மொழிபெயர்ப்பு அத்தியாயம் அல்அன்ஆம் - உரோமானிய மொழிபெயர்ப்பு - Islam4ro.com - பக்க எண் 137 - அல்குர்ஆன் கலைக்களஞ்சியம்

வசனம்: 74

۞ وَإِذۡ قَالَ إِبۡرَٰهِيمُ لِأَبِيهِ ءَازَرَ أَتَتَّخِذُ أَصۡنَامًا ءَالِهَةً إِنِّيٓ أَرَىٰكَ وَقَوۡمَكَ فِي ضَلَٰلٖ مُّبِينٖ

Și [spune, o, Mohammed] atunci când Avraam i-a spus lui 'Azar, tatăl său: „Tu iei idolii drept zei? Cu adevărat, eu te văd împreună cu neamul tău într-o rătăcire limpede!”

வசனம்: 75

وَكَذَٰلِكَ نُرِيٓ إِبۡرَٰهِيمَ مَلَكُوتَ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَلِيَكُونَ مِنَ ٱلۡمُوقِنِينَ

Și așa i-am arătat Noi lui Avraam Împărăția Cerurilor și a Pământului, pentru ca el să fie dintre aceia care cred cu convingere.

வசனம்: 76

فَلَمَّا جَنَّ عَلَيۡهِ ٱلَّيۡلُ رَءَا كَوۡكَبٗاۖ قَالَ هَٰذَا رَبِّيۖ فَلَمَّآ أَفَلَ قَالَ لَآ أُحِبُّ ٱلۡأٓفِلِينَ

Când noaptea l-a acoperit, el a văzut o Planetă și a spus: „Acesta este Domnul meu!”^[22] Și când ea a asfințit, el a spus: „Eu nu-i iubesc pe cei care apun!”

[22] Doar pentru a demonstra neamului său că ceea ce ei adoră nu le poate fi de niciun folos

வசனம்: 77

فَلَمَّا رَءَا ٱلۡقَمَرَ بَازِغٗا قَالَ هَٰذَا رَبِّيۖ فَلَمَّآ أَفَلَ قَالَ لَئِن لَّمۡ يَهۡدِنِي رَبِّي لَأَكُونَنَّ مِنَ ٱلۡقَوۡمِ ٱلضَّآلِّينَ

Și când a văzut el Luna răsărind, a spus: „Acesta este Domnul meu.” Dar când a apus, el a spus: „Dacă Domnul meu nu mă călăuzește, voi fi din neamul celor rătăciți!”

வசனம்: 78

فَلَمَّا رَءَا ٱلشَّمۡسَ بَازِغَةٗ قَالَ هَٰذَا رَبِّي هَٰذَآ أَكۡبَرُۖ فَلَمَّآ أَفَلَتۡ قَالَ يَٰقَوۡمِ إِنِّي بَرِيٓءٞ مِّمَّا تُشۡرِكُونَ

Și când a văzut el Soarele răsărind, a spus: „Acesta este Domnul meu! Acesta este mai mare!” Apoi, când a asfințit, el a spus: „O, neam al meu! Eu sunt nevinovat pentru tot ceea ce voi Îi asociați [lui Allah]!

வசனம்: 79

إِنِّي وَجَّهۡتُ وَجۡهِيَ لِلَّذِي فَطَرَ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ حَنِيفٗاۖ وَمَآ أَنَا۠ مِنَ ٱلۡمُشۡرِكِينَ

Cu adevărat, eu îmi îndrept fața cu credință doar către Cel care a creat Cerurile și Pământul; și niciodată nu voi mai fi dintre cei care-I fac Lui asociați!”

வசனம்: 80

وَحَآجَّهُۥ قَوۡمُهُۥۚ قَالَ أَتُحَٰٓجُّوٓنِّي فِي ٱللَّهِ وَقَدۡ هَدَىٰنِۚ وَلَآ أَخَافُ مَا تُشۡرِكُونَ بِهِۦٓ إِلَّآ أَن يَشَآءَ رَبِّي شَيۡـٔٗاۚ وَسِعَ رَبِّي كُلَّ شَيۡءٍ عِلۡمًاۚ أَفَلَا تَتَذَكَّرُونَ

Iar poporul lui s-a certat cu el, însă el le-a spus: „Voi vă certați cu mine în privința lui Allah, când El m-a călăuzit? Eu nu mă tem de ceea ce-I alăturați voi, căci numai ce Voiește Domnul meu [se întâmplă]. Domnul meu cuprinde Totul cu Știința [Sa]. Dacă voi ați știi?

வசனம்: 81

وَكَيۡفَ أَخَافُ مَآ أَشۡرَكۡتُمۡ وَلَا تَخَافُونَ أَنَّكُمۡ أَشۡرَكۡتُم بِٱللَّهِ مَا لَمۡ يُنَزِّلۡ بِهِۦ عَلَيۡكُمۡ سُلۡطَٰنٗاۚ فَأَيُّ ٱلۡفَرِيقَيۡنِ أَحَقُّ بِٱلۡأَمۡنِۖ إِن كُنتُمۡ تَعۡلَمُونَ

Și cum m-aș teme eu de ceea ce voi I-ați alăturat, când voi nu vă temeți să-I alăturați lui Allah [lucruri] pentru care El nu v-a trimis vouă nicio dovadă? Care dintre cele două tabere este mai îndreptățită la siguranță, dacă voi știți?”