1. Mărire Celui care l‑a dus pe robul Său(2) în timpul unei nopţi de la Moscheea Al‑Haram(3) la Moscheea Al‑Aqsa(4), a cărei împrejmuire am binecuvântat‑o, ca să‑I arătăm din semnele Noastre. El este cu adevărat Cel care Aude Totul [şi] Cel care Vede Totul [As‑Sami’, Al‑Basir]!
(2) Pe Muhammed.
(3) Moscheea cea oprită sau cea sacră – mare moschee din Mekka, numită „oprită” pentru că în curtea ei sunt interzise lupta, vânatul, tăierea pomilor şi a ierbii.
(4) Moscheea cea mai îndepărtată – moscheea din Ierusalim, numită astfel pentru că în vremea profetului Muhammed era cunoscută ca cel mai îndepărtat loc sacru, Ierusalimul fiind pentru musulmani prima qibla (punctul spre care se îndreptau în timpul rugăciunilor), la început, a doua moschee (ca vechime, după cea de la Mekka) şi al treilea sanctuar.
4. Noi am vestit fiilor lui Israel în Carte(6): „Voi veţi aduce stricăciune pe pământ de două ori şi vă veţi ridica cu mare nelegiuire!”(7)
(6) În Tora.
(7) Unii exegeţi identifică cele două momente la care se face aluzie în acest verset cu distrugerea Templului de către babilonienii conduşi de Nabucodonosor (586 î.e.n.), când evreii au fost duşi în robie, şi cu distrugerea Ierusalimului de către Titus (70 e.n.).
5. Şi când va veni timpul primei dintre cele două, Noi vom trimite împotriva voastră robi de‑ai Noştri dintre cei înzestraţi cu mare putere şi ei vor cerceta lăuntrul căminelor şi acesta este un soroc ce se va împlini.
6. Apoi vă vom da Noi vouă putere asupra lor(8) şi vă vom înzestra pe voi cu mai multe averi şi mai mulţi copii şi vă vom face o ceată cu putere mai mare în luptă,
7. [Zicând]: „De veţi face bine, pentru sufletele voastre veţi face bine, iar de veţi face rău, [tot] pentru ele va fi”. Şi când va veni cea de‑a doua, [ei vă vor](9) întrista chipurile(10) şi vor intra în Moschee(11) aşa cum au intrat prima oară pentru ca să distrugă cu desăvârşire tot ceea ce au cucerit.
(9) Duşmanii voştri. (10) Umilindu‑vă şi înfrângându‑vă. (11) Moscheea Al‑Aqsa.
8. Poate că Domnul vostru va fi îndurător cu voi(12). Dar de o veţi face iarăşi, o vom face şi Noi. Şi Noi am orânduit Gheena drept temniţă pentru necredincioşi(13).
(12) Dacă veţi fi sinceri şi veţi săvârşi fapte bune. (13) În ziua Judecăţii de Apoi.
9. Acest Coran călăuzeşte către ceea ce este mai drept(14) şi binevesteşte dreptcredincioşilor care plinesc fapte bune că ei vor avea parte de mare răsplată,(15)
(14) Către drumul cel mai drept. (15) În această lume şi în Viaţa de Apoi.
12. Noi am făcut din noapte şi din zi două semne(18) şi a m şters apoi semnul nopţii(19) şi am lăsat să se vadă semnul zilei, ca să căutaţi harul Domnului vostru(20) ş i s ă ş tiţi n umărul a nilor ş i socotirea(21). Şi Noi am tâlcuit toate lucrurile cu toată limpezimea(22).
(18) Care dovedesc că au un creator înţelept. (19) Am şters lumina ei cu întunericul, pentru ca să vă odihniţi în timpul ei. (20) Să vă câştigaţi mijloacele de trai prin muncă şi deplasându‑vă în timpul zilei. (21) Socotirea lunilor şi zilelor. (22) În Coran.
13. Şi fiecărui om i‑am legat de gât faptele sale.(23) Iar în Ziua Învierii vom scoate pentru el o carte pe care el o va găsi deschisă.(24)
(23) În textul original „pasărea sa”. În Antichitate căutau să citească misterele destinului omenesc în zborul păsărilor. Dar destinul nostru nu depinde de păsări, de prevestiri sau de stele, ci de faptele noastre, bune sau rele, care atârnă în jurul gâturilor noastre. Omul este făcătorul propriului destin pentru faptele sale care nu se despart niciodată de el, însoţindu‑l ca un colier în jurul gâtului. (24) În care se află însemnate faptele sale bune şi faptele sale rele.
15. Cel care urmează calea cea dreaptă o urmează numai pentru sine însuşi(26), iar cel care rătăceşte, rătăceşte tot pentru sine însuşi. Şi nu va purta [un suflet] încărcat povara altuia şi Noi nu am chinuit [niciodată un neam] înainte de a‑i trimite un profet(27).
(26) Căci lui îi vor reveni foloasele bunei sale călăuziri. (27) Care să‑l călăuzească spre Adevăr şi să‑l împiedice de la rătăcire.
16. Şi dacă voim Noi să nimicim o cetate, le vom porunci celor îmbuibaţi din ea [să se supună rânduielilor Noastre], însă ei, [dimpotrivă], se vor deda desfrâului. Atunci pedeapsa hotărâtă împotriva ei se va adeveri(28) ş i N oi o v om n imici c u t otul.
18. Dacă cineva doreşte [viaţa] cea pieritoare, Noi dăm degrabă în ea ceea ce voim şi cui voim Noi. Apoi, Noi îi hotărâm lui Iadul, în care el va arde ruşinat şi lepădat.
23. Şi Domnul tău a orânduit să nu‑L adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceţi lor „Of!”(33) şi nu‑i certa pe ei(34), ci spune‑le lor vorbe cuviincioase.
(33) În semn de nemulţumire pentru că te stânjenesc. (34) Pentru ceea ce nu‑ţi place.
24. Şi din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei şi îndurării(35) şi spune: „Doamne, fii îndurător cu ei, căci ei m‑au crescut [când am fost] mic!”
(35) Fii într‑atât de bun şi de îndurător faţă de ei încât ei să te socotească a fi umil.
26. „Şi dă‑i celui care ţi‑e rudă ceea ce i se cuvine, ca şi sărmanului(36) şi călătorului de pe drum [aflat la nevoie], însă nu risipi peste măsură(37),
(36) Cel sărac, indiferent dacă ţi‑e rudă sau nu. (37) Pentru lucruri interzise sau reprobabile ori pentru cineva care nu merită.
29. Şi nu ţine mâna înlănţuită în jurul gâtului tău,(41) dar nici nu o întinde de tot(42), ca să rămâi ocărât şi întristat(43)!
(41) Nu te abţine de la milostenie şi daruri pentru aceia cărora li se cuvine! Mâna înlănţuită în jurul gâtului este o metaforă pentru zgârcenie. (42) Nici nu fac risipă în mod exagerat. (43) Blamat de săraci şi de rude.
30. Într‑adevăr, Domnul tău dă cele de trebuinţă cu prisosinţă cui voieşte El sau le dă cu măsură(44). El este Bine Ştiutor al robilor Săi, Atoatevăzător [Khabir, Basir].
32. Şi nu vă apropiaţi(46) de preacurvie,(47) căci ea este o josnicie! Şi rău drum este ea!
(46) Nu faceţi lucruri care să conducă la preacurvie, cum sunt sărutul, mângâierea, privitul la femeile goale etc. (47) Prin preacurvie se traduce cuvântul arab zina, care înseamnă o relaţie sexuală între bărbat şi femeie în afara căsătoriei.
33. Şi nu luaţi sufletul pe care Allah l‑a socotit oprit, decât pe drept!(48) Dacă cineva a fost omorât pe nedrept, atunci dăm Noi putere celui mai înrudit cu el,(49) însă acesta să nu se întreacă în omor,(50) căci el este ajutat [de lege]!
(48) Sufletul omului nu poate fi luat decât în conformitate cu prescripţiile legii islamice, în situaţii cum ar fi răzbunarea unui suflet sau uciderea asasinului. (49) Cel mai apropiat moştenitor are dreptul de a reclama judecătorului aplicarea legii talionului. (50) El nu poate cere aplicarea legii talionului decât faţă de ucigaş.
34. Şi nu vă apropiaţi de averea orfanului, decât pentru ceva şi mai bun [pentru ea],(51) până ce el ajunge la vârsta bărbăţiei(52)! Şi ţineţi legământul, căci cu privire la legământ veţi fi întrebaţi!
(51) Adică pentru a o păstra şi a o spori. (52) La vârsta majoratului.
36. Şi nu urma [lucrul despre] care nu ai cunoştinţă!(55) Auzul şi văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi întrebat!(56)
(55) Prin auz, văz sau raţiune. Nu urma lucrurile de a căror precizie şi justeţe nu eşti sigur! (56) Vei răspunde pentru ceea ce li se atribuie lor în Ziua Învierii.
39. Aceasta este din Înţelepciunea pe care Domnul tău ţi‑a revelat‑o(59). Şi nu aşeza alături de Allah un alt dumnezeu, căci vei fi aruncat în Gheena, certat şi alungat!
(59) Cele care ţi‑au fost oprite în versetele anterioare.
40. Oare v‑a ales Domnul vostru pentru voi numai băieţi şi a luat [pentru Sine] fiice dintre îngeri?(60) V oi r ostiţi u n c uvânt g reu(61)!
(60) Întrebarea este adresată idolatrilor care îi socoteau pe îngeri fiice ale lui Allah. (61) Atribuindu‑I lui Allah fii, căci Allah nu a avut nici tată şi nici fii.
44. Îl preamăresc cele şapte ceruri şi pământul şi cei care se află în ele şi nu este nimic care să nu‑L preamărească şi să nu‑I aducă laude, însă voi nu pricepeţi preamărirea lor. Dar El este Blând, Iertător [Halim, Ghafur].
46. Şi Noi punem peste inimile lor acoperăminte, astfel încât ei să nu‑l înţeleagă, iar în urechile lor o greutate(65). Iar când tu Îl pomeneşti în Coran numai pe Domnul tău, ei întorc spatele, fugind(66).
(65) Surzenie care i împiedică să l audă. (66) Ca să nu audă că Allah este Cel Unic.
47. Noi ştim prea bine cum ascultă ei,(67) atunci când te ascultă pe tine şi şuşotesc [între ei] şi zic cei nelegiuiţi: „Voi nu urmaţi decât un bărbat vrăjit!”
(67) Ei te ascultă pe tine pentru a lua vorbele tale în derâdere.
51. Sau o creatură care pare prea mare în piepturile voastre!” Iar ei vor zice: „Cine ne va face pe noi să fim din nou?” Spune: „Acela care v‑a creat pe voi prima oară!” Vor clătina capetele spre tine şi vor zice: „Când va fi asta(70)?” Spune: „S‑ar putea să fie în curând!”
54. Domnul vostru vă cunoaşte mai bine pe voi.(72) Dacă El voieşte, va fi milostiv cu voi,(73) iar dacă El voieşte, vă va osândi pe voi.(74) Şi Noi nu te‑am trimis ca să fii răspunzător pentru ei!(75)
(72) Se adresează idolatrilor din tribul Qurayş. (73) Dacă voi vă veţi căi, El vă va ierta. (74) Dacă nu‑I veţi răspunde şi veţi muri păgâni, veţi fi pedepsiţi în Ziua de Apoi. (75) Nu ca să răspunzi de ceea ce fac ei, ci te‑am trimis ca să le transmiţi mesajul şi să‑i previi.
55. Şi Domnul tău îi cunoaşte mai bine pe fiecare din ceruri şi pe cei de pre pământ,(76) şi Noi i‑am ales pe unii dintre profeţi înaintea altora şi i‑am dat Noi lui David psalmii.(77)
(76) Lui nu‑I este nimic necunoscut. (77) Allah i‑a preferat pe unii dintre profeţi altora: lui Moise i‑a dat Tora şi i‑a vorbit, lui Isus i‑a dat Evanghelia, lui David i‑a dat Psalmii, iar lui Muhammed – pe care l‑a preferat tuturor celorlalţi profeţi – i‑a revelat Coranul.
57. Aceia pe care îi cheamă ei(80) caută şi ei mijlocul [care să‑i conducă pe ei] cât mai aproape de Domnul lor, nădăjduiesc în îndurarea Sa şi se tem de chinul Lui, căci chinul Domnului tău este cu adevărat de temut.
58. Şi nu este cetate [nedreaptă](81) pe care Noi să nu o nimicim înainte de Ziua Învierii sau pe care să nu o chinuim cu chin aspru. Şi acest lucru este scris în Cartea [eternă](82).
(81) Al cărei neam să nu se ridice împotriva profetului său. (82) Tabla păstrată.
59. Şi nu Ne împiedică să trimitem semnele(83) decât numai f aptul c ă î naintaşii le‑au ţinut de minciună(84). Şi i‑am dat [neamului] Thamud cămila, care a fost [un semn] vizibil, însă ei s‑au purtat nedrept cu ea. Şi Noi nu trimitem semne decât ca ameninţare.(85)
(83) Pe care le cer idolatrii din tribul Qurayş. (84) Neamurile ‘Ad, Thamud etc. (85) Pentru ca să ştie rânduiala divină cei insolenţi, să‑şi aducă aminte de ea şi să se căiască.
60. Şi Noi ţi‑am spus că Domnul tău îi cuprinde pe toţi oamenii [cu puterea şi cunoaşterea Sa]. Şi nu am orânduit Noi vedenia(86) ce ţi‑am arătat‑o decât ca o încercare pentru omenire(87), ca şi pomul cel blestemat [pomenit] în Coran(88). Noi îi umplem de spaimă(89), însă aceasta nu face decât să le sporească marea lor nelegiuire.
(86) Călătoria nocturnă de la Mekka la Ierusalim şi înapoi. (87) Pentru a se deosebi cel bun de cel rău. (88) Pomul zaqqum, pom al Infernului, din ale cărui roade foarte amare mănâncă cei osândiţi la pedeapsa Iadului (Vezi şi 37 : 62‑65). (89) Cu acest verset şi cu altele asemănătoare.
61. Şi când Noi le‑am zis îngerilor „Prosternaţi‑vă înaintea lui Adam”(90), s‑au prosternat ei, afară de Iblis, care a zis: „Să mă prosternez eu dinaintea aceluia pe care L‑ai creat din lut?”
62. Şi a mai zis el: „Îl vezi pe acela pe care l‑ai cinstit mai mult decât pe mine?(91) Dacă Tu îmi vei da răgaz până î n Ziua Învierii, îi voi aduce pe toţi urmaşii lui sub stăpânirea mea(92), afară de puţini [dintre ei]”(93).
(91) De ce l‑ai cinstit mai mult pe el decât pe mine şi mi‑ai poruncit să mă prosternez dinaintea lui? (92) Ispitindu‑i. (93) Cei evlavioşi şi devotaţi cu adevărat.
64. Tulbură‑i cu glasul tău(95) pe aceia care poţi dintre ei şi adu‑i împotriva lor pe călăreţii tăi şi pe pedestraşii tăi! Fă‑te părtaş cu ei la bunurile lor(96) şi la copiii lor(97) şi fă‑le lor făgăduinţe(98)!” Însă nu făgăduieşte Şeitan decât numai ca să înşele!
(95) Cu chemarea ta la fapte rele. (96) Determinându‑i să le cheltuiască pentru lucruri oprite şi să le adune din ceea ce este oprit. (97) Rătăcindu i pe ei de la calea religiei. (98) Mincinoase.
67. Şi când răul vă va ajunge pe mare, rătăcesc departe aceia pe care voi îi chemaţi, afară de El. Dar după ce El vă mântuieşte(101), aducându‑vă pe uscat, voi vă întoarceţi [de la El], căci omul este nerecunoscător(102)!
(101) Vă salvează de la înec. (102) Faţă de binefacerile lui Allah.
68. Sunteţi voi siguri că El nu va face să se scufunde cu voi o bucată de uscat sau că El nu va trimite împotriva voastră vijelie cu pietriş(103) şi că voi nu veţi mai găsi apoi nici un ocrotitor?
69. Sau sunteţi voi siguri că El nu vă va întoarce [pe mare] altă dată şi nu va trimite asupra voastră vânt pustiitor şi nu vă va îneca, din cauza nemulţumirii voastre? Şi atunci nu veţi mai afla voi pe nimeni, ca ajutor împotriva Noastră!
70. Noi i‑am cinstit pe fiii lui Adam(104) şi i‑am purtat pe ei pe uscat şi pe mare(105) şi le‑am dat lor ca h rană felurite bunătăţi şi i‑am ales pe ei înaintea multor altora din cei pe care i‑am creat.
(104) Înzestrându‑i cu darul vorbirii, cu raţiune, cu capacitatea de a distinge lucrurile şi de a stăpâni peste tot ceea ce se află pe pământ. (105) Le‑am creat posibilitatea să se deplaseze pentru a‑şi agonisi mijloacele de existenţă.
71. În Ziua în care vom chema fiecare grup de oameni împreună cu cârmuitorul lor, aceia cărora li s‑a dat cartea(106) în mâna dreaptă, aceia vor citi cartea lor şi nu vor fi nedreptăţiţi nici cât un firicel.
(106) Cartea, în care sunt scrise faptele lor bune, le va fi dată în mâna dreaptă.
73. Ei(108) au fost aproape să te abată de la ceea ce Noi ţi‑am revelat, pentru ca tu să plăsmuieşti împotriva Noastră altceva şi atunci te‑ar fi primit ei ca prieten.
78. Împlineşte Rugăciunea [As‑Salat](114) d e l a î nclinarea s oarelui p ână l a întunericul nopţii şi citirea din zori(115), căci citirea din zori are martori(116).
(114) În acest verset se face referire la toate cele cinci Rugăciuni rituale obligatorii pentru toţi musulmanii în fiecare zi. Dar Rugăciunea din zori este cea mai importantă şi de aceea ea a fost numită în Coran „citire” sau „prosternare”. (115) Rugăciunea din zori, urmată de citirea Coranului. (116) Îngerii nopţii şi ai zilei.
79. Iar în timpul nopţii stai de veghe şi împlineşte rugăciuni peste cele cuvenite;(117) p oate c ă D omnul t ău t e v a readuce la viaţă într‑o poziţie demnă de laudă!
(117) Porunca îi este adresată profetului Muhammed, aceste rugăciuni nefiind obligatorii pentru ceilalţi dreptcredincioşi.
80. Şi spune: „Doamne, fă‑mă să intru printr‑o intrare a Adevărului şi scoate‑mă pe mine printr‑o ieşire a Adevărului şi dă‑mi de la Tine putere ajutătoare!(118)”
(118) Pentru ca Islamul să izbândească asupra necredinţei.
81. Spune(119): „A venit Adevărul(120) şi a pierit deşertăciunea”(121)! Deşertăciunea este sortită să piară!”(122)
(119) Vestind apropierea victoriei şi pentru a‑i înspăimânta pe idolatri. (120) Promisiunea că Islamul va ieşi victorios. (121) Idolatria a pierit. (122) Întotdeauna şi pretutindeni.
82. Noi pogorâm prin Coran ceea ce este tămăduire(123) şi îndurare pentru dreptcredincioşi şi nu face decât să sporească pierderea(124) celor nelegiuiţi.
(123) De ignoranţă şi rătăcire. (124) Pieirea lor, din pricina necredinţei.
83. Când Noi Ne revărsăm binefacerea(125) asupra omului, el se întoarce(126) şi se duce departe, iar atunci când îl ajunge un rău, el este deznădăjduit.
(125) Constând în mijloacele de existenţă, sănătate şi bogăţie în această viaţă. (126) Fără să‑L mai pomenească pe Allah şi fără să‑I mulţumească şi să‑L adore.
87. Afară de îndurarea de la Domnul tău, căci harul Său asupra ta este mare.(129)
(129) Prin faptul că te‑a ales pentru revelaţie şi învăţătura divină, apoi pentru împlinirea Mesajului şi păstrarea Coranului. Iar faptul că Allah nu îngăduie să dispară Coranul nu este altceva decât îndurarea Domnului tău.
88. Spune: „De s‑ar aduna(130) oamenii şi djinnii ca să facă [ceva] ca acest Coran, ei nu vor fi în stare să facă [ceva] asemenea lui, chiar dacă îşi vor fi unul altuia ajutor!”
93. Sau nu vei avea tu o casă din aur sau nu vei sui în cer! Şi nu vom crede în suirea ta în cer până ce nu vei pogorî asupra noastră o Carte pe care noi să o putem citi!”(133) Spune: „Mărire Domnului meu! Sunt eu mai mult decât un om trimis?(134)”
(133) O carte din cer care să confirme că tu spui Adevărul. (134) Asemeni celorlalţi trimişi.
96. Spune: „Allah este de ajuns ca martor între mine şi voi,(137) căci El este Bine Ştiutor [şi este] Cel care îi Vede Bine pe robii Săi [Khabir, Basir]!”
(137) În legătură cu faptul că v‑am transmis Mesajul Său, dar voi nu i‑aţi dat crezare.
97. Acela pe care‑l călăuzeşte Allah(138) este [cu adevărat] cel bine călăuzit, iar acelora pe care El îi duce în rătăcire(139) nu le vei găsi ocrotitori afară de El. Şi Noi îi vom aduna în Ziua Învierii târâţi pe feţele lor – orbi, muţi, surzi(140). Adăpostul lor va fi Gheena şi ori de câte ori va da să se stingă [focul], Noi îl vom aprinde cu flacără.
(138) Către Adevăr. (139) Ca urmare a alegerii proaste pe care a făcut‑o. (140) Aşa cum au fost şi în lumea aceasta.
98. Aceasta(141) va fi răsplata lor pentru că nu au crezut în semnele Noastre şi au zis: „Oare după ce vom fi oase şi resturi vom mai putea fi înviaţi din nou?”
99. Oare nu văd ei(142) că Allah care a creat cerurile şi pământul poate să creeze asemenea lor(143)? El a orânduit pentru ei un termen asupra căruia nu este îndoială, însă nelegiuiţii resping [totul] afară de necredinţă.
101. I‑am dat Noi lui Moise nouă semne limpezi.(144) Întreabă‑i numai pe fiii lui Israel, la care a venit [Moise] şi Faraon i‑a zis: „Eu te socotesc pe tine, o, Moise, vrăjit!(145)”
(144) Pentru a dovedi justeţea Mesajului cu care l‑a trimis Allah. Cele nouă minuni sunt: toiagul, mâna, foametea, inundaţia, lăcustele, păduchii, broaştele, sângele, traversarea mării. Compară şi cu Biblia (Exodul: 7‑14) (145) Adică vrăjitor.
102. Iar el(146) a z is: „Tu(147) ştii că nu le‑a trimis pe acestea(148) decât Stăpânul cerurilor şi al pământului, ca semne limpezi şi eu te cred, o, Faraon, pierdut!”
(146) Moise. (147) Faraon. (148) Cele nouă minuni.
104. Şi după el(150), am spus Noi fiilor lui Israel: „Locuiţi pe acest pământ!(151)”. Dar când va veni promisiunea [Vieţii] de Apoi,(152) vă vom aduna Noi în cete amestecate(153)!
(150) După înecarea lui. (151) Pământul Canaanului. (152) Se mai interpretează că promisiunea de apoi este cea de‑a doua pedepsire a neamului lui Israel, când ei toţi vor fi adunaţi din toată lumea într‑un loc. (153) Formate din voi şi din duşmanii voştri, pe care vă va judeca şi vă va împărţi în fericiţi şi nefericiţi.
106. [Noi l‑am făcut] un Coran pe care l‑am împărţit [în sure şi versete] pentru ca tu să‑l citeşti oamenilor în răstimpuri(155). Şi l‑am pogorât Noi rând pe rând(156).
(155) Căci astfel este mai uşor de înţeles şi de reţinut. (156) În funcţie de situaţii şi de interese.
107. Spune: „De credeţi voi în el ori nu credeţi, aceia cărora li s‑a dat ştiinţa înaintea lui – dacă li se citeşte lor – cad, prosternându‑se, cu bărbiile la pământ.(157)
(157) Prosternându‑se pentru a‑L adora pe Allah. Iudeii şi creştinii evlavioşi, care respectă Cartea Stăpânului lor, au aflat din cărţile lor povestirea despre Trimisul lui Allah – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – şi ei, când aud Coranul, ştiu că el este Adevărul de la Allah şi se prosternează până la pământ, în semn de mulţumire că i‑a ţinut pe ei în viaţă ca să‑l vadă pe noul Profet, să se călăuzească după calea lui şi să vadă împlinindu‑se făgăduinţa pe care Dumnezeu le‑a făcut‑o în scripturile lor, în legătură cu trimiterea unui nou profet oamenilor, după Isus.
110. Spune: „Chemaţi‑L Allah sau chemaţi‑L Milostivul, oricum L‑aţi chema, ale Lui sunt numele cele mai frumoase!(160) Şi nu rosti cu glas tare Rugăciunea ta, dar nici nu o rosti în şoaptă, ci caută între acestea [două] o cale!”(161)
(160) Care exprimă gloria, sacralitatea şi măreţia Sa. (161) Ibn Abbas a spus: Trimisul lui Allah – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – se afla ascuns în Mekka, iar când făcea Rugăciunea împreună cu companionii săi, el ridica glasul când recita Coranul. Dar când l‑au auzit politeiştii, au blestemat Coranul, precum şi pe Cel care l‑a revelat şi pe cel care l‑a adus. Atunci Allah Preaputernicul şi Preamăritul I‑a zis Profetului Său: „Şi nu rosti cu glas tare Rugăciunea ta, dar nici nu o rosti în şoaptă, ci caută între acestea [două] o cale!”.
111. Spune: „Laudă lui Allah, care nu Şi‑a luat niciodată un fiu,(162) care nu are părtaş la stăpânire şi nici nu are nevoie de ocrotitor împotriva umilinţei!” Şi slăveşte‑L pe El, aducându‑I preamărirea cuvenită!
(162) Referire la Isus, socotit de către creştini fiu al lui Allah, la Ezra, socotit de iudei ca fiu al lui Allah şi la îngeri, socotiţi de arabii păgâni ca fiice ale lui Allah.
4. إبقاء معلومات نسخة الترجمة الموجودة داخل المستند.
5. إفادة المصدر (QuranEnc.com) بأي ملاحظة على الترجمة.
6. تطوير الترجمات وفق النسخ الجديدة الصادرة من المصدر (QuranEnc.com).
7. عدم تضمين إعلانات لا تليق بترجمات معاني القرآن الكريم عند العرض.
نتائج البحث:
API specs
Endpoints:
Sura translation
GET / https://quranenc.com/api/v1/translation/sura/{translation_key}/{sura_number} description: get the specified translation (by its translation_key) for the speicified sura (by its number)
Parameters: translation_key: (the key of the currently selected translation) sura_number: [1-114] (Sura number in the mosshaf which should be between 1 and 114)
Returns:
json object containing array of objects, each object contains the "sura", "aya", "translation" and "footnotes".
GET / https://quranenc.com/api/v1/translation/aya/{translation_key}/{sura_number}/{aya_number} description: get the specified translation (by its translation_key) for the speicified aya (by its number sura_number and aya_number)
Parameters: translation_key: (the key of the currently selected translation) sura_number: [1-114] (Sura number in the mosshaf which should be between 1 and 114) aya_number: [1-...] (Aya number in the sura)
Returns:
json object containing the "sura", "aya", "translation" and "footnotes".