Traduction des sens Sourate AL-ISRÂ’ - Traduction roumaine - Encyclopédie du Noble Coran

AL-’ISRA’

Verset: 1

سُبۡحَٰنَ ٱلَّذِيٓ أَسۡرَىٰ بِعَبۡدِهِۦ لَيۡلٗا مِّنَ ٱلۡمَسۡجِدِ ٱلۡحَرَامِ إِلَى ٱلۡمَسۡجِدِ ٱلۡأَقۡصَا ٱلَّذِي بَٰرَكۡنَا حَوۡلَهُۥ لِنُرِيَهُۥ مِنۡ ءَايَٰتِنَآۚ إِنَّهُۥ هُوَ ٱلسَّمِيعُ ٱلۡبَصِيرُ

1. Mărire Celui care l‑a dus pe robul Său(2) în timpul unei nopţi de la Moscheea Al‑Haram(3) la Moscheea Al‑Aqsa(4), a cărei împrejmuire am binecuvântat‑o, ca să‑I arătăm din semnele Noastre. El este cu adevărat Cel care Aude Totul [şi] Cel care Vede Totul [As‑Sami’, Al‑Basir]!

(2) Pe Muhammed.
(3) Moscheea cea oprită sau cea sacră – mare moschee din Mekka, numită „oprită” pentru că în curtea ei sunt interzise lupta, vânatul, tăierea pomilor şi a ierbii.
(4) Moscheea cea mai îndepărtată – moscheea din Ierusalim, numită astfel pentru că în vremea profetului Muhammed era cunoscută ca cel mai îndepărtat loc sacru, Ierusalimul fiind pentru musulmani prima qibla (punctul spre care se îndreptau în timpul rugăciunilor), la început, a doua moschee (ca vechime, după cea de la Mekka) şi al treilea sanctuar.

Verset: 2

وَءَاتَيۡنَا مُوسَى ٱلۡكِتَٰبَ وَجَعَلۡنَٰهُ هُدٗى لِّبَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ أَلَّا تَتَّخِذُواْ مِن دُونِي وَكِيلٗا

2. Şi Noi i‑am dat lui Moise Cartea(5), pe care am făcut‑o drept călăuză pentru fiii lui Israel, [zicând]: „Nu luaţi un alt ocrotitor afară de Mine!”

(5) Tora.

Verset: 3

ذُرِّيَّةَ مَنۡ حَمَلۡنَا مَعَ نُوحٍۚ إِنَّهُۥ كَانَ عَبۡدٗا شَكُورٗا

3. [O, voi] urmaşi ai acelora pe care Noi i‑am luat împreună cu Noe [în arcă]! El a fost cu adevărat un rob mulţumitor.

Verset: 4

وَقَضَيۡنَآ إِلَىٰ بَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ فِي ٱلۡكِتَٰبِ لَتُفۡسِدُنَّ فِي ٱلۡأَرۡضِ مَرَّتَيۡنِ وَلَتَعۡلُنَّ عُلُوّٗا كَبِيرٗا

4. Noi am vestit fiilor lui Israel în Carte(6): „Voi veţi aduce stricăciune pe pământ de două ori şi vă veţi ridica cu mare nelegiuire!”(7)

(6) În Tora.
(7) Unii exegeţi identifică cele două momente la care se face aluzie în acest verset cu distrugerea Templului de către babilonienii conduşi de Nabucodonosor (586 î.e.n.), când evreii au fost duşi în robie, şi cu distrugerea Ierusalimului de către Titus (70 e.n.).

Verset: 5

فَإِذَا جَآءَ وَعۡدُ أُولَىٰهُمَا بَعَثۡنَا عَلَيۡكُمۡ عِبَادٗا لَّنَآ أُوْلِي بَأۡسٖ شَدِيدٖ فَجَاسُواْ خِلَٰلَ ٱلدِّيَارِۚ وَكَانَ وَعۡدٗا مَّفۡعُولٗا

5. Şi când va veni timpul primei dintre cele două, Noi vom trimite împotriva voastră robi de‑ai Noştri dintre cei înzestraţi cu mare putere şi ei vor cerceta lăuntrul căminelor şi acesta este un soroc ce se va împlini.

Verset: 6

ثُمَّ رَدَدۡنَا لَكُمُ ٱلۡكَرَّةَ عَلَيۡهِمۡ وَأَمۡدَدۡنَٰكُم بِأَمۡوَٰلٖ وَبَنِينَ وَجَعَلۡنَٰكُمۡ أَكۡثَرَ نَفِيرًا

6. Apoi vă vom da Noi vouă putere asupra lor(8) şi vă vom înzestra pe voi cu mai multe averi şi mai mulţi copii şi vă vom face o ceată cu putere mai mare în luptă,

(8) După căinţa voastră.

Verset: 7

إِنۡ أَحۡسَنتُمۡ أَحۡسَنتُمۡ لِأَنفُسِكُمۡۖ وَإِنۡ أَسَأۡتُمۡ فَلَهَاۚ فَإِذَا جَآءَ وَعۡدُ ٱلۡأٓخِرَةِ لِيَسُـُٔواْ وُجُوهَكُمۡ وَلِيَدۡخُلُواْ ٱلۡمَسۡجِدَ كَمَا دَخَلُوهُ أَوَّلَ مَرَّةٖ وَلِيُتَبِّرُواْ مَا عَلَوۡاْ تَتۡبِيرًا

7. [Zicând]: „De veţi face bine, pentru sufletele voastre veţi face bine, iar de veţi face rău, [tot] pentru ele va fi”. Şi când va veni cea de‑a doua, [ei vă vor](9) întrista chipurile(10) şi vor intra în Moschee(11) aşa cum au intrat prima oară pentru ca să distrugă cu desăvârşire tot ceea ce au cucerit.

(9) Duşmanii voştri. (10) Umilindu‑vă şi înfrângându‑vă. (11) Moscheea Al‑Aqsa.

Verset: 8

عَسَىٰ رَبُّكُمۡ أَن يَرۡحَمَكُمۡۚ وَإِنۡ عُدتُّمۡ عُدۡنَاۚ وَجَعَلۡنَا جَهَنَّمَ لِلۡكَٰفِرِينَ حَصِيرًا

8. Poate că Domnul vostru va fi îndurător cu voi(12). Dar de o veţi face iarăşi, o vom face şi Noi. Şi Noi am orânduit Gheena drept temniţă pentru necredincioşi(13).

(12) Dacă veţi fi sinceri şi veţi săvârşi fapte bune. (13) În ziua Judecăţii de Apoi.

Verset: 9

إِنَّ هَٰذَا ٱلۡقُرۡءَانَ يَهۡدِي لِلَّتِي هِيَ أَقۡوَمُ وَيُبَشِّرُ ٱلۡمُؤۡمِنِينَ ٱلَّذِينَ يَعۡمَلُونَ ٱلصَّٰلِحَٰتِ أَنَّ لَهُمۡ أَجۡرٗا كَبِيرٗا

9. Acest Coran călăuzeşte către ceea ce este mai drept(14) şi binevesteşte dreptcredincioşilor care plinesc fapte bune că ei vor avea parte de mare răsplată,(15)

(14) Către drumul cel mai drept. (15) În această lume şi în Viaţa de Apoi.

Verset: 10

وَأَنَّ ٱلَّذِينَ لَا يُؤۡمِنُونَ بِٱلۡأٓخِرَةِ أَعۡتَدۡنَا لَهُمۡ عَذَابًا أَلِيمٗا

10. Iar celor care nu cred în Ziua de Apoi(16) le‑am pregătit Noi chin dureros(17).

(16) În Înviere şi în răsplătirea faptelor. (17) În Lumea de Apoi şi aceasta este pedeapsa Infernului.

Verset: 11

وَيَدۡعُ ٱلۡإِنسَٰنُ بِٱلشَّرِّ دُعَآءَهُۥ بِٱلۡخَيۡرِۖ وَكَانَ ٱلۡإِنسَٰنُ عَجُولٗا

11. Şi omul cheamă răul tot aşa cum cheamă şi binele, fiindcă omul este tare grăbit.

Verset: 12

وَجَعَلۡنَا ٱلَّيۡلَ وَٱلنَّهَارَ ءَايَتَيۡنِۖ فَمَحَوۡنَآ ءَايَةَ ٱلَّيۡلِ وَجَعَلۡنَآ ءَايَةَ ٱلنَّهَارِ مُبۡصِرَةٗ لِّتَبۡتَغُواْ فَضۡلٗا مِّن رَّبِّكُمۡ وَلِتَعۡلَمُواْ عَدَدَ ٱلسِّنِينَ وَٱلۡحِسَابَۚ وَكُلَّ شَيۡءٖ فَصَّلۡنَٰهُ تَفۡصِيلٗا

12. Noi am făcut din noapte şi din zi două semne(18) şi a m şters apoi semnul nopţii(19) şi am lăsat să se vadă semnul zilei, ca să căutaţi harul Domnului vostru(20) ş i s ă ş tiţi n umărul a nilor ş i socotirea(21). Şi Noi am tâlcuit toate lucrurile cu toată limpezimea(22).

(18) Care dovedesc că au un creator înţelept. (19) Am şters lumina ei cu întunericul, pentru ca să vă odihniţi în timpul ei. (20) Să vă câştigaţi mijloacele de trai prin muncă şi deplasându‑vă în timpul zilei. (21) Socotirea lunilor şi zilelor. (22) În Coran.

Verset: 13

وَكُلَّ إِنسَٰنٍ أَلۡزَمۡنَٰهُ طَٰٓئِرَهُۥ فِي عُنُقِهِۦۖ وَنُخۡرِجُ لَهُۥ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ كِتَٰبٗا يَلۡقَىٰهُ مَنشُورًا

13. Şi fiecărui om i‑am legat de gât faptele sale.(23) Iar în Ziua Învierii vom scoate pentru el o carte pe care el o va găsi deschisă.(24)

(23) În textul original „pasărea sa”. În Antichitate căutau să citească misterele destinului omenesc în zborul păsărilor. Dar destinul nostru nu depinde de păsări, de prevestiri sau de stele, ci de faptele noastre, bune sau rele, care atârnă în jurul gâturilor noastre. Omul este făcătorul propriului destin pentru faptele sale care nu se despart niciodată de el, însoţindu‑l ca un colier în jurul gâtului. (24) În care se află însemnate faptele sale bune şi faptele sale rele.

Verset: 14

ٱقۡرَأۡ كِتَٰبَكَ كَفَىٰ بِنَفۡسِكَ ٱلۡيَوۡمَ عَلَيۡكَ حَسِيبٗا

14. [Şi i se va zice lui]: „Citeşte cartea ta! Astăzi tu eşti de ajuns ca să fii pentru tine socotitor!”(25)

(25) Tu eşti martor pentru ceea ce ai făcut şi faptele tale te vor judeca.

Verset: 15

مَّنِ ٱهۡتَدَىٰ فَإِنَّمَا يَهۡتَدِي لِنَفۡسِهِۦۖ وَمَن ضَلَّ فَإِنَّمَا يَضِلُّ عَلَيۡهَاۚ وَلَا تَزِرُ وَازِرَةٞ وِزۡرَ أُخۡرَىٰۗ وَمَا كُنَّا مُعَذِّبِينَ حَتَّىٰ نَبۡعَثَ رَسُولٗا

15. Cel care urmează calea cea dreaptă o urmează numai pentru sine însuşi(26), iar cel care rătăceşte, rătăceşte tot pentru sine însuşi. Şi nu va purta [un suflet] încărcat povara altuia şi Noi nu am chinuit [niciodată un neam] înainte de a‑i trimite un profet(27).

(26) Căci lui îi vor reveni foloasele bunei sale călăuziri. (27) Care să‑l călăuzească spre Adevăr şi să‑l împiedice de la rătăcire.

Verset: 16

وَإِذَآ أَرَدۡنَآ أَن نُّهۡلِكَ قَرۡيَةً أَمَرۡنَا مُتۡرَفِيهَا فَفَسَقُواْ فِيهَا فَحَقَّ عَلَيۡهَا ٱلۡقَوۡلُ فَدَمَّرۡنَٰهَا تَدۡمِيرٗا

16. Şi dacă voim Noi să nimicim o cetate, le vom porunci celor îmbuibaţi din ea [să se supună rânduielilor Noastre], însă ei, [dimpotrivă], se vor deda desfrâului. Atunci pedeapsa hotărâtă împotriva ei se va adeveri(28) ş i N oi o v om n imici c u t otul.

(28) Din pricina nesupunerii şi nelegiuirii lor.

Verset: 17

وَكَمۡ أَهۡلَكۡنَا مِنَ ٱلۡقُرُونِ مِنۢ بَعۡدِ نُوحٖۗ وَكَفَىٰ بِرَبِّكَ بِذُنُوبِ عِبَادِهِۦ خَبِيرَۢا بَصِيرٗا

17. Dar câte neamuri am nimicit Noi după Noe! Iar Domnul tău este îndeajuns Ştiutor [şi] este Cel care Vede [Khabir, Basir] păcatele robilor Săi.(29)

(29) Nu‑i este nimic necunoscut din ceea ce săvârşesc ei.

Verset: 18

مَّن كَانَ يُرِيدُ ٱلۡعَاجِلَةَ عَجَّلۡنَا لَهُۥ فِيهَا مَا نَشَآءُ لِمَن نُّرِيدُ ثُمَّ جَعَلۡنَا لَهُۥ جَهَنَّمَ يَصۡلَىٰهَا مَذۡمُومٗا مَّدۡحُورٗا

18. Dacă cineva doreşte [viaţa] cea pieritoare, Noi dăm degrabă în ea ceea ce voim şi cui voim Noi. Apoi, Noi îi hotărâm lui Iadul, în care el va arde ruşinat şi lepădat.

Verset: 19

وَمَنۡ أَرَادَ ٱلۡأٓخِرَةَ وَسَعَىٰ لَهَا سَعۡيَهَا وَهُوَ مُؤۡمِنٞ فَأُوْلَٰٓئِكَ كَانَ سَعۡيُهُم مَّشۡكُورٗا

19. Iar aceia care voiesc Lumea de Apoi şi se trudesc cu râvnă pentru ea şi sunt credincioşi, râvna acelora va fi răsplătită(30).

(30) Cu bună răsplată.

Verset: 20

كُلّٗا نُّمِدُّ هَٰٓؤُلَآءِ وَهَٰٓؤُلَآءِ مِنۡ عَطَآءِ رَبِّكَۚ وَمَا كَانَ عَطَآءُ رَبِّكَ مَحۡظُورًا

20. Şi le vom dărui Noi tuturora – atât acestora cât şi acelora – din darurile Domnului tău, iar darurile Domnului tău nu sunt oprite [pentru nimeni].

Verset: 21

ٱنظُرۡ كَيۡفَ فَضَّلۡنَا بَعۡضَهُمۡ عَلَىٰ بَعۡضٖۚ وَلَلۡأٓخِرَةُ أَكۡبَرُ دَرَجَٰتٖ وَأَكۡبَرُ تَفۡضِيلٗا

21. Priveşte cum i‑am ales Noi pe unii înaintea altora(31), însă în Lumea de Apoi sunt trepte şi mai înalte şi foloase mai alese.

(31) În ceea ce priveşte mijloacele de subzistenţă în această lume.

Verset: 22

لَّا تَجۡعَلۡ مَعَ ٱللَّهِ إِلَٰهًا ءَاخَرَ فَتَقۡعُدَ مَذۡمُومٗا مَّخۡذُولٗا

22. „Nu pune lângă Allah un alt zeu, ca să nu şezi(32) ruşinat şi alungat!

(32) Să nu rămâi neputincios.

Verset: 23

۞ وَقَضَىٰ رَبُّكَ أَلَّا تَعۡبُدُوٓاْ إِلَّآ إِيَّاهُ وَبِٱلۡوَٰلِدَيۡنِ إِحۡسَٰنًاۚ إِمَّا يَبۡلُغَنَّ عِندَكَ ٱلۡكِبَرَ أَحَدُهُمَآ أَوۡ كِلَاهُمَا فَلَا تَقُل لَّهُمَآ أُفّٖ وَلَا تَنۡهَرۡهُمَا وَقُل لَّهُمَا قَوۡلٗا كَرِيمٗا

23. Şi Domnul tău a orânduit să nu‑L adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceţi lor „Of!”(33) şi nu‑i certa pe ei(34), ci spune‑le lor vorbe cuviincioase.

(33) În semn de nemulţumire pentru că te stânjenesc. (34) Pentru ceea ce nu‑ţi place.

Verset: 24

وَٱخۡفِضۡ لَهُمَا جَنَاحَ ٱلذُّلِّ مِنَ ٱلرَّحۡمَةِ وَقُل رَّبِّ ٱرۡحَمۡهُمَا كَمَا رَبَّيَانِي صَغِيرٗا

24. Şi din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei şi îndurării(35) şi spune: „Doamne, fii îndurător cu ei, căci ei m‑au crescut [când am fost] mic!”

(35) Fii într‑atât de bun şi de îndurător faţă de ei încât ei să te socotească a fi umil.

Verset: 25

رَّبُّكُمۡ أَعۡلَمُ بِمَا فِي نُفُوسِكُمۡۚ إِن تَكُونُواْ صَٰلِحِينَ فَإِنَّهُۥ كَانَ لِلۡأَوَّٰبِينَ غَفُورٗا

25. Domnul vostru ştie mai bine ce se află în sufletele voastre, iar dacă sunteţi voi drepţi, El este Iertător cu aceia care se căiesc.

Verset: 26

وَءَاتِ ذَا ٱلۡقُرۡبَىٰ حَقَّهُۥ وَٱلۡمِسۡكِينَ وَٱبۡنَ ٱلسَّبِيلِ وَلَا تُبَذِّرۡ تَبۡذِيرًا

26. „Şi dă‑i celui care ţi‑e rudă ceea ce i se cuvine, ca şi sărmanului(36) şi călătorului de pe drum [aflat la nevoie], însă nu risipi peste măsură(37),

(36) Cel sărac, indiferent dacă ţi‑e rudă sau nu. (37) Pentru lucruri interzise sau reprobabile ori pentru cineva care nu merită.

Verset: 27

إِنَّ ٱلۡمُبَذِّرِينَ كَانُوٓاْ إِخۡوَٰنَ ٱلشَّيَٰطِينِۖ وَكَانَ ٱلشَّيۡطَٰنُ لِرَبِّهِۦ كَفُورٗا

27. Căci risipitorii sunt fraţii şeitanilor,(38) iar Şeitan este nerecunoscător Domnului său!”

(38) Sunt asemenea şeitanilor, nerecunoscând binefacerea lui Allah şi cheltuind averea pentru ceea ce nu trebuie.

Verset: 28

وَإِمَّا تُعۡرِضَنَّ عَنۡهُمُ ٱبۡتِغَآءَ رَحۡمَةٖ مِّن رَّبِّكَ تَرۡجُوهَا فَقُل لَّهُمۡ قَوۡلٗا مَّيۡسُورٗا

28. Şi dacă te întorci de la ei(39), căutând îndurare la Domnul tău, în care tu nădăjduieşti, spune‑le lor o vorbă prietenoasă!(40)

(39) De la rude, sărmani şi călători. (40) Când aştepţi un câştig de la Allah, din care le vei da şi lor.

Verset: 29

وَلَا تَجۡعَلۡ يَدَكَ مَغۡلُولَةً إِلَىٰ عُنُقِكَ وَلَا تَبۡسُطۡهَا كُلَّ ٱلۡبَسۡطِ فَتَقۡعُدَ مَلُومٗا مَّحۡسُورًا

29. Şi nu ţine mâna înlănţuită în jurul gâtului tău,(41) dar nici nu o întinde de tot(42), ca să rămâi ocărât şi întristat(43)!

(41) Nu te abţine de la milostenie şi daruri pentru aceia cărora li se cuvine! Mâna înlănţuită în jurul gâtului este o metaforă pentru zgârcenie. (42) Nici nu fac risipă în mod exagerat. (43) Blamat de săraci şi de rude.

Verset: 30

إِنَّ رَبَّكَ يَبۡسُطُ ٱلرِّزۡقَ لِمَن يَشَآءُ وَيَقۡدِرُۚ إِنَّهُۥ كَانَ بِعِبَادِهِۦ خَبِيرَۢا بَصِيرٗا

30. Într‑adevăr, Domnul tău dă cele de trebuinţă cu prisosinţă cui voieşte El sau le dă cu măsură(44). El este Bine Ştiutor al robilor Săi, Atoatevăzător [Khabir, Basir].

(44) După voinţa şi înţelepciunea Sa.

Verset: 31

وَلَا تَقۡتُلُوٓاْ أَوۡلَٰدَكُمۡ خَشۡيَةَ إِمۡلَٰقٖۖ نَّحۡنُ نَرۡزُقُهُمۡ وَإِيَّاكُمۡۚ إِنَّ قَتۡلَهُمۡ كَانَ خِطۡـٔٗا كَبِيرٗا

31. Şi nu vă omorâţi copiii voştri de frica sărăciei!(45) Noi le vom asigura cele de trebuinţă ca şi vouă. Omorârea lor este un păcat mare!

(45) Aluzie la obiceiul păgân al îngropării fiicelor nou‑născute (vezi 6:151).

Verset: 32

وَلَا تَقۡرَبُواْ ٱلزِّنَىٰٓۖ إِنَّهُۥ كَانَ فَٰحِشَةٗ وَسَآءَ سَبِيلٗا

32. Şi nu vă apropiaţi(46) de preacurvie,(47) căci ea este o josnicie! Şi rău drum este ea!

(46) Nu faceţi lucruri care să conducă la preacurvie, cum sunt sărutul, mângâierea, privitul la femeile goale etc. (47) Prin preacurvie se traduce cuvântul arab zina, care înseamnă o relaţie sexuală între bărbat şi femeie în afara căsătoriei.

Verset: 33

وَلَا تَقۡتُلُواْ ٱلنَّفۡسَ ٱلَّتِي حَرَّمَ ٱللَّهُ إِلَّا بِٱلۡحَقِّۗ وَمَن قُتِلَ مَظۡلُومٗا فَقَدۡ جَعَلۡنَا لِوَلِيِّهِۦ سُلۡطَٰنٗا فَلَا يُسۡرِف فِّي ٱلۡقَتۡلِۖ إِنَّهُۥ كَانَ مَنصُورٗا

33. Şi nu luaţi sufletul pe care Allah l‑a socotit oprit, decât pe drept!(48) Dacă cineva a fost omorât pe nedrept, atunci dăm Noi putere celui mai înrudit cu el,(49) însă acesta să nu se întreacă în omor,(50) căci el este ajutat [de lege]!

(48) Sufletul omului nu poate fi luat decât în conformitate cu prescripţiile legii islamice, în situaţii cum ar fi răzbunarea unui suflet sau uciderea asasinului. (49) Cel mai apropiat moştenitor are dreptul de a reclama judecătorului aplicarea legii talionului. (50) El nu poate cere aplicarea legii talionului decât faţă de ucigaş.

Verset: 34

وَلَا تَقۡرَبُواْ مَالَ ٱلۡيَتِيمِ إِلَّا بِٱلَّتِي هِيَ أَحۡسَنُ حَتَّىٰ يَبۡلُغَ أَشُدَّهُۥۚ وَأَوۡفُواْ بِٱلۡعَهۡدِۖ إِنَّ ٱلۡعَهۡدَ كَانَ مَسۡـُٔولٗا

34. Şi nu vă apropiaţi de averea orfanului, decât pentru ceva şi mai bun [pentru ea],(51) până ce el ajunge la vârsta bărbăţiei(52)! Şi ţineţi legământul, căci cu privire la legământ veţi fi întrebaţi!

(51) Adică pentru a o păstra şi a o spori. (52) La vârsta majoratului.

Verset: 35

وَأَوۡفُواْ ٱلۡكَيۡلَ إِذَا كِلۡتُمۡ وَزِنُواْ بِٱلۡقِسۡطَاسِ ٱلۡمُسۡتَقِيمِۚ ذَٰلِكَ خَيۡرٞ وَأَحۡسَنُ تَأۡوِيلٗا

35. Daţi măsura plină, când măsuraţi şi cântăriţi cu o balanţă dreaptă!(53) Acest lucru este mai bun [pentru voi] şi urmarea va fi şi ea mai bună(54)!

(53) Nu‑i înşelaţi pe oameni la măsurare sau la cântărire. (54) Căci săvârşiţi o nedreptate pentru care o să vi se ceară socoteală în Ziua de Apoi.

Verset: 36

وَلَا تَقۡفُ مَا لَيۡسَ لَكَ بِهِۦ عِلۡمٌۚ إِنَّ ٱلسَّمۡعَ وَٱلۡبَصَرَ وَٱلۡفُؤَادَ كُلُّ أُوْلَٰٓئِكَ كَانَ عَنۡهُ مَسۡـُٔولٗا

36. Şi nu urma [lucrul despre] care nu ai cunoştinţă!(55) Auzul şi văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi întrebat!(56)

(55) Prin auz, văz sau raţiune. Nu urma lucrurile de a căror precizie şi justeţe nu eşti sigur! (56) Vei răspunde pentru ceea ce li se atribuie lor în Ziua Învierii.

Verset: 37

وَلَا تَمۡشِ فِي ٱلۡأَرۡضِ مَرَحًاۖ إِنَّكَ لَن تَخۡرِقَ ٱلۡأَرۡضَ وَلَن تَبۡلُغَ ٱلۡجِبَالَ طُولٗا

37. Şi nu purcede pe pământ cu semeţie, căci tu nu vei despica pământul(57) şi nici nu vei atinge înălţimea munţilor(58)!

(57) Cu mersul tău semeţ şi apăsat. (58) Oricât ai întinde statura ta.

Verset: 38

كُلُّ ذَٰلِكَ كَانَ سَيِّئُهُۥ عِندَ رَبِّكَ مَكۡرُوهٗا

38. Toate acestea sunt rele şi sunt urâte de Domnul tău.

Verset: 39

ذَٰلِكَ مِمَّآ أَوۡحَىٰٓ إِلَيۡكَ رَبُّكَ مِنَ ٱلۡحِكۡمَةِۗ وَلَا تَجۡعَلۡ مَعَ ٱللَّهِ إِلَٰهًا ءَاخَرَ فَتُلۡقَىٰ فِي جَهَنَّمَ مَلُومٗا مَّدۡحُورًا

39. Aceasta este din Înţelepciunea pe care Domnul tău ţi‑a revelat‑o(59). Şi nu aşeza alături de Allah un alt dumnezeu, căci vei fi aruncat în Gheena, certat şi alungat!

(59) Cele care ţi‑au fost oprite în versetele anterioare.

Verset: 40

أَفَأَصۡفَىٰكُمۡ رَبُّكُم بِٱلۡبَنِينَ وَٱتَّخَذَ مِنَ ٱلۡمَلَٰٓئِكَةِ إِنَٰثًاۚ إِنَّكُمۡ لَتَقُولُونَ قَوۡلًا عَظِيمٗا

40. Oare v‑a ales Domnul vostru pentru voi numai băieţi şi a luat [pentru Sine] fiice dintre îngeri?(60) V oi r ostiţi u n c uvânt g reu(61)!

(60) Întrebarea este adresată idolatrilor care îi socoteau pe îngeri fiice ale lui Allah. (61) Atribuindu‑I lui Allah fii, căci Allah nu a avut nici tată şi nici fii.

Verset: 41

وَلَقَدۡ صَرَّفۡنَا فِي هَٰذَا ٱلۡقُرۡءَانِ لِيَذَّكَّرُواْ وَمَا يَزِيدُهُمۡ إِلَّا نُفُورٗا

41. Noi am tâlcuit [pildele] în acest Coran, pentru ca ei să chibzuiască, însă aceasta nu face decât să le sporească lor îndepărtarea(62).

(62) De adevăr.

Verset: 42

قُل لَّوۡ كَانَ مَعَهُۥٓ ءَالِهَةٞ كَمَا يَقُولُونَ إِذٗا لَّٱبۡتَغَوۡاْ إِلَىٰ ذِي ٱلۡعَرۡشِ سَبِيلٗا

42. Spune: „Dacă ar fi alături de El şi alţi zei – aşa după cum pretind – ar fi căutat ei o cale către Stăpânul Tronului”!

Verset: 43

سُبۡحَٰنَهُۥ وَتَعَٰلَىٰ عَمَّا يَقُولُونَ عُلُوّٗا كَبِيرٗا

43. Mărire Lui! El este mai presus decât ceea ce pretind ei cu prisosinţă.

Verset: 44

تُسَبِّحُ لَهُ ٱلسَّمَٰوَٰتُ ٱلسَّبۡعُ وَٱلۡأَرۡضُ وَمَن فِيهِنَّۚ وَإِن مِّن شَيۡءٍ إِلَّا يُسَبِّحُ بِحَمۡدِهِۦ وَلَٰكِن لَّا تَفۡقَهُونَ تَسۡبِيحَهُمۡۚ إِنَّهُۥ كَانَ حَلِيمًا غَفُورٗا

44. Îl preamăresc cele şapte ceruri şi pământul şi cei care se află în ele şi nu este nimic care să nu‑L preamărească şi să nu‑I aducă laude, însă voi nu pricepeţi preamărirea lor. Dar El este Blând, Iertător [Halim, Ghafur].

Verset: 45

وَإِذَا قَرَأۡتَ ٱلۡقُرۡءَانَ جَعَلۡنَا بَيۡنَكَ وَبَيۡنَ ٱلَّذِينَ لَا يُؤۡمِنُونَ بِٱلۡأٓخِرَةِ حِجَابٗا مَّسۡتُورٗا

45. Când tu citeşti Coranul(63), Noi punem un văl nevăzut între tine şi aceia care nu cred în Viaţa de Apoi(64),

(63) Acestor idolatri. (64) Nu cred în Înviere şi în răsplata şi pedepsirea faptelor.

Verset: 46

وَجَعَلۡنَا عَلَىٰ قُلُوبِهِمۡ أَكِنَّةً أَن يَفۡقَهُوهُ وَفِيٓ ءَاذَانِهِمۡ وَقۡرٗاۚ وَإِذَا ذَكَرۡتَ رَبَّكَ فِي ٱلۡقُرۡءَانِ وَحۡدَهُۥ وَلَّوۡاْ عَلَىٰٓ أَدۡبَٰرِهِمۡ نُفُورٗا

46. Şi Noi punem peste inimile lor acoperăminte, astfel încât ei să nu‑l înţeleagă, iar în urechile lor o greutate(65). Iar când tu Îl pomeneşti în Coran numai pe Domnul tău, ei întorc spatele, fugind(66).

(65) Surzenie care i împiedică să l audă. (66) Ca să nu audă că Allah este Cel Unic.

Verset: 47

نَّحۡنُ أَعۡلَمُ بِمَا يَسۡتَمِعُونَ بِهِۦٓ إِذۡ يَسۡتَمِعُونَ إِلَيۡكَ وَإِذۡ هُمۡ نَجۡوَىٰٓ إِذۡ يَقُولُ ٱلظَّٰلِمُونَ إِن تَتَّبِعُونَ إِلَّا رَجُلٗا مَّسۡحُورًا

47. Noi ştim prea bine cum ascultă ei,(67) atunci când te ascultă pe tine şi şuşotesc [între ei] şi zic cei nelegiuiţi: „Voi nu urmaţi decât un bărbat vrăjit!”

(67) Ei te ascultă pe tine pentru a lua vorbele tale în derâdere.

Verset: 48

ٱنظُرۡ كَيۡفَ ضَرَبُواْ لَكَ ٱلۡأَمۡثَالَ فَضَلُّواْ فَلَا يَسۡتَطِيعُونَ سَبِيلٗا

48. Uită‑te cu cine te‑au asemuit pe tine!(68) Însă ei sunt rătăciţi şi nu pot găsi o cale [spre Adevăr]!

(68) Adică te‑au asemuit pe tine cu poetul, cu vrăjitorul sau cu cel cuprins de djinni (adică „majnun”, care înseamnă şi „nebun”).

Verset: 49

وَقَالُوٓاْ أَءِذَا كُنَّا عِظَٰمٗا وَرُفَٰتًا أَءِنَّا لَمَبۡعُوثُونَ خَلۡقٗا جَدِيدٗا

49. Şi zic ei: „Oare după ce vom deveni noi oase şi resturi, vom mai putea fi înviaţi din nou?”

Verset: 50

۞ قُلۡ كُونُواْ حِجَارَةً أَوۡ حَدِيدًا

50. Spune(69): „De aţi fi voi pietre şi fier

(69) Spune, Muhammed!

Verset: 51

أَوۡ خَلۡقٗا مِّمَّا يَكۡبُرُ فِي صُدُورِكُمۡۚ فَسَيَقُولُونَ مَن يُعِيدُنَاۖ قُلِ ٱلَّذِي فَطَرَكُمۡ أَوَّلَ مَرَّةٖۚ فَسَيُنۡغِضُونَ إِلَيۡكَ رُءُوسَهُمۡ وَيَقُولُونَ مَتَىٰ هُوَۖ قُلۡ عَسَىٰٓ أَن يَكُونَ قَرِيبٗا

51. Sau o creatură care pare prea mare în piepturile voastre!” Iar ei vor zice: „Cine ne va face pe noi să fim din nou?” Spune: „Acela care v‑a creat pe voi prima oară!” Vor clătina capetele spre tine şi vor zice: „Când va fi asta(70)?” Spune: „S‑ar putea să fie în curând!”

(70) Învierea.

Verset: 52

يَوۡمَ يَدۡعُوكُمۡ فَتَسۡتَجِيبُونَ بِحَمۡدِهِۦ وَتَظُنُّونَ إِن لَّبِثۡتُمۡ إِلَّا قَلِيلٗا

52. Într‑o Zi, vă va chema El şi voi Îi veţi răspunde, preamărindu‑L, şi veţi crede că voi nu aţi rămas decât puţin [timp].

Verset: 53

وَقُل لِّعِبَادِي يَقُولُواْ ٱلَّتِي هِيَ أَحۡسَنُۚ إِنَّ ٱلشَّيۡطَٰنَ يَنزَغُ بَيۡنَهُمۡۚ إِنَّ ٱلشَّيۡطَٰنَ كَانَ لِلۡإِنسَٰنِ عَدُوّٗا مُّبِينٗا

53. Şi zi‑le(71) robilor Mei să spună ceea ce este mai frumos; căci Şeitan stârneşte vrajbă între ei, iar Şeitan este un duşman învederat al omului!

(71) O, Muhammed!

Verset: 54

رَّبُّكُمۡ أَعۡلَمُ بِكُمۡۖ إِن يَشَأۡ يَرۡحَمۡكُمۡ أَوۡ إِن يَشَأۡ يُعَذِّبۡكُمۡۚ وَمَآ أَرۡسَلۡنَٰكَ عَلَيۡهِمۡ وَكِيلٗا

54. Domnul vostru vă cunoaşte mai bine pe voi.(72) Dacă El voieşte, va fi milostiv cu voi,(73) iar dacă El voieşte, vă va osândi pe voi.(74) Şi Noi nu te‑am trimis ca să fii răspunzător pentru ei!(75)

(72) Se adresează idolatrilor din tribul Qurayş. (73) Dacă voi vă veţi căi, El vă va ierta. (74) Dacă nu‑I veţi răspunde şi veţi muri păgâni, veţi fi pedepsiţi în Ziua de Apoi. (75) Nu ca să răspunzi de ceea ce fac ei, ci te‑am trimis ca să le transmiţi mesajul şi să‑i previi.

Verset: 55

وَرَبُّكَ أَعۡلَمُ بِمَن فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِۗ وَلَقَدۡ فَضَّلۡنَا بَعۡضَ ٱلنَّبِيِّـۧنَ عَلَىٰ بَعۡضٖۖ وَءَاتَيۡنَا دَاوُۥدَ زَبُورٗا

55. Şi Domnul tău îi cunoaşte mai bine pe fiecare din ceruri şi pe cei de pre pământ,(76) şi Noi i‑am ales pe unii dintre profeţi înaintea altora şi i‑am dat Noi lui David psalmii.(77)

(76) Lui nu‑I este nimic necunoscut. (77) Allah i‑a preferat pe unii dintre profeţi altora: lui Moise i‑a dat Tora şi i‑a vorbit, lui Isus i‑a dat Evanghelia, lui David i‑a dat Psalmii, iar lui Muhammed – pe care l‑a preferat tuturor celorlalţi profeţi – i‑a revelat Coranul.

Verset: 56

قُلِ ٱدۡعُواْ ٱلَّذِينَ زَعَمۡتُم مِّن دُونِهِۦ فَلَا يَمۡلِكُونَ كَشۡفَ ٱلضُّرِّ عَنكُمۡ وَلَا تَحۡوِيلًا

56. Spune(78): „Chemaţi‑i(79) pe aceia pe care voi i‑aţi pretins în locul Lui”! Ei nu vă pot mântui de rău, nici nu‑l pot depărta!

(78) O, Muhammed, idolatrilor care adoră pe altcineva în afară de Allah. (79) Ca să vă ajute.

Verset: 57

أُوْلَٰٓئِكَ ٱلَّذِينَ يَدۡعُونَ يَبۡتَغُونَ إِلَىٰ رَبِّهِمُ ٱلۡوَسِيلَةَ أَيُّهُمۡ أَقۡرَبُ وَيَرۡجُونَ رَحۡمَتَهُۥ وَيَخَافُونَ عَذَابَهُۥٓۚ إِنَّ عَذَابَ رَبِّكَ كَانَ مَحۡذُورٗا

57. Aceia pe care îi cheamă ei(80) caută şi ei mijlocul [care să‑i conducă pe ei] cât mai aproape de Domnul lor, nădăjduiesc în îndurarea Sa şi se tem de chinul Lui, căci chinul Domnului tău este cu adevărat de temut.

(80) Pe care ei îi numesc zei.

Verset: 58

وَإِن مِّن قَرۡيَةٍ إِلَّا نَحۡنُ مُهۡلِكُوهَا قَبۡلَ يَوۡمِ ٱلۡقِيَٰمَةِ أَوۡ مُعَذِّبُوهَا عَذَابٗا شَدِيدٗاۚ كَانَ ذَٰلِكَ فِي ٱلۡكِتَٰبِ مَسۡطُورٗا

58. Şi nu este cetate [nedreaptă](81) pe care Noi să nu o nimicim înainte de Ziua Învierii sau pe care să nu o chinuim cu chin aspru. Şi acest lucru este scris în Cartea [eternă](82).

(81) Al cărei neam să nu se ridice împotriva profetului său. (82) Tabla păstrată.

Verset: 59

وَمَا مَنَعَنَآ أَن نُّرۡسِلَ بِٱلۡأٓيَٰتِ إِلَّآ أَن كَذَّبَ بِهَا ٱلۡأَوَّلُونَۚ وَءَاتَيۡنَا ثَمُودَ ٱلنَّاقَةَ مُبۡصِرَةٗ فَظَلَمُواْ بِهَاۚ وَمَا نُرۡسِلُ بِٱلۡأٓيَٰتِ إِلَّا تَخۡوِيفٗا

59. Şi nu Ne împiedică să trimitem semnele(83) decât numai f aptul c ă î naintaşii le‑au ţinut de minciună(84). Şi i‑am dat [neamului] Thamud cămila, care a fost [un semn] vizibil, însă ei s‑au purtat nedrept cu ea. Şi Noi nu trimitem semne decât ca ameninţare.(85)

(83) Pe care le cer idolatrii din tribul Qurayş. (84) Neamurile ‘Ad, Thamud etc. (85) Pentru ca să ştie rânduiala divină cei insolenţi, să‑şi aducă aminte de ea şi să se căiască.

Verset: 60

وَإِذۡ قُلۡنَا لَكَ إِنَّ رَبَّكَ أَحَاطَ بِٱلنَّاسِۚ وَمَا جَعَلۡنَا ٱلرُّءۡيَا ٱلَّتِيٓ أَرَيۡنَٰكَ إِلَّا فِتۡنَةٗ لِّلنَّاسِ وَٱلشَّجَرَةَ ٱلۡمَلۡعُونَةَ فِي ٱلۡقُرۡءَانِۚ وَنُخَوِّفُهُمۡ فَمَا يَزِيدُهُمۡ إِلَّا طُغۡيَٰنٗا كَبِيرٗا

60. Şi Noi ţi‑am spus că Domnul tău îi cuprinde pe toţi oamenii [cu puterea şi cunoaşterea Sa]. Şi nu am orânduit Noi vedenia(86) ce ţi‑am arătat‑o decât ca o încercare pentru omenire(87), ca şi pomul cel blestemat [pomenit] în Coran(88). Noi îi umplem de spaimă(89), însă aceasta nu face decât să le sporească marea lor nelegiuire.

(86) Călătoria nocturnă de la Mekka la Ierusalim şi înapoi. (87) Pentru a se deosebi cel bun de cel rău. (88) Pomul zaqqum, pom al Infernului, din ale cărui roade foarte amare mănâncă cei osândiţi la pedeapsa Iadului (Vezi şi 37 : 62‑65). (89) Cu acest verset şi cu altele asemănătoare.

Verset: 61

وَإِذۡ قُلۡنَا لِلۡمَلَٰٓئِكَةِ ٱسۡجُدُواْ لِأٓدَمَ فَسَجَدُوٓاْ إِلَّآ إِبۡلِيسَ قَالَ ءَأَسۡجُدُ لِمَنۡ خَلَقۡتَ طِينٗا

61. Şi când Noi le‑am zis îngerilor „Prosternaţi‑vă înaintea lui Adam”(90), s‑au prosternat ei, afară de Iblis, care a zis: „Să mă prosternez eu dinaintea aceluia pe care L‑ai creat din lut?”

(90) În semn de salut şi de cinstire.

Verset: 62

قَالَ أَرَءَيۡتَكَ هَٰذَا ٱلَّذِي كَرَّمۡتَ عَلَيَّ لَئِنۡ أَخَّرۡتَنِ إِلَىٰ يَوۡمِ ٱلۡقِيَٰمَةِ لَأَحۡتَنِكَنَّ ذُرِّيَّتَهُۥٓ إِلَّا قَلِيلٗا

62. Şi a mai zis el: „Îl vezi pe acela pe care l‑ai cinstit mai mult decât pe mine?(91) Dacă Tu îmi vei da răgaz până î n Ziua Învierii, îi voi aduce pe toţi urmaşii lui sub stăpânirea mea(92), afară de puţini [dintre ei]”(93).

(91) De ce l‑ai cinstit mai mult pe el decât pe mine şi mi‑ai poruncit să mă prosternez dinaintea lui? (92) Ispitindu‑i. (93) Cei evlavioşi şi devotaţi cu adevărat.

Verset: 63

قَالَ ٱذۡهَبۡ فَمَن تَبِعَكَ مِنۡهُمۡ فَإِنَّ جَهَنَّمَ جَزَآؤُكُمۡ جَزَآءٗ مَّوۡفُورٗا

63. A zis(94): „Pleacă! Şi cine te va urma pe tine dintre ei, Gheena va fi răsplata voastră – bogată răsplată!

(94) Allah.

Verset: 64

وَٱسۡتَفۡزِزۡ مَنِ ٱسۡتَطَعۡتَ مِنۡهُم بِصَوۡتِكَ وَأَجۡلِبۡ عَلَيۡهِم بِخَيۡلِكَ وَرَجِلِكَ وَشَارِكۡهُمۡ فِي ٱلۡأَمۡوَٰلِ وَٱلۡأَوۡلَٰدِ وَعِدۡهُمۡۚ وَمَا يَعِدُهُمُ ٱلشَّيۡطَٰنُ إِلَّا غُرُورًا

64. Tulbură‑i cu glasul tău(95) pe aceia care poţi dintre ei şi adu‑i împotriva lor pe călăreţii tăi şi pe pedestraşii tăi! Fă‑te părtaş cu ei la bunurile lor(96) şi la copiii lor(97) şi fă‑le lor făgăduinţe(98)!” Însă nu făgăduieşte Şeitan decât numai ca să înşele!

(95) Cu chemarea ta la fapte rele. (96) Determinându‑i să le cheltuiască pentru lucruri oprite şi să le adune din ceea ce este oprit. (97) Rătăcindu i pe ei de la calea religiei. (98) Mincinoase.

Verset: 65

إِنَّ عِبَادِي لَيۡسَ لَكَ عَلَيۡهِمۡ سُلۡطَٰنٞۚ وَكَفَىٰ بِرَبِّكَ وَكِيلٗا

65. „Asupra robilor Mei tu nu vei avea putere!”(99) Şi Domnul tău este de ajuns ca Ocrotitor!

(99) Cei devotaţi.

Verset: 66

رَّبُّكُمُ ٱلَّذِي يُزۡجِي لَكُمُ ٱلۡفُلۡكَ فِي ٱلۡبَحۡرِ لِتَبۡتَغُواْ مِن فَضۡلِهِۦٓۚ إِنَّهُۥ كَانَ بِكُمۡ رَحِيمٗا

66. Domnul vostru este cel care vă mână corăbiile pe mare, pentru ca voi să căutaţi ceva din harul Lui(100). El este Îndurător cu voi [Rahim].

(100) Ca să vă dobândiţi cele necesare existenţei.

Verset: 67

وَإِذَا مَسَّكُمُ ٱلضُّرُّ فِي ٱلۡبَحۡرِ ضَلَّ مَن تَدۡعُونَ إِلَّآ إِيَّاهُۖ فَلَمَّا نَجَّىٰكُمۡ إِلَى ٱلۡبَرِّ أَعۡرَضۡتُمۡۚ وَكَانَ ٱلۡإِنسَٰنُ كَفُورًا

67. Şi când răul vă va ajunge pe mare, rătăcesc departe aceia pe care voi îi chemaţi, afară de El. Dar după ce El vă mântuieşte(101), aducându‑vă pe uscat, voi vă întoarceţi [de la El], căci omul este nerecunoscător(102)!

(101) Vă salvează de la înec. (102) Faţă de binefacerile lui Allah.

Verset: 68

أَفَأَمِنتُمۡ أَن يَخۡسِفَ بِكُمۡ جَانِبَ ٱلۡبَرِّ أَوۡ يُرۡسِلَ عَلَيۡكُمۡ حَاصِبٗا ثُمَّ لَا تَجِدُواْ لَكُمۡ وَكِيلًا

68. Sunteţi voi siguri că El nu va face să se scufunde cu voi o bucată de uscat sau că El nu va trimite împotriva voastră vijelie cu pietriş(103) şi că voi nu veţi mai găsi apoi nici un ocrotitor?

(103) Vânt aruncând cu pietre care vă lovesc.

Verset: 69

أَمۡ أَمِنتُمۡ أَن يُعِيدَكُمۡ فِيهِ تَارَةً أُخۡرَىٰ فَيُرۡسِلَ عَلَيۡكُمۡ قَاصِفٗا مِّنَ ٱلرِّيحِ فَيُغۡرِقَكُم بِمَا كَفَرۡتُمۡ ثُمَّ لَا تَجِدُواْ لَكُمۡ عَلَيۡنَا بِهِۦ تَبِيعٗا

69. Sau sunteţi voi siguri că El nu vă va întoarce [pe mare] altă dată şi nu va trimite asupra voastră vânt pustiitor şi nu vă va îneca, din cauza nemulţumirii voastre? Şi atunci nu veţi mai afla voi pe nimeni, ca ajutor împotriva Noastră!

Verset: 70

۞ وَلَقَدۡ كَرَّمۡنَا بَنِيٓ ءَادَمَ وَحَمَلۡنَٰهُمۡ فِي ٱلۡبَرِّ وَٱلۡبَحۡرِ وَرَزَقۡنَٰهُم مِّنَ ٱلطَّيِّبَٰتِ وَفَضَّلۡنَٰهُمۡ عَلَىٰ كَثِيرٖ مِّمَّنۡ خَلَقۡنَا تَفۡضِيلٗا

70. Noi i‑am cinstit pe fiii lui Adam(104) şi i‑am purtat pe ei pe uscat şi pe mare(105) şi le‑am dat lor ca h rană felurite bunătăţi şi i‑am ales pe ei înaintea multor altora din cei pe care i‑am creat.

(104) Înzestrându‑i cu darul vorbirii, cu raţiune, cu capacitatea de a distinge lucrurile şi de a stăpâni peste tot ceea ce se află pe pământ. (105) Le‑am creat posibilitatea să se deplaseze pentru a‑şi agonisi mijloacele de existenţă.

Verset: 71

يَوۡمَ نَدۡعُواْ كُلَّ أُنَاسِۭ بِإِمَٰمِهِمۡۖ فَمَنۡ أُوتِيَ كِتَٰبَهُۥ بِيَمِينِهِۦ فَأُوْلَٰٓئِكَ يَقۡرَءُونَ كِتَٰبَهُمۡ وَلَا يُظۡلَمُونَ فَتِيلٗا

71. În Ziua în care vom chema fiecare grup de oameni împreună cu cârmuitorul lor, aceia cărora li s‑a dat cartea(106) în mâna dreaptă, aceia vor citi cartea lor şi nu vor fi nedreptăţiţi nici cât un firicel.

(106) Cartea, în care sunt scrise faptele lor bune, le va fi dată în mâna dreaptă.

Verset: 72

وَمَن كَانَ فِي هَٰذِهِۦٓ أَعۡمَىٰ فَهُوَ فِي ٱلۡأٓخِرَةِ أَعۡمَىٰ وَأَضَلُّ سَبِيلٗا

72. Iar acela care în această [lume] este orb(107), va fi orb şi în Lumea de Apoi şi va fi şi mai rătăcit de la drum.

(107) Nu poate fi călăuzit către adevăr.

Verset: 73

وَإِن كَادُواْ لَيَفۡتِنُونَكَ عَنِ ٱلَّذِيٓ أَوۡحَيۡنَآ إِلَيۡكَ لِتَفۡتَرِيَ عَلَيۡنَا غَيۡرَهُۥۖ وَإِذٗا لَّٱتَّخَذُوكَ خَلِيلٗا

73. Ei(108) au fost aproape să te abată de la ceea ce Noi ţi‑am revelat, pentru ca tu să plăsmuieşti împotriva Noastră altceva şi atunci te‑ar fi primit ei ca prieten.

(108) Idolatrii.

Verset: 74

وَلَوۡلَآ أَن ثَبَّتۡنَٰكَ لَقَدۡ كِدتَّ تَرۡكَنُ إِلَيۡهِمۡ شَيۡـٔٗا قَلِيلًا

74. Şi dacă Noi nu te‑am fi ţinut tare(109), erai aproape să te apleci către ei puţin.

(109) De partea Adevărului, păzindu‑te pe tine.

Verset: 75

إِذٗا لَّأَذَقۡنَٰكَ ضِعۡفَ ٱلۡحَيَوٰةِ وَضِعۡفَ ٱلۡمَمَاتِ ثُمَّ لَا تَجِدُ لَكَ عَلَيۡنَا نَصِيرٗا

75. Atunci Noi te‑am fi făcut să guşti îndoit [suferinţa] vieţii şi îndoit [suferinţa] morţii şi apoi tu n‑ai mai fi găsit ajutor împotriva Noastră.

Verset: 76

وَإِن كَادُواْ لَيَسۡتَفِزُّونَكَ مِنَ ٱلۡأَرۡضِ لِيُخۡرِجُوكَ مِنۡهَاۖ وَإِذٗا لَّا يَلۡبَثُونَ خِلَٰفَكَ إِلَّا قَلِيلٗا

76. Şi au fost ei(110) aproape să te sperie pe tine ca să te alunge din ţară(111). Dar atunci n‑ar mai fi rămas ei în urma ta decât puţin(112).

(110) Mekkanii care au refuzat la început noua credinţă. (111) Din Mekka. (112) Puţin timp.

Verset: 77

سُنَّةَ مَن قَدۡ أَرۡسَلۡنَا قَبۡلَكَ مِن رُّسُلِنَاۖ وَلَا تَجِدُ لِسُنَّتِنَا تَحۡوِيلًا

77. [Aceasta a fost] datina cu aceia pe care i‑am trimis înaintea ta dintre trimişii Noştri şi nu vei afla nici o schimbare în purtarea Noastră.(113)

(113) Referire la faptul că Allah a nimicit toate neamurile care şi‑au alungat profeţii.

Verset: 78

أَقِمِ ٱلصَّلَوٰةَ لِدُلُوكِ ٱلشَّمۡسِ إِلَىٰ غَسَقِ ٱلَّيۡلِ وَقُرۡءَانَ ٱلۡفَجۡرِۖ إِنَّ قُرۡءَانَ ٱلۡفَجۡرِ كَانَ مَشۡهُودٗا

78. Împlineşte Rugăciunea [As‑Salat](114) d e l a î nclinarea s oarelui p ână l a întunericul nopţii şi citirea din zori(115), căci citirea din zori are martori(116).

(114) În acest verset se face referire la toate cele cinci Rugăciuni rituale obligatorii pentru toţi musulmanii în fiecare zi. Dar Rugăciunea din zori este cea mai importantă şi de aceea ea a fost numită în Coran „citire” sau „prosternare”. (115) Rugăciunea din zori, urmată de citirea Coranului. (116) Îngerii nopţii şi ai zilei.

Verset: 79

وَمِنَ ٱلَّيۡلِ فَتَهَجَّدۡ بِهِۦ نَافِلَةٗ لَّكَ عَسَىٰٓ أَن يَبۡعَثَكَ رَبُّكَ مَقَامٗا مَّحۡمُودٗا

79. Iar în timpul nopţii stai de veghe şi împlineşte rugăciuni peste cele cuvenite;(117) p oate c ă D omnul t ău t e v a readuce la viaţă într‑o poziţie demnă de laudă!

(117) Porunca îi este adresată profetului Muhammed, aceste rugăciuni nefiind obligatorii pentru ceilalţi dreptcredincioşi.

Verset: 80

وَقُل رَّبِّ أَدۡخِلۡنِي مُدۡخَلَ صِدۡقٖ وَأَخۡرِجۡنِي مُخۡرَجَ صِدۡقٖ وَٱجۡعَل لِّي مِن لَّدُنكَ سُلۡطَٰنٗا نَّصِيرٗا

80. Şi spune: „Doamne, fă‑mă să intru printr‑o intrare a Adevărului şi scoate‑mă pe mine printr‑o ieşire a Adevărului şi dă‑mi de la Tine putere ajutătoare!(118)”

(118) Pentru ca Islamul să izbândească asupra necredinţei.

Verset: 81

وَقُلۡ جَآءَ ٱلۡحَقُّ وَزَهَقَ ٱلۡبَٰطِلُۚ إِنَّ ٱلۡبَٰطِلَ كَانَ زَهُوقٗا

81. Spune(119): „A venit Adevărul(120) şi a pierit deşertăciunea”(121)! Deşertăciunea este sortită să piară!”(122)

(119) Vestind apropierea victoriei şi pentru a‑i înspăimânta pe idolatri. (120) Promisiunea că Islamul va ieşi victorios. (121) Idolatria a pierit. (122) Întotdeauna şi pretutindeni.

Verset: 82

وَنُنَزِّلُ مِنَ ٱلۡقُرۡءَانِ مَا هُوَ شِفَآءٞ وَرَحۡمَةٞ لِّلۡمُؤۡمِنِينَ وَلَا يَزِيدُ ٱلظَّٰلِمِينَ إِلَّا خَسَارٗا

82. Noi pogorâm prin Coran ceea ce este tămăduire(123) şi îndurare pentru dreptcredincioşi şi nu face decât să sporească pierderea(124) celor nelegiuiţi.

(123) De ignoranţă şi rătăcire. (124) Pieirea lor, din pricina necredinţei.

Verset: 83

وَإِذَآ أَنۡعَمۡنَا عَلَى ٱلۡإِنسَٰنِ أَعۡرَضَ وَنَـَٔا بِجَانِبِهِۦ وَإِذَا مَسَّهُ ٱلشَّرُّ كَانَ يَـُٔوسٗا

83. Când Noi Ne revărsăm binefacerea(125) asupra omului, el se întoarce(126) şi se duce departe, iar atunci când îl ajunge un rău, el este deznădăjduit.

(125) Constând în mijloacele de existenţă, sănătate şi bogăţie în această viaţă. (126) Fără să‑L mai pomenească pe Allah şi fără să‑I mulţumească şi să‑L adore.

Verset: 84

قُلۡ كُلّٞ يَعۡمَلُ عَلَىٰ شَاكِلَتِهِۦ فَرَبُّكُمۡ أَعۡلَمُ بِمَنۡ هُوَ أَهۡدَىٰ سَبِيلٗا

84. Spune: „Fiecare purcede după orânduiala lui, însă Domnul vostru ştie mai bine cine este mai bine călăuzit pe drum!”

Verset: 85

وَيَسۡـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلرُّوحِۖ قُلِ ٱلرُّوحُ مِنۡ أَمۡرِ رَبِّي وَمَآ أُوتِيتُم مِّنَ ٱلۡعِلۡمِ إِلَّا قَلِيلٗا

85. Te întreabă despre Duh. Spune: „Duhul este din porunca Domnului meu!” Iar vouă nu v‑a fost dată decât puţină ştiinţă(127).

(127) Ştiinţa lucrurilor concrete.

Verset: 86

وَلَئِن شِئۡنَا لَنَذۡهَبَنَّ بِٱلَّذِيٓ أَوۡحَيۡنَآ إِلَيۡكَ ثُمَّ لَا تَجِدُ لَكَ بِهِۦ عَلَيۡنَا وَكِيلًا

86. Şi de am voi Noi, am face să dispară ceea ce ţi‑am revelat,(128) iar tu nu ai mai găsi nici un sprijinitor,

(128) Coranul este tămăduire şi îndurare pentru dreptcredincioşi.

Verset: 87

إِلَّا رَحۡمَةٗ مِّن رَّبِّكَۚ إِنَّ فَضۡلَهُۥ كَانَ عَلَيۡكَ كَبِيرٗا

87. Afară de îndurarea de la Domnul tău, căci harul Său asupra ta este mare.(129)

(129) Prin faptul că te‑a ales pentru revelaţie şi învăţătura divină, apoi pentru împlinirea Mesajului şi păstrarea Coranului. Iar faptul că Allah nu îngăduie să dispară Coranul nu este altceva decât îndurarea Domnului tău.

Verset: 88

قُل لَّئِنِ ٱجۡتَمَعَتِ ٱلۡإِنسُ وَٱلۡجِنُّ عَلَىٰٓ أَن يَأۡتُواْ بِمِثۡلِ هَٰذَا ٱلۡقُرۡءَانِ لَا يَأۡتُونَ بِمِثۡلِهِۦ وَلَوۡ كَانَ بَعۡضُهُمۡ لِبَعۡضٖ ظَهِيرٗا

88. Spune: „De s‑ar aduna(130) oamenii şi djinnii ca să facă [ceva] ca acest Coran, ei nu vor fi în stare să facă [ceva] asemenea lui, chiar dacă îşi vor fi unul altuia ajutor!”

(130) Dacă s‑ar pune de acord.

Verset: 89

وَلَقَدۡ صَرَّفۡنَا لِلنَّاسِ فِي هَٰذَا ٱلۡقُرۡءَانِ مِن كُلِّ مَثَلٖ فَأَبَىٰٓ أَكۡثَرُ ٱلنَّاسِ إِلَّا كُفُورٗا

89. Noi am tâlcuit(131) pentru oameni în acest Coran din fiecare pildă(132), însă cei mai mulţi oameni au respins [totul], afară de necredinţă.

(131) Prin repetiţie şi clarificare. (132) Sens.

Verset: 90

وَقَالُواْ لَن نُّؤۡمِنَ لَكَ حَتَّىٰ تَفۡجُرَ لَنَا مِنَ ٱلۡأَرۡضِ يَنۢبُوعًا

90. Şi zic ei: „Noi nu‑ţi vom crede ţie până ce nu vei face să ţâşnească pentru noi un izvor din pământ,

Verset: 91

أَوۡ تَكُونَ لَكَ جَنَّةٞ مِّن نَّخِيلٖ وَعِنَبٖ فَتُفَجِّرَ ٱلۡأَنۡهَٰرَ خِلَٰلَهَا تَفۡجِيرًا

91. Sau până nu vei avea o grădină de curmali şi viţă de vie şi nu vei face să ţâşnească printre ei pâraie îmbelşugate,

Verset: 92

أَوۡ تُسۡقِطَ ٱلسَّمَآءَ كَمَا زَعَمۡتَ عَلَيۡنَا كِسَفًا أَوۡ تَأۡتِيَ بِٱللَّهِ وَٱلۡمَلَٰٓئِكَةِ قَبِيلًا

92. Sau nu vei face să cadă peste noi cerul în bucăţi – aşa cum ai pretins – sau nu‑i vei aduce pe Allah şi pe îngeri în faţa noastră,

Verset: 93

أَوۡ يَكُونَ لَكَ بَيۡتٞ مِّن زُخۡرُفٍ أَوۡ تَرۡقَىٰ فِي ٱلسَّمَآءِ وَلَن نُّؤۡمِنَ لِرُقِيِّكَ حَتَّىٰ تُنَزِّلَ عَلَيۡنَا كِتَٰبٗا نَّقۡرَؤُهُۥۗ قُلۡ سُبۡحَانَ رَبِّي هَلۡ كُنتُ إِلَّا بَشَرٗا رَّسُولٗا

93. Sau nu vei avea tu o casă din aur sau nu vei sui în cer! Şi nu vom crede în suirea ta în cer până ce nu vei pogorî asupra noastră o Carte pe care noi să o putem citi!”(133) Spune: „Mărire Domnului meu! Sunt eu mai mult decât un om trimis?(134)”

(133) O carte din cer care să confirme că tu spui Adevărul. (134) Asemeni celorlalţi trimişi.

Verset: 94

وَمَا مَنَعَ ٱلنَّاسَ أَن يُؤۡمِنُوٓاْ إِذۡ جَآءَهُمُ ٱلۡهُدَىٰٓ إِلَّآ أَن قَالُوٓاْ أَبَعَثَ ٱللَّهُ بَشَرٗا رَّسُولٗا

94. Şi nu‑i împiedică pe oameni să creadă, când le vine lor călăuzirea, decât că ei zic: „Allah a trimis un om ca sol?”(135)

(135) Faptul că Trimisul este un om ca şi ei le provoacă îndoială.

Verset: 95

قُل لَّوۡ كَانَ فِي ٱلۡأَرۡضِ مَلَٰٓئِكَةٞ يَمۡشُونَ مُطۡمَئِنِّينَ لَنَزَّلۡنَا عَلَيۡهِم مِّنَ ٱلسَّمَآءِ مَلَكٗا رَّسُولٗا

95. Spune: „Dacă ar fi pe pământ îngeri care să umble în pace şi linişte(136), atunci le‑am pogorî lor din cer un înger ca trimis”.

(136) Mergând pe jos asemenea oamenilor.

Verset: 96

قُلۡ كَفَىٰ بِٱللَّهِ شَهِيدَۢا بَيۡنِي وَبَيۡنَكُمۡۚ إِنَّهُۥ كَانَ بِعِبَادِهِۦ خَبِيرَۢا بَصِيرٗا

96. Spune: „Allah este de ajuns ca martor între mine şi voi,(137) căci El este Bine Ştiutor [şi este] Cel care îi Vede Bine pe robii Săi [Khabir, Basir]!”

(137) În legătură cu faptul că v‑am transmis Mesajul Său, dar voi nu i‑aţi dat crezare.

Verset: 97

وَمَن يَهۡدِ ٱللَّهُ فَهُوَ ٱلۡمُهۡتَدِۖ وَمَن يُضۡلِلۡ فَلَن تَجِدَ لَهُمۡ أَوۡلِيَآءَ مِن دُونِهِۦۖ وَنَحۡشُرُهُمۡ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ عَلَىٰ وُجُوهِهِمۡ عُمۡيٗا وَبُكۡمٗا وَصُمّٗاۖ مَّأۡوَىٰهُمۡ جَهَنَّمُۖ كُلَّمَا خَبَتۡ زِدۡنَٰهُمۡ سَعِيرٗا

97. Acela pe care‑l călăuzeşte Allah(138) este [cu adevărat] cel bine călăuzit, iar acelora pe care El îi duce în rătăcire(139) nu le vei găsi ocrotitori afară de El. Şi Noi îi vom aduna în Ziua Învierii târâţi pe feţele lor – orbi, muţi, surzi(140). Adăpostul lor va fi Gheena şi ori de câte ori va da să se stingă [focul], Noi îl vom aprinde cu flacără.

(138) Către Adevăr. (139) Ca urmare a alegerii proaste pe care a făcut‑o. (140) Aşa cum au fost şi în lumea aceasta.

Verset: 98

ذَٰلِكَ جَزَآؤُهُم بِأَنَّهُمۡ كَفَرُواْ بِـَٔايَٰتِنَا وَقَالُوٓاْ أَءِذَا كُنَّا عِظَٰمٗا وَرُفَٰتًا أَءِنَّا لَمَبۡعُوثُونَ خَلۡقٗا جَدِيدًا

98. Aceasta(141) va fi răsplata lor pentru că nu au crezut în semnele Noastre şi au zis: „Oare după ce vom fi oase şi resturi vom mai putea fi înviaţi din nou?”

(141) Pedeapsa menţionată.

Verset: 99

۞ أَوَلَمۡ يَرَوۡاْ أَنَّ ٱللَّهَ ٱلَّذِي خَلَقَ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضَ قَادِرٌ عَلَىٰٓ أَن يَخۡلُقَ مِثۡلَهُمۡ وَجَعَلَ لَهُمۡ أَجَلٗا لَّا رَيۡبَ فِيهِ فَأَبَى ٱلظَّٰلِمُونَ إِلَّا كُفُورٗا

99. Oare nu văd ei(142) că Allah care a creat cerurile şi pământul poate să creeze asemenea lor(143)? El a orânduit pentru ei un termen asupra căruia nu este îndoială, însă nelegiuiţii resping [totul] afară de necredinţă.

(142) Nu ştiu ei? (143) În Ziua Învierii.

Verset: 100

قُل لَّوۡ أَنتُمۡ تَمۡلِكُونَ خَزَآئِنَ رَحۡمَةِ رَبِّيٓ إِذٗا لَّأَمۡسَكۡتُمۡ خَشۡيَةَ ٱلۡإِنفَاقِۚ وَكَانَ ٱلۡإِنسَٰنُ قَتُورٗا

100. Spune: „Dacă voi aţi avea vistieriile îndurării Domnului meu, voi le‑aţi păstra de frică să nu le cheltuiţi, căci omul este zgârcit!”

Verset: 101

وَلَقَدۡ ءَاتَيۡنَا مُوسَىٰ تِسۡعَ ءَايَٰتِۭ بَيِّنَٰتٖۖ فَسۡـَٔلۡ بَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ إِذۡ جَآءَهُمۡ فَقَالَ لَهُۥ فِرۡعَوۡنُ إِنِّي لَأَظُنُّكَ يَٰمُوسَىٰ مَسۡحُورٗا

101. I‑am dat Noi lui Moise nouă semne limpezi.(144) Întreabă‑i numai pe fiii lui Israel, la care a venit [Moise] şi Faraon i‑a zis: „Eu te socotesc pe tine, o, Moise, vrăjit!(145)”

(144) Pentru a dovedi justeţea Mesajului cu care l‑a trimis Allah. Cele nouă minuni sunt: toiagul, mâna, foametea, inundaţia, lăcustele, păduchii, broaştele, sângele, traversarea mării. Compară şi cu Biblia (Exodul: 7‑14) (145) Adică vrăjitor.

Verset: 102

قَالَ لَقَدۡ عَلِمۡتَ مَآ أَنزَلَ هَٰٓؤُلَآءِ إِلَّا رَبُّ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ بَصَآئِرَ وَإِنِّي لَأَظُنُّكَ يَٰفِرۡعَوۡنُ مَثۡبُورٗا

102. Iar el(146) a z is: „Tu(147) ştii că nu le‑a trimis pe acestea(148) decât Stăpânul cerurilor şi al pământului, ca semne limpezi şi eu te cred, o, Faraon, pierdut!”

(146) Moise. (147) Faraon. (148) Cele nouă minuni.

Verset: 103

فَأَرَادَ أَن يَسۡتَفِزَّهُم مِّنَ ٱلۡأَرۡضِ فَأَغۡرَقۡنَٰهُ وَمَن مَّعَهُۥ جَمِيعٗا

103. Şi a voit(149) să‑i alunge de pe pământ, însă atunci l‑am înecat împreună cu toţi cei care erau cu el.

(149) Faraon.

Verset: 104

وَقُلۡنَا مِنۢ بَعۡدِهِۦ لِبَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ ٱسۡكُنُواْ ٱلۡأَرۡضَ فَإِذَا جَآءَ وَعۡدُ ٱلۡأٓخِرَةِ جِئۡنَا بِكُمۡ لَفِيفٗا

104. Şi după el(150), am spus Noi fiilor lui Israel: „Locuiţi pe acest pământ!(151)”. Dar când va veni promisiunea [Vieţii] de Apoi,(152) vă vom aduna Noi în cete amestecate(153)!

(150) După înecarea lui. (151) Pământul Canaanului. (152) Se mai interpretează că promisiunea de apoi este cea de‑a doua pedepsire a neamului lui Israel, când ei toţi vor fi adunaţi din toată lumea într‑un loc. (153) Formate din voi şi din duşmanii voştri, pe care vă va judeca şi vă va împărţi în fericiţi şi nefericiţi.

Verset: 105

وَبِٱلۡحَقِّ أَنزَلۡنَٰهُ وَبِٱلۡحَقِّ نَزَلَۗ وَمَآ أَرۡسَلۡنَٰكَ إِلَّا مُبَشِّرٗا وَنَذِيرٗا

105. Cu adevărat l‑am pogorât pe el(154) şi cu adevărat el a coborât, iar pe tine nu te‑am trimis decât ca vestitor şi prevenitor.

(154) Coranul.

Verset: 106

وَقُرۡءَانٗا فَرَقۡنَٰهُ لِتَقۡرَأَهُۥ عَلَى ٱلنَّاسِ عَلَىٰ مُكۡثٖ وَنَزَّلۡنَٰهُ تَنزِيلٗا

106. [Noi l‑am făcut] un Coran pe care l‑am împărţit [în sure şi versete] pentru ca tu să‑l citeşti oamenilor în răstimpuri(155). Şi l‑am pogorât Noi rând pe rând(156).

(155) Căci astfel este mai uşor de înţeles şi de reţinut. (156) În funcţie de situaţii şi de interese.

Verset: 107

قُلۡ ءَامِنُواْ بِهِۦٓ أَوۡ لَا تُؤۡمِنُوٓاْۚ إِنَّ ٱلَّذِينَ أُوتُواْ ٱلۡعِلۡمَ مِن قَبۡلِهِۦٓ إِذَا يُتۡلَىٰ عَلَيۡهِمۡ يَخِرُّونَۤ لِلۡأَذۡقَانِۤ سُجَّدٗاۤ

107. Spune: „De credeţi voi în el ori nu credeţi, aceia cărora li s‑a dat ştiinţa înaintea lui – dacă li se citeşte lor – cad, prosternându‑se, cu bărbiile la pământ.(157)

(157) Prosternându‑se pentru a‑L adora pe Allah. Iudeii şi creştinii evlavioşi, care respectă Cartea Stăpânului lor, au aflat din cărţile lor povestirea despre Trimisul lui Allah – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – şi ei, când aud Coranul, ştiu că el este Adevărul de la Allah şi se prosternează până la pământ, în semn de mulţumire că i‑a ţinut pe ei în viaţă ca să‑l vadă pe noul Profet, să se călăuzească după calea lui şi să vadă împlinindu‑se făgăduinţa pe care Dumnezeu le‑a făcut‑o în scripturile lor, în legătură cu trimiterea unui nou profet oamenilor, după Isus.

Verset: 108

وَيَقُولُونَ سُبۡحَٰنَ رَبِّنَآ إِن كَانَ وَعۡدُ رَبِّنَا لَمَفۡعُولٗا

108. Şi zic ei: „Mărire Domnului nostru, căci făgăduinţa Domnului nostru este împlinită!(158)”

(158) În ceea ce priveşte trimiterea lui Muhammed – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – şi revelarea Coranului.

Verset: 109

وَيَخِرُّونَ لِلۡأَذۡقَانِ يَبۡكُونَ وَيَزِيدُهُمۡ خُشُوعٗا۩

109. Şi ei cad cu bărbiile la pământ, plângând, şi aceasta le sporeşte lor smerenia.(159)

(159) La acest verset se recomandă prosternarea.

Verset: 110

قُلِ ٱدۡعُواْ ٱللَّهَ أَوِ ٱدۡعُواْ ٱلرَّحۡمَٰنَۖ أَيّٗا مَّا تَدۡعُواْ فَلَهُ ٱلۡأَسۡمَآءُ ٱلۡحُسۡنَىٰۚ وَلَا تَجۡهَرۡ بِصَلَاتِكَ وَلَا تُخَافِتۡ بِهَا وَٱبۡتَغِ بَيۡنَ ذَٰلِكَ سَبِيلٗا

110. Spune: „Chemaţi‑L Allah sau chemaţi‑L Milostivul, oricum L‑aţi chema, ale Lui sunt numele cele mai frumoase!(160) Şi nu rosti cu glas tare Rugăciunea ta, dar nici nu o rosti în şoaptă, ci caută între acestea [două] o cale!”(161)

(160) Care exprimă gloria, sacralitatea şi măreţia Sa. (161) Ibn Abbas a spus: Trimisul lui Allah – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – se afla ascuns în Mekka, iar când făcea Rugăciunea împreună cu companionii săi, el ridica glasul când recita Coranul. Dar când l‑au auzit politeiştii, au blestemat Coranul, precum şi pe Cel care l‑a revelat şi pe cel care l‑a adus. Atunci Allah Preaputernicul şi Preamăritul I‑a zis Profetului Său: „Şi nu rosti cu glas tare Rugăciunea ta, dar nici nu o rosti în şoaptă, ci caută între acestea [două] o cale!”.

Verset: 111

وَقُلِ ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ ٱلَّذِي لَمۡ يَتَّخِذۡ وَلَدٗا وَلَمۡ يَكُن لَّهُۥ شَرِيكٞ فِي ٱلۡمُلۡكِ وَلَمۡ يَكُن لَّهُۥ وَلِيّٞ مِّنَ ٱلذُّلِّۖ وَكَبِّرۡهُ تَكۡبِيرَۢا

111. Spune: „Laudă lui Allah, care nu Şi‑a luat niciodată un fiu,(162) care nu are părtaş la stăpânire şi nici nu are nevoie de ocrotitor împotriva umilinţei!” Şi slăveşte‑L pe El, aducându‑I preamărirea cuvenită!

(162) Referire la Isus, socotit de către creştini fiu al lui Allah, la Ezra, socotit de iudei ca fiu al lui Allah şi la îngeri, socotiţi de arabii păgâni ca fiice ale lui Allah.