Terjemahan makna Surah Surah Al-Qiyāmah - الترجمة الرومانية - Ensiklopedia Alquran Alkarim

AL-QIYAMA

Ayah: 1

لَآ أُقۡسِمُ بِيَوۡمِ ٱلۡقِيَٰمَةِ

Nu! Jur pe Ziua Învierii!

Ayah: 2

وَلَآ أُقۡسِمُ بِٱلنَّفۡسِ ٱللَّوَّامَةِ

Și nu! Jur pe sufletul care singur se învinuiește^[1201]!

[1201] Al unui credincios care se acuză atunci când păcătuiește sau greșește

Ayah: 3

أَيَحۡسَبُ ٱلۡإِنسَٰنُ أَلَّن نَّجۡمَعَ عِظَامَهُۥ

Oare socotește omul [necredincios] că Noi nu vom aduna din nou oasele sale?

Ayah: 4

بَلَىٰ قَٰدِرِينَ عَلَىٰٓ أَن نُّسَوِّيَ بَنَانَهُۥ

Ba da! Noi suntem în stare să potrivim la loc și vârfurile degetelor sale [amprentele]!

Ayah: 5

بَلۡ يُرِيدُ ٱلۡإِنسَٰنُ لِيَفۡجُرَ أَمَامَهُۥ

Însă omul voiește mai degrabă să păcătuiască înainte^[1202].

[1202] Se referă la necredincios, care neagă Ziua Judecății

Ayah: 6

يَسۡـَٔلُ أَيَّانَ يَوۡمُ ٱلۡقِيَٰمَةِ

El întreabă: „Când va fi Ziua Învierii?”

Ayah: 7

فَإِذَا بَرِقَ ٱلۡبَصَرُ

Atunci când vederea va fi orbită

Ayah: 8

وَخَسَفَ ٱلۡقَمَرُ

Și Luna se va întuneca

Ayah: 9

وَجُمِعَ ٱلشَّمۡسُ وَٱلۡقَمَرُ

Și Soarele și Luna vor fi deopotrivă.

Ayah: 10

يَقُولُ ٱلۡإِنسَٰنُ يَوۡمَئِذٍ أَيۡنَ ٱلۡمَفَرُّ

În Ziua aceea, omul va spune: „Unde este scăparea?"

Ayah: 11

كَلَّا لَا وَزَرَ

Nici vorbă! Nu va fi loc de scăpare!

Ayah: 12

إِلَىٰ رَبِّكَ يَوۡمَئِذٍ ٱلۡمُسۡتَقَرُّ

Numai la Domnul tău va fi în Ziua aceea întoarcerea!

Ayah: 13

يُنَبَّؤُاْ ٱلۡإِنسَٰنُ يَوۡمَئِذِۭ بِمَا قَدَّمَ وَأَخَّرَ

În Ziua aceea, i se va vesti omului ceea ce a dat mai înainte^[1203] și ceea ce a lăsat pentru mai târziu^[1204].

[1203] Faptele sale care îl vor aștepta în Viața de Apoi
[1204] Ceea ce nu a făcut sau a amânat

Ayah: 14

بَلِ ٱلۡإِنسَٰنُ عَلَىٰ نَفۡسِهِۦ بَصِيرَةٞ

Ba omul va fi o mărturie limpede împotriva lui însuși^[1205],

[1205] Așa cum este descris în 36:65 și 41:20-23

Ayah: 15

وَلَوۡ أَلۡقَىٰ مَعَاذِيرَهُۥ

Chiar dacă el va aduce dezvinovățirile sale.

Ayah: 16

لَا تُحَرِّكۡ بِهِۦ لِسَانَكَ لِتَعۡجَلَ بِهِۦٓ

[O, Mohammed] nu mișca limba ta pentru ca să-l grăbești [Coranul]!

Ayah: 17

إِنَّ عَلَيۡنَا جَمۡعَهُۥ وَقُرۡءَانَهُۥ

Noi suntem datori cu strângerea lui și cu recitarea lui,

Ayah: 18

فَإِذَا قَرَأۡنَٰهُ فَٱتَّبِعۡ قُرۡءَانَهُۥ

Iar când Noi îl vom recita [prin Gavriil], urmează recitarea sa.

Ayah: 19

ثُمَّ إِنَّ عَلَيۡنَا بَيَانَهُۥ

Apoi, Noi suntem datori cu tâlcuirea lui.

Ayah: 20

كَلَّا بَلۡ تُحِبُّونَ ٱلۡعَاجِلَةَ

Dar nu! Voi iubiți [viața] cea trecătoare

Ayah: 21

وَتَذَرُونَ ٱلۡأٓخِرَةَ

Și sunteți nepăsători față de Viața de Apoi!

Ayah: 22

وُجُوهٞ يَوۡمَئِذٖ نَّاضِرَةٌ

În Ziua aceea, vor fi unele chipuri luminoase,

Ayah: 23

إِلَىٰ رَبِّهَا نَاظِرَةٞ

Care vor privi spre Domnul lor^[1206],

[1206] Oamenii Paradisului își vor vedea Creatorul lor în Viața de Apoi

Ayah: 24

وَوُجُوهٞ يَوۡمَئِذِۭ بَاسِرَةٞ

Iar alte chipuri vor fi în Ziua aceea întunecate,

Ayah: 25

تَظُنُّ أَن يُفۡعَلَ بِهَا فَاقِرَةٞ

Așteptând să li se întâmple o nenorocire.

Ayah: 26

كَلَّآ إِذَا بَلَغَتِ ٱلتَّرَاقِيَ

Dar nu! Când [sufletul] va ajunge la clavicule^[1207]

[1207] Atunci când un om este pe punctul de a muri, iar sufletul este pregătit pentru a părăsi corpul

Ayah: 27

وَقِيلَ مَنۡۜ رَاقٖ

Și se va spune: „Cine este tămăduitor?”

Ayah: 28

وَظَنَّ أَنَّهُ ٱلۡفِرَاقُ

Și el va crede că aceasta este despărțirea [de viață],

Ayah: 29

وَٱلۡتَفَّتِ ٱلسَّاقُ بِٱلسَّاقِ

Și piciorul se va încolăci cu piciorul [gambele]^[1208],

[1208] Din cauza dificultăților pe care o persoană le întâmpină la moarte sau datorită conștientizării subite a realităților acestei vieți și a Vieții de Apoi. Se poate referi și la învăluirea sa după moarte

Ayah: 30

إِلَىٰ رَبِّكَ يَوۡمَئِذٍ ٱلۡمَسَاقُ

În Ziua aceea la Domnul tău vei fi condus!

Ayah: 31

فَلَا صَدَّقَ وَلَا صَلَّىٰ

Însă el [necredinciosul] nici nu a crezut, nici nu a făcut Rugăciunea.

Ayah: 32

وَلَٰكِن كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰ

Ci, dimpotrivă, el a învinuit de minciună și a întors spatele,

Ayah: 33

ثُمَّ ذَهَبَ إِلَىٰٓ أَهۡلِهِۦ يَتَمَطَّىٰٓ

Apoi s-a dus spre familia sa, pășind cu îngâmfare.

Ayah: 34

أَوۡلَىٰ لَكَ فَأَوۡلَىٰ

Vai ție, vai!

Ayah: 35

ثُمَّ أَوۡلَىٰ لَكَ فَأَوۡلَىٰٓ

Și încă o dată: Vai ție, vai!

Ayah: 36

أَيَحۡسَبُ ٱلۡإِنسَٰنُ أَن يُتۡرَكَ سُدًى

Oare omul își închipuie că el va fi lăsat în voie^[1209]?

[1209] Fără a avea vreo responsabilitate sau fără să se întoarcă la Creator fără a fi judecat

Ayah: 37

أَلَمۡ يَكُ نُطۡفَةٗ مِّن مَّنِيّٖ يُمۡنَىٰ

Oare nu a fost el o picătură din sămânța vărsată?

Ayah: 38

ثُمَّ كَانَ عَلَقَةٗ فَخَلَقَ فَسَوَّىٰ

Apoi a fost un cheag de sânge, apoi [Allah] l-a plămădit și i-a dat chip armonios

Ayah: 39

فَجَعَلَ مِنۡهُ ٱلزَّوۡجَيۡنِ ٱلذَّكَرَ وَٱلۡأُنثَىٰٓ

Și a făcut din el doi soți - bărbat și femeie?

Ayah: 40

أَلَيۡسَ ذَٰلِكَ بِقَٰدِرٍ عَلَىٰٓ أَن يُحۡـِۧيَ ٱلۡمَوۡتَىٰ

Și oare Acesta [Allah] nu are putere să-i învie pe cei morți?