عَذَابٗا ضِعۡفٗا فِي ٱلنَّارِ

61. Vor zice ei(54): „Doamne, acelora care au adus aceasta asupra noastră, sporeşte‑le pedeapsa îndoit, în Foc!”

(54) Toţi supuşii.

آية: 62

وَقَالُواْ مَا لَنَا لَا نَرَىٰ رِجَالٗا كُنَّا نَعُدُّهُم مِّنَ ٱلۡأَشۡرَارِ

62. Şi ei vor zice: „De ce nu‑i vedem pe bărbaţii pe care noi îi socoteam printre cei răi(55)?

(55) Musulmanii săraci şi defavorizaţi pe care îi dispreţuiau şi îi batjocoreau.

آية: 63

أَتَّخَذۡنَٰهُمۡ سِخۡرِيًّا أَمۡ زَاغَتۡ عَنۡهُمُ ٱلۡأَبۡصَٰرُ

63. I‑am luat noi în batjocură! Sau ochii noştri nu‑i zăresc?”

آية: 64

إِنَّ ذَٰلِكَ لَحَقّٞ تَخَاصُمُ أَهۡلِ ٱلنَّارِ

64. Aceasta este cu adevărat cearta neamului Focului.

آية: 65

قُلۡ إِنَّمَآ أَنَا۠ مُنذِرٞۖ وَمَا مِنۡ إِلَٰهٍ إِلَّا ٱللَّهُ ٱلۡوَٰحِدُ ٱلۡقَهَّارُ

65. Spune: „Eu sunt numai un prevenitor! Nu există nici o divinitate afară de Allah Cel Unic, Stăpânul Atotputernic [Al‑Wahid, Al‑Qahhar],

آية: 66

رَبُّ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَيۡنَهُمَا ٱلۡعَزِيزُ ٱلۡغَفَّٰرُ

66. Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor ce se află între ele, Cel Puternic [şi] Mereu Iertător [Al‑’Aziz, Al‑Ghaffar]!”

آية: 67

قُلۡ هُوَ نَبَؤٌاْ عَظِيمٌ

67. Spune: „Aceasta este o veste măreaţă(56),

(56) Unicitatea lui Allah, despre care aţi fost preveniţi.

آية: 68

أَنتُمۡ عَنۡهُ مُعۡرِضُونَ

68. Însă voi vă îndepărtaţi de la ea.

آية: 69

مَا كَانَ لِيَ مِنۡ عِلۡمِۭ بِٱلۡمَلَإِ ٱلۡأَعۡلَىٰٓ إِذۡ يَخۡتَصِمُونَ

69. Eu nu am nici o cunoştinţă despre căpeteniile preaînalte(57) că ele s‑ar fi certat(58),

(57) Îngerii. (58) În legătură cu Adam, înainte de a se prosterna dinaintea lui.

آية: 70

إِن يُوحَىٰٓ إِلَيَّ إِلَّآ أَنَّمَآ أَنَا۠ نَذِيرٞ مُّبِينٌ

70. Mie nu mi s‑a revelat decât că eu sunt un prevenitor limpede!”

آية: 71

إِذۡ قَالَ رَبُّكَ لِلۡمَلَٰٓئِكَةِ إِنِّي خَٰلِقُۢ بَشَرٗا مِّن طِينٖ

71. Când Domnul tău le‑a zis îngerilor: „Eu voi crea un om din lut!

آية: 72

فَإِذَا سَوَّيۡتُهُۥ وَنَفَخۡتُ فِيهِ مِن رُّوحِي فَقَعُواْ لَهُۥ سَٰجِدِينَ

72. Când Eu îl voi fi plăsmuit şi voi fi suflat în el din duhul Meu, voi să cădeţi dinaintea lui, prosternându‑vă!”

آية: 73

فَسَجَدَ ٱلۡمَلَٰٓئِكَةُ كُلُّهُمۡ أَجۡمَعُونَ

73. Şi s‑au prosternat toţi îngerii laolaltă,

آية: 74

إِلَّآ إِبۡلِيسَ ٱسۡتَكۡبَرَ وَكَانَ مِنَ ٱلۡكَٰفِرِينَ

74. Afară de Iblis, căci el s‑a arătat trufaş şi a devenit unul dintre cei care au tăgăduit credinţa.

آية: 75

قَالَ يَٰٓإِبۡلِيسُ مَا مَنَعَكَ أَن تَسۡجُدَ لِمَا خَلَقۡتُ بِيَدَيَّۖ أَسۡتَكۡبَرۡتَ أَمۡ كُنتَ مِنَ ٱلۡعَالِينَ

75. [Allah] a zis: „O, Iblis! Ce te‑a împiedicat pe tine să te prosternezi dinaintea a ceea ce Eu am plămădit cu mâinile Mele? Te‑ai semeţit tu ori te‑ai socotit tu printre cei înalţi?”

آية: 76

قَالَ أَنَا۠ خَيۡرٞ مِّنۡهُ خَلَقۡتَنِي مِن نَّارٖ وَخَلَقۡتَهُۥ مِن طِينٖ

76. A zis [Iblis]: „Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m‑ai plămădit din foc, în vreme ce pe el l‑ai plămădit Tu din lut!”.

آية: 77

قَالَ فَٱخۡرُجۡ مِنۡهَا فَإِنَّكَ رَجِيمٞ

77. I‑a zis [Allah]: „Ieşi din el(59) şi vei fi tu alungat

(59) Din Paradis sau din cer.

آية: 78

وَإِنَّ عَلَيۡكَ لَعۡنَتِيٓ إِلَىٰ يَوۡمِ ٱلدِّينِ

78. Şi asupra ta se va abate blestemul Meu până în Ziua Judecăţii!”

آية: 79

قَالَ رَبِّ فَأَنظِرۡنِيٓ إِلَىٰ يَوۡمِ يُبۡعَثُونَ

79. A zis [Iblis]: „Doamne, dă‑mi mie răgaz până în Ziua când vor fi ei înviaţi!”

آية: 80

قَالَ فَإِنَّكَ مِنَ ٱلۡمُنظَرِينَ

80. [Allah] a zis: „Vei fi printre cei păsuiţi,

آية: 81

إِلَىٰ يَوۡمِ ٱلۡوَقۡتِ ٱلۡمَعۡلُومِ

81. Până în Ziua timpului hotărât!(60)”

(60) De către Allah.

آية: 82

قَالَ فَبِعِزَّتِكَ لَأُغۡوِيَنَّهُمۡ أَجۡمَعِينَ

82. A zis [Iblis]: „Pe puterea Ta [jur]! Eu îi voi duce în ispită pe toţi,

آية: 83

إِلَّا عِبَادَكَ مِنۡهُمُ ٱلۡمُخۡلَصِينَ

83. Afară de robii Tăi cei devotaţi dintre ei!”

آية: 84

قَالَ فَٱلۡحَقُّ وَٱلۡحَقَّ أَقُولُ

84. A zis [Allah]: „Eu sunt Cel Drept [Al‑Haqq]! Adevăr este ceea ce spun:

آية: 85

لَأَمۡلَأَنَّ جَهَنَّمَ مِنكَ وَمِمَّن تَبِعَكَ مِنۡهُمۡ أَجۡمَعِينَ

85. Voi umple Gheena cu tine şi cu toţi cei care te‑au urmat pe tine!”

آية: 86

قُلۡ مَآ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَيۡهِ مِنۡ أَجۡرٖ وَمَآ أَنَا۠ مِنَ ٱلۡمُتَكَلِّفِينَ

86. Spune(61): „Eu nu vă cer pentru aceasta(62) nici o răsplată şi Eu nu sunt dintre prefăcuţi(63)!

(61) O, Muhammed! (62) Pentru Coran şi pentru revelaţie. (63) Dintre mincinoşi şi ipocriţi.

آية: 87

إِنۡ هُوَ إِلَّا ذِكۡرٞ لِّلۡعَٰلَمِينَ

87. El(64) nu este decât Îndemnare pentru lumi!

(64) Coranul.

آية: 88

وَلَتَعۡلَمُنَّ نَبَأَهُۥ بَعۡدَ حِينِۭ

88. Şi voi veţi cunoaşte vestea lui(65), după un timp!”

(65) Adevărul lui.