மொழிபெயர்ப்பு அத்தியாயம் ஸூரா அஸ்ஸாபாத் - உரோமானிய மொழிபெயர்ப்பு - அல்குர்ஆன் கலைக்களஞ்சியம்

AS-SAFFAT

வசனம்: 1

وَٱلصَّٰٓفَّٰتِ صَفّٗا

1. Pe cei ce se înşiră în rânduri(2)

(2) Adică „jur pe îngeri”.

வசனம்: 2

فَٱلزَّٰجِرَٰتِ زَجۡرٗا

2. Şi pe cei care opresc cu îndârjire

வசனம்: 3

فَٱلتَّٰلِيَٰتِ ذِكۡرًا

3. Şi pe cei care recită Îndemnarea(3):

(3) Coranul.

வசனம்: 4

إِنَّ إِلَٰهَكُمۡ لَوَٰحِدٞ

4. „Domnul vostru este unul singur,

வசனம்: 5

رَّبُّ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلۡأَرۡضِ وَمَا بَيۡنَهُمَا وَرَبُّ ٱلۡمَشَٰرِقِ

5. Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor dintre ele şi Stăpânul răsăriturilor”(4)

(4) Soarele răsare din locuri diferite de la o perioadă la alta.

வசனம்: 6

إِنَّا زَيَّنَّا ٱلسَّمَآءَ ٱلدُّنۡيَا بِزِينَةٍ ٱلۡكَوَاكِبِ

6. Noi am împodobit cerul cel mai apropiat cu podoaba stelelor

வசனம்: 7

وَحِفۡظٗا مِّن كُلِّ شَيۡطَٰنٖ مَّارِدٖ

7. Care apără împotriva oricărui şeitan răzvrătit(5).

(5) Care nu mai ascultă de poruncile lui Allah.

வசனம்: 8

لَّا يَسَّمَّعُونَ إِلَى ٱلۡمَلَإِ ٱلۡأَعۡلَىٰ وَيُقۡذَفُونَ مِن كُلِّ جَانِبٖ

8. Ei nu vor putea să tragă cu urechea la căpeteniile preaînalte(6) şi vor fi loviţi din toate părţile(7),

(6) Ale îngerilor. (7) Din toate părţile cerului, dacă vor încerca să se suie la el.

வசனம்: 9

دُحُورٗاۖ وَلَهُمۡ عَذَابٞ وَاصِبٌ

9. Pentru a fi alungaţi. Şi ei vor avea parte de chin veşnic,

வசனம்: 10

إِلَّا مَنۡ خَطِفَ ٱلۡخَطۡفَةَ فَأَتۡبَعَهُۥ شِهَابٞ ثَاقِبٞ

10. Afară de acela care prinde din zbor(8) şi care este urmărit de o stea căzătoare, lucitoare.(9)

(8) Vreun cuvânt. (9) De parcă ar străpunge văzduhul cu lumina lor arzătoare. Aceasta îl urmăreşte pe Şeitan pentru a‑l arde.

வசனம்: 11

فَٱسۡتَفۡتِهِمۡ أَهُمۡ أَشَدُّ خَلۡقًا أَم مَّنۡ خَلَقۡنَآۚ إِنَّا خَلَقۡنَٰهُم مِّن طِينٖ لَّازِبِۭ

11. Întreabă‑i pe ei(10) dacă sunt ei mai anevoie de creat decât aceia pe care Noi i‑am creat! Noi i‑am făcut [pe oameni] dintr‑un lut lipicios.

(10) Pe idolatrii din Mekka.

வசனம்: 12

بَلۡ عَجِبۡتَ وَيَسۡخَرُونَ

12. Dar tu te miri(11), iar ei îşi bat joc(12).

(11) De tăgăduirea de către ei a Învierii. (12) De faptul că tu te miri.

வசனம்: 13

وَإِذَا ذُكِّرُواْ لَا يَذۡكُرُونَ

13. Iar când li se pomeneşte [Coranul], ei nu iau aminte(13),

(13) Ei nu se tem şi nu învaţă din aceasta.

வசனம்: 14

وَإِذَا رَأَوۡاْ ءَايَةٗ يَسۡتَسۡخِرُونَ

14. Iar dacă văd un semn, ei caută numaidecât să‑şi bată joc [de el],

வசனம்: 15

وَقَالُوٓاْ إِنۡ هَٰذَآ إِلَّا سِحۡرٞ مُّبِينٌ

15. Zicând:”Aceasta nu este decât vrăjitorie învederată!

வசனம்: 16

أَءِذَا مِتۡنَا وَكُنَّا تُرَابٗا وَعِظَٰمًا أَءِنَّا لَمَبۡعُوثُونَ

16. Oare când vom muri şi vom fi noi ţărână şi oseminte, vom mai putea noi să fim înviaţi?

வசனம்: 17

أَوَءَابَآؤُنَا ٱلۡأَوَّلُونَ

17. Şi la fel şi primii noştri strămoşi?”

வசனம்: 18

قُلۡ نَعَمۡ وَأَنتُمۡ دَٰخِرُونَ

18. Spune: „Da, şi veţi fi voi umiliţi apoi!”

வசனம்: 19

فَإِنَّمَا هِيَ زَجۡرَةٞ وَٰحِدَةٞ فَإِذَا هُمۡ يَنظُرُونَ

19. Va fi numai un singur strigăt(14) şi iată‑i pe ei cum privesc,

(14) Cea de a doua suflare a lui Israfil în trâmbiţă pentru Înviere.

வசனம்: 20

وَقَالُواْ يَٰوَيۡلَنَا هَٰذَا يَوۡمُ ٱلدِّينِ

20. Zicând: „Vai nouă! Aceasta este Ziua Judecăţii!”

வசனம்: 21

هَٰذَا يَوۡمُ ٱلۡفَصۡلِ ٱلَّذِي كُنتُم بِهِۦ تُكَذِّبُونَ

21. [Şi o voce va zice]: „Aceasta este Ziua Judecăţii de Apoi, pe care voi aţi tăgăduit‑o!”

வசனம்: 22

۞ ٱحۡشُرُواْ ٱلَّذِينَ ظَلَمُواْ وَأَزۡوَٰجَهُمۡ وَمَا كَانُواْ يَعۡبُدُونَ

22. „Adunaţi‑i pe aceia care au fost nedrepţi(15) şi pe semenii lor(16), împreună cu aceia pe care i‑au adorat(17)

(15) Faţă de ei înşişi, datorită necredinţei şi păcatelor săvârşite. (16) Întru rău. (17) Idolii lor.

வசனம்: 23

مِن دُونِ ٱللَّهِ فَٱهۡدُوهُمۡ إِلَىٰ صِرَٰطِ ٱلۡجَحِيمِ

23. În locul lui Allah şi duceţi‑i pe ei pe drumul Iadului!

வசனம்: 24

وَقِفُوهُمۡۖ إِنَّهُم مَّسۡـُٔولُونَ

24. Şi opriţi‑i pe ei, pentru că ei trebuie să fie întrebaţi!

வசனம்: 25

مَا لَكُمۡ لَا تَنَاصَرُونَ

25. De ce nu vă ajutaţi voi unii altora?”

வசனம்: 26

بَلۡ هُمُ ٱلۡيَوۡمَ مُسۡتَسۡلِمُونَ

26. Dar în Ziua aceea vor fi ei supuşi(18)

(18) Se vor lăsa conduşi şi vor fi smeriţi.

வசனம்: 27

وَأَقۡبَلَ بَعۡضُهُمۡ عَلَىٰ بَعۡضٖ يَتَسَآءَلُونَ

27. Şi se vor întoarce unul către celălalt şi se vor întreba;

வசனம்: 28

قَالُوٓاْ إِنَّكُمۡ كُنتُمۡ تَأۡتُونَنَا عَنِ ٱلۡيَمِينِ

28. Vor zice: „Voi aţi venit la noi cu dreapta!(19)”

(19) Încercând să ne abateţi în numele religiei şi adevărului.

வசனம்: 29

قَالُواْ بَل لَّمۡ تَكُونُواْ مُؤۡمِنِينَ

29. Dar ei le vor răspunde: „Ba voi nu aţi fost credincioşi,

வசனம்: 30

وَمَا كَانَ لَنَا عَلَيۡكُم مِّن سُلۡطَٰنِۭۖ بَلۡ كُنتُمۡ قَوۡمٗا طَٰغِينَ

30. Iar noi nu am avut nici o putere asupra voastră, căci aţi fost un neam de nelegiuiţi.

வசனம்: 31

فَحَقَّ عَلَيۡنَا قَوۡلُ رَبِّنَآۖ إِنَّا لَذَآئِقُونَ

31. Deci s‑a împlinit Cuvântul Domnului nostru împotriva noastră şi [acum] noi gustăm [pedeapsa]!(20)

(20) Ameninţarea lui Allah că vom gusta pedeapsa.

வசனம்: 32

فَأَغۡوَيۡنَٰكُمۡ إِنَّا كُنَّا غَٰوِينَ

32. Şi v‑am dus pe voi în rătăcire, căci şi noi înşine am fost rătăciţi!”

வசனம்: 33

فَإِنَّهُمۡ يَوۡمَئِذٖ فِي ٱلۡعَذَابِ مُشۡتَرِكُونَ

33. Şi în Ziua aceea vor fi ei(21) împreună la pedeapsă.

(21) Necredincioşii, atât conducătorii lor cât şi supuşii acestora.

வசனம்: 34

إِنَّا كَذَٰلِكَ نَفۡعَلُ بِٱلۡمُجۡرِمِينَ

34. Astfel facem Noi cu nelegiuiţii(22)!

(22) Cu idolatrii şi păcătoşii.

வசனம்: 35

إِنَّهُمۡ كَانُوٓاْ إِذَا قِيلَ لَهُمۡ لَآ إِلَٰهَ إِلَّا ٱللَّهُ يَسۡتَكۡبِرُونَ

35. Când li s‑a zis lor „Nu există altă divinitate afară de Allah”, ei s‑au semeţit(23),

(23) Refuzând să accepte propovăduirea şi chemarea la Allah Cel Unic.

வசனம்: 36

وَيَقُولُونَ أَئِنَّا لَتَارِكُوٓاْ ءَالِهَتِنَا لِشَاعِرٖ مَّجۡنُونِۭ

36. Zicând: „Să‑i părăsim noi pe zeii noştri pentru un poet nebun?”

வசனம்: 37

بَلۡ جَآءَ بِٱلۡحَقِّ وَصَدَّقَ ٱلۡمُرۡسَلِينَ

37. Însă el a venit cu Adevărul şi a adeverit [mesajele] trimişilor(24).

(24) Care au fost mai înţelepţi, între toate neamurile.

வசனம்: 38

إِنَّكُمۡ لَذَآئِقُواْ ٱلۡعَذَابِ ٱلۡأَلِيمِ

38. Veţi gusta voi(25) chinul cel dureros

(25) Din pricina plăsmuirii voastre.

வசனம்: 39

وَمَا تُجۡزَوۡنَ إِلَّا مَا كُنتُمۡ تَعۡمَلُونَ

39. Şi nu veţi fi răsplătiţi decât pentru ceea ce aţi făcut,

வசனம்: 40

إِلَّا عِبَادَ ٱللَّهِ ٱلۡمُخۡلَصِينَ

40. Afară de robii lui Allah cei aleşi(26);

(26) Dreptcredincioşii.

வசனம்: 41

أُوْلَٰٓئِكَ لَهُمۡ رِزۡقٞ مَّعۡلُومٞ

41. Aceia vor avea parte de un dar bineştiut(27);

(27) În Paradis.

வசனம்: 42

فَوَٰكِهُ وَهُم مُّكۡرَمُونَ

42. Fructe [delicioase]! Şi vor fi ei cinstiţi

வசனம்: 43

فِي جَنَّٰتِ ٱلنَّعِيمِ

43. În Grădinile Fericirii,

வசனம்: 44

عَلَىٰ سُرُرٖ مُّتَقَٰبِلِينَ

44. Pe divanuri, aşezaţi faţă în faţă(28),

(28) Astfel încât să se vadă unii pe alţii.

வசனம்: 45

يُطَافُ عَلَيۡهِم بِكَأۡسٖ مِّن مَّعِينِۭ

45. Şi se va trece printre ei cu o cupă umplută dintr‑un izvor,(29)

(29) O anumită băutură, poate vinul – după unele interpretări – care curge ca un pârâu, fără întrerupere.

வசனம்: 46

بَيۡضَآءَ لَذَّةٖ لِّلشَّٰرِبِينَ

46. Albă(30), plăcută pentru cei ce beau,

(30) Adică limpede (ca o calitate a vinului).

வசனம்: 47

لَا فِيهَا غَوۡلٞ وَلَا هُمۡ عَنۡهَا يُنزَفُونَ

47. În ea nu va fi ameţeală şi nici nu se vor îmbăta din pricina ei(31),

(31) Aşa cum se întâmplă cu vinul din această lume.

வசனம்: 48

وَعِندَهُمۡ قَٰصِرَٰتُ ٱلطَّرۡفِ عِينٞ

48. Şi vor avea lângă ei fete neprihănite, cu priviri scurte şi cu ochi mari, frumoşi,

வசனம்: 49

كَأَنَّهُنَّ بَيۡضٞ مَّكۡنُونٞ

49. Semănând cu nişte ouă păstrate cu grijă.(32)

(32) Beduinii le comparau pe femeile frumoase cu ouăle de struţ, de un alb imaculat, pentru că erau depuse în deşert, unde nu le atingea nimeni şi nu se depunea nici praf pe ele.

வசனம்: 50

فَأَقۡبَلَ بَعۡضُهُمۡ عَلَىٰ بَعۡضٖ يَتَسَآءَلُونَ

50. Şi se vor întoarce unii spre alţii, întrebându‑se,

வசனம்: 51

قَالَ قَآئِلٞ مِّنۡهُمۡ إِنِّي كَانَ لِي قَرِينٞ

51. Va zice unul dintre ei: „Eu am avut un prieten apropiat(33)

(33) În viaţa lumească.

வசனம்: 52

يَقُولُ أَءِنَّكَ لَمِنَ ٱلۡمُصَدِّقِينَ

52. Care zicea: „Tu eşti dintre cei care cred cu adevărat(34)?”

(34) În Ziua de Apoi.

வசனம்: 53

أَءِذَا مِتۡنَا وَكُنَّا تُرَابٗا وَعِظَٰمًا أَءِنَّا لَمَدِينُونَ

53. Oare după ce am murit şi ne‑am făcut ţărână şi oseminte, ni se va mai cere nouă socoteală?”(35)

(35) Vom mai fi noi readuşi la viaţă şi ni se va mai cere nouă socoteală?

வசனம்: 54

قَالَ هَلۡ أَنتُم مُّطَّلِعُونَ

54. Va zice: „Vreţi voi să priviţi în jos?”(36)

(36) Prin fereastra Paradisului, către Infern, pentru a‑l vedea pe prietenul acela?

வசனம்: 55

فَٱطَّلَعَ فَرَءَاهُ فِي سَوَآءِ ٱلۡجَحِيمِ

55. Şi va privi el şi îl va vedea pe acela în mijlocul Iadului.

வசனம்: 56

قَالَ تَٱللَّهِ إِن كِدتَّ لَتُرۡدِينِ

56. Şi va zice el atunci: „Pe Allah! Aproape că mi‑ai adus pieirea!

வசனம்: 57

وَلَوۡلَا نِعۡمَةُ رَبِّي لَكُنتُ مِنَ ٱلۡمُحۡضَرِينَ

57. Şi de n‑ar fi fost îndurarea Stăpânului meu(37), aş fi şi eu printre cei aduşi(38)!

(37) Care m‑a călăuzit şi a fost blând cu mine. (38) De către îngeri împreună cu tine, în Infern.

வசனம்: 58

أَفَمَا نَحۡنُ بِمَيِّتِينَ

58. Este adevărat că noi nu vom muri

வசனம்: 59

إِلَّا مَوۡتَتَنَا ٱلۡأُولَىٰ وَمَا نَحۡنُ بِمُعَذَّبِينَ

59. Decât cu moartea noastră cea dintâi şi că nu vom fi noi chinuiţi?”(39)

(39) Se adresează în continuare fostului său prieten sau interlocutorilor săi.

வசனம்: 60

إِنَّ هَٰذَا لَهُوَ ٱلۡفَوۡزُ ٱلۡعَظِيمُ

60. Aceasta este marea izbândă!

வசனம்: 61

لِمِثۡلِ هَٰذَا فَلۡيَعۡمَلِ ٱلۡعَٰمِلُونَ

61. Pentru aşa ceva se cuvine să se străduiască aceia care se străduiesc.

வசனம்: 62

أَذَٰلِكَ خَيۡرٞ نُّزُلًا أَمۡ شَجَرَةُ ٱلزَّقُّومِ

62. Oare această ospeţie este mai bună sau pomul Zaqqum(40)?

(40) Mic arbust, cu miros urât şi fructe amare, care ar creşte în câmpia Tihama din Peninsula Arabă.

வசனம்: 63

إِنَّا جَعَلۡنَٰهَا فِتۡنَةٗ لِّلظَّٰلِمِينَ

63. Noi l‑am făcut ca o încercare pentru cei nelegiuiţi(41).

(41) Pentru a‑i chinui cu el pe nelegiuiţi în Infern.

வசனம்: 64

إِنَّهَا شَجَرَةٞ تَخۡرُجُ فِيٓ أَصۡلِ ٱلۡجَحِيمِ

64. Şi este un pom care iese din fundul Iadului

வசனம்: 65

طَلۡعُهَا كَأَنَّهُۥ رُءُوسُ ٱلشَّيَٰطِينِ

65. Şi rodurile sale sunt ca nişte capete de şeitani,(42)

(42) Fructele sale sunt la fel de hidoase ca şi capetele diavolilor, aşa cum şi le imaginează oamenii.

வசனம்: 66

فَإِنَّهُمۡ لَأٓكِلُونَ مِنۡهَا فَمَالِـُٔونَ مِنۡهَا ٱلۡبُطُونَ

66. Iar ei sunt siliţi să mănânce din ele, umplându‑şi pântecele.

வசனம்: 67

ثُمَّ إِنَّ لَهُمۡ عَلَيۡهَا لَشَوۡبٗا مِّنۡ حَمِيمٖ

67. Apoi vor avea ei, peste aceasta, un amestec de apă clocotită,

வசனம்: 68

ثُمَّ إِنَّ مَرۡجِعَهُمۡ لَإِلَى ٱلۡجَحِيمِ

68. Apoi întoarcerea lor va fi către Iad.

வசனம்: 69

إِنَّهُمۡ أَلۡفَوۡاْ ءَابَآءَهُمۡ ضَآلِّينَ

69. Ei i‑au aflat pe părinţii lor în rătăcire,

வசனம்: 70

فَهُمۡ عَلَىٰٓ ءَاثَٰرِهِمۡ يُهۡرَعُونَ

70. Şi iată‑i alergând pe urmele lor,

வசனம்: 71

وَلَقَدۡ ضَلَّ قَبۡلَهُمۡ أَكۡثَرُ ٱلۡأَوَّلِينَ

71. Căci şi înainte de ei s‑au aflat în rătăcire cei mai mulţi dintre înaintaşii lor

வசனம்: 72

وَلَقَدۡ أَرۡسَلۡنَا فِيهِم مُّنذِرِينَ

72. Şi am trimis Noi prevenitori la ei(43),

(43) Le‑am trimis profeţi, care i‑au prevenit pe ei.

வசனம்: 73

فَٱنظُرۡ كَيۡفَ كَانَ عَٰقِبَةُ ٱلۡمُنذَرِينَ

73. Însă priveşte care a fost sfârşitul celor preveniţi(44),

(44) Care au fost nimiciţi din pricina nesupunerii lor.

வசனம்: 74

إِلَّا عِبَادَ ٱللَّهِ ٱلۡمُخۡلَصِينَ

74. Afară de robii cei aleşi ai lui Allah:

வசனம்: 75

وَلَقَدۡ نَادَىٰنَا نُوحٞ فَلَنِعۡمَ ٱلۡمُجِيبُونَ

75. Noe ne‑a chemat pe Noi şi Noi(45) am fost cei mai buni care i‑am răspuns!

(45) Zicând: „Doamne, nu lăsa pe pământ nici un neam de necredincioşi!”.

வசனம்: 76

وَنَجَّيۡنَٰهُ وَأَهۡلَهُۥ مِنَ ٱلۡكَرۡبِ ٱلۡعَظِيمِ

76. Şi l‑am mântuit pe el împreună cu familia lui de nenorocirea cea mare(46),

(46) De la înec.

வசனம்: 77

وَجَعَلۡنَا ذُرِّيَّتَهُۥ هُمُ ٱلۡبَاقِينَ

77. Şi i‑am făcut pe urmaşii săi singurii care au rămas.(47)

(47) Singurii care au rămas pe pământ, după ce neamul său de necredincioşi a fost nimicit.

வசனம்: 78

وَتَرَكۡنَا عَلَيۡهِ فِي ٱلۡأٓخِرِينَ

78. Şi am lăsat Noi pentru neamurile care au venit după ele [această binecuvântare]:

வசனம்: 79

سَلَٰمٌ عَلَىٰ نُوحٖ فِي ٱلۡعَٰلَمِينَ

79. „Pace asupra lui Noe în toate veacurile!”

வசனம்: 80

إِنَّا كَذَٰلِكَ نَجۡزِي ٱلۡمُحۡسِنِينَ

80. Astfel îi răsplătim Noi pe binefăcători.

வசனம்: 81

إِنَّهُۥ مِنۡ عِبَادِنَا ٱلۡمُؤۡمِنِينَ

81. El a fost unul dintre robii Noştri dreptcredincioşi.

வசனம்: 82

ثُمَّ أَغۡرَقۡنَا ٱلۡأٓخَرِينَ

82. Apoi i‑am înecat Noi pe ceilalţi(48).

(48) Pe necredincioşii din neamul său.

வசனம்: 83

۞ وَإِنَّ مِن شِيعَتِهِۦ لَإِبۡرَٰهِيمَ

83. Printre cei care au urmat [calea lui Noe] s‑a aflat Avraam,(49)

(49) Printre cei care au urmat calea credinţei lui Noe şi au chemat la adorarea Domnului Unic.

வசனம்: 84

إِذۡ جَآءَ رَبَّهُۥ بِقَلۡبٖ سَلِيمٍ

84. Când a venit el la Domnul său cu inima curată(50)

(50) A chemat la Domnul Unic cu inima curată.

வசனம்: 85

إِذۡ قَالَ لِأَبِيهِ وَقَوۡمِهِۦ مَاذَا تَعۡبُدُونَ

85. Şi când le‑a zis tatălui său şi neamului său: „Pe cine adoraţi voi(51)?

(51) În locul lui Allah.

வசனம்: 86

أَئِفۡكًا ءَالِهَةٗ دُونَ ٱللَّهِ تُرِيدُونَ

86. Voiţi voi, prin minciună, alţi dumnezei afară de Allah?

வசனம்: 87

فَمَا ظَنُّكُم بِرَبِّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

87. Ce credeţi voi despre Stăpânul lumilor?”(52)

(52) De ce nu Îl adoraţi pe El şi Îi faceţi Lui asociaţi? Sau ce credeţi că va face El cu voi şi cum vă va pedepsi pentru că aţi adorat pe altcineva în locul Lui?

வசனம்: 88

فَنَظَرَ نَظۡرَةٗ فِي ٱلنُّجُومِ

88. Şi a aruncat el o privire spre stele(53)

(53) Ca şi cum ar fi vrut să le întrebe pe ele.

வசனம்: 89

فَقَالَ إِنِّي سَقِيمٞ

89. Şi a zis: „Eu sunt bolnav!”(54)

(54) Şi nu pot merge împreună cu voi la sanctuarul vostru sau ţineţi‑vă departe de mine ca să nu vă molipsiţi. Sau a vrut să le spună că este trist din pricina faptului că neamul său se închină la idoli.

வசனம்: 90

فَتَوَلَّوۡاْ عَنۡهُ مُدۡبِرِينَ

90. Şi s‑au întors de la el, îndepărtându‑se.

வசனம்: 91

فَرَاغَ إِلَىٰٓ ءَالِهَتِهِمۡ فَقَالَ أَلَا تَأۡكُلُونَ

91. Apoi s‑a întors către zeii lor(55) şi le‑a zis(56): „Voi nu mâncaţi?

(55) S‑a dus la ei într‑ascuns. (56) În batjocură.

வசனம்: 92

مَا لَكُمۡ لَا تَنطِقُونَ

92. De ce nu vorbiţi?”

வசனம்: 93

فَرَاغَ عَلَيۡهِمۡ ضَرۡبَۢا بِٱلۡيَمِينِ

93. Apoi s‑a năpustit asupra lor şi i‑a lovit cu mâna dreaptă(57).

(57) Care este mai puternică decât stânga.

வசனம்: 94

فَأَقۡبَلُوٓاْ إِلَيۡهِ يَزِفُّونَ

94. Atunci s‑au apropiat de el în fugă(58).

(58) Neamul lui Avraam s‑a apropiat de el în fugă pentru a‑l mustra.

வசனம்: 95

قَالَ أَتَعۡبُدُونَ مَا تَنۡحِتُونَ

95. Şi el le‑a zis: „Vă închinaţi voi la ceea ce ciopliţi(59),

(59) La idolii pe care‑i ciopliţi.

வசனம்: 96

وَٱللَّهُ خَلَقَكُمۡ وَمَا تَعۡمَلُونَ

96. În vreme ce Allah v‑a creat pe voi, precum şi ceea ce faceţi voi?(60)”

(60) Precum şi pe idolii pe care‑i ciopliţi.

வசனம்: 97

قَالُواْ ٱبۡنُواْ لَهُۥ بُنۡيَٰنٗا فَأَلۡقُوهُ فِي ٱلۡجَحِيمِ

97. Au zis ei: „Înălţaţi pentru el un altar şi aruncaţi‑l în flăcări!”(61)

(61) Înălţaţi pentru el un rug şi aruncaţi‑l în flăcările lui.

வசனம்: 98

فَأَرَادُواْ بِهِۦ كَيۡدٗا فَجَعَلۡنَٰهُمُ ٱلۡأَسۡفَلِينَ

98. Au voit să viclenească împotriva lui, dar Noi i‑am făcut pe ei să fie cei mai umiliţi!(62)

(62) Zădărnicind viclenia lor, căci a făcut ca focul să fie pentru el rece şi nevătămător.

வசனம்: 99

وَقَالَ إِنِّي ذَاهِبٌ إِلَىٰ رَبِّي سَيَهۡدِينِ

99. Şi a zis el, apoi: „Eu mă duc la Domnul meu care mă va călăuzi.(63)

(63) Într‑o altă ţară (ţara Şamului), în care să‑L ador pe Domnul meu şi să apăr religia mea.

வசனம்: 100

رَبِّ هَبۡ لِي مِنَ ٱلصَّٰلِحِينَ

100. Doamne, dă‑mi mie pe unul dintre cei evlavioşi!(64)”

(64) Dă‑mi mie un fiu evlavios, care să mă ajute în propovăduirea mea.

வசனம்: 101

فَبَشَّرۡنَٰهُ بِغُلَٰمٍ حَلِيمٖ

101. Şi Noi i‑am dat bună veste despre un flăcău blând.(65)

(65) Răbdător şi ascultător. Acesta a fost Ismail.

வசனம்: 102

فَلَمَّا بَلَغَ مَعَهُ ٱلسَّعۡيَ قَالَ يَٰبُنَيَّ إِنِّيٓ أَرَىٰ فِي ٱلۡمَنَامِ أَنِّيٓ أَذۡبَحُكَ فَٱنظُرۡ مَاذَا تَرَىٰۚ قَالَ يَٰٓأَبَتِ ٱفۡعَلۡ مَا تُؤۡمَرُۖ سَتَجِدُنِيٓ إِن شَآءَ ٱللَّهُ مِنَ ٱلصَّٰبِرِينَ

102. Şi când [fiul său] a ajuns la vârsta la care putea lucra împreună cu el, a zis: „O, fiul meu! Am văzut în vis(66) că te voi jertfi. Vezi cum ţi se pare?” I‑a răspuns: „O, tată! Fă după cum ţi se porunceşte, căci mă vei afla pe mine – dacă va voi Allah – printre cei răbdători(67)!”

(66) Mi s‑a poruncit în vis, iar visele profeţilor sunt revelaţii. (67) Printre cei care rabdă jertfa sau hotărârea lui Allah.

வசனம்: 103

فَلَمَّآ أَسۡلَمَا وَتَلَّهُۥ لِلۡجَبِينِ

103. Şi când s‑au supus amândoi(68) şi l‑a întins pe el pe o tâmplă(69),

(68) Voinţei lui Allah. (69) Pe o parte.

வசனம்: 104

وَنَٰدَيۡنَٰهُ أَن يَٰٓإِبۡرَٰهِيمُ

104. Am strigat Noi la el: „O, Avraam!

வசனம்: 105

قَدۡ صَدَّقۡتَ ٱلرُّءۡيَآۚ إِنَّا كَذَٰلِكَ نَجۡزِي ٱلۡمُحۡسِنِينَ

105. Tu ai împlinit vedenia!(70) Astfel îi răsplătim noi pe cei care săvârşesc bine!”

(70) Ai fost sincer hotărât să împlineşti porunca Noastră.

வசனம்: 106

إِنَّ هَٰذَا لَهُوَ ٱلۡبَلَٰٓؤُاْ ٱلۡمُبِينُ

106. Aceasta a fost, neîndoielnic, o încercare răzvedită(71)

(71) Pentru a‑l deosebi pe cel devotat de ceilalţi.

வசனம்: 107

وَفَدَيۡنَٰهُ بِذِبۡحٍ عَظِيمٖ

107. Şi l‑am răscumpărat pe el printr‑o jertfă minunată(72)

(72) Fiind jertfit un berbec în locul său.

வசனம்: 108

وَتَرَكۡنَا عَلَيۡهِ فِي ٱلۡأٓخِرِينَ

108. Şi am lăsat Noi pentru neamurile care au venit după el [această binecuvântare]:

வசனம்: 109

سَلَٰمٌ عَلَىٰٓ إِبۡرَٰهِيمَ

109. „Pace asupra lui Avraam!”(73)

(73) Aşa cum am lăsat şi pentru Noe.

வசனம்: 110

كَذَٰلِكَ نَجۡزِي ٱلۡمُحۡسِنِينَ

110. Astfel îi răsplătim Noi pe cei care săvârşesc bine;

வசனம்: 111

إِنَّهُۥ مِنۡ عِبَادِنَا ٱلۡمُؤۡمِنِينَ

111. Fiindcă el a fost dintre robii Noştri dreptcredincioşi.

வசனம்: 112

وَبَشَّرۡنَٰهُ بِإِسۡحَٰقَ نَبِيّٗا مِّنَ ٱلصَّٰلِحِينَ

112. Şi i l‑am vestit lui pe Isaac ca profet, dintre oamenii cei evlavioşi.

வசனம்: 113

وَبَٰرَكۡنَا عَلَيۡهِ وَعَلَىٰٓ إِسۡحَٰقَۚ وَمِن ذُرِّيَّتِهِمَا مُحۡسِنٞ وَظَالِمٞ لِّنَفۡسِهِۦ مُبِينٞ

113. Şi l‑am binecuvântat pe el(74) şi pe Isaac(75). Dar printre urmaşii lor s‑au aflat unii făcători de bine şi alţii lămurit nedrepţi faţă de ei înşişi(76).

(74) Pe Avraam. (75) Să aibă mulţi urmaşi şi să aibă profeţi printre ei. (76) Prin necredinţa şi păcatele lor.

வசனம்: 114

وَلَقَدۡ مَنَنَّا عَلَىٰ مُوسَىٰ وَهَٰرُونَ

114. Ne‑am arătat Noi mare mila Noastră faţă de Moise şi Aaron(77)

(77) Prin alegerea lor ca profeţi.

வசனம்: 115

وَنَجَّيۡنَٰهُمَا وَقَوۡمَهُمَا مِنَ ٱلۡكَرۡبِ ٱلۡعَظِيمِ

115. Şi i‑am izbăvit pe ei doi, împreună cu neamul lor, de năpasta cea mare(78)

(78) Din robia lui Faraon.

வசனம்: 116

وَنَصَرۡنَٰهُمۡ فَكَانُواْ هُمُ ٱلۡغَٰلِبِينَ

116. Şi i‑am ajutat pe ei şi au fost ei biruitori.

வசனம்: 117

وَءَاتَيۡنَٰهُمَا ٱلۡكِتَٰبَ ٱلۡمُسۡتَبِينَ

117. Şi le‑am dăruit lor cartea cea desluşită(79)

(79) Tora.

வசனம்: 118

وَهَدَيۡنَٰهُمَا ٱلصِّرَٰطَ ٱلۡمُسۡتَقِيمَ

118. Şi i‑am călăuzit pe ei pe calea cea dreaptă.

வசனம்: 119

وَتَرَكۡنَا عَلَيۡهِمَا فِي ٱلۡأٓخِرِينَ

119. Şi am lăsat Noi pentru neamurile care au venit după ei [această binecuvântare]:

வசனம்: 120

سَلَٰمٌ عَلَىٰ مُوسَىٰ وَهَٰرُونَ

120. „Pace asupra lui Moise şi a lui Aaron!”

வசனம்: 121

إِنَّا كَذَٰلِكَ نَجۡزِي ٱلۡمُحۡسِنِينَ

121. Astfel îi răsplătim Noi pe cei care împlinesc bine;

வசனம்: 122

إِنَّهُمَا مِنۡ عِبَادِنَا ٱلۡمُؤۡمِنِينَ

122. Fiindcă ei doi au fost printre robii Noştri dreptcredincioşi.

வசனம்: 123

وَإِنَّ إِلۡيَاسَ لَمِنَ ٱلۡمُرۡسَلِينَ

123. Printre trimişi a fost şi Elia,

வசனம்: 124

إِذۡ قَالَ لِقَوۡمِهِۦٓ أَلَا تَتَّقُونَ

124. Care a zis către neamul său: „Vouă nu vă este frică(80)?

(80) De pedeapsa lui Allah.

வசனம்: 125

أَتَدۡعُونَ بَعۡلٗا وَتَذَرُونَ أَحۡسَنَ ٱلۡخَٰلِقِينَ

125. Îl chemaţi voi pe Baal(81) şi‑l părăsiţi voi pe Cel Mai Bun Creator?

(81) Zeitate a fenicienilor.

வசனம்: 126

ٱللَّهَ رَبَّكُمۡ وَرَبَّ ءَابَآئِكُمُ ٱلۡأَوَّلِينَ

126. Allah este Domnul vostru şi Domnul părinţilor voştri cei dintâi”.

வசனம்: 127

فَكَذَّبُوهُ فَإِنَّهُمۡ لَمُحۡضَرُونَ

127. Însă ei l‑au socotit pe el mincinos. Şi vor fi ei aduşi [la pedeapsă],

வசனம்: 128

إِلَّا عِبَادَ ٱللَّهِ ٱلۡمُخۡلَصِينَ

128. Afară de robii cei aleşi ai lui Allah(82).

(82) Care au crezut în El şi L‑au urmat.

வசனம்: 129

وَتَرَكۡنَا عَلَيۡهِ فِي ٱلۡأٓخِرِينَ

129. Şi am lăsat Noi pentru neamurile care au venit după el [această binecuvântare]:

வசனம்: 130

سَلَٰمٌ عَلَىٰٓ إِلۡ يَاسِينَ

130. „Pace asupra lui Elia!”

வசனம்: 131

إِنَّا كَذَٰلِكَ نَجۡزِي ٱلۡمُحۡسِنِينَ

131. Astfel îi răsplătim Noi pe cei care împlinesc bine,

வசனம்: 132

إِنَّهُۥ مِنۡ عِبَادِنَا ٱلۡمُؤۡمِنِينَ

132. Iar el este dintre robii Noştri dreptcredincioşi.

வசனம்: 133

وَإِنَّ لُوطٗا لَّمِنَ ٱلۡمُرۡسَلِينَ

133. A fost şi Lot unul dintre trimişi(83)

(83) Chemând la Allah şi oprind de la desfrâu.

வசனம்: 134

إِذۡ نَجَّيۡنَٰهُ وَأَهۡلَهُۥٓ أَجۡمَعِينَ

134. Şi l‑am mântuit Noi împreună cu toată familia lui,

வசனம்: 135

إِلَّا عَجُوزٗا فِي ٱلۡغَٰبِرِينَ

135. Afară de o bătrână(84) care s‑a aflat printre cei rămaşi(85),

(84) Soţia lui Lot. (85) Printre cei pedepsiţi.

வசனம்: 136

ثُمَّ دَمَّرۡنَا ٱلۡأٓخَرِينَ

136. Apoi i‑am nimicit pe ceilalţi,

வசனம்: 137

وَإِنَّكُمۡ لَتَمُرُّونَ عَلَيۡهِم مُّصۡبِحِينَ

137. Iar voi(86) treceţi pe lângă ei dimineaţa(87)

(86) Se adresează mekkanilor. (87) Pe drumul caravanelor.

வசனம்: 138

وَبِٱلَّيۡلِۚ أَفَلَا تَعۡقِلُونَ

138. Şi noaptea. Oare voi nu pricepeţi?

வசனம்: 139

وَإِنَّ يُونُسَ لَمِنَ ٱلۡمُرۡسَلِينَ

139. A fost şi Iona printre trimişi(88).

(88) La neamul din Ninive, pe care l‑a chemat la Allah Cel Unic.

வசனம்: 140

إِذۡ أَبَقَ إِلَى ٱلۡفُلۡكِ ٱلۡمَشۡحُونِ

140. Când a alergat el la corabia încărcată

வசனம்: 141

فَسَاهَمَ فَكَانَ مِنَ ٱلۡمُدۡحَضِينَ

141. Şi a tras la sorţi şi a fost osândit [să fie aruncat]

வசனம்: 142

فَٱلۡتَقَمَهُ ٱلۡحُوتُ وَهُوَ مُلِيمٞ

142. Şi l‑a înghiţit peştele cel mare, pentru că el era vinovat(89)

(89) Fiindcă s‑a urcat pe corabie fără poruncă de la Domnul său.

வசனம்: 143

فَلَوۡلَآ أَنَّهُۥ كَانَ مِنَ ٱلۡمُسَبِّحِينَ

143. Şi de n‑ar fi fost el printre cei care aduceau preamărire(90),

(90) Lui Allah, atunci când se afla în burta peştelui.

வசனம்: 144

لَلَبِثَ فِي بَطۡنِهِۦٓ إِلَىٰ يَوۡمِ يُبۡعَثُونَ

144. Ar fi rămas în burta lui până în ziua când vor fi înviaţi(91).

(91) Până în Ziua Învierii.

வசனம்: 145

۞ فَنَبَذۡنَٰهُ بِٱلۡعَرَآءِ وَهُوَ سَقِيمٞ

145. L‑am aruncat Noi pe pământul cel gol fiind el bolnav,

வசனம்: 146

وَأَنۢبَتۡنَا عَلَيۡهِ شَجَرَةٗ مِّن يَقۡطِينٖ

146. Şi am lăsat să crească peste el un lujer de dovleac(92)

(92) Care să‑l apere de muşte şi de dogoarea soarelui.

வசனம்: 147

وَأَرۡسَلۡنَٰهُ إِلَىٰ مِاْئَةِ أَلۡفٍ أَوۡ يَزِيدُونَ

147. Şi l‑am trimis pe el [ca profet] la o sută de mii [de oameni] sau chiar mai mulţi,

வசனம்: 148

فَـَٔامَنُواْ فَمَتَّعۡنَٰهُمۡ إِلَىٰ حِينٖ

148. Iar ei au crezut şi i‑am lăsat pe ei să se bucure de viaţă până la un timp(93).

(93) Până la timpul hotărât.

வசனம்: 149

فَٱسۡتَفۡتِهِمۡ أَلِرَبِّكَ ٱلۡبَنَاتُ وَلَهُمُ ٱلۡبَنُونَ

149. Întreabă‑i pe ei(94): „Oare are Domnul tău [numai] fiice(95) şi ei au fii?”

(94) Pe mekkani. (95) Ei îi socotesc pe îngeri a fi fiice ale lui Allah.

வசனம்: 150

أَمۡ خَلَقۡنَا ٱلۡمَلَٰٓئِكَةَ إِنَٰثٗا وَهُمۡ شَٰهِدُونَ

150. Sau i‑am făcut Noi pe îngeri femei şi ei au fost martori?(96)

(96) Au fost de faţă la aceasta?

வசனம்: 151

أَلَآ إِنَّهُم مِّنۡ إِفۡكِهِمۡ لَيَقُولُونَ

151. Iată că ei din pricina nelegiuirii lor spun:

வசனம்: 152

وَلَدَ ٱللَّهُ وَإِنَّهُمۡ لَكَٰذِبُونَ

152. „Allah a zămislit!” Ba ei sunt mincinoşi(97)!

(97) Când spun aceasta.

வசனம்: 153

أَصۡطَفَى ٱلۡبَنَاتِ عَلَى ٱلۡبَنِينَ

153. A ales El fiicele înaintea fiilor?

வசனம்: 154

مَا لَكُمۡ كَيۡفَ تَحۡكُمُونَ

154. Ce‑i cu voi? Cum judecaţi?

வசனம்: 155

أَفَلَا تَذَكَّرُونَ

155. Oare voi nu chibzuiţi(98)?

(98) La faptul că Allah este mai presus de aceasta?

வசனம்: 156

أَمۡ لَكُمۡ سُلۡطَٰنٞ مُّبِينٞ

156. Sau aveţi voi o dovadă limpede?

வசனம்: 157

فَأۡتُواْ بِكِتَٰبِكُمۡ إِن كُنتُمۡ صَٰدِقِينَ

157. Aduceţi cartea voastră, dacă spuneţi voi adevăr(99)?

(99) În care este scris acest lucru.

வசனம்: 158

وَجَعَلُواْ بَيۡنَهُۥ وَبَيۡنَ ٱلۡجِنَّةِ نَسَبٗاۚ وَلَقَدۡ عَلِمَتِ ٱلۡجِنَّةُ إِنَّهُمۡ لَمُحۡضَرُونَ

158. Au plăsmuit ei(100) că între El şi între dijnni ar fi înrudire, însă djinnii ştiu că ei vor fi aduşi(101).

(100) Necredincioşii mekkani. (101) În Infern, în Ziua Învierii.

வசனம்: 159

سُبۡحَٰنَ ٱللَّهِ عَمَّا يَصِفُونَ

159. Laudă lui Allah! El este mai presus de ceea ce ei vorbesc!

வசனம்: 160

إِلَّا عِبَادَ ٱللَّهِ ٱلۡمُخۡلَصِينَ

160. Afară de robii lui Allah cei aleşi.

வசனம்: 161

فَإِنَّكُمۡ وَمَا تَعۡبُدُونَ

161. Dar voi şi aceia pe care îi adoraţi,

வசனம்: 162

مَآ أَنتُمۡ عَلَيۡهِ بِفَٰتِنِينَ

162. Nu veţi putea fi ademenitori(102)

(102) Nu‑i veţi putea duce în rătăcire.

வசனம்: 163

إِلَّا مَنۡ هُوَ صَالِ ٱلۡجَحِيمِ

163. Decât cu acela care va arde în foc.

வசனம்: 164

وَمَا مِنَّآ إِلَّا لَهُۥ مَقَامٞ مَّعۡلُومٞ

164. Şi nu este nici unul printre noi care să nu aibă un loc cunoscut!(103)

(103) Vorbesc îngerii care nu ies din porunca şi ascultarea lui Allah.

வசனம்: 165

وَإِنَّا لَنَحۡنُ ٱلصَّآفُّونَ

165. Noi suntem aranjaţi în rânduri(104)

(104) În ceea ce priveşte slujirea lui Allah.

வசனம்: 166

وَإِنَّا لَنَحۡنُ ٱلۡمُسَبِّحُونَ

166. Şi noi suntem cei care aducem laudă.

வசனம்: 167

وَإِن كَانُواْ لَيَقُولُونَ

167. Şi ei(105) sunt aceia care au zis:

(105) Idolatrii mekkani.

வசனம்: 168

لَوۡ أَنَّ عِندَنَا ذِكۡرٗا مِّنَ ٱلۡأَوَّلِينَ

168. „Dacă am fi avut noi o îndemnare de la înaintaşi,(106)

(106) Vreo scriptură ca acelea care au fost trimise neamurilor anterioare.

வசனம்: 169

لَكُنَّا عِبَادَ ٱللَّهِ ٱلۡمُخۡلَصِينَ

169. Am fi fost noi robi aleşi ai lui Allah”.

வசனம்: 170

فَكَفَرُواْ بِهِۦۖ فَسَوۡفَ يَعۡلَمُونَ

170. Însă ei îl tăgăduiesc(107), dar în curând vor şti!(108)

(107) Coranul. (108) Vor cunoaşte urmarea necredinţei lor. lor.

வசனம்: 171

وَلَقَدۡ سَبَقَتۡ كَلِمَتُنَا لِعِبَادِنَا ٱلۡمُرۡسَلِينَ

171. Cuvântul Nostru(109) a fost rostit mai înainte faţă de robii Noştri cei trimişi,

(109) Făgăduinţa Noastră veşnică făcută

வசனம்: 172

إِنَّهُمۡ لَهُمُ ٱلۡمَنصُورُونَ

172. Că ei vor fi cei victorioşi

வசனம்: 173

وَإِنَّ جُندَنَا لَهُمُ ٱلۡغَٰلِبُونَ

173. Şi că oştenii Noştri(110) vor fi cei biruitori(111).

(110) Trimişii şi cei care au crezut împreună cu ei. (111) Învingători ai duşmanilor lor.

வசனம்: 174

فَتَوَلَّ عَنۡهُمۡ حَتَّىٰ حِينٖ

174. Deci întoarce‑te de la ei până la un timp!

வசனம்: 175

وَأَبۡصِرۡهُمۡ فَسَوۡفَ يُبۡصِرُونَ

175. Şi priveşte la ei, [atunci când îi loveşte pedeapsa], căci atunci, şi ei vor vedea(112)!

(112) Care sunt urmările necredinţei.

வசனம்: 176

أَفَبِعَذَابِنَا يَسۡتَعۡجِلُونَ

176. Oare vor ei să grăbească osânda Noastră?

வசனம்: 177

فَإِذَا نَزَلَ بِسَاحَتِهِمۡ فَسَآءَ صَبَاحُ ٱلۡمُنذَرِينَ

177. Dar când va coborî ea în curtea lor, rea dimineaţă va fi pentru cei preveniţi!

வசனம்: 178

وَتَوَلَّ عَنۡهُمۡ حَتَّىٰ حِينٖ

178. Întoarce‑te de la ei până la un timp(113)!

(113) Până în Ziua pedepsei.

வசனம்: 179

وَأَبۡصِرۡ فَسَوۡفَ يُبۡصِرُونَ

179. Şi priveşte la ei, [atunci când îi loveşte pedeapsa], căci atunci, şi ei vor vedea!

வசனம்: 180

سُبۡحَٰنَ رَبِّكَ رَبِّ ٱلۡعِزَّةِ عَمَّا يَصِفُونَ

180. Slavă Domnului tău, Stăpânul puterii! El este mai presus de ceea ce spun ei!(114)

(114) De minciunile lor în legătură cu asociaţii, cu zămislirea etc.

வசனம்: 181

وَسَلَٰمٌ عَلَى ٱلۡمُرۡسَلِينَ

181. Pace asupra trimişilor(115)

(115) Care transmit mesajul lui Allah.

வசனம்: 182

وَٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ رَبِّ ٱلۡعَٰلَمِينَ

182. Şi laudă lui Allah, Stăpânul tuturor lumilor!(116)

(116) Ibn abu Hatem a relatat că as‑Şa’bi a zis: Trimisul lui Allah – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – a spus: „Cel care va fi bucuros să i se măsoare cu măsura cea întreagă se cuvine să spună la sfârşitul şederii sale, când va voi să se ridice: „Slavă Domnului tău, Stăpânul puterii! El este mai presus de ceea ce spun ei! / Pace asupra trimişilor / Şi laudă lui Allah, Stăpânul tuturor lumilor!”