പരിഭാഷ അദ്ധ്യായം മാഇദ - റൊമാനിയൻ വിവർത്തനം - Islam4ro.com - പേജ് നമ്പർ 112 - വിശുദ്ധ ഖുർആൻ വിജ്ഞാനകോശം

ആയത്ത്: 24

قَالُواْ يَٰمُوسَىٰٓ إِنَّا لَن نَّدۡخُلَهَآ أَبَدٗا مَّا دَامُواْ فِيهَا فَٱذۡهَبۡ أَنتَ وَرَبُّكَ فَقَٰتِلَآ إِنَّا هَٰهُنَا قَٰعِدُونَ

Ei au răspuns: „O, Moise, cu adevărat noi nu vom intra în niciun caz, câtă vreme ei sunt acolo. Așadar du-te tu și Domnul tău și luptați. Cu adevărat noi vom ședea aici!”

ആയത്ത്: 25

قَالَ رَبِّ إِنِّي لَآ أَمۡلِكُ إِلَّا نَفۡسِي وَأَخِيۖ فَٱفۡرُقۡ بَيۡنَنَا وَبَيۡنَ ٱلۡقَوۡمِ ٱلۡفَٰسِقِينَ

Moise a spus: „Doamne, cu adevărat eu nu am putere [control] decât asupra mea și a fratelui meu, deci desparte-ne^[16] pe noi de acest neam de nelegiuiți!”

[16] Sau „diferențiază-ne” sau „judecă între noi și ei”

ആയത്ത്: 26

قَالَ فَإِنَّهَا مُحَرَّمَةٌ عَلَيۡهِمۡۛ أَرۡبَعِينَ سَنَةٗۛ يَتِيهُونَ فِي ٱلۡأَرۡضِۚ فَلَا تَأۡسَ عَلَى ٱلۡقَوۡمِ ٱلۡفَٰسِقِينَ

[Allah] i-a răspuns: „Cu adevărat, [Țara] asta le va fi oprită timp de patruzeci de ani, în care vor rătăci prin lume. Nu fi mâhnit pentru neamul acesta de nelegiuiți!”

ആയത്ത്: 27

۞ وَٱتۡلُ عَلَيۡهِمۡ نَبَأَ ٱبۡنَيۡ ءَادَمَ بِٱلۡحَقِّ إِذۡ قَرَّبَا قُرۡبَانٗا فَتُقُبِّلَ مِنۡ أَحَدِهِمَا وَلَمۡ يُتَقَبَّلۡ مِنَ ٱلۡأٓخَرِ قَالَ لَأَقۡتُلَنَّكَۖ قَالَ إِنَّمَا يَتَقَبَّلُ ٱللَّهُ مِنَ ٱلۡمُتَّقِينَ

Și istorisește-le lor povestea celor doi fii ai lui Adam, așa cum a fost ea cu adevărat, atunci când au adus ei ofrandă [lui Allah], și a fost primită de la unul dintre ei, dar nu a fost primită de la celălalt. Și a spus [acesta din urmă]: „Te voi omorî, cu siguranță”. I-a răspuns [primul]: „Cu adevărat, Allah primește jertfa numai de la cei evlavioși [care au frică de El].

ആയത്ത്: 28

لَئِنۢ بَسَطتَ إِلَيَّ يَدَكَ لِتَقۡتُلَنِي مَآ أَنَا۠ بِبَاسِطٖ يَدِيَ إِلَيۡكَ لِأَقۡتُلَكَۖ إِنِّيٓ أَخَافُ ٱللَّهَ رَبَّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

Dacă vei ridica mâna spre mine ca să mă omori, eu nu voi ridica mâna spre tine ca să te omor, căci eu am frică de Allah, Stăpânul lumilor.

ആയത്ത്: 29

إِنِّيٓ أُرِيدُ أَن تَبُوٓأَ بِإِثۡمِي وَإِثۡمِكَ فَتَكُونَ مِنۡ أَصۡحَٰبِ ٱلنَّارِۚ وَذَٰلِكَ جَزَٰٓؤُاْ ٱلظَّٰلِمِينَ

Cu adevărat, eu voiesc să porți păcatul meu [păcatul uciderii mele] împreună cu păcatul tău [păcatele săvârșite mai înainte] și să ajungi printre oaspeții Focului. Și aceasta este răsplata celor nelegiuiți!”.

ആയത്ത്: 30

فَطَوَّعَتۡ لَهُۥ نَفۡسُهُۥ قَتۡلَ أَخِيهِ فَقَتَلَهُۥ فَأَصۡبَحَ مِنَ ٱلۡخَٰسِرِينَ

Însă sufletul său i-a permis^[17] să-l ucidă pe fratele lui și l-a omorât, intrând astfel în rândul celor pierduți.

[17] Criminalul și-a permis

ആയത്ത്: 31

فَبَعَثَ ٱللَّهُ غُرَابٗا يَبۡحَثُ فِي ٱلۡأَرۡضِ لِيُرِيَهُۥ كَيۡفَ يُوَٰرِي سَوۡءَةَ أَخِيهِۚ قَالَ يَٰوَيۡلَتَىٰٓ أَعَجَزۡتُ أَنۡ أَكُونَ مِثۡلَ هَٰذَا ٱلۡغُرَابِ فَأُوَٰرِيَ سَوۡءَةَ أَخِيۖ فَأَصۡبَحَ مِنَ ٱلنَّٰدِمِينَ

Apoi Allah a trimis un corb, ca să scurme pământul, pentru a-i arăta cum să ascundă rușinea^[18] fratelui său. Atunci el a spus: „Vai de mine! Oare sunt eu mai neputincios decât acest corb și nu sunt în stare să îngrop rușinea [cadavrul] fratelui meu?” Și a ajuns el astfel să se căiască.

[18] Referindu-se la cadavru, evidența faptei sale rușinoase