மொழிபெயர்ப்பு அத்தியாயம் ஸூரா தாஹா - الترجمة الرومانية - அல்குர்ஆன் கலைக்களஞ்சியம்

TA-HA

வசனம்: 1

طه

Ta, Ha^[570].

[570] A se vedea 2:1

வசனம்: 2

مَآ أَنزَلۡنَا عَلَيۡكَ ٱلۡقُرۡءَانَ لِتَشۡقَىٰٓ

Noi nu ți-am pogorât Coranul pentru ca tu să fii nefericit,

வசனம்: 3

إِلَّا تَذۡكِرَةٗ لِّمَن يَخۡشَىٰ

Ci ca o vestire pentru aceia care se tem [de Allah],

வசனம்: 4

تَنزِيلٗا مِّمَّنۡ خَلَقَ ٱلۡأَرۡضَ وَٱلسَّمَٰوَٰتِ ٱلۡعُلَى

[Și ca] o revelație de la Cel care a creat Pământul și Cerurile cele înalte.

வசனம்: 5

ٱلرَّحۡمَٰنُ عَلَى ٱلۡعَرۡشِ ٱسۡتَوَىٰ

Cel Milostiv care s-a înălțat deasupra Tronului^[571],

[571] A se vedea 2:19

வசனம்: 6

لَهُۥ مَا فِي ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَمَا فِي ٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَيۡنَهُمَا وَمَا تَحۡتَ ٱلثَّرَىٰ

Ale Lui sunt cele din Ceruri și cele de pe Pământ, precum și cele care se află între cele două și sub țărână.

வசனம்: 7

وَإِن تَجۡهَرۡ بِٱلۡقَوۡلِ فَإِنَّهُۥ يَعۡلَمُ ٱلسِّرَّ وَأَخۡفَى

Și dacă tu rostești vorbele cu glas tare, El știe, [neîndoielnic], taina și ceea ce este chiar și mai ascuns.

வசனம்: 8

ٱللَّهُ لَآ إِلَٰهَ إِلَّا هُوَۖ لَهُ ٱلۡأَسۡمَآءُ ٱلۡحُسۡنَىٰ

Allah! Nu există altă divinitate în afară de El! Ale Lui sunt Numele cele mai frumoase.

வசனம்: 9

وَهَلۡ أَتَىٰكَ حَدِيثُ مُوسَىٰٓ

Oare ai aflat tu povestea lui Moise?

வசனம்: 10

إِذۡ رَءَا نَارٗا فَقَالَ لِأَهۡلِهِ ٱمۡكُثُوٓاْ إِنِّيٓ ءَانَسۡتُ نَارٗا لَّعَلِّيٓ ءَاتِيكُم مِّنۡهَا بِقَبَسٍ أَوۡ أَجِدُ عَلَى ٱلنَّارِ هُدٗى

Când a văzut el un foc și a zis către familia lui: „Rămâneți [aici]! Eu văd un foc! Poate că o să vă aduc un tăciune de la el sau voi afla la foc călăuzire”.

வசனம்: 11

فَلَمَّآ أَتَىٰهَا نُودِيَ يَٰمُوسَىٰٓ

Și când a ajuns la el, a fost el strigat: „O, Moise!

வசனம்: 12

إِنِّيٓ أَنَا۠ رَبُّكَ فَٱخۡلَعۡ نَعۡلَيۡكَ إِنَّكَ بِٱلۡوَادِ ٱلۡمُقَدَّسِ طُوٗى

Cu adevărat Eu sunt Stăpânul tău! Scoate-ți încălțările tale, căci tu te afli în valea cea sfântă, Tuua.

வசனம்: 13

وَأَنَا ٱخۡتَرۡتُكَ فَٱسۡتَمِعۡ لِمَا يُوحَىٰٓ

Și Eu te-am ales, deci ascultă la ceea ce ți se revelează!

வசனம்: 14

إِنَّنِيٓ أَنَا ٱللَّهُ لَآ إِلَٰهَ إِلَّآ أَنَا۠ فَٱعۡبُدۡنِي وَأَقِمِ ٱلصَّلَوٰةَ لِذِكۡرِيٓ

Eu sunt Allah și nu există altă divinitate în afară de Mine! Așadar, venerează-Mă și împlinește Rugăciunea [As-Salat], pentru pomenirea Mea!

வசனம்: 15

إِنَّ ٱلسَّاعَةَ ءَاتِيَةٌ أَكَادُ أُخۡفِيهَا لِتُجۡزَىٰ كُلُّ نَفۡسِۭ بِمَا تَسۡعَىٰ

Cu adevărat Ceasul va sosi - de-abia îl mai țin ascuns^[572] - pentru ca fiecare suflet să fie răsplătit după cum se ostenește!

[572] Însemnând că doar Allah Singurul are cunoștințe despre Ceas

வசனம்: 16

فَلَا يَصُدَّنَّكَ عَنۡهَا مَن لَّا يُؤۡمِنُ بِهَا وَٱتَّبَعَ هَوَىٰهُ فَتَرۡدَىٰ

Și să nu te abată de la el^[573] cel care nu crede în el și urmează poftei sale, pentru ca să nu pieri!

[573] Din pregătirile pentru Ceas sau pentru Viața de Apoi

வசனம்: 17

وَمَا تِلۡكَ بِيَمِينِكَ يَٰمُوسَىٰ

Dar ce ai în mâna ta dreaptă, Moise?”

வசனம்: 18

قَالَ هِيَ عَصَايَ أَتَوَكَّؤُاْ عَلَيۡهَا وَأَهُشُّ بِهَا عَلَىٰ غَنَمِي وَلِيَ فِيهَا مَـَٔارِبُ أُخۡرَىٰ

El a răspuns: „Acesta este toiagul meu, pe care mă sprijin și cu care scutur frunze pentru oile mele și de la care mai am și alte foloase”.

வசனம்: 19

قَالَ أَلۡقِهَا يَٰمُوسَىٰ

[Allah] a spus: „Aruncă-l, Moise!”

வசனம்: 20

فَأَلۡقَىٰهَا فَإِذَا هِيَ حَيَّةٞ تَسۡعَىٰ

Și l-a aruncat și iată-l [preschimbat într-] un șarpe ce se târa.

வசனம்: 21

قَالَ خُذۡهَا وَلَا تَخَفۡۖ سَنُعِيدُهَا سِيرَتَهَا ٱلۡأُولَىٰ

[Allah] a spus: „ Ia-l, fără să te temi, căci Noi îl vom readuce la prima sa stare.

வசனம்: 22

وَٱضۡمُمۡ يَدَكَ إِلَىٰ جَنَاحِكَ تَخۡرُجۡ بَيۡضَآءَ مِنۡ غَيۡرِ سُوٓءٍ ءَايَةً أُخۡرَىٰ

Și strânge mâna ta la subsuoară! Ea va ieși albă, fără nicio vătămare – o altă minune,

வசனம்: 23

لِنُرِيَكَ مِنۡ ءَايَٰتِنَا ٱلۡكُبۡرَى

Pentru ca să-ți arătăm [și altele] din minunile Noastre cele mai mari.

வசனம்: 24

ٱذۡهَبۡ إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ إِنَّهُۥ طَغَىٰ

Și du-te la Faraon. Cu adevărat, el întrece orice măsură!”

வசனம்: 25

قَالَ رَبِّ ٱشۡرَحۡ لِي صَدۡرِي

[Moise] a spus: „Doamne, deschide-mi mie pieptul [să am certitudine]

வசனம்: 26

وَيَسِّرۡ لِيٓ أَمۡرِي

Și ușurează-mi mie lucrul [ce trebuie să-l împlinesc]

வசனம்: 27

وَٱحۡلُلۡ عُقۡدَةٗ مِّن لِّسَانِي

Și dezleagă-mi nodul limbii mele,

வசனம்: 28

يَفۡقَهُواْ قَوۡلِي

Pentru ca ei să priceapă vorbele mele

வசனம்: 29

وَٱجۡعَل لِّي وَزِيرٗا مِّنۡ أَهۡلِي

Și dă-mi mie un sfetnic [sprijinitor] din familia mea,

வசனம்: 30

هَٰرُونَ أَخِي

Pe Aaron, fratele meu,

வசனம்: 31

ٱشۡدُدۡ بِهِۦٓ أَزۡرِي

Sporind prin el forța mea

வசனம்: 32

وَأَشۡرِكۡهُ فِيٓ أَمۡرِي

Și fă-l pe el părtaș la lucrul meu

வசனம்: 33

كَيۡ نُسَبِّحَكَ كَثِيرٗا

Pentru ca noi să Te lăudăm

வசனம்: 34

وَنَذۡكُرَكَ كَثِيرًا

Și să Te pomenim mult.

வசனம்: 35

إِنَّكَ كُنتَ بِنَا بَصِيرٗا

Cu adevărat, Tu întotdeauna ne-ai văzut pe noi, [știind astfel tot ceea ce noi facem]!”

வசனம்: 36

قَالَ قَدۡ أُوتِيتَ سُؤۡلَكَ يَٰمُوسَىٰ

[Allah] a spus: „Cererea ta a fost împlinită, Moise!

வசனம்: 37

وَلَقَدۡ مَنَنَّا عَلَيۡكَ مَرَّةً أُخۡرَىٰٓ

Și Noi ți-am mai dăruit grația Noastră și altă dată,

வசனம்: 38

إِذۡ أَوۡحَيۡنَآ إِلَىٰٓ أُمِّكَ مَا يُوحَىٰٓ

Când i-am revelat mamei tale ceea ce a fost revelat

வசனம்: 39

أَنِ ٱقۡذِفِيهِ فِي ٱلتَّابُوتِ فَٱقۡذِفِيهِ فِي ٱلۡيَمِّ فَلۡيُلۡقِهِ ٱلۡيَمُّ بِٱلسَّاحِلِ يَأۡخُذۡهُ عَدُوّٞ لِّي وَعَدُوّٞ لَّهُۥۚ وَأَلۡقَيۡتُ عَلَيۡكَ مَحَبَّةٗ مِّنِّي وَلِتُصۡنَعَ عَلَىٰ عَيۡنِيٓ

[Spunând]: „Așează-l pe el într-un coș și pune-l pe râu, pentru ca apoi apa fluviului să-l arunce la mal, de unde îl va lua un dușman al Meu și dușman al lui!” Și am pogorât asupra ta dragostea Mea^[574] [și să fi iubit și de ceilalți], pentru ca tu să fii crescut sub ochii Mei.

[574] Allah a făcut ca oamenii să îl iubească pe Moise

வசனம்: 40

إِذۡ تَمۡشِيٓ أُخۡتُكَ فَتَقُولُ هَلۡ أَدُلُّكُمۡ عَلَىٰ مَن يَكۡفُلُهُۥۖ فَرَجَعۡنَٰكَ إِلَىٰٓ أُمِّكَ كَيۡ تَقَرَّ عَيۡنُهَا وَلَا تَحۡزَنَۚ وَقَتَلۡتَ نَفۡسٗا فَنَجَّيۡنَٰكَ مِنَ ٱلۡغَمِّ وَفَتَنَّٰكَ فُتُونٗاۚ فَلَبِثۡتَ سِنِينَ فِيٓ أَهۡلِ مَدۡيَنَ ثُمَّ جِئۡتَ عَلَىٰ قَدَرٖ يَٰمُوسَىٰ

Și iată cum sora ta mergea, [urmându-te], și a spus: „Să vă arăt eu pe cineva care să-l întrețină și să-l crească?” Și te-am înapoiat Noi mamei tale, pentru ca ea să se bucure și să nu mai fie mâhnită! [Și atunci când] ai ucis un suflet^[575], Noi te-am mântuit de întristare. Și te-am încercat Noi în fel și chip. Apoi tu ai rămas ani în șir printre poporul din Madian. Apoi ai venit [aici], așa cum a fost orânduiala, Moise.

[575] Coptul care a murit după ce a fost lovit de Moise

வசனம்: 41

وَٱصۡطَنَعۡتُكَ لِنَفۡسِي

Și te-am ales Eu pentru [slujirea] Mea^[576].

[576] Allah l-a ales pe Moise și i-a dăruit un trup puternic și un caracter bun, toate necesare misiunii sale

வசனம்: 42

ٱذۡهَبۡ أَنتَ وَأَخُوكَ بِـَٔايَٰتِي وَلَا تَنِيَا فِي ذِكۡرِي

Pleacă tu împreună cu fratele tău, cu minunile Mele, și să nu încetați să Mă pomeniți pe Mine!

வசனம்: 43

ٱذۡهَبَآ إِلَىٰ فِرۡعَوۡنَ إِنَّهُۥ طَغَىٰ

Duceți-vă la Faraon, căci el a întrecut orice măsură!

வசனம்: 44

فَقُولَا لَهُۥ قَوۡلٗا لَّيِّنٗا لَّعَلَّهُۥ يَتَذَكَّرُ أَوۡ يَخۡشَىٰ

Și spuneți-i lui vorbe blânde. Poate că el își va aduce aminte sau se va teme [de Allah]”

வசனம்: 45

قَالَا رَبَّنَآ إِنَّنَا نَخَافُ أَن يَفۡرُطَ عَلَيۡنَآ أَوۡ أَن يَطۡغَىٰ

Ei au spus: „Doamne, ne e frică să nu ne pedepsească degrabă și să nu întreacă măsura”.

வசனம்: 46

قَالَ لَا تَخَافَآۖ إِنَّنِي مَعَكُمَآ أَسۡمَعُ وَأَرَىٰ

[Allah] a spus: „Nu vă fie frică. Cu adevărat, Eu sunt lângă voi. Aud și văd.

வசனம்: 47

فَأۡتِيَاهُ فَقُولَآ إِنَّا رَسُولَا رَبِّكَ فَأَرۡسِلۡ مَعَنَا بَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ وَلَا تُعَذِّبۡهُمۡۖ قَدۡ جِئۡنَٰكَ بِـَٔايَةٖ مِّن رَّبِّكَۖ وَٱلسَّلَٰمُ عَلَىٰ مَنِ ٱتَّبَعَ ٱلۡهُدَىٰٓ

Deci mergeți la el și spuneți: „Noi suntem mesagerii Domnului tău. Trimite-i pe fiii lui Israel împreună cu noi și nu-i mai chinui. Venim la tine cu un semn de la Domnul tău. Pacea^[577] [fie] asupra celui care urmează calea cea dreaptă!

[577] Siguranță de pedepsele lui Allah

வசனம்: 48

إِنَّا قَدۡ أُوحِيَ إِلَيۡنَآ أَنَّ ٱلۡعَذَابَ عَلَىٰ مَن كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰ

Cu adevărat, ni s-a revelat nouă că pedeapsa este pentru cel care tăgăduiește credința și îi întoarce spatele”!

வசனம்: 49

قَالَ فَمَن رَّبُّكُمَا يَٰمُوسَىٰ

[Faraon] a spus: „Și cine este Domnul vostru, Moise?”

வசனம்: 50

قَالَ رَبُّنَا ٱلَّذِيٓ أَعۡطَىٰ كُلَّ شَيۡءٍ خَلۡقَهُۥ ثُمَّ هَدَىٰ

El i-a răspuns: „Domnul nostru este Cel care a dat fiecăruia firea sa și apoi l-a călăuzit”.

வசனம்: 51

قَالَ فَمَا بَالُ ٱلۡقُرُونِ ٱلۡأُولَىٰ

Atunci [Faraon] l-a întrebat: „Și ce spui despre generațiile anterioare?”

வசனம்: 52

قَالَ عِلۡمُهَا عِندَ رَبِّي فِي كِتَٰبٖۖ لَّا يَضِلُّ رَبِّي وَلَا يَنسَى

[Moise] i-a răspuns: „Știința despre ele se află la Domnul meu într-o carte. Domnul meu nu greșește și nu uită.

வசனம்: 53

ٱلَّذِي جَعَلَ لَكُمُ ٱلۡأَرۡضَ مَهۡدٗا وَسَلَكَ لَكُمۡ فِيهَا سُبُلٗا وَأَنزَلَ مِنَ ٱلسَّمَآءِ مَآءٗ فَأَخۡرَجۡنَا بِهِۦٓ أَزۡوَٰجٗا مِّن نَّبَاتٖ شَتَّىٰ

El este acela care v-a făcut Pământul ca leagăn și v-a făcut vouă pe el drumuri și a pogorât apa din Cer. Și prin ea a făcut să răsară soiuri de felurite plante.

வசனம்: 54

كُلُواْ وَٱرۡعَوۡاْ أَنۡعَٰمَكُمۡۚ إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَٰتٖ لِّأُوْلِي ٱلنُّهَىٰ

Mâncați și lăsați să pască vitele voastre. Cu adevărat, întru aceasta sunt semne pentru cei dăruiți cu minte.

வசனம்: 55

۞ مِنۡهَا خَلَقۡنَٰكُمۡ وَفِيهَا نُعِيدُكُمۡ وَمِنۡهَا نُخۡرِجُكُمۡ تَارَةً أُخۡرَىٰ

Din el [Pământ] v-am creat, în el vă vom întoarce și din el vă vom scoate încă o dată”.

வசனம்: 56

وَلَقَدۡ أَرَيۡنَٰهُ ءَايَٰتِنَا كُلَّهَا فَكَذَّبَ وَأَبَىٰ

Și i-am arătat Noi toate semnele Noastre [lui Faraon], însă el le-a tăgăduit și nu a voit [să creadă].

வசனம்: 57

قَالَ أَجِئۡتَنَا لِتُخۡرِجَنَا مِنۡ أَرۡضِنَا بِسِحۡرِكَ يَٰمُوسَىٰ

Și el a spus: „Ai venit la noi ca să ne scoți din pământul nostru cu vrăjile tale, Moise!

வசனம்: 58

فَلَنَأۡتِيَنَّكَ بِسِحۡرٖ مِّثۡلِهِۦ فَٱجۡعَلۡ بَيۡنَنَا وَبَيۡنَكَ مَوۡعِدٗا لَّا نُخۡلِفُهُۥ نَحۡنُ وَلَآ أَنتَ مَكَانٗا سُوٗى

Îți vom aduce și noi vrăji asemenea lor. Deci hotărăște între noi și tine o întâlnire de la care să nu lipsim nici noi, nici tu, într-un loc desemnat [un loc public]!”

வசனம்: 59

قَالَ مَوۡعِدُكُمۡ يَوۡمُ ٱلزِّينَةِ وَأَن يُحۡشَرَ ٱلنَّاسُ ضُحٗى

[Moise] a spus: „Întâlnirea cu voi va fi în ziua de sărbătoare și lumea să se adune dimineața!”^[578]

[578] Pentru ca semnele lui Allah să fie văzute în mod clar

வசனம்: 60

فَتَوَلَّىٰ فِرۡعَوۡنُ فَجَمَعَ كَيۡدَهُۥ ثُمَّ أَتَىٰ

Și Faraon a plecat, și-a întocmit vicleșugul și apoi s-a întors [la întâlnire].

வசனம்: 61

قَالَ لَهُم مُّوسَىٰ وَيۡلَكُمۡ لَا تَفۡتَرُواْ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبٗا فَيُسۡحِتَكُم بِعَذَابٖۖ وَقَدۡ خَابَ مَنِ ٱفۡتَرَىٰ

Moise le-a spus [vrăjitorilor aduși de Faraon]: „Vai vouă! Nu născociți minciună împotriva lui Allah, căci vă va nimici cu pedeapsa Lui! Iar cei care vor născoci, vor pierde!”

வசனம்: 62

فَتَنَٰزَعُوٓاْ أَمۡرَهُم بَيۡنَهُمۡ وَأَسَرُّواْ ٱلنَّجۡوَىٰ

Și au discutat ei între ei despre lucrul lor, dar au făcut-o într-ascuns.

வசனம்: 63

قَالُوٓاْ إِنۡ هَٰذَٰنِ لَسَٰحِرَٰنِ يُرِيدَانِ أَن يُخۡرِجَاكُم مِّنۡ أَرۡضِكُم بِسِحۡرِهِمَا وَيَذۡهَبَا بِطَرِيقَتِكُمُ ٱلۡمُثۡلَىٰ

Ei au spus: „Cu adevărat, aceștia sunt doi vrăjitori care vor să vă alunge din pământul vostru cu farmecele lor și să vă ia rânduiala voastră cea desăvârșită [religia sau tradiția].

வசனம்: 64

فَأَجۡمِعُواْ كَيۡدَكُمۡ ثُمَّ ٱئۡتُواْ صَفّٗاۚ وَقَدۡ أَفۡلَحَ ٱلۡيَوۡمَ مَنِ ٱسۡتَعۡلَىٰ

Adunați-vă, așadar, vicleșugul vostru și veniți într-un singur rând, căci astăzi va izbândi acela care va fi deasupra.”

வசனம்: 65

قَالُواْ يَٰمُوسَىٰٓ إِمَّآ أَن تُلۡقِيَ وَإِمَّآ أَن نَّكُونَ أَوَّلَ مَنۡ أَلۡقَىٰ

Apoi ei au spus: „O, Moise, arunci tu [primul, toiagul tău] sau vom fi noi primii care aruncă?”

வசனம்: 66

قَالَ بَلۡ أَلۡقُواْۖ فَإِذَا حِبَالُهُمۡ وَعِصِيُّهُمۡ يُخَيَّلُ إِلَيۡهِ مِن سِحۡرِهِمۡ أَنَّهَا تَسۡعَىٰ

El a spus: „Ba aruncați voi!” Și i s-a părut lui că funiile și toiegele lor se târăsc [ca șerpii] în urma vrăjii lor.

வசனம்: 67

فَأَوۡجَسَ فِي نَفۡسِهِۦ خِيفَةٗ مُّوسَىٰ

Și Moise a simțit oarecare teamă în sufletul său.

வசனம்: 68

قُلۡنَا لَا تَخَفۡ إِنَّكَ أَنتَ ٱلۡأَعۡلَىٰ

Atunci i-am zis Noi: „Nu te teme, căci tu vei fi deasupra!

வசனம்: 69

وَأَلۡقِ مَا فِي يَمِينِكَ تَلۡقَفۡ مَا صَنَعُوٓاْۖ إِنَّمَا صَنَعُواْ كَيۡدُ سَٰحِرٖۖ وَلَا يُفۡلِحُ ٱلسَّاحِرُ حَيۡثُ أَتَىٰ

Aruncă ce ai în dreapta ta și aceasta va înghiți ce au făcut ei, căci ei au făcut doar vicleșug de vrăjitor, iar vrăjitorul nu va izbândi, oriunde ar fi el.”

வசனம்: 70

فَأُلۡقِيَ ٱلسَّحَرَةُ سُجَّدٗا قَالُوٓاْ ءَامَنَّا بِرَبِّ هَٰرُونَ وَمُوسَىٰ

Și vrăjitorii s-au aruncat, prosternându-se^[579], și au zis: „Noi credem în Domnul lui Aaron și al lui Moise.”

[579] După ce a văzut miracolele pe care Allah i le-a dat lui Moise și au realizat că acestea sunt reale și nu sunt iluzii create de magie

வசனம்: 71

قَالَ ءَامَنتُمۡ لَهُۥ قَبۡلَ أَنۡ ءَاذَنَ لَكُمۡۖ إِنَّهُۥ لَكَبِيرُكُمُ ٱلَّذِي عَلَّمَكُمُ ٱلسِّحۡرَۖ فَلَأُقَطِّعَنَّ أَيۡدِيَكُمۡ وَأَرۡجُلَكُم مِّنۡ خِلَٰفٖ وَلَأُصَلِّبَنَّكُمۡ فِي جُذُوعِ ٱلنَّخۡلِ وَلَتَعۡلَمُنَّ أَيُّنَآ أَشَدُّ عَذَابٗا وَأَبۡقَىٰ

[Faraon] a spus: „Ați crezut în el [Moise] înainte ca eu să vă permit. Cu adevărat, el este liderul vostru, care v-a învățat vrăjitoria. Eu vă voi tăia mâinile și picioarele voastre în cruciș și vă voi răstigni de trunchiurile palmierilor și astfel veți ști voi care dintre noi este mai aspru și mai statornic în chin!”

வசனம்: 72

قَالُواْ لَن نُّؤۡثِرَكَ عَلَىٰ مَا جَآءَنَا مِنَ ٱلۡبَيِّنَٰتِ وَٱلَّذِي فَطَرَنَاۖ فَٱقۡضِ مَآ أَنتَ قَاضٍۖ إِنَّمَا تَقۡضِي هَٰذِهِ ٱلۡحَيَوٰةَ ٱلدُّنۡيَآ

Ei au spus: „Noi nu te vom prefera niciodată în locul dovezilor limpezi care ne-au venit și în locul Celui care ne-a creat. Hotărăște ceea ce vrei să hotărăști, dar tu nu vei hotărî decât în această viață lumească.

வசனம்: 73

إِنَّآ ءَامَنَّا بِرَبِّنَا لِيَغۡفِرَ لَنَا خَطَٰيَٰنَا وَمَآ أَكۡرَهۡتَنَا عَلَيۡهِ مِنَ ٱلسِّحۡرِۗ وَٱللَّهُ خَيۡرٞ وَأَبۡقَىٰٓ

Cu adevărat, noi credem în Domnul nostru, pentru ca El să ne ierte păcatele noastre și vrăjitoria la care ne-ai obligat!” Iar Allah este mai bun [la răsplată] și mai statornic [la pedeapsă].

வசனம்: 74

إِنَّهُۥ مَن يَأۡتِ رَبَّهُۥ مُجۡرِمٗا فَإِنَّ لَهُۥ جَهَنَّمَ لَا يَمُوتُ فِيهَا وَلَا يَحۡيَىٰ

Cu adevărat, cel ce vine nelegiuit la Domnul său - va avea parte de Iad, în care el nici nu va muri, dar nici nu va trăi.

வசனம்: 75

وَمَن يَأۡتِهِۦ مُؤۡمِنٗا قَدۡ عَمِلَ ٱلصَّٰلِحَٰتِ فَأُوْلَٰٓئِكَ لَهُمُ ٱلدَّرَجَٰتُ ٱلۡعُلَىٰ

Dar cei care vin la El credincioși și care au săvârșit fapte bune - vor avea treptele cele mai înalte -

வசனம்: 76

جَنَّٰتُ عَدۡنٖ تَجۡرِي مِن تَحۡتِهَا ٱلۡأَنۡهَٰرُ خَٰلِدِينَ فِيهَاۚ وَذَٰلِكَ جَزَآءُ مَن تَزَكَّىٰ

Grădinile Edenului, pe sub care curg râuri, unde vor avea veșnic sălaș în ele, căci aceasta este răsplata acelora care s-au curățit”.

வசனம்: 77

وَلَقَدۡ أَوۡحَيۡنَآ إِلَىٰ مُوسَىٰٓ أَنۡ أَسۡرِ بِعِبَادِي فَٱضۡرِبۡ لَهُمۡ طَرِيقٗا فِي ٱلۡبَحۡرِ يَبَسٗا لَّا تَخَٰفُ دَرَكٗا وَلَا تَخۡشَىٰ

Și Noi i-am revelat lui Moise: „Purcede noaptea cu robii Mei și croiește-le lor un drum uscat prin mare! Nu-ți fie teamă că vei fi ajuns din urmă [de Faraon] și nu-ți fie frică [de înec]!”

வசனம்: 78

فَأَتۡبَعَهُمۡ فِرۡعَوۡنُ بِجُنُودِهِۦ فَغَشِيَهُم مِّنَ ٱلۡيَمِّ مَا غَشِيَهُمۡ

Și a pornit Faraon pe urma lor cu soldații săi, dar marea i-a cuprins și i-a acoperit cu totul.

வசனம்: 79

وَأَضَلَّ فِرۡعَوۡنُ قَوۡمَهُۥ وَمَا هَدَىٰ

Iar Faraon și-a dus poporul în rătăcire și nu l-a călăuzit pe drumul cel bun.

வசனம்: 80

يَٰبَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ قَدۡ أَنجَيۡنَٰكُم مِّنۡ عَدُوِّكُمۡ وَوَٰعَدۡنَٰكُمۡ جَانِبَ ٱلطُّورِ ٱلۡأَيۡمَنَ وَنَزَّلۡنَا عَلَيۡكُمُ ٱلۡمَنَّ وَٱلسَّلۡوَىٰ

O, Fii ai lui Israel, Noi v-am mântuit de dușmanul vostru și v-am orânduit vouă întâlnire^[580] la coasta cea din dreapta Muntelui! Și am pogorât asupra voastră mana și prepelițele!

[580] Cu Profetul vostru pentru a primi scriptura pentru voi

வசனம்: 81

كُلُواْ مِن طَيِّبَٰتِ مَا رَزَقۡنَٰكُمۡ وَلَا تَطۡغَوۡاْ فِيهِ فَيَحِلَّ عَلَيۡكُمۡ غَضَبِيۖ وَمَن يَحۡلِلۡ عَلَيۡهِ غَضَبِي فَقَدۡ هَوَىٰ

[Spunând]: „Mâncați din bunătățile cu care v-am înzestrat, însă nu întreceți măsura întru aceasta, ca să nu vă lovească mânia Mea, căci, cel pe care-l lovește mânia Mea, este pierdut.”

வசனம்: 82

وَإِنِّي لَغَفَّارٞ لِّمَن تَابَ وَءَامَنَ وَعَمِلَ صَٰلِحٗا ثُمَّ ٱهۡتَدَىٰ

Dar, cu adevărat, Eu sunt iertător cu Cel care se căiește, crede și împlinește fapte bune și apoi se lasă călăuzit pe calea cea bună.

வசனம்: 83

۞ وَمَآ أَعۡجَلَكَ عَن قَوۡمِكَ يَٰمُوسَىٰ

[Allah a spus]: „Și de ce te-ai grăbit [să te îndepărtezi] de neamul tău, Moise?”

வசனம்: 84

قَالَ هُمۡ أُوْلَآءِ عَلَىٰٓ أَثَرِي وَعَجِلۡتُ إِلَيۡكَ رَبِّ لِتَرۡضَىٰ

El a spus: „Ei sunt pe urmele mele și eu am grăbit spre Tine, Doamne, pentru ca Tu să fii mulțumit.”

வசனம்: 85

قَالَ فَإِنَّا قَدۡ فَتَنَّا قَوۡمَكَ مِنۢ بَعۡدِكَ وَأَضَلَّهُمُ ٱلسَّامِرِيُّ

[Allah a spus]: „ Dar, cu adevărat, Noi am încercat poporul tău după tine și As-Samiri^[581] l-a dus pe el în rătăcire”.

[581] Tradus ca și „Samaritan” (din Samaria), un ipocrit dintre ei care i-a făcut pe Fiii lui Israel să adore idoli

வசனம்: 86

فَرَجَعَ مُوسَىٰٓ إِلَىٰ قَوۡمِهِۦ غَضۡبَٰنَ أَسِفٗاۚ قَالَ يَٰقَوۡمِ أَلَمۡ يَعِدۡكُمۡ رَبُّكُمۡ وَعۡدًا حَسَنًاۚ أَفَطَالَ عَلَيۡكُمُ ٱلۡعَهۡدُ أَمۡ أَرَدتُّمۡ أَن يَحِلَّ عَلَيۡكُمۡ غَضَبٞ مِّن رَّبِّكُمۡ فَأَخۡلَفۡتُم مَّوۡعِدِي

Atunci s-a întors Moise la neamul său, mânios și mâhnit, și a spus: „O, popor al meu! Nu v-a făcut Domnul vostru frumoasă făgăduire^[582]? Legământul a fost prea lung pentru voi sau ați vrut să se abată asupra voastră mânia Domnului vostru și de aceea ați încălcat făgăduința făcută mie?”

[582] Că El va pogorî Tora, ce conține călăuzire pentru voi

வசனம்: 87

قَالُواْ مَآ أَخۡلَفۡنَا مَوۡعِدَكَ بِمَلۡكِنَا وَلَٰكِنَّا حُمِّلۡنَآ أَوۡزَارٗا مِّن زِينَةِ ٱلۡقَوۡمِ فَقَذَفۡنَٰهَا فَكَذَٰلِكَ أَلۡقَى ٱلسَّامِرِيُّ

Ei au spus: „Noi nu am încălcat făgăduința dată ție cu voia noastră, însă noi am fost încărcați cu sarcini de podoabe ale neamului [lui Faraon] și le-am aruncat noi [în foc] și asemenea le-a aruncat și As-Samiri”.

வசனம்: 88

فَأَخۡرَجَ لَهُمۡ عِجۡلٗا جَسَدٗا لَّهُۥ خُوَارٞ فَقَالُواْ هَٰذَآ إِلَٰهُكُمۡ وَإِلَٰهُ مُوسَىٰ فَنَسِيَ

Și le-a scos lor un vițel - un corp [neînsuflețit] care scotea un sunet slab - și ei au spus: „Acesta este Domnul vostru și Domnul lui Moise, însă el l-a uitat”.

வசனம்: 89

أَفَلَا يَرَوۡنَ أَلَّا يَرۡجِعُ إِلَيۡهِمۡ قَوۡلٗا وَلَا يَمۡلِكُ لَهُمۡ ضَرّٗا وَلَا نَفۡعٗا

Oare n-au văzut ei că el nu le răspundea cu nicio vorbă și că el nu avea putere să le facă lor un rău sau să le fie spre folos?

வசனம்: 90

وَلَقَدۡ قَالَ لَهُمۡ هَٰرُونُ مِن قَبۡلُ يَٰقَوۡمِ إِنَّمَا فُتِنتُم بِهِۦۖ وَإِنَّ رَبَّكُمُ ٱلرَّحۡمَٰنُ فَٱتَّبِعُونِي وَأَطِيعُوٓاْ أَمۡرِي

Și le zisese și Aaron mai înainte [de întoarcerea lui Moise]: „O, popor al meu! Voi ați fost numai testați prin aceasta. Însă Domnul vostru cu adevărat este Cel Milostiv. Așadar, urmați-mă și ascultați de porunca mea!”

வசனம்: 91

قَالُواْ لَن نَّبۡرَحَ عَلَيۡهِ عَٰكِفِينَ حَتَّىٰ يَرۡجِعَ إِلَيۡنَا مُوسَىٰ

Ei au răspuns: „Vom rămâne adoratori ai lui [ai vițelului] până ce se va întoarce Moise la noi”.

வசனம்: 92

قَالَ يَٰهَٰرُونُ مَا مَنَعَكَ إِذۡ رَأَيۡتَهُمۡ ضَلُّوٓاْ

[Moise] a spus: „Ce te-a împiedicat, Aaron, când i-ai văzut că ei se duc în rătăcire,

வசனம்: 93

أَلَّا تَتَّبِعَنِۖ أَفَعَصَيۡتَ أَمۡرِي

Să vii după mine? Te-ai răzvrătit și tu împotriva poruncii mele?”

வசனம்: 94

قَالَ يَبۡنَؤُمَّ لَا تَأۡخُذۡ بِلِحۡيَتِي وَلَا بِرَأۡسِيٓۖ إِنِّي خَشِيتُ أَن تَقُولَ فَرَّقۡتَ بَيۡنَ بَنِيٓ إِسۡرَٰٓءِيلَ وَلَمۡ تَرۡقُبۡ قَوۡلِي

[Aaron] a spus: „O, fiu al mamei mele! Nu mă apuca nici de barbă, nici de [părul din] cap. Cu adevărat, mie mi-a fost teamă să nu zici: Tu i-ai dezbinat pe Fiii lui Israel și nu ai așteptat porunca mea.”

வசனம்: 95

قَالَ فَمَا خَطۡبُكَ يَٰسَٰمِرِيُّ

[Moise] a spus: „Și care a fost socoteala ta, o, As-Samiri?”

வசனம்: 96

قَالَ بَصُرۡتُ بِمَا لَمۡ يَبۡصُرُواْ بِهِۦ فَقَبَضۡتُ قَبۡضَةٗ مِّنۡ أَثَرِ ٱلرَّسُولِ فَنَبَذۡتُهَا وَكَذَٰلِكَ سَوَّلَتۡ لِي نَفۡسِي

El a spus: „Eu am văzut ceea ce ei nu au văzut: am luat o mână [de țărână] de pe urma mesagerului^[583] și am aruncat-o^[584]. Așa mi-a spus sufletul meu”.

[583] O urmă de potcoavă lăsată de calul Îngerului Gavriil în pământ
[584] În foc peste ornamentele topite pentru a face vițelul

வசனம்: 97

قَالَ فَٱذۡهَبۡ فَإِنَّ لَكَ فِي ٱلۡحَيَوٰةِ أَن تَقُولَ لَا مِسَاسَۖ وَإِنَّ لَكَ مَوۡعِدٗا لَّن تُخۡلَفَهُۥۖ وَٱنظُرۡ إِلَىٰٓ إِلَٰهِكَ ٱلَّذِي ظَلۡتَ عَلَيۡهِ عَاكِفٗاۖ لَّنُحَرِّقَنَّهُۥ ثُمَّ لَنَنسِفَنَّهُۥ فِي ٱلۡيَمِّ نَسۡفًا

[Moise] a spus: „Du-te! În această viață vei spune tu [la toată lumea]: „Nu mă atingeți.” Și vei avea o întâlnire de la care nu vei putea lipsi. Și privește la domnul tău, căruia i-ai rămas credincios! Noi îl vom preface în pulbere și-l vom risipi în mare.

வசனம்: 98

إِنَّمَآ إِلَٰهُكُمُ ٱللَّهُ ٱلَّذِي لَآ إِلَٰهَ إِلَّا هُوَۚ وَسِعَ كُلَّ شَيۡءٍ عِلۡمٗا

Domnul vostru este numai Allah, afară de care nu există altă divinitate. Iar El le cuprinde pe toate cu știința.”

வசனம்: 99

كَذَٰلِكَ نَقُصُّ عَلَيۡكَ مِنۡ أَنۢبَآءِ مَا قَدۡ سَبَقَۚ وَقَدۡ ءَاتَيۡنَٰكَ مِن لَّدُنَّا ذِكۡرٗا

Astfel îți povestim Noi istorisiri despre cele care au trecut și îți dăm Noi ție o pomenire din partea Noastră.

வசனம்: 100

مَّنۡ أَعۡرَضَ عَنۡهُ فَإِنَّهُۥ يَحۡمِلُ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ وِزۡرًا

Iar cei care se îndepărtează de el [Coran] vor purta în Ziua Învierii o povară.

வசனம்: 101

خَٰلِدِينَ فِيهِۖ وَسَآءَ لَهُمۡ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ حِمۡلٗا

Și veșnic vor fi sălășlui în el^[585]. Și ce grea povară vor avea ei în Ziua Învierii!

[585] În păcat

வசனம்: 102

يَوۡمَ يُنفَخُ فِي ٱلصُّورِۚ وَنَحۡشُرُ ٱلۡمُجۡرِمِينَ يَوۡمَئِذٖ زُرۡقٗا

Ziua în care se va sufla în Trâmbiță și-i vom aduna pe cei nelegiuiți, învinețiți.^[586]

[586] De teroare sau complet orbi

வசனம்: 103

يَتَخَٰفَتُونَ بَيۡنَهُمۡ إِن لَّبِثۡتُمۡ إِلَّا عَشۡرٗا

Și ei vor șușoti între ei: „Voi nu ați zăbovit decât zece [zile]”!

வசனம்: 104

نَّحۡنُ أَعۡلَمُ بِمَا يَقُولُونَ إِذۡ يَقُولُ أَمۡثَلُهُمۡ طَرِيقَةً إِن لَّبِثۡتُمۡ إِلَّا يَوۡمٗا

Noi știm mai bine ceea ce spun ei, când va zice cel cu purtarea cea mai aleasă dintre ei: „Voi nu ați zăbovit decât o zi.”

வசனம்: 105

وَيَسۡـَٔلُونَكَ عَنِ ٱلۡجِبَالِ فَقُلۡ يَنسِفُهَا رَبِّي نَسۡفٗا

Și ei te întreabă despre munți. Spune: „Domnul meu îi va face praf, risipindu-i,

வசனம்: 106

فَيَذَرُهَا قَاعٗا صَفۡصَفٗا

Și va lăsa [Pământul] ca pe un șes neted,

வசனம்: 107

لَّا تَرَىٰ فِيهَا عِوَجٗا وَلَآ أَمۡتٗا

În care nu vei vedea ridicătură sau adâncitură.”

வசனம்: 108

يَوۡمَئِذٖ يَتَّبِعُونَ ٱلدَّاعِيَ لَا عِوَجَ لَهُۥۖ وَخَشَعَتِ ٱلۡأَصۡوَاتُ لِلرَّحۡمَٰنِ فَلَا تَسۡمَعُ إِلَّا هَمۡسٗا

În Ziua aceea [toți] îl vor urma pe Cel care cheamă^[587], fără abatere, iar glasurile vor coborî smerite înaintea Celui Milostiv [Ar-Rahman ] și nu vei auzi decât o șoaptă.

[587] La adunare pentru judecată

வசனம்: 109

يَوۡمَئِذٖ لَّا تَنفَعُ ٱلشَّفَٰعَةُ إِلَّا مَنۡ أَذِنَ لَهُ ٱلرَّحۡمَٰنُ وَرَضِيَ لَهُۥ قَوۡلٗا

În Ziua aceea nu va fi de folos mijlocirea, decât de la cel căruia Cel Milostiv [Ar-Rahman] îi va îngădui și a cărui vorbă o va găsi plăcută.

வசனம்: 110

يَعۡلَمُ مَا بَيۡنَ أَيۡدِيهِمۡ وَمَا خَلۡفَهُمۡ وَلَا يُحِيطُونَ بِهِۦ عِلۡمٗا

El [Allah] știe ceea ce se află în fața lor [în prezent] și ceea ce se află în urma lor^[588], în vreme ce ei nu-L cuprind cu știința.

[588] A se vedea 2:255

வசனம்: 111

۞ وَعَنَتِ ٱلۡوُجُوهُ لِلۡحَيِّ ٱلۡقَيُّومِۖ وَقَدۡ خَابَ مَنۡ حَمَلَ ظُلۡمٗا

Și [toate] fețele se vor pleca umilite în fața Celui Veșnic Viu [Al-Hayy] [și] Atotputernic [Al-Qayyum ] și nefericit va fi acela care va purta o nedreptate.

வசனம்: 112

وَمَن يَعۡمَلۡ مِنَ ٱلصَّٰلِحَٰتِ وَهُوَ مُؤۡمِنٞ فَلَا يَخَافُ ظُلۡمٗا وَلَا هَضۡمٗا

Dar cel care săvârșește fapte bune și este dreptcredincios nu are a se teme de nedreptate sau de oprimare.

வசனம்: 113

وَكَذَٰلِكَ أَنزَلۡنَٰهُ قُرۡءَانًا عَرَبِيّٗا وَصَرَّفۡنَا فِيهِ مِنَ ٱلۡوَعِيدِ لَعَلَّهُمۡ يَتَّقُونَ أَوۡ يُحۡدِثُ لَهُمۡ ذِكۡرٗا

Astfel l-am pogorât Noi un Coran în [limba] arabă. Și am deslușit în el avertizările, pentru ca ei să fie cu teamă și pentru ca să le trezească lor amintirea.

வசனம்: 114

فَتَعَٰلَى ٱللَّهُ ٱلۡمَلِكُ ٱلۡحَقُّۗ وَلَا تَعۡجَلۡ بِٱلۡقُرۡءَانِ مِن قَبۡلِ أَن يُقۡضَىٰٓ إِلَيۡكَ وَحۡيُهُۥۖ وَقُل رَّبِّ زِدۡنِي عِلۡمٗا

Și mai presus [de toate] este Allah - Al-Malik [Regele], Al-Haqq [Adevărul]! Nu te grăbi [O Mohammed] cu recitarea Coranului mai înainte de a ți se încheia revelarea lui! Și spune: „Doamne, sporește-mi mie știința.”

வசனம்: 115

وَلَقَدۡ عَهِدۡنَآ إِلَىٰٓ ءَادَمَ مِن قَبۡلُ فَنَسِيَ وَلَمۡ نَجِدۡ لَهُۥ عَزۡمٗا

Noi am încheiat un legământ cu Adam mai înainte, însă el l-a uitat și Noi nu am aflat în el tărie^[589].

[589] De a rezista tentației

வசனம்: 116

وَإِذۡ قُلۡنَا لِلۡمَلَٰٓئِكَةِ ٱسۡجُدُواْ لِأٓدَمَ فَسَجَدُوٓاْ إِلَّآ إِبۡلِيسَ أَبَىٰ

Și [spune] când Noi le-am spus Îngerilor: „Prosternați-vă dinaintea lui Adam” și s-au prosternat ei, afară de Iblis^[590], care s-a împotrivit.

[590] A se vedea 2:34

வசனம்: 117

فَقُلۡنَا يَٰٓـَٔادَمُ إِنَّ هَٰذَا عَدُوّٞ لَّكَ وَلِزَوۡجِكَ فَلَا يُخۡرِجَنَّكُمَا مِنَ ٱلۡجَنَّةِ فَتَشۡقَىٰٓ

Atunci Noi am spus: „O, Adam, acesta vă este dușman ție și soaței tale. [Fiți cu grijă] să nu vă scoată pe voi din Rai și să fii tu nefericit.

வசனம்: 118

إِنَّ لَكَ أَلَّا تَجُوعَ فِيهَا وَلَا تَعۡرَىٰ

Cu adevărat, este [o promisiune] pentru tine; pentru ca să nu-ți fie foame în el și să nu fii gol,

வசனம்: 119

وَأَنَّكَ لَا تَظۡمَؤُاْ فِيهَا وَلَا تَضۡحَىٰ

Pentru ca să nu-ți fie ție sete în el și să nu te lovească dogoarea soarelui”.

வசனம்: 120

فَوَسۡوَسَ إِلَيۡهِ ٱلشَّيۡطَٰنُ قَالَ يَٰٓـَٔادَمُ هَلۡ أَدُلُّكَ عَلَىٰ شَجَرَةِ ٱلۡخُلۡدِ وَمُلۡكٖ لَّا يَبۡلَىٰ

Atunci Șeitan l-a ispitit, spunându-i: „O, Adam, vrei tu să-ți arăt pomul veșniciei și împărăția care nu piere?”

வசனம்: 121

فَأَكَلَا مِنۡهَا فَبَدَتۡ لَهُمَا سَوۡءَٰتُهُمَا وَطَفِقَا يَخۡصِفَانِ عَلَيۡهِمَا مِن وَرَقِ ٱلۡجَنَّةِۚ وَعَصَىٰٓ ءَادَمُ رَبَّهُۥ فَغَوَىٰ

Și au mâncat ei doi [Adam și soția sa] din el și li s-a arătat goliciunea lor și au început să strângă, pentru a se acoperi, frunze din Rai. Adam nu s-a supus, așadar, Domnului său și a ajuns în rătăcire.

வசனம்: 122

ثُمَّ ٱجۡتَبَٰهُ رَبُّهُۥ فَتَابَ عَلَيۡهِ وَهَدَىٰ

Apoi l-a ales pe el Domnul său, l-a iertat și l-a călăuzit.

வசனம்: 123

قَالَ ٱهۡبِطَا مِنۡهَا جَمِيعَۢاۖ بَعۡضُكُمۡ لِبَعۡضٍ عَدُوّٞۖ فَإِمَّا يَأۡتِيَنَّكُم مِّنِّي هُدٗى فَمَنِ ٱتَّبَعَ هُدَايَ فَلَا يَضِلُّ وَلَا يَشۡقَىٰ

[Allah a spus]: „Coborâți amândoi din el [din Paradis]! Vă veți fi toți dușmani unul altuia. Apoi, dacă va mai veni la voi o călăuzire din partea Mea, cel care va urma calea Mea cea dreaptă nu va rătăci [în această viață] și nu va fi nefericit [în Viața de Apoi].

வசனம்: 124

وَمَنۡ أَعۡرَضَ عَن ذِكۡرِي فَإِنَّ لَهُۥ مَعِيشَةٗ ضَنكٗا وَنَحۡشُرُهُۥ يَوۡمَ ٱلۡقِيَٰمَةِ أَعۡمَىٰ

Însă cel care se va îndepărta de la Pomenirea Mea, cu adevărat, el va avea parte de o viață grea și în Ziua Învierii îl vom aduce pe el orb la adunare.”

வசனம்: 125

قَالَ رَبِّ لِمَ حَشَرۡتَنِيٓ أَعۡمَىٰ وَقَدۡ كُنتُ بَصِيرٗا

El va spune: „Doamne, de ce m-ai adus pe mine orb, la adunare, după ce mai înainte am fost eu bine-văzător?”

வசனம்: 126

قَالَ كَذَٰلِكَ أَتَتۡكَ ءَايَٰتُنَا فَنَسِيتَهَاۖ وَكَذَٰلِكَ ٱلۡيَوۡمَ تُنسَىٰ

[Allah] va spune: „Așa cum versetele Noastre au venit la tine, iar tu le-ai uitat, așa și tu ești în această Zi uitat.”

வசனம்: 127

وَكَذَٰلِكَ نَجۡزِي مَنۡ أَسۡرَفَ وَلَمۡ يُؤۡمِنۢ بِـَٔايَٰتِ رَبِّهِۦۚ وَلَعَذَابُ ٱلۡأٓخِرَةِ أَشَدُّ وَأَبۡقَىٰٓ

Astfel îl răsplătim Noi pe cel care întrece măsura și nu crede în semnele Domnului său, iar pedeapsa din Viața de Apoi va fi mai aspră și mai îndelungată^[591].

[591] Decât cea din această viață

வசனம்: 128

أَفَلَمۡ يَهۡدِ لَهُمۡ كَمۡ أَهۡلَكۡنَا قَبۡلَهُم مِّنَ ٱلۡقُرُونِ يَمۡشُونَ فِي مَسَٰكِنِهِمۡۚ إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَأٓيَٰتٖ لِّأُوْلِي ٱلنُّهَىٰ

Oare nu le folosește lor spre bună călăuzire câte neamuri au fost nimicite mai înainte de ei, în ale căror case merg ei [acum]? Cu adevărat, întru aceasta sunt semne pentru cei care au minte.

வசனம்: 129

وَلَوۡلَا كَلِمَةٞ سَبَقَتۡ مِن رَّبِّكَ لَكَانَ لِزَامٗا وَأَجَلٞ مُّسَمّٗى

Și de n-ar fi fost un cuvânt^[592] de la Domnul tău mai înainte, [pedeapsa] ar fi venit numaidecât, dar este un termen deja hotărât.

[592] A se vedea 10:19

வசனம்: 130

فَٱصۡبِرۡ عَلَىٰ مَا يَقُولُونَ وَسَبِّحۡ بِحَمۡدِ رَبِّكَ قَبۡلَ طُلُوعِ ٱلشَّمۡسِ وَقَبۡلَ غُرُوبِهَاۖ وَمِنۡ ءَانَآيِٕ ٱلَّيۡلِ فَسَبِّحۡ وَأَطۡرَافَ ٱلنَّهَارِ لَعَلَّكَ تَرۡضَىٰ

Rabdă ceea ce ei spun și înalță laudă Domnului tău; înainte de răsăritul soarelui, înainte de asfințitul lui și în ceasurile nopții laudă-L și la capetele zilei, poate că astfel vei fi tu mulțumit.

வசனம்: 131

وَلَا تَمُدَّنَّ عَيۡنَيۡكَ إِلَىٰ مَا مَتَّعۡنَا بِهِۦٓ أَزۡوَٰجٗا مِّنۡهُمۡ زَهۡرَةَ ٱلۡحَيَوٰةِ ٱلدُّنۡيَا لِنَفۡتِنَهُمۡ فِيهِۚ وَرِزۡقُ رَبِّكَ خَيۡرٞ وَأَبۡقَىٰ

Și nu privi îndelung la ceea ce Noi am dat ca plăcere trecătoare unora dintre ei și ca strălucire a vieții din această lume, pentru a-i încerca pe ei prin aceasta! Ceea ce Allah îți dă va fi mai bun și mai dăinuitor.

வசனம்: 132

وَأۡمُرۡ أَهۡلَكَ بِٱلصَّلَوٰةِ وَٱصۡطَبِرۡ عَلَيۡهَاۖ لَا نَسۡـَٔلُكَ رِزۡقٗاۖ نَّحۡنُ نَرۡزُقُكَۗ وَٱلۡعَٰقِبَةُ لِلتَّقۡوَىٰ

Și poruncește neamului tău Rugăciunea [As-Salat] și fii statornic în ea! Noi nu-ți cerem câștig, fiindcă Noi îți dăm câștig ție, iar urmarea bună este a evlaviei.

வசனம்: 133

وَقَالُواْ لَوۡلَا يَأۡتِينَا بِـَٔايَةٖ مِّن رَّبِّهِۦٓۚ أَوَلَمۡ تَأۡتِهِم بَيِّنَةُ مَا فِي ٱلصُّحُفِ ٱلۡأُولَىٰ

Și ei spus: „De ce nu ne aduce el un semn de la Domnul său?” Dar oare nu a venit la ei dovadă limpede care se află în scripturile de mai înainte de el?^[593]

[593] Nu este Coranul o dovadă adecvată a faptului că Mohammed este Profet?

வசனம்: 134

وَلَوۡ أَنَّآ أَهۡلَكۡنَٰهُم بِعَذَابٖ مِّن قَبۡلِهِۦ لَقَالُواْ رَبَّنَا لَوۡلَآ أَرۡسَلۡتَ إِلَيۡنَا رَسُولٗا فَنَتَّبِعَ ءَايَٰتِكَ مِن قَبۡلِ أَن نَّذِلَّ وَنَخۡزَىٰ

Dar dacă Noi i-am fi nimicit printr-o pedeapsă mai înainte de el^[594], atunci ar fi zis ei: „Doamne, de ce nu ne-ai trimis Tu un Profet, ca să fi putut urma semnele înainte ca noi să fi fost umiliți și loviți de rușine?”

[594] Profetul Mohammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Interpretat de asemenea ca și Coranul

வசனம்: 135

قُلۡ كُلّٞ مُّتَرَبِّصٞ فَتَرَبَّصُواْۖ فَسَتَعۡلَمُونَ مَنۡ أَصۡحَٰبُ ٱلصِّرَٰطِ ٱلسَّوِيِّ وَمَنِ ٱهۡتَدَىٰ

Spune: „Fiecare este în așteptare. Deci așteptați și voi! Și veți ști voi cine sunt cei care se află pe drumul cel drept și cine a fost bine călăuzit”.