భావార్ధాల అనువాదం సూరహ్ సూరహ్ అల్-ఖియామహ్ - الترجمة الرومانية - పవిత్ర ఖుర్ఆన్ యొక్క ఎన్సైక్లోపీడియా

AL-QIYAMA

వచనం: 1

لَآ أُقۡسِمُ بِيَوۡمِ ٱلۡقِيَٰمَةِ

Nu! Jur pe Ziua Învierii!

వచనం: 2

وَلَآ أُقۡسِمُ بِٱلنَّفۡسِ ٱللَّوَّامَةِ

Și nu! Jur pe sufletul care singur se învinuiește^[1201]!

[1201] Al unui credincios care se acuză atunci când păcătuiește sau greșește

వచనం: 3

أَيَحۡسَبُ ٱلۡإِنسَٰنُ أَلَّن نَّجۡمَعَ عِظَامَهُۥ

Oare socotește omul [necredincios] că Noi nu vom aduna din nou oasele sale?

వచనం: 4

بَلَىٰ قَٰدِرِينَ عَلَىٰٓ أَن نُّسَوِّيَ بَنَانَهُۥ

Ba da! Noi suntem în stare să potrivim la loc și vârfurile degetelor sale [amprentele]!

వచనం: 5

بَلۡ يُرِيدُ ٱلۡإِنسَٰنُ لِيَفۡجُرَ أَمَامَهُۥ

Însă omul voiește mai degrabă să păcătuiască înainte^[1202].

[1202] Se referă la necredincios, care neagă Ziua Judecății

వచనం: 6

يَسۡـَٔلُ أَيَّانَ يَوۡمُ ٱلۡقِيَٰمَةِ

El întreabă: „Când va fi Ziua Învierii?”

వచనం: 7

فَإِذَا بَرِقَ ٱلۡبَصَرُ

Atunci când vederea va fi orbită

వచనం: 8

وَخَسَفَ ٱلۡقَمَرُ

Și Luna se va întuneca

వచనం: 9

وَجُمِعَ ٱلشَّمۡسُ وَٱلۡقَمَرُ

Și Soarele și Luna vor fi deopotrivă.

వచనం: 10

يَقُولُ ٱلۡإِنسَٰنُ يَوۡمَئِذٍ أَيۡنَ ٱلۡمَفَرُّ

În Ziua aceea, omul va spune: „Unde este scăparea?"

వచనం: 11

كَلَّا لَا وَزَرَ

Nici vorbă! Nu va fi loc de scăpare!

వచనం: 12

إِلَىٰ رَبِّكَ يَوۡمَئِذٍ ٱلۡمُسۡتَقَرُّ

Numai la Domnul tău va fi în Ziua aceea întoarcerea!

వచనం: 13

يُنَبَّؤُاْ ٱلۡإِنسَٰنُ يَوۡمَئِذِۭ بِمَا قَدَّمَ وَأَخَّرَ

În Ziua aceea, i se va vesti omului ceea ce a dat mai înainte^[1203] și ceea ce a lăsat pentru mai târziu^[1204].

[1203] Faptele sale care îl vor aștepta în Viața de Apoi
[1204] Ceea ce nu a făcut sau a amânat

వచనం: 14

بَلِ ٱلۡإِنسَٰنُ عَلَىٰ نَفۡسِهِۦ بَصِيرَةٞ

Ba omul va fi o mărturie limpede împotriva lui însuși^[1205],

[1205] Așa cum este descris în 36:65 și 41:20-23

వచనం: 15

وَلَوۡ أَلۡقَىٰ مَعَاذِيرَهُۥ

Chiar dacă el va aduce dezvinovățirile sale.

వచనం: 16

لَا تُحَرِّكۡ بِهِۦ لِسَانَكَ لِتَعۡجَلَ بِهِۦٓ

[O, Mohammed] nu mișca limba ta pentru ca să-l grăbești [Coranul]!

వచనం: 17

إِنَّ عَلَيۡنَا جَمۡعَهُۥ وَقُرۡءَانَهُۥ

Noi suntem datori cu strângerea lui și cu recitarea lui,

వచనం: 18

فَإِذَا قَرَأۡنَٰهُ فَٱتَّبِعۡ قُرۡءَانَهُۥ

Iar când Noi îl vom recita [prin Gavriil], urmează recitarea sa.

వచనం: 19

ثُمَّ إِنَّ عَلَيۡنَا بَيَانَهُۥ

Apoi, Noi suntem datori cu tâlcuirea lui.

వచనం: 20

كَلَّا بَلۡ تُحِبُّونَ ٱلۡعَاجِلَةَ

Dar nu! Voi iubiți [viața] cea trecătoare

వచనం: 21

وَتَذَرُونَ ٱلۡأٓخِرَةَ

Și sunteți nepăsători față de Viața de Apoi!

వచనం: 22

وُجُوهٞ يَوۡمَئِذٖ نَّاضِرَةٌ

În Ziua aceea, vor fi unele chipuri luminoase,

వచనం: 23

إِلَىٰ رَبِّهَا نَاظِرَةٞ

Care vor privi spre Domnul lor^[1206],

[1206] Oamenii Paradisului își vor vedea Creatorul lor în Viața de Apoi

వచనం: 24

وَوُجُوهٞ يَوۡمَئِذِۭ بَاسِرَةٞ

Iar alte chipuri vor fi în Ziua aceea întunecate,

వచనం: 25

تَظُنُّ أَن يُفۡعَلَ بِهَا فَاقِرَةٞ

Așteptând să li se întâmple o nenorocire.

వచనం: 26

كَلَّآ إِذَا بَلَغَتِ ٱلتَّرَاقِيَ

Dar nu! Când [sufletul] va ajunge la clavicule^[1207]

[1207] Atunci când un om este pe punctul de a muri, iar sufletul este pregătit pentru a părăsi corpul

వచనం: 27

وَقِيلَ مَنۡۜ رَاقٖ

Și se va spune: „Cine este tămăduitor?”

వచనం: 28

وَظَنَّ أَنَّهُ ٱلۡفِرَاقُ

Și el va crede că aceasta este despărțirea [de viață],

వచనం: 29

وَٱلۡتَفَّتِ ٱلسَّاقُ بِٱلسَّاقِ

Și piciorul se va încolăci cu piciorul [gambele]^[1208],

[1208] Din cauza dificultăților pe care o persoană le întâmpină la moarte sau datorită conștientizării subite a realităților acestei vieți și a Vieții de Apoi. Se poate referi și la învăluirea sa după moarte

వచనం: 30

إِلَىٰ رَبِّكَ يَوۡمَئِذٍ ٱلۡمَسَاقُ

În Ziua aceea la Domnul tău vei fi condus!

వచనం: 31

فَلَا صَدَّقَ وَلَا صَلَّىٰ

Însă el [necredinciosul] nici nu a crezut, nici nu a făcut Rugăciunea.

వచనం: 32

وَلَٰكِن كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰ

Ci, dimpotrivă, el a învinuit de minciună și a întors spatele,

వచనం: 33

ثُمَّ ذَهَبَ إِلَىٰٓ أَهۡلِهِۦ يَتَمَطَّىٰٓ

Apoi s-a dus spre familia sa, pășind cu îngâmfare.

వచనం: 34

أَوۡلَىٰ لَكَ فَأَوۡلَىٰ

Vai ție, vai!

వచనం: 35

ثُمَّ أَوۡلَىٰ لَكَ فَأَوۡلَىٰٓ

Și încă o dată: Vai ție, vai!

వచనం: 36

أَيَحۡسَبُ ٱلۡإِنسَٰنُ أَن يُتۡرَكَ سُدًى

Oare omul își închipuie că el va fi lăsat în voie^[1209]?

[1209] Fără a avea vreo responsabilitate sau fără să se întoarcă la Creator fără a fi judecat

వచనం: 37

أَلَمۡ يَكُ نُطۡفَةٗ مِّن مَّنِيّٖ يُمۡنَىٰ

Oare nu a fost el o picătură din sămânța vărsată?

వచనం: 38

ثُمَّ كَانَ عَلَقَةٗ فَخَلَقَ فَسَوَّىٰ

Apoi a fost un cheag de sânge, apoi [Allah] l-a plămădit și i-a dat chip armonios

వచనం: 39

فَجَعَلَ مِنۡهُ ٱلزَّوۡجَيۡنِ ٱلذَّكَرَ وَٱلۡأُنثَىٰٓ

Și a făcut din el doi soți - bărbat și femeie?

వచనం: 40

أَلَيۡسَ ذَٰلِكَ بِقَٰدِرٍ عَلَىٰٓ أَن يُحۡـِۧيَ ٱلۡمَوۡتَىٰ

Și oare Acesta [Allah] nu are putere să-i învie pe cei morți?