மொழிபெயர்ப்பு அத்தியாயம் ஸூரா ஸாத் - الترجمة الرومانية - அல்குர்ஆன் கலைக்களஞ்சியம்

SAD

வசனம்: 1

صٓۚ وَٱلۡقُرۡءَانِ ذِي ٱلذِّكۡرِ

Sad^[885]. Pe Coranul cel plin de povață!^[886]

[885] A se vedea 2:1
[886] Completarea jurământului este înțeleasă a fi: Coranul nu poate fi imitat și deci este un miracol de la Allah

வசனம்: 2

بَلِ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْ فِي عِزَّةٖ وَشِقَاقٖ

Ba nu, cei care nu au crezut sunt [mai degrabă] în îngâmfare și schismă!

வசனம்: 3

كَمۡ أَهۡلَكۡنَا مِن قَبۡلِهِم مِّن قَرۡنٖ فَنَادَواْ وَّلَاتَ حِينَ مَنَاصٖ

Câte popoare am nimicit Noi mai înainte de ei! Într-un sfârșit ei au strigat, însă nu mai era timp pentru ei de mântuire!

வசனம்: 4

وَعَجِبُوٓاْ أَن جَآءَهُم مُّنذِرٞ مِّنۡهُمۡۖ وَقَالَ ٱلۡكَٰفِرُونَ هَٰذَا سَٰحِرٞ كَذَّابٌ

S-au mirat ei că le-a venit un prevenitor [profetul Mohammed] chiar dintre ei, iar necredincioșii au zis: „Acesta este un vrăjitor mincinos,

வசனம்: 5

أَجَعَلَ ٱلۡأٓلِهَةَ إِلَٰهٗا وَٰحِدًاۖ إِنَّ هَٰذَا لَشَيۡءٌ عُجَابٞ

Oare a făcut el din zei un Dumnezeu Unic? Cu adevărat, acesta este un lucru ciudat.”

வசனம்: 6

وَٱنطَلَقَ ٱلۡمَلَأُ مِنۡهُمۡ أَنِ ٱمۡشُواْ وَٱصۡبِرُواْ عَلَىٰٓ ءَالِهَتِكُمۡۖ إِنَّ هَٰذَا لَشَيۡءٞ يُرَادُ

Însă mai-marii lor au pornit să spună: „Mergeți voi înainte și rămâneți statornici la zeii voștri [în apărarea lor]! Cu adevărat, acesta este un lucru dorit!^[887]

[887] Plănuit de profetul Mohammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) pentru a câștiga influență și prestigiu pentru el

வசனம்: 7

مَا سَمِعۡنَا بِهَٰذَا فِي ٱلۡمِلَّةِ ٱلۡأٓخِرَةِ إِنۡ هَٰذَآ إِلَّا ٱخۡتِلَٰقٌ

Noi nu am auzit despre aceasta în ultima religie!^[888] Aceasta nu este decât o născocire!

[888] Făcându-se referire la creștinism sau posibil la religia păgână a celor din Qurayș

வசனம்: 8

أَءُنزِلَ عَلَيۡهِ ٱلذِّكۡرُ مِنۢ بَيۡنِنَاۚ بَلۡ هُمۡ فِي شَكّٖ مِّن ذِكۡرِيۚ بَل لَّمَّا يَذُوقُواْ عَذَابِ

Oare Pomenirea i-a fost trimisă tocmai lui, dintre noi [toți]?” Ei sunt în îndoială asupra Îndemnării Mele [Coranul]. Ba ei nu au gustat încă pedeapsa Mea!

வசனம்: 9

أَمۡ عِندَهُمۡ خَزَآئِنُ رَحۡمَةِ رَبِّكَ ٱلۡعَزِيزِ ٱلۡوَهَّابِ

Ori au ei comorile îndurării Domnului tău Al-’Aziz [Cel Puternic] [și] Al-Uahhab [Darnic]?

வசனம்: 10

أَمۡ لَهُم مُّلۡكُ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَيۡنَهُمَاۖ فَلۡيَرۡتَقُواْ فِي ٱلۡأَسۡبَٰبِ

Ori au ei Împărăția Cerurilor și a Pământului și a ceea ce se află între ele? Dacă-i așa, atunci să urce în Cer!

வசனம்: 11

جُندٞ مَّا هُنَالِكَ مَهۡزُومٞ مِّنَ ٱلۡأَحۡزَابِ

[Ei sunt doar] soldați [care vor fi] învinși acolo printre aliați [necredincioși].

வசனம்: 12

كَذَّبَتۡ قَبۡلَهُمۡ قَوۡمُ نُوحٖ وَعَادٞ وَفِرۡعَوۡنُ ذُو ٱلۡأَوۡتَادِ

Mai înainte de ei au învinuit de minciună și popoarele lui Noe, lui ’Ad și lui Faraon, stăpânul țărușilor^[889],

[889] Cu care i-a torturat pe oameni

வசனம்: 13

وَثَمُودُ وَقَوۡمُ لُوطٖ وَأَصۡحَٰبُ لۡـَٔيۡكَةِۚ أُوْلَٰٓئِكَ ٱلۡأَحۡزَابُ

Și [tribul lui] Thamud și neamul lui Lot și neamul din Al-Ayka. Aceștia sunt aliații!^[890]

[890] Care au fost învinși, printre care vor fi și necredincioșii din Qurayș și alții

வசனம்: 14

إِن كُلٌّ إِلَّا كَذَّبَ ٱلرُّسُلَ فَحَقَّ عِقَابِ

Nu a fost niciunul dintre ei care să nu-i fi socotit, pe trimiși, mincinoși. Așadar, a fost dreaptă pedeapsa [Mea]!

வசனம்: 15

وَمَا يَنظُرُ هَٰٓؤُلَآءِ إِلَّا صَيۡحَةٗ وَٰحِدَةٗ مَّا لَهَا مِن فَوَاقٖ

Aceștia nu așteaptă decât un singur strigăt [al Trâmbiței], care va veni, fără întrerupere, [până ce îi va nimici pe toți].

வசனம்: 16

وَقَالُواْ رَبَّنَا عَجِّل لَّنَا قِطَّنَا قَبۡلَ يَوۡمِ ٱلۡحِسَابِ

Ei spun: „Doamne, grăbește-ne nouă pedeapsa noastră, înainte de Ziua Judecății!”

வசனம்: 17

ٱصۡبِرۡ عَلَىٰ مَا يَقُولُونَ وَٱذۡكُرۡ عَبۡدَنَا دَاوُۥدَ ذَا ٱلۡأَيۡدِۖ إِنَّهُۥٓ أَوَّابٌ

Fii răbdător cu ceea ce spun ei și adu-ți aminte de robul Nostru David, cel cu putere [în adorare și credință]; cu adevărat, el a arătat căință.

வசனம்: 18

إِنَّا سَخَّرۡنَا ٱلۡجِبَالَ مَعَهُۥ يُسَبِّحۡنَ بِٱلۡعَشِيِّ وَٱلۡإِشۡرَاقِ

Cu adevărat, Noi am supus munții să-L slăvească [pe Allah] împreună cu el, după-amiaza [târzie] și dimineața [după răsărit]!

வசனம்: 19

وَٱلطَّيۡرَ مَحۡشُورَةٗۖ كُلّٞ لَّهُۥٓ أَوَّابٞ

Și păsările cele adunate! Toate se vor întoarce spre el [David] repetând [laudele]!

வசனம்: 20

وَشَدَدۡنَا مُلۡكَهُۥ وَءَاتَيۡنَٰهُ ٱلۡحِكۡمَةَ وَفَصۡلَ ٱلۡخِطَابِ

Și Noi am întărit stăpânirea lui și i-am dat lui înțelepciunea și judecata sănătoasă în vorbire!

வசனம்: 21

۞ وَهَلۡ أَتَىٰكَ نَبَؤُاْ ٱلۡخَصۡمِ إِذۡ تَسَوَّرُواْ ٱلۡمِحۡرَابَ

Oare a ajuns până la tine vestea celor care se certau și care s-au cățărat pe zidul templului?

வசனம்: 22

إِذۡ دَخَلُواْ عَلَىٰ دَاوُۥدَ فَفَزِعَ مِنۡهُمۡۖ قَالُواْ لَا تَخَفۡۖ خَصۡمَانِ بَغَىٰ بَعۡضُنَا عَلَىٰ بَعۡضٖ فَٱحۡكُم بَيۡنَنَا بِٱلۡحَقِّ وَلَا تُشۡطِطۡ وَٱهۡدِنَآ إِلَىٰ سَوَآءِ ٱلصِّرَٰطِ

Când au intrat la David și el s-a speriat de ei au zis ei: „Nu-ți fie frică! Noi suntem doi care ne certăm; unul dintre noi a fost nedrept cu celălalt. Deci judecă între noi cu dreptate și nu fi cu strâmbătate și călăuzește-ne pe noi pe calea cea dreaptă!

வசனம்: 23

إِنَّ هَٰذَآ أَخِي لَهُۥ تِسۡعٞ وَتِسۡعُونَ نَعۡجَةٗ وَلِيَ نَعۡجَةٞ وَٰحِدَةٞ فَقَالَ أَكۡفِلۡنِيهَا وَعَزَّنِي فِي ٱلۡخِطَابِ

Cu adevărat, acesta este fratele meu. El are nouăzeci și nouă de oi, iar eu am o singură oaie. Și mi-a zis el: „Dă-mi-o în grija mea!” Și m-a biruit el cu vorba”.

வசனம்: 24

قَالَ لَقَدۡ ظَلَمَكَ بِسُؤَالِ نَعۡجَتِكَ إِلَىٰ نِعَاجِهِۦۖ وَإِنَّ كَثِيرٗا مِّنَ ٱلۡخُلَطَآءِ لَيَبۡغِي بَعۡضُهُمۡ عَلَىٰ بَعۡضٍ إِلَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ وَقَلِيلٞ مَّا هُمۡۗ وَظَنَّ دَاوُۥدُ أَنَّمَا فَتَنَّٰهُ فَٱسۡتَغۡفَرَ رَبَّهُۥ وَخَرَّۤ رَاكِعٗاۤ وَأَنَابَ۩

[David] a spus [în grabă, fără să-l asculte pe celălalt]: „El a fost nedrept cu tine, când ți-a cerut să împreuni oaia ta cu oile lui. Și mulți dintre cei care se asociază își încalcă unii altora drepturile, afară de aceia care cred și împlinesc fapte bune - dar cât de puțini sunt ei!” Și David a înțeles că Noi îl punem la încercare și s-a rugat de iertare Domnului său și a căzut, prosternându-se, și s-a căit.

வசனம்: 25

فَغَفَرۡنَا لَهُۥ ذَٰلِكَۖ وَإِنَّ لَهُۥ عِندَنَا لَزُلۡفَىٰ وَحُسۡنَ مَـَٔابٖ

Și i-am iertat Noi aceasta și el a avut parte de loc apropiat la Noi și de frumoasă întoarcere.

வசனம்: 26

يَٰدَاوُۥدُ إِنَّا جَعَلۡنَٰكَ خَلِيفَةٗ فِي ٱلۡأَرۡضِ فَٱحۡكُم بَيۡنَ ٱلنَّاسِ بِٱلۡحَقِّ وَلَا تَتَّبِعِ ٱلۡهَوَىٰ فَيُضِلَّكَ عَن سَبِيلِ ٱللَّهِۚ إِنَّ ٱلَّذِينَ يَضِلُّونَ عَن سَبِيلِ ٱللَّهِ لَهُمۡ عَذَابٞ شَدِيدُۢ بِمَا نَسُواْ يَوۡمَ ٱلۡحِسَابِ

[Noi am spus] „O, David! Noi te-am făcut pe tine urmaș pe pământ. Deci judecă între oameni cu adevăr și nu urma poftei care te abate de la calea lui Allah!” Cei care se abat de la calea lui Allah vor avea parte de osândă aspră, pentru că au uitat de Ziua Socotirii.

வசனம்: 27

وَمَا خَلَقۡنَا ٱلسَّمَآءَ وَٱلۡأَرۡضَ وَمَا بَيۡنَهُمَا بَٰطِلٗاۚ ذَٰلِكَ ظَنُّ ٱلَّذِينَ كَفَرُواْۚ فَوَيۡلٞ لِّلَّذِينَ كَفَرُواْ مِنَ ٱلنَّارِ

Noi nu am făcut în deșert Cerul și Pământul și ceea ce se află între ele. Aceasta este bănuiala celor care nu au crezut. Dar vai necredincioșilor pentru Focul [care-i așteaptă]!

வசனம்: 28

أَمۡ نَجۡعَلُ ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ وَعَمِلُواْ ٱلصَّٰلِحَٰتِ كَٱلۡمُفۡسِدِينَ فِي ٱلۡأَرۡضِ أَمۡ نَجۡعَلُ ٱلۡمُتَّقِينَ كَٱلۡفُجَّارِ

Oare să-i punem Noi pe cei care cred și împlinesc fapte bune împreună cu cei care fac stricăciuni pe Pământ sau să-i punem pe cei cu frică [de Allah] în rând cu nelegiuiții?

வசனம்: 29

كِتَٰبٌ أَنزَلۡنَٰهُ إِلَيۡكَ مُبَٰرَكٞ لِّيَدَّبَّرُوٓاْ ءَايَٰتِهِۦ وَلِيَتَذَكَّرَ أُوْلُواْ ٱلۡأَلۡبَٰبِ

[Iată] o Carte binecuvântată pe care Noi ți-am trimis-o [o, Mohammed], pentru ca ei să ia aminte la versetele ei și pentru ca cei care au pricepere să chibzuiască!

வசனம்: 30

وَوَهَبۡنَا لِدَاوُۥدَ سُلَيۡمَٰنَۚ نِعۡمَ ٱلۡعَبۡدُ إِنَّهُۥٓ أَوَّابٌ

Și i l-am dăruit Noi lui David pe Solomon, care a fost un rob prea bun și care a fost cu căință!

வசனம்: 31

إِذۡ عُرِضَ عَلَيۡهِ بِٱلۡعَشِيِّ ٱلصَّٰفِنَٰتُ ٱلۡجِيَادُ

[Spune] când i s-au adus lui după-amiaza cai sprinteni,

வசனம்: 32

فَقَالَ إِنِّيٓ أَحۡبَبۡتُ حُبَّ ٱلۡخَيۡرِ عَن ذِكۡرِ رَبِّي حَتَّىٰ تَوَارَتۡ بِٱلۡحِجَابِ

Și a spus el: „Eu am fost înclinat către iubirea bunurilor [din această lume] într-atât încât [am uitat de] pomenirea Domnului meu, până ce [soarele] s-a ascuns în spatele vălului său [de întuneric];”

வசனம்: 33

رُدُّوهَا عَلَيَّۖ فَطَفِقَ مَسۡحَۢا بِٱلسُّوقِ وَٱلۡأَعۡنَاقِ

[El a spus] „Aduceți-i înapoi la mine!” Și s-a pornit el să le mângâie^[891] picioarele și gâturile.

[891] Cu sabia lui drept ispășire pentru păcatul său, sacrificându-i. Unele comentarii au sugerat de asemenea și înțelesul „mângâierii” cu mâna

வசனம்: 34

وَلَقَدۡ فَتَنَّا سُلَيۡمَٰنَ وَأَلۡقَيۡنَا عَلَىٰ كُرۡسِيِّهِۦ جَسَدٗا ثُمَّ أَنَابَ

Și l-am încercat Noi pe Solomon și am aruncat pe tronul lui un trup^[892]. Apoi s-a căit el.

[892] Despre care se spune că este un diavol sau un corp fără viață (unul fără capabilitate), dar doar Allah Singurul știe cel mai bine

வசனம்: 35

قَالَ رَبِّ ٱغۡفِرۡ لِي وَهَبۡ لِي مُلۡكٗا لَّا يَنۢبَغِي لِأَحَدٖ مِّنۢ بَعۡدِيٓۖ إِنَّكَ أَنتَ ٱلۡوَهَّابُ

A zis: „Doamne, iartă-mă pe mine și dăruiește-mi mie putere cum nu se mai cuvine nimănui după mine, căci Tu ești Al-Uahhab [Cel Darnic]!”

வசனம்: 36

فَسَخَّرۡنَا لَهُ ٱلرِّيحَ تَجۡرِي بِأَمۡرِهِۦ رُخَآءً حَيۡثُ أَصَابَ

Și i-am supus lui vântul, ca să alerge lin, după porunca lui, unde el voia,

வசனம்: 37

وَٱلشَّيَٰطِينَ كُلَّ بَنَّآءٖ وَغَوَّاصٖ

Ca și pe șeitani: pe toți ziditorii și cufundătorii,

வசனம்: 38

وَءَاخَرِينَ مُقَرَّنِينَ فِي ٱلۡأَصۡفَادِ

Ca și pe alții legați în lanțuri.

வசனம்: 39

هَٰذَا عَطَآؤُنَا فَٱمۡنُنۡ أَوۡ أَمۡسِكۡ بِغَيۡرِ حِسَابٖ

[Noi am spus] „Acesta este darul Nostru. Deci împarte-l sau păstrează-l, fără să dai nicio socoteală!”

வசனம்: 40

وَإِنَّ لَهُۥ عِندَنَا لَزُلۡفَىٰ وَحُسۡنَ مَـَٔابٖ

Și cu adevărat, el are la Noi un loc apropiat și frumoasă întoarcere.

வசனம்: 41

وَٱذۡكُرۡ عَبۡدَنَآ أَيُّوبَ إِذۡ نَادَىٰ رَبَّهُۥٓ أَنِّي مَسَّنِيَ ٱلشَّيۡطَٰنُ بِنُصۡبٖ وَعَذَابٍ

Și adu-ți aminte de robul Nostru Iov, care L-a invocat pe Domnul său spunând: „Șeitan m-a atins pe mine cu nenorocire [năruindu-mi sănătatea] și cu suferință [năruindu-mi averea]”

வசனம்: 42

ٱرۡكُضۡ بِرِجۡلِكَۖ هَٰذَا مُغۡتَسَلُۢ بَارِدٞ وَشَرَابٞ

[I s-a spus] „Lovește [pământul] cu piciorul tău și [privește cum iese] o apă răcoroasă pentru spălat și pentru băut!”

வசனம்: 43

وَوَهَبۡنَا لَهُۥٓ أَهۡلَهُۥ وَمِثۡلَهُم مَّعَهُمۡ رَحۡمَةٗ مِّنَّا وَذِكۡرَىٰ لِأُوْلِي ٱلۡأَلۡبَٰبِ

Și Noi i-am dat lui [înapoi] familia sa și încă pe atât, cu îndurare de la Noi și ca îndemnare pentru cei care pricep.

வசனம்: 44

وَخُذۡ بِيَدِكَ ضِغۡثٗا فَٱضۡرِب بِّهِۦ وَلَا تَحۡنَثۡۗ إِنَّا وَجَدۡنَٰهُ صَابِرٗاۚ نِّعۡمَ ٱلۡعَبۡدُ إِنَّهُۥٓ أَوَّابٞ

[Noi am spus] „Și ia în mâna ta un mănunchi [de iarbă] și lovește cu el [spre soția ta] și nu încălca jurământul tău!^[893]” Și Noi l-am aflat statornic pe el! Un rob prea bun care se căiește!

[893] La un moment dat în timpul bolii sale, Iov s-a mâniat pe soția lui și a jurat că dacă se însănătoșește o va pedepsi cu 100 de lovituri de bici. Conform instrucțiunilor lui Allah, jurământul a fost îndeplinit prin lovirea ei o dată cu 100 de fire de iarbă

வசனம்: 45

وَٱذۡكُرۡ عِبَٰدَنَآ إِبۡرَٰهِيمَ وَإِسۡحَٰقَ وَيَعۡقُوبَ أُوْلِي ٱلۡأَيۡدِي وَٱلۡأَبۡصَٰرِ

Și adu-ți aminte de robii Noștri Avraam, Isaac și Iacob - cei cu putere [în adorare și credință] și cu pricepere!

வசனம்: 46

إِنَّآ أَخۡلَصۡنَٰهُم بِخَالِصَةٖ ذِكۡرَى ٱلدَّارِ

Cu adevărat, Noi i-am ales pe ei pentru un scop anume: vestirea mesajului despre Viața de Apoi.

வசனம்: 47

وَإِنَّهُمۡ عِندَنَا لَمِنَ ٱلۡمُصۡطَفَيۡنَ ٱلۡأَخۡيَارِ

Și, cu adevărat, ei au fost la Noi printre cei mai buni aleși.

வசனம்: 48

وَٱذۡكُرۡ إِسۡمَٰعِيلَ وَٱلۡيَسَعَ وَذَا ٱلۡكِفۡلِۖ وَكُلّٞ مِّنَ ٱلۡأَخۡيَارِ

Și adu-ți aminte de Ismail, de Eliseu, și de Dhu-l-Kifl, căci toți au fost printre cei mai buni!

வசனம்: 49

هَٰذَا ذِكۡرٞۚ وَإِنَّ لِلۡمُتَّقِينَ لَحُسۡنَ مَـَٔابٖ

Aceasta este o pomenire, iar cei cu frică vor avea parte de frumos loc la întoarcere:

வசனம்: 50

جَنَّٰتِ عَدۡنٖ مُّفَتَّحَةٗ لَّهُمُ ٱلۡأَبۡوَٰبُ

Grădinile Edenului cu porțile deschise pentru ei,

வசனம்: 51

مُتَّكِـِٔينَ فِيهَا يَدۡعُونَ فِيهَا بِفَٰكِهَةٖ كَثِيرَةٖ وَشَرَابٖ

Unde, rezemați, vor cere ei fructe din belșug și băuturi

வசனம்: 52

۞ وَعِندَهُمۡ قَٰصِرَٰتُ ٱلطَّرۡفِ أَتۡرَابٌ

Și vor avea ei [fecioare] frumoase, cu priviri curate, toate de aceeași vârstă.

வசனம்: 53

هَٰذَا مَا تُوعَدُونَ لِيَوۡمِ ٱلۡحِسَابِ

Aceasta este ceea ce vi se promite vouă [dreptcredincioșilor] pentru Ziua Socotirii.

வசனம்: 54

إِنَّ هَٰذَا لَرِزۡقُنَا مَا لَهُۥ مِن نَّفَادٍ

Cu adevărat, acesta va fi darul Nostru [pentru voi] și el va fi fără de sfârșit.

வசனம்: 55

هَٰذَاۚ وَإِنَّ لِلطَّٰغِينَ لَشَرَّ مَـَٔابٖ

Astfel va fi! Însă nelegiuiții vor avea parte de cel mai rău loc de întoarcere.

வசனம்: 56

جَهَنَّمَ يَصۡلَوۡنَهَا فَبِئۡسَ ٱلۡمِهَادُ

Iadul în care, vor arde! Și rău culcuș va fi el!

வசனம்: 57

هَٰذَا فَلۡيَذُوقُوهُ حَمِيمٞ وَغَسَّاقٞ

Astfel va fi! Și vor gusta ei apă clocotită și puroi

வசனம்: 58

وَءَاخَرُ مِن شَكۡلِهِۦٓ أَزۡوَٰجٌ

Și alte [pedepse] asemenea acesteia.

வசனம்: 59

هَٰذَا فَوۡجٞ مُّقۡتَحِمٞ مَّعَكُمۡ لَا مَرۡحَبَۢا بِهِمۡۚ إِنَّهُمۡ صَالُواْ ٱلنَّارِ

[Și atunci li se va zice nelegiuiților]: „Aceasta este o ceată ce intră grăbită împreună cu voi. Să nu aibă [această ceată] parte de bun venit, pentru că ea este sortită să ardă în Foc!”

வசனம்: 60

قَالُواْ بَلۡ أَنتُمۡ لَا مَرۡحَبَۢا بِكُمۡۖ أَنتُمۡ قَدَّمۡتُمُوهُ لَنَاۖ فَبِئۡسَ ٱلۡقَرَارُ

Ei vor zice: „Ba voi nu veți avea parte de bun venit! Voi ați adus aceasta asupra noastră!” Ce rău culcuș va fi el!

வசனம்: 61

قَالُواْ رَبَّنَا مَن قَدَّمَ لَنَا هَٰذَا فَزِدۡهُ عَذَابٗا ضِعۡفٗا فِي ٱلنَّارِ

Vor zice ei: „Doamne, acelora care au adus aceasta asupra noastră, sporește-le pedeapsa îndoit, în Foc!”

வசனம்: 62

وَقَالُواْ مَا لَنَا لَا نَرَىٰ رِجَالٗا كُنَّا نَعُدُّهُم مِّنَ ٱلۡأَشۡرَارِ

Și ei vor zice: „De ce nu-i vedem pe bărbații pe care noi îi socoteam printre cei răi?^[894]

[894] Ei se referă la credincioși

வசனம்: 63

أَتَّخَذۡنَٰهُمۡ سِخۡرِيًّا أَمۡ زَاغَتۡ عَنۡهُمُ ٱلۡأَبۡصَٰرُ

I-am luat noi în batjocură! Sau ochii noștri nu-i zăresc?”

வசனம்: 64

إِنَّ ذَٰلِكَ لَحَقّٞ تَخَاصُمُ أَهۡلِ ٱلنَّارِ

Aceasta este cu adevărat cearta neamului Focului.

வசனம்: 65

قُلۡ إِنَّمَآ أَنَا۠ مُنذِرٞۖ وَمَا مِنۡ إِلَٰهٍ إِلَّا ٱللَّهُ ٱلۡوَٰحِدُ ٱلۡقَهَّارُ

Spune: „Eu sunt numai un prevenitor! Nu există nicio divinitate afară de Allah Al-Uahid [Cel Unic], Al-Qahhar [Stăpânul Atotputernic]

வசனம்: 66

رَبُّ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَيۡنَهُمَا ٱلۡعَزِيزُ ٱلۡغَفَّٰرُ

Stăpânul Cerurilor și al Pământului și al celor ce se află între ele, Al-’Aziz [Cel Puternic] [și] Al-Ghaffar [Mereu Iertător]!”

வசனம்: 67

قُلۡ هُوَ نَبَؤٌاْ عَظِيمٌ

Spune: „Aceasta este o veste măreață,

வசனம்: 68

أَنتُمۡ عَنۡهُ مُعۡرِضُونَ

Însă voi vă îndepărtați de la ea.

வசனம்: 69

مَا كَانَ لِيَ مِنۡ عِلۡمِۭ بِٱلۡمَلَإِ ٱلۡأَعۡلَىٰٓ إِذۡ يَخۡتَصِمُونَ

Eu nu am nicio cunoștință despre căpeteniile preaînalte [ale Îngerilor] când ele au avut disputa [în legătură cu crearea lui Adam],

வசனம்: 70

إِن يُوحَىٰٓ إِلَيَّ إِلَّآ أَنَّمَآ أَنَا۠ نَذِيرٞ مُّبِينٌ

Mie nu mi s-a revelat decât că eu sunt un prevenitor limpede!”

வசனம்: 71

إِذۡ قَالَ رَبُّكَ لِلۡمَلَٰٓئِكَةِ إِنِّي خَٰلِقُۢ بَشَرٗا مِّن طِينٖ

[Și spune] când Domnul tău le-a spus Îngerilor: „Eu voi crea un om din lut.

வசனம்: 72

فَإِذَا سَوَّيۡتُهُۥ وَنَفَخۡتُ فِيهِ مِن رُّوحِي فَقَعُواْ لَهُۥ سَٰجِدِينَ

Și când Eu îl voi fi plăsmuit și voi fi suflat în el din duhul Meu^[895], voi să cădeți dinaintea lui, prosternându-vă [în semn de respect]!”

[895] A se vedea 15:29

வசனம்: 73

فَسَجَدَ ٱلۡمَلَٰٓئِكَةُ كُلُّهُمۡ أَجۡمَعُونَ

Și s-au prosternat toți Îngerii laolaltă,

வசனம்: 74

إِلَّآ إِبۡلِيسَ ٱسۡتَكۡبَرَ وَكَانَ مِنَ ٱلۡكَٰفِرِينَ

Cu excepția lui Iblis^[896], căci el a fost arogant și a devenit unul dintre cei care au tăgăduit credința.

[896] A se vedea 2:34

வசனம்: 75

قَالَ يَٰٓإِبۡلِيسُ مَا مَنَعَكَ أَن تَسۡجُدَ لِمَا خَلَقۡتُ بِيَدَيَّۖ أَسۡتَكۡبَرۡتَ أَمۡ كُنتَ مِنَ ٱلۡعَالِينَ

[Allah] a spus: „O, Iblis! Ce te-a împiedicat pe tine să te prosternezi dinaintea a ceea ce Eu am plămădit cu mâinile Mele^[897]? Ai fost arogant [atunci] sau te-ai socotit tu [deja] printre cei înalți?”

[897] A se vedea 2:19

வசனம்: 76

قَالَ أَنَا۠ خَيۡرٞ مِّنۡهُ خَلَقۡتَنِي مِن نَّارٖ وَخَلَقۡتَهُۥ مِن طِينٖ

[Iblis] a spus: „Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m-ai plămădit din foc, în vreme ce pe el l-ai plămădit Tu din lut!”.

வசனம்: 77

قَالَ فَٱخۡرُجۡ مِنۡهَا فَإِنَّكَ رَجِيمٞ

[Allah] a spus: „Ieși din el [Paradis] și vei fi tu alungat

வசனம்: 78

وَإِنَّ عَلَيۡكَ لَعۡنَتِيٓ إِلَىٰ يَوۡمِ ٱلدِّينِ

Și asupra ta se va abate blestemul Meu până în Ziua Judecății!”

வசனம்: 79

قَالَ رَبِّ فَأَنظِرۡنِيٓ إِلَىٰ يَوۡمِ يُبۡعَثُونَ

[Iblis] a spus: „Doamne, dă-mi mie răgaz până în Ziua când vor fi ei înviați!”

வசனம்: 80

قَالَ فَإِنَّكَ مِنَ ٱلۡمُنظَرِينَ

[Allah] a zis: „Vei fi printre cei păsuiți,

வசனம்: 81

إِلَىٰ يَوۡمِ ٱلۡوَقۡتِ ٱلۡمَعۡلُومِ

Până în Ziua timpului hotărât!”

வசனம்: 82

قَالَ فَبِعِزَّتِكَ لَأُغۡوِيَنَّهُمۡ أَجۡمَعِينَ

[Iblis] a spus: „Pe puterea Ta [jur]! Eu îi voi duce în ispită pe toți,

வசனம்: 83

إِلَّا عِبَادَكَ مِنۡهُمُ ٱلۡمُخۡلَصِينَ

În afară de robii Tăi cei devotați dintre ei!”

வசனம்: 84

قَالَ فَٱلۡحَقُّ وَٱلۡحَقَّ أَقُولُ

[Allah] a spus: „Eu sunt Al-Haqq [Cel Drept]! Adevăr este ceea ce spun:

வசனம்: 85

لَأَمۡلَأَنَّ جَهَنَّمَ مِنكَ وَمِمَّن تَبِعَكَ مِنۡهُمۡ أَجۡمَعِينَ

Voi umple Iadul cu tine și cu toți cei care te-au urmat pe tine!”

வசனம்: 86

قُلۡ مَآ أَسۡـَٔلُكُمۡ عَلَيۡهِ مِنۡ أَجۡرٖ وَمَآ أَنَا۠ مِنَ ٱلۡمُتَكَلِّفِينَ

Spune [Mohammed]: „Eu nu vă cer pentru acesta [Coran] nicio răsplată și eu nu sunt dintre prefăcuți!

வசனம்: 87

إِنۡ هُوَ إِلَّا ذِكۡرٞ لِّلۡعَٰلَمِينَ

El nu este decât Îndemnare pentru lumi!

வசனம்: 88

وَلَتَعۡلَمُنَّ نَبَأَهُۥ بَعۡدَ حِينِۭ

Și voi veți cunoaște [adevărul despre] vestea lui, după un timp!"