ترجمة معاني آية 118 سورة التوبة - الترجمة الرومانية - موسوعة القرآن الكريم

آية: 118

وَعَلَى ٱلثَّلَٰثَةِ ٱلَّذِينَ خُلِّفُواْ حَتَّىٰٓ إِذَا ضَاقَتۡ عَلَيۡهِمُ ٱلۡأَرۡضُ بِمَا رَحُبَتۡ وَضَاقَتۡ عَلَيۡهِمۡ أَنفُسُهُمۡ وَظَنُّوٓاْ أَن لَّا مَلۡجَأَ مِنَ ٱللَّهِ إِلَّآ إِلَيۡهِ ثُمَّ تَابَ عَلَيۡهِمۡ لِيَتُوبُوٓاْۚ إِنَّ ٱللَّهَ هُوَ ٱلتَّوَّابُ ٱلرَّحِيمُ

Și El [i-a iertat de asemenea] și pe cei trei care au fost lăsați singuri^[366], până ce pământul le-a fost lor prea strâmt, cu toate că el era întins^[367], iar sufletele lor au devenit și ele prea strâmte și atunci au știut ei că nu este adăpost de Allah decât numai la El. Apoi a primit căința lor, pentru ca ei să se poată întoarce [la El], căci Allah este At-Tauuab [Primitor al căinței] [și] Ar-Rahim [Îndurător].

[366] Au fost boicotați de ceilalți musulmani, apoi și-au regretat greșeala
[367] Așa li s-a părut din cauza suferinței lor