மொழிபெயர்ப்பு அத்தியாயம் ஸூரா லுக்மான் - الترجمة الرومانية - அல்குர்ஆன் கலைக்களஞ்சியம்

LUQMAN

வசனம்: 1

الٓمٓ

Alif, Lam, Mim^[1].

[1] A se vedea 2:1

வசனம்: 2

تِلۡكَ ءَايَٰتُ ٱلۡكِتَٰبِ ٱلۡحَكِيمِ

Acestea sunt Versetele Cărții celei pline de Înțelepciune^[2].

[2] A se vedea 10:1

வசனம்: 3

هُدٗى وَرَحۡمَةٗ لِّلۡمُحۡسِنِينَ

[În ele sunt] călăuzire și Îndurare pentru cei care fac bine,

வசனம்: 4

ٱلَّذِينَ يُقِيمُونَ ٱلصَّلَوٰةَ وَيُؤۡتُونَ ٱلزَّكَوٰةَ وَهُم بِٱلۡأٓخِرَةِ هُمۡ يُوقِنُونَ

Care împlinesc Rugăciunea [As-Salat], achită Dania [Az-Zakat] și care cred în Viața de Apoi.

வசனம்: 5

أُوْلَٰٓئِكَ عَلَىٰ هُدٗى مِّن رَّبِّهِمۡۖ وَأُوْلَٰٓئِكَ هُمُ ٱلۡمُفۡلِحُونَ

Aceștia au călăuzire [dreaptă] de la Domnul lor și aceștia vor fi cei care vor izbândi.

வசனம்: 6

وَمِنَ ٱلنَّاسِ مَن يَشۡتَرِي لَهۡوَ ٱلۡحَدِيثِ لِيُضِلَّ عَن سَبِيلِ ٱللَّهِ بِغَيۡرِ عِلۡمٖ وَيَتَّخِذَهَا هُزُوًاۚ أُوْلَٰٓئِكَ لَهُمۡ عَذَابٞ مُّهِينٞ

Dar printre oameni sunt și [unii] care cumpără poveștile deșarte^[3] pentru a rătăci cu ele de la calea lui Allah, fără de știință, și pentru a o lua în derâdere. Aceia vor avea parte de pedeapsă înjositoare.

[3] Ceea ce nu are niciun beneficiu. Diferiți companioni le-a descris ca fiind politeism (Șirk), povești mincinoase, cântece frivole sau muzică, însă acestea includ tot ceea ce îl distrage sau îndepărtează pe om de la Coran și de la pomenirea lui Allah

வசனம்: 7

وَإِذَا تُتۡلَىٰ عَلَيۡهِ ءَايَٰتُنَا وَلَّىٰ مُسۡتَكۡبِرٗا كَأَن لَّمۡ يَسۡمَعۡهَا كَأَنَّ فِيٓ أُذُنَيۡهِ وَقۡرٗاۖ فَبَشِّرۡهُ بِعَذَابٍ أَلِيمٍ

Iar atunci când i se recită lui Versetele Noastre, el se întoarce de la ele semeț, de parcă nici nu le-ar auzi, ca și când ar avea în urechile sale o greutate . Vestește-i lui un chin dureros!

வசனம்: 8

إِنَّ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ لَهُمۡ جَنَّٰتُ ٱلنَّعِيمِ

Aceia, însă, care cred și săvârșesc fapte bune vor avea parte de Grădinile fericirii,

வசனம்: 9

خَٰلِدِينَ فِيهَاۖ وَعۡدَ ٱللَّهِ حَقّٗاۚ وَهُوَ ٱلۡعَزِيزُ ٱلۡحَكِيمُ

Și veșnic vor rămâne în ele. Făgăduința lui Allah este adevărată, iar El este Al-’Aziz [Puternic] [și] Al-Hakim [Înțelept].

வசனம்: 10

خَلَقَ ٱلسَّمَٰوَٰتِ بِغَيۡرِ عَمَدٖ تَرَوۡنَهَاۖ وَأَلۡقَىٰ فِي ٱلۡأَرۡضِ رَوَٰسِيَ أَن تَمِيدَ بِكُمۡ وَبَثَّ فِيهَا مِن كُلِّ دَآبَّةٖۚ وَأَنزَلۡنَا مِنَ ٱلسَّمَآءِ مَآءٗ فَأَنۢبَتۡنَا فِيهَا مِن كُلِّ زَوۡجٖ كَرِيمٍ

El a creat Cerurile fără stâlpi pe care voi să-i puteți vedea și a răspândit [înfigând] în Pământ munți trainici, pentru ca el să nu se clatine cu voi și a împrăștiat pe el tot felul de vietăți. Și am coborât Noi din Cer ploaia și am făcut să crească pe el perechi de plante folositoare de tot felul.

வசனம்: 11

هَٰذَا خَلۡقُ ٱللَّهِ فَأَرُونِي مَاذَا خَلَقَ ٱلَّذِينَ مِن دُونِهِۦۚ بَلِ ٱلظَّٰلِمُونَ فِي ضَلَٰلٖ مُّبِينٖ

Aceasta este creația lui Allah! Arătați-mi Mie ce au creat aceia pe care [i-ați luat] în locul Lui. Dimpotrivă, cei nelegiuiți sunt în rătăcire învederată.

வசனம்: 12

وَلَقَدۡ ءَاتَيۡنَا لُقۡمَٰنَ ٱلۡحِكۡمَةَ أَنِ ٱشۡكُرۡ لِلَّهِۚ وَمَن يَشۡكُرۡ فَإِنَّمَا يَشۡكُرُ لِنَفۡسِهِۦۖ وَمَن كَفَرَ فَإِنَّ ٱللَّهَ غَنِيٌّ حَمِيدٞ

Noi i-am dat lui Luqman înțelepciunea, [spunând]: „Adu-I mulțumiri lui Allah, căci cel care aduce mulțumire nu aduce mulțumire decât pentru sine, pe când cel care este nemulțumitor [să știe că] Allah cu adevărat [Își este îndeajuns Sieși] Ghaniyy și nu are nevoie de nimic și El este Hamid [Vrednic de Laudă].

வசனம்: 13

وَإِذۡ قَالَ لُقۡمَٰنُ لِٱبۡنِهِۦ وَهُوَ يَعِظُهُۥ يَٰبُنَيَّ لَا تُشۡرِكۡ بِٱللَّهِۖ إِنَّ ٱلشِّرۡكَ لَظُلۡمٌ عَظِيمٞ

Și [spune, o, Mohammed] când Luqman i-a spus fiului său, sfătuindu-l pe el: „O, fiule! Nu-I face lui Allah asociat. Cu adevărat, facerea de asociați este fărădelege mare!”

வசனம்: 14

وَوَصَّيۡنَا ٱلۡإِنسَٰنَ بِوَٰلِدَيۡهِ حَمَلَتۡهُ أُمُّهُۥ وَهۡنًا عَلَىٰ وَهۡنٖ وَفِصَٰلُهُۥ فِي عَامَيۡنِ أَنِ ٱشۡكُرۡ لِي وَلِوَٰلِدَيۡكَ إِلَيَّ ٱلۡمَصِيرُ

Noi l-am povățuit pe om [să facă bine] părinților săi. Mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înțărcarea lui a fost după doi ani. Adu-Mi mulțumire Mie și părinților tăi, căci la Mine este întoarcerea.

வசனம்: 15

وَإِن جَٰهَدَاكَ عَلَىٰٓ أَن تُشۡرِكَ بِي مَا لَيۡسَ لَكَ بِهِۦ عِلۡمٞ فَلَا تُطِعۡهُمَاۖ وَصَاحِبۡهُمَا فِي ٱلدُّنۡيَا مَعۡرُوفٗاۖ وَٱتَّبِعۡ سَبِيلَ مَنۡ أَنَابَ إِلَيَّۚ ثُمَّ إِلَيَّ مَرۡجِعُكُمۡ فَأُنَبِّئُكُم بِمَا كُنتُمۡ تَعۡمَلُونَ

Dar dacă se străduiesc pentru ca tu să-Mi faci ca asociat altceva, despre care tu nu ai cunoștință^[4], atunci nu te supune lor! Poartă-te cu ei în această lume, cu dreptate, dar urmează calea acelora care se întorc către Mine, căci apoi la Mine este întoarcerea și Eu vă voi Vesti ceea ce ați făcut!”

[4] A se vedea 29:8

வசனம்: 16

يَٰبُنَيَّ إِنَّهَآ إِن تَكُ مِثۡقَالَ حَبَّةٖ مِّنۡ خَرۡدَلٖ فَتَكُن فِي صَخۡرَةٍ أَوۡ فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ أَوۡ فِي ٱلۡأَرۡضِ يَأۡتِ بِهَا ٱللَّهُۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَطِيفٌ خَبِيرٞ

[Și Luqman a spus] „O, fiul meu! De ar fi [ceva] de greutatea unui bob de muștar și s-ar afla ascuns într-o stâncă, sau în Ceruri sau (oriunde) pe Pământ, Allah îl va scoate la iveală, iar Allah este Latif [Binevoitor] [și] Khabir [Bineștiutor].

வசனம்: 17

يَٰبُنَيَّ أَقِمِ ٱلصَّلَوٰةَ وَأۡمُرۡ بِٱلۡمَعۡرُوفِ وَٱنۡهَ عَنِ ٱلۡمُنكَرِ وَٱصۡبِرۡ عَلَىٰ مَآ أَصَابَكَۖ إِنَّ ذَٰلِكَ مِنۡ عَزۡمِ ٱلۡأُمُورِ

O, fiul meu! Împlinește Rugăciunea [As-Salat], poruncește fapta bună, oprește de la ceea ce este rău și rabdă ceea ce vine asupra ta. Cu adevărat, aceasta este dintre lucrurile hotărâte [de Allah]!

வசனம்: 18

وَلَا تُصَعِّرۡ خَدَّكَ لِلنَّاسِ وَلَا تَمۡشِ فِي ٱلۡأَرۡضِ مَرَحًاۖ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يُحِبُّ كُلَّ مُخۡتَالٖ فَخُورٖ

Și nu-ți întoarce fața ta de la oameni^[5] și nu păși pe pământ cu aroganță. Cu adevărat, Allah nu-l iubește pe cel trufaș și mândru!

[5] Întorcându-le spatele, ci, dimpotrivă, respectă-i uitându-te la ei și fiind atent la ei

வசனம்: 19

وَٱقۡصِدۡ فِي مَشۡيِكَ وَٱغۡضُضۡ مِن صَوۡتِكَۚ إِنَّ أَنكَرَ ٱلۡأَصۡوَٰتِ لَصَوۡتُ ٱلۡحَمِيرِ

Fii cumpătat în mersul tău și scoboară glasul tău, căci cel mai urât dintre toate este glasul măgarului!”

வசனம்: 20

أَلَمۡ تَرَوۡاْ أَنَّ ٱللَّهَ سَخَّرَ لَكُم مَّا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَمَا فِي ٱلۡأَرۡضِ وَأَسۡبَغَ عَلَيۡكُمۡ نِعَمَهُۥ ظَٰهِرَةٗ وَبَاطِنَةٗۗ وَمِنَ ٱلنَّاسِ مَن يُجَٰدِلُ فِي ٱللَّهِ بِغَيۡرِ عِلۡمٖ وَلَا هُدٗى وَلَا كِتَٰبٖ مُّنِيرٖ

Oare nu vedeți voi că Allah v-a supus vouă câte sunt în Ceruri și câte sunt pe Pământ și v-a copleșit pe voi cu binefacerile Sale – atât cele văzute cât și cele ascunse? Și sunt unii dintre oameni care discută despre Allah fără știință, călăuzire și fără Carte care să-i lumineze!

வசனம்: 21

وَإِذَا قِيلَ لَهُمُ ٱتَّبِعُواْ مَآ أَنزَلَ ٱللَّهُ قَالُواْ بَلۡ نَتَّبِعُ مَا وَجَدۡنَا عَلَيۡهِ ءَابَآءَنَآۚ أَوَلَوۡ كَانَ ٱلشَّيۡطَٰنُ يَدۡعُوهُمۡ إِلَىٰ عَذَابِ ٱلسَّعِيرِ

Și când li se spune lor : „Urmați ceea ce a trimis Allah!”, atunci ei spun: „Ba noi urmăm cele cu care i-am găsit pe părinții noștri!” Chiar dacă-i cheamă Șeitan la pedeapsa văpăii?!

வசனம்: 22

۞ وَمَن يُسۡلِمۡ وَجۡهَهُۥٓ إِلَى ٱللَّهِ وَهُوَ مُحۡسِنٞ فَقَدِ ٱسۡتَمۡسَكَ بِٱلۡعُرۡوَةِ ٱلۡوُثۡقَىٰۗ وَإِلَى ٱللَّهِ عَٰقِبَةُ ٱلۡأُمُورِ

Cel care supune fața sa lui Allah și este binefăcător, s-a prins de toarta cea mai trainică. La Allah se află sfârșitul [tuturor] lucrurilor.

வசனம்: 23

وَمَن كَفَرَ فَلَا يَحۡزُنكَ كُفۡرُهُۥٓۚ إِلَيۡنَا مَرۡجِعُهُمۡ فَنُنَبِّئُهُم بِمَا عَمِلُوٓاْۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَلِيمُۢ بِذَاتِ ٱلصُّدُورِ

Iar cel care nu crede, să nu te întristeze necredința lui. La Noi este întoarcerea lor și [atunci] Noi le vom vesti ceea ce au făcut ei. Allah este Bineștiutor al celor ascunse în piepturi.

வசனம்: 24

نُمَتِّعُهُمۡ قَلِيلٗا ثُمَّ نَضۡطَرُّهُمۡ إِلَىٰ عَذَابٍ غَلِيظٖ

Noi le dăm lor bucuria numai pentru puțin [timp], apoi îi vom sili pe ei la chin aspru.

வசனம்: 25

وَلَئِن سَأَلۡتَهُم مَّنۡ خَلَقَ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ لَيَقُولُنَّ ٱللَّهُۚ قُلِ ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِۚ بَلۡ أَكۡثَرُهُمۡ لَا يَعۡلَمُونَ

Însă dacă îi întrebi: „Cine a Creat Cerurile și Pământul?”, ei vor răspunde: „Allah!” Spune: „Laudă lui Allah!” Dar cei mai mulți dintre ei nu știu.

வசனம்: 26

لِلَّهِ مَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۚ إِنَّ ٱللَّهَ هُوَ ٱلۡغَنِيُّ ٱلۡحَمِيدُ

Ale lui Allah sunt cele din Ceruri și de pe Pământ. Cu adevărat, Allah este Al-Ghaniyy [Deajuns pentru Sine] [și] Al-Hamid [Vrednic de Laudă]!

வசனம்: 27

وَلَوۡ أَنَّمَا فِي ٱلۡأَرۡضِ مِن شَجَرَةٍ أَقۡلَٰمٞ وَٱلۡبَحۡرُ يَمُدُّهُۥ مِنۢ بَعۡدِهِۦ سَبۡعَةُ أَبۡحُرٖ مَّا نَفِدَتۡ كَلِمَٰتُ ٱللَّهِۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَزِيزٌ حَكِيمٞ

Și de s-ar schimba în calemuri toți copacii de pe pământ iar marea [ar fi cerneală] de s-ar vărsa în ea șapte alte mări [de cerneală], Cuvintele^[6] lui Allah tot nu s-ar termina. Allah este Al-’Aziz [Puternic] [și] Al-Hakim [Înțelept].

[6] A se vedea 18:109

வசனம்: 28

مَّا خَلۡقُكُمۡ وَلَا بَعۡثُكُمۡ إِلَّا كَنَفۡسٖ وَٰحِدَةٍۚ إِنَّ ٱللَّهَ سَمِيعُۢ بَصِيرٌ

Crearea voastră și învierea voastră nu sunt [pentru Allah] decât [la fel de ușoare] ca pentru un singur suflet! Allah este Sami’ [Cel care Aude Totul] [și] Basir [Cel care Vede]!

வசனம்: 29

أَلَمۡ تَرَ أَنَّ ٱللَّهَ يُولِجُ ٱلَّيۡلَ فِي ٱلنَّهَارِ وَيُولِجُ ٱلنَّهَارَ فِي ٱلَّيۡلِ وَسَخَّرَ ٱلشَّمۡسَ وَٱلۡقَمَرَۖ كُلّٞ يَجۡرِيٓ إِلَىٰٓ أَجَلٖ مُّسَمّٗى وَأَنَّ ٱللَّهَ بِمَا تَعۡمَلُونَ خَبِيرٞ

Oare nu vezi că Allah face să intre noaptea în zi și face să intre ziua în noapte și că El a supus Soarele și Luna, fiecare alergând până la un termen hotărât, și că Allah este Bineștiutor a ceea ce faceți voi?

வசனம்: 30

ذَٰلِكَ بِأَنَّ ٱللَّهَ هُوَ ٱلۡحَقُّ وَأَنَّ مَا يَدۡعُونَ مِن دُونِهِ ٱلۡبَٰطِلُ وَأَنَّ ٱللَّهَ هُوَ ٱلۡعَلِيُّ ٱلۡكَبِيرُ

Aceasta pentru că Allah este Adevărul, iar ceea ce cheamă ei în locul Lui sunt vorbe deșarte și pentru că Allah este Al-’Aliyy [Cel Înalt] [și] Al-Kabir [Cel Mare].

வசனம்: 31

أَلَمۡ تَرَ أَنَّ ٱلۡفُلۡكَ تَجۡرِي فِي ٱلۡبَحۡرِ بِنِعۡمَتِ ٱللَّهِ لِيُرِيَكُم مِّنۡ ءَايَٰتِهِۦٓۚ إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَٰتٖ لِّكُلِّ صَبَّارٖ شَكُورٖ

Oare nu vezi că din Harul lui Allah corăbiile plutesc pe mare, spre a vă arăta vouă din semnele Sale? Cu adevărat, întru aceasta sunt semne pentru oricine este răbdător și mulțumitor.

வசனம்: 32

وَإِذَا غَشِيَهُم مَّوۡجٞ كَٱلظُّلَلِ دَعَوُاْ ٱللَّهَ مُخۡلِصِينَ لَهُ ٱلدِّينَ فَلَمَّا نَجَّىٰهُمۡ إِلَى ٱلۡبَرِّ فَمِنۡهُم مُّقۡتَصِدٞۚ وَمَا يَجۡحَدُ بِـَٔايَٰتِنَآ إِلَّا كُلُّ خَتَّارٖ كَفُورٖ

Și dacă-i învăluie pe ei valurile, asemenea umbrelor, atunci Îl cheamă ei numai pe Allah, cu credință față de religia Lui, iar după ce-i izbăvește pe ei, [aducându-i] pe uscat, atunci unii dintre ei sunt șovăitori și nimeni nu tăgăduiește semnele Noastre, în afară de cel viclean și de cel nemulțumitor.

வசனம்: 33

يَٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ ٱتَّقُواْ رَبَّكُمۡ وَٱخۡشَوۡاْ يَوۡمٗا لَّا يَجۡزِي وَالِدٌ عَن وَلَدِهِۦ وَلَا مَوۡلُودٌ هُوَ جَازٍ عَن وَالِدِهِۦ شَيۡـًٔاۚ إِنَّ وَعۡدَ ٱللَّهِ حَقّٞۖ فَلَا تَغُرَّنَّكُمُ ٱلۡحَيَوٰةُ ٱلدُّنۡيَا وَلَا يَغُرَّنَّكُم بِٱللَّهِ ٱلۡغَرُورُ

O, voi oameni, fiți cu frică față de Domnul vostru și temeți-vă de o Zi în care niciun părinte nu-i va putea fi fiului său de ajutor și niciun fiu nu-i va fi de ajutor părintelui său, cu nimic. Cu adevărat, făgăduința lui Allah este Adevăr. Și să nu vă înșele pe voi viața lumească și să nu vă înșele pe voi cel amăgitor [Șeitan] în privința lui Allah.

வசனம்: 34

إِنَّ ٱللَّهَ عِندَهُۥ عِلۡمُ ٱلسَّاعَةِ وَيُنَزِّلُ ٱلۡغَيۡثَ وَيَعۡلَمُ مَا فِي ٱلۡأَرۡحَامِۖ وَمَا تَدۡرِي نَفۡسٞ مَّاذَا تَكۡسِبُ غَدٗاۖ وَمَا تَدۡرِي نَفۡسُۢ بِأَيِّ أَرۡضٖ تَمُوتُۚ إِنَّ ٱللَّهَ عَلِيمٌ خَبِيرُۢ

Numai la Allah se află Cunoașterea Ceasului. El face să coboare ploaia îmbelșugată și El Știe ce se află în pântece. Niciun suflet nu știe ce va dobândi mâine și niciun suflet nu știe în care [loc de pe] pământ va muri. Allah este ‘Alim [Atoateștiutor] [și] Khabir [Bineștiutor].